Cumpără mai deștept, nu mai greu!

  În timpul restricțiilor din timpul pandemiei am făcut cumpărături online și continui să fac și acum. Cumpăr de toate: alimente, îmbrăcămin...

marți, 4 aprilie 2023

Orașul de la miezul nopții - Charlie Jane Anders

Câștigător al Premiului Locus 2020 la categoria roman science-fiction l-am achiziționat de pe site-ul Nemira. Deși când eram la școală citeam SF, însă trecând de acea perioadă m-am ferit de romanele SF, așa că am luat această carte sperând că mă voi apropia, din nou, de acest gen de literatură.

poză din arhiva personală

Am terminat cartea deși multe lucruri rămân neterminate, nerezolvate. Povestea nu se termina, pur și simplu se oprește brusc.
Sophie, personajul principal, mi se pare atât de naivă, ca să nu folosesc alt cuvânt, deoarece repetă aceleași greșeli mereu, deși autoarea o numește inteligentă și virtuoasă, ea ia doar decizii proaste. Luptă si se sacrifică pentru dragostea prietenei sale Bianca și află în ultimele pagini din carte că aceasta nu-i împărtășește dragostea. Bianca e chiar scârbită de alegerile Sophiei și vrea să o întemnițeze, rănind-o pentru a nu știu câtă oara pe Sophie.
Pe planeta Ianuarie există două orașe Xiophant și Argelo, construite pe o fâșie de apus nesfârșit,despărțite de Marea Ucigașă, iar dacă aceste orașe nu încep să facă comerț între ele viata oamenilor se va înrăutăți, în curând!O parte din planeta Ianuarie este cufundată într-un întuneric înghețat, în timp ce partea cealaltă este pârjolită de o lumină orbitoare.
Mouth si Alyssa sunt niște contrabandiste, Sophie și Bianca niște studende cu viziuni și gânduri mari, își unesc puterile crezând că luptă pentru același scop, dar odată ajunsă la putere Bianca își arată adevărata față.
Mai există și o altă specie pe această planetă, pe care oamenii o numesc crocodil, și trăiesc în Orașul de la miezul nopții, având o tehnologie mult mai avansată decât a oamenilor. Crocodilul, pe care Sophie îl numește gelet, are o blana deasă peste o carapace groasă, cu tentacule, clești frontali, picioare solide în spate, iar cu cele din față se pot cățăra pe orice suprafață. Carapacea impenetrabilă are două gheare tăioase ca lama, dar în mijlocul lor e o pădure de limbi care se zvârcolesc întruna, nu mai lungi ca degetul mic al unui om, cu acești cili se conectau și comunicau între ei. Sophie crede că dacă oamenii vor coopera cu geleții planeta ar putea fi salvată.
Singurul personaj care mi-a plăcut a fost Mouth...
Mai jos las câteva citate care mi-au atras atenția:

🖉 ”Dacă-ți controlezi somnul, atunci ești tăpânul propriilor tale vise, ne spunea. Iar de acolo nu e decât un pas până a fi stăpân pe propria ta viață.”

🖉 ”Timpul nu e temnicerul nostru, încheie Bianca. E eliberatorul nostru.”

🖉 ”Nu călătoritul te îmbătrânea. Stabilirea într-un loc, oamenii de care te atașai, așteptările tale și asimilarea - astea te îmbătrâneau.”

🖉 ”Visele dau buzna în realitate tot timpul și nu-ți poți permite să-ți irosești energia enervându-te pe ele.”

🖉 ”Furia mea, s-a topit, nu mai simt decât o tristețe violentă, o pereche de aripi care se zbat în mine până se rup.”

6 comentarii:

  1. Nici nu auzisem de un astfel de premiu, nu ca ar fi trebuit sa stiu! 😊
    Ai ales deosebit citatele. Au fiecare niste samburi de idei deosebite!
    Multumesc pentru recomandare! Lecturi cat mai placute!
    Pupici!😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, nici eu nu auzisem de acest premiu, dar la activitatea la care participam trebuia să citesc o carte premiată, iar pe site-ul Nemira specifica acest lucru .
      Mulțumesc și eu! Pupici
      O zi frumoasă să ai!

      Ștergere
  2. Interesante citatele alese :D. Si cartea pare interesanta, hmm.

    Eu nu am mai apucat sa citesc nimic in ultima perioada - noroc ca ati povestit voi pe bloguri despre carti :D.
    Iti multumesc si mer sa vad si cartea cealalta :D
    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si la mine a mers mai greu cu cititul, citesc mai mult dimineata la cafea/ceai...
      Cu drag! Pupici!

      Ștergere
  3. Descrierea de început a planetei cu o parte în lumină și alta în întuneric, despărțitede o mare mi-a amintit de două cărți. Una e Scrisă de Laini Taylor, „Visul își alege visătorul”. Prin actiune cumva se duce mai mult spre cealată carte din care imi amintesc detalii, nu și nume de personaje, tot un Sf cu niște corăbii care merg pe o mare în întuneric unde sălășuiesc niște monștri ce îi atacă și eroina principală descoperă că are puterea de a crea lumiă să îi alunge. Nu-mi amintesc nicum numele cărții.
    M-am pierdut în descriere geletului, pare interesanta cartea, chiar dacă spui că se termină oarecum brusc. Poate că va urma vreo continuare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit seria ”Născută din fum și os” de Laini Taylor și mi-a plăcut foarte mult, este literatura fantasy pentru adolescenți și tineri...este cu ingeri și monștri ...insa Visul își alege visătorul nu am citit-o.
      Nu știu dacă va urma o continuare....dar eu sigur nu o voi citi...hihi

      Ștergere