Idei creative: Vază de flori din materiale reciclate

 Toamna aceasta a venit cu multă inspirație, o toamnă bogată, cum îi stă bine!

Acum ceva timp am văzut un video, pe Facebook, cred, în care erau prezentate idei de reciclare a cărților vechi și, în weekend, am adaptat una dintre ele în stil propriu. Cum pe mine nu mă lasă inima să transform o carte în altceva decât e ea destinată, am ales să reciclez un catalog de produse cosmetice.

Pentru a crea această vază de flori am avut nevoie de:

- un catalog (sau o carte);
- sfoară;

- frunze uscate;

- culori acrilice;

- silicon la cald pentru lipit.

Este foarte ușor de ralizat, însă trebuie să ai multă răbdare, pentru că durează puțin până împăturești toate paginile catalogului/cărții. Catalogul meu a avut în jur de 200 pagini, însă cu cât are mai multe pagini, cu atât iese mai bine vaza. Mie îmi place rezultatul foarte mult, i-am găsit deja și locul.

După ce am terminat de împăturit paginile, m-am ocupat de coperți. Fiind un catalog, acesta nu are coperțile tari, așa că le-am întărit cu un carton, pe care l-am lipit cu silicon la cald.

Am croșetat un lanț simplu din sfoară pe care l-am lipit la ”gâtul” vazei. Mi s-a părut prea simplă, așa că am mers repede în curte și am cules câteva frunze galbene de vișin și nuc, care se scuturaseră din pomi, și am făcut o floare printr-o metodă care, sincer, nu știu cum se numește, dar am explicat-o în această postare, doar că am folosit frunze în loc de hârtie. Am lipit pe spatele florii un carton ca să-mi fie ușor să o lipesc de șnurul făcut din sfoară. Și asta a fost tot! Simplu, nu?

Am pictat coperțile cu acril de culoare galben ocru, care se potrivește perfect cu floarea mea din frunze uscate. Inițial, aveam de gând să mai dau un strat de culoare pentru uniformizare, dar arată mult mai bine așa, deoarece se potrivește cu vaza: paginile catalogului sunt colorate, dacă era o carte alb-negru, atunci trebuia o culoare uniformă.

După ce am terminat vaza, am constatat că nu aveam flori potrivite pentru ea. Aveam flori prea mici, iar frunze să fac flori mai mari nu mai aveam, deoarece făcusem curat în curte. Atunci mi-am amintit că am niște trandafiri de săpun, pe care i-am primit cadou cu ani în urmă, și niște trandafiri artificiali pe care și-i prindea fiica mea în păr când mergea la spectacolele de dans popular.

M-am dus repede în curte și am luat câteva crenguțe uscate de salcie din care am făcut tulpinile trandafirilor de săpun. Ceilalți doi trandafiri i-am pus la bază, făcându-le codițe mici dintr-o agrafă de birou.

Și așa, din paginile unui catalog și câteva frunze găsite prin curte, am creat o vază care îmi aduce bucurie de fiecare dată când o privesc. Cine ar fi crezut că un simplu catalog poate prinde viață în felul acesta?

Tot dintr-un catalog am realizat în trecut o bufniță, iar în curând voi crea o mică vrăjitoare.

Pe curând!🥀

Semn de carte - Îngeraș

 Ieri am avut o zi frumoasă, iar întâmplările din acea zi m-au inspirat să creez acest îngeraș – semn de carte.

De dimineață, o bătrânică se grăbea să prindă tramvaiul și s-a împiedicat, căzând aproape în mijlocul drumului. M-am dus să o ajut, iar singurul care ne-a sărit în ajutor a fost un tânăr care trecea pe acolo. Mașinile ne ocoleau fără să oprească, iar din tramvai nimeni nu a coborât. Împreună cu acel tânăr și cu soțul bătrânei, am reușit să o urcăm în siguranță în tramvai. A fost un gest simplu pe care toți ar trebui să-l facem.

Mai târziu, în centrul orașului, l-am întâlnit pe ”poetul visător”. Mulți îl ignorau absorbiți de agitația orașului, însă eu m-am oprit cinci minute să-l ascult. Fericirea lui a fost contagioasă, iar el a fost recunoscător că i-am acordat atenție. Un gest simplu care poate lumina ziua cuiva.

Să faci bine nu costă nimic, dar dacă vine din inimă, aduce bucurie atât celui ajutat, cât și ție. Aceste întâmplări m-au inspirat să creez îngerașul-semn de carte. Un mic simbol al bunătății și al grijii față de ceilalți - gesturile simple, chiar și cele mici, pot face ziua cuiva mai luminoasă.

Pentru a realiza acest îngeraș am folosit:

- un tub de carton de la hârtia igienică;

- o agrafă de birou mare;

- mărgele;

- culori acrilice;

- silicon la cald.

Am desenat trei cercuri, de aceeași dimensiune, pe carton, apoi le-am decupat cu o foarfecă.

Le-am îndoit pe jumătate și le-am lipit, formând corpul îngerașului. Din mărgele i-am făcut capul.

L-am colorat cu acrilice. Când am făcut pozele încă nu era uscat, de aceea se vede acrilul pe agrafă, se curăță mai bine după ce se usucă.

Și asta a fost tot, nu a durat mai mult de 10 minute.

Inspirația poate veni de unde nu te aștepți! Din momente și întâmplări care ne inspiră mai mult decât ne-am fi așteptat.

Sper să îți placă îngerașul meu!

Pe curând!👼

Scoici, melci și puțină imaginație - mini fântână

Întoarsă recent din vacanță, bineînțeles că nu am venit cu mâna goală. Mi-am adunat materiale pentru diverse proiecte handmade. De pe plajă am strâns melci, scoici, pietricele, iar din parcuri – ghinde și tot felul de floricele uscate.

Cum m-am întors cu forțe proaspete, astăzi mi-am creat o mini-fântână din scoici, melci și pietricele. În imaginea de mai jos sunt toate materialele folosite în acest proiect handmade:

Pentru început, am realizat baza din bețișoarele de lemn de la cafea, lipindu-le între ele cu silicon la cald. Apoi am construit fântânița, lipind scoicile una peste alta. Pentru mai multă stabilitate, am fixat între scoici bucățele mici de bețișoare de lemn.

După ce am terminat fântânița, am început să ornez baza cu pietre, scoici și melci.

La final, am realizat și „apa” care curge – a fost cel mai dificil pas, pentru că nu mai încercasem până acum și nu știam exact cum să procedez. Dar, până la urmă, mi-a ieșit.

Nu e perfect, dar îmi place foarte mult rezultatul, mai ales pentru că îmi amintește de vacanță.

Cam atât pentru astăzi. Dacă ai și tu scoici sau melci rătăciți prin sertare, poate te inspiră creația mea. Eu zic că nu e nevoie de cine știe ce materiale sofisticate ca să-ți păstrezi o bucățică de vacanță aproape.

Pe curând!🏊

Păianjen pe pânză - Decorațiune pentru Halloween

 Știu, nu este Halloween - mai este mult până atunci - dar această postare este preluată de pe fostul meu blog (activ între 2012-2019), mai exact este o postare din 28 octombrie 2013. 

În timpul deplasării prin județul Gorj, am scanat un cod QR care ducea către un site căruia îi expirase domeniul (sau era altă problemă). Pe scurt, nu mai putea fi accesat. L-am întrebat pe ChatGPT dacă se pot recupera datele de pe un site șters, sau care nu mai funcționează din diverse motive și mi-a recomandat această platformă: https://web.archive.org. Așa am descoperit vechile mele postări și am decis să le republic aici, pe blogul actual.

Așadar să vedem ce ziceam pe atunci:

Bunăăă!!! Ne înscriem și azi la Ați pierdut o provocare?! - Să conservăm natura!

Păi dacă am tras chiulul cam mult la provocarile de pe site, am zis sâ îngrășăm porcul în ajun hihi.

De data aceasta am făcut un păianjen din jumătate de coajă de nucă, sâmburele de la o prună, betișoarele igienice (pe care le folosisem la retușul machiajului hehe), acuarele. 

Am mai folosit pentru pânza păianjenului frunze uscate, ața, crenguțe de viță-de-vie, puțin lipici și o bucâțicâ mică de carton! 

Și a ieșit o decorațiune drăguță pentru halloween, vă las împreună cu câteva imagini:

Imaginile nu sunt prea clare, probabil nu aveam un telefon foarte performant. Decorațiunile le realizam împreună cu fiica mea. M-am bucurat foarte tare să revăd aceste articole, chiar dacă fotografiile nu se pot recupera toate.

Pe curând!🕷

Dintr-o doză de bere, o idee de pus în ramă

 Nu toate amintirile se păstrează sub formă de fotografii sau magneți de frigider. Unele ajung, mai surprinzător, să fie transformate în tablouri. Așa s-a întâmplat cu o bere fără alcool cumpărată la Zilele Craiovei, într-o zi cu soare, muzică și poftă de mâncare bună. Mi-am comandat un pui cu mozzarella, iar pentru că îmi place să asociez mâncarea cu o băutură pe măsură, aș fi asociat-o cu un vin bun. Vin nu aveam cum să servesc, deoarece eram șofer. Așa că am ales o bere fără alcool: Birra Moretti Zero. Eu sunt băutoare de vin, dar uneori trebuie să faci compromisuri.

Mi-a plăcut foarte mult imaginea de pe doza de bere și am ales să o păstrez. Domnul acela mustăcios care ține halba de parcă-i trofeul vieții are așa un aer vintage. Oare mă înșel? Am luat-o acasă, convinsă că o pot transforma în ceva sau, dacă nu, pur și simplu decupam imaginea și o păstram ca atare. Și am făcut exact asta: un mic tablou reciclat, 100% handmade, cu drag și ceva silicon la cald.

Nu am avut niciun plan, nicio schiță. Am folosit pentru ramă cutia de la niște praline, pe care am decorat-o cu cheițe de aluminiu de la doze, am adăugat câteva detalii aurii (pioneze😂) și o etichetă care spune exact ce simt: „Handmade with love”. Tabloul a prins viață ușor, fără schiță, fără planuri mari. A fost o joacă intuitivă, o bucățică de timp petrecută doar cu mine, cu mâinile ocupate și mintea eliberată de gândurile negative.

Încă nu i-am găsit un loc, acum stă la mine pe birou și îmi aduce aminte de o zi frumoasă, de un compromis simpatic și de faptul că putem găsi frumusețe chiar și în cele mai banale lucruri. Nu știu dacă se încadrează în vreo definiție a artei, dar pentru mine înseamnă creativitate și joc. Și, sincer, îmi place la nebunie.

Ce părere ai de tabloul meu? Îți place?

Mărțișoare timpurii!

Ce faci să-ți revii după răceală? Croșetezi mărțișoare!😂
Pentru că mă obosea foarte tare lumina ecranelor (telefon, laptop, etc), am găsit alte moduri de a-mi face recuperarea mai plăcută: am citit, am croșetat și am încercat să fac brățări handmade din mărgele.

Mărțișoarele croșetate, timpurii, sunt foarte ușor de realizat. Inimioara este, de fapt, ”pătratul bunicii” modificat puțin. Am croșetat un mic trandafir alb, pe care l-am lipit cu silicon la cald de inimioară, i-am pus un ac de broșă și gata! 

Am folosit resturi de ață, unele inimioare le-am făcut din două culori deoarece nu mi-a ajuns ața. Așa par a fi niște inimi reparate în stilul tehnicii kintsugi. Acum am realizat că nu le-am fotografiat - poate altă dată.

Apoi am încercat să fac niște brățări! Aveam mărgele de la diverse bijuterii rupte, am cumpărat de pe Temu elastic special pentru realizarea brățărilor, cruciulițe, cartonașe ”Handmade with love”, și alte accesorii și instrumente necesare pentru realizarea brățărilor. Nu mi-a ieșit perfect, dar eu sunt mulțumită de rezultat.

Chiar dacă primăvara încă nu a sosit, mărțișoarele mele sunt gata de dat în dar. Uneori, din resturi de ață și puțină răbdare se nasc cele mai frumoase lucruri. A fost o experiență relaxantă și creativă, exact ce aveam nevoie pentru a-mi reveni. Poate data viitoare voi experimenta și alte modele!

Sper să îți placă mărțișoarele și brățara mea! Tu ce metode creative folosești când ai nevoie de un pic de liniște și refacere?

Pe curând!

Veverița din conuri – Proiect DIY pentru toți

 Veveriţa de Grigore Vieru

Veveriţa a visat

Hop, hop, hop!

Că pe stele a zburat,

Hop, hop, hop!

 

Că zbura din stea în stea,

Hop, hop, hop!

Şi alune nu găsea

Hop, hop, hop!

 

Tot sărind aşa c-un coş,

Vai, vai, vai!

A căzut din cetini jos,

Vai, vai, vai!

Tema #23 a Provocărilor verzi se numește Chip și Dale și respectând cei 3R și 1O (Redu-Refolosește-Reciclează și Original) trebuia să creăm unul sau ambele personaje. Eu am creat doar una dintre veverițele vesele. Ca o paranteză, acum, în timp ce scriu am realizat că am uitat de dințișorii veveriței, dar mi-am strâns uneltele deja, data viitoare îi voi lipi doi dințișori din carton alb.

Ce am folosit? Două conuri, unul întreg și unul tăiat pe jumătate, două ghinde, două coji de fistic (urechile), doi ochișori, o crenguță de gutui (pentru mâini și picioare), o mărgea neagră pentru năsuc. Pentru gât am folosit o agrafă de birou (o bucată din ea), pentru că am vrut să fie mobil. Iar la gât i-am pus mărgele și cam atât. Pentru lipit am folosit silicon la cald.

Nu am reușit să finalizez tema la timp. Totuși, când a fost publicată, aveam deja o idee despre cum urma să arate veverița mea. De aceea, am cules mai multe ghinde când am fost în vizită în Valea Merilor. Astăzi, după ce l-am plimbat puțin pe Uzzi (afară este așa de cald parcă vine primăvara), m-am pus pe treabă imediat ce am ajuns acasă.

Reciclarea este un pas esențial în lupta pentru un mediu mai curat. Fiecare obiect pe care îl reutilizăm înseamnă mai puține resurse consumate și mai puține deșeuri în natură. Creativitatea noastră poate avea un impact pozitiv asupra planetei, arătând că reducerea consumului și reutilizarea resurselor pot fi distractive. Cu pași mici și proiecte simple, putem face lumea mai frumoasă și mai curată!
Sper că îți place veverița mea!

Pe curând!💝

Povestea Anului 2024: Călătorii, Provocări și Mici Realizări

 Timpul, parcă din ce în ce mai neprietenos, mi-a oferit un moment să îți arăt ce am creat din materialele pe care le-am descoperit în pliculețele Adventului Exploratorului Creativ. Mi-au rămas ultimele trei plicuri nedeschise, iar din cele deschise nu am reușit să folosesc cei doi ochișori și clopoțelul (pe care l-am și pierdut, sper să-l găsesc).

Inițial, am zis să continui cu decorul pe care deja îl începusem, însă părea prea îngrămădit, așa că am regândit totul și imediat vei vedea rezultatul.

Din pufuleți am făcut o ființă dintr-o altă galaxie, am fost inspirată de candidații la președinția România. Tot din pufuleți am făcut și cadoul de sub brăduț, care am vrut să fie o ciocolățică. Din cutiuța de medicamente și hârtia maronie  am făcut o căsuță.

Din bucățica de fetru și o dischetă demachiantă lipite pe un bețișor de lemn am făcut o acadea, apoi am făcut un copilaș care să cânte colinde lângă brad, din dischetă demachiantă, o bucățică de bețișor de lemn și banda decorativă bej (tot din această bandă am făcut și funda pusă în brăduț). Dintr-o altă dischetă demachiantă am făcut o brioșă pe care am pus-o sub brad. Așa e în Țara Dulciurilor!😊

Din CD am făcut potecuțe. Toate materialele folosite sunt materiale reciclate sau rămase de la ediția trecută a AEC. Brăduțul până la urmă l-am colorat cu acrilice! Nu am reușit să colorez toate cartoanele cu brăduți din plicuri, dar sper să recuperez.

Aproape uitasem, din hârtia creponată i-am făcut ființei superioare venită din altă Galaxie o sorcovă. Ochelarii (ochii) sunt din pioneze, pălăria și fustița din ambalaj de bomboane.

Și pentru că mai e puțin până la finalul anului am zis să fac un mic bilanț.

Privind în urmă, 2024 a fost un an plin de momente frumoase, descoperiri și realizări care mi-au adus bucurie și satisfacție. A fost anul în care am pășit pe străzile Romei și ale Bruxelles-ului, două capitale europene care mi-au rămas în suflet prin farmecul lor aparte. Fiecare cu farmecul său distinct, cu străzi încărcate de istorie și cafenele primitoare. Călătoriile acestea mi-au oferit un respiro binemeritat și ocazia de a descoperi istoria și cultura unor orașe europene.

Două orașe, două povești, o singură călătorie prin timp și cultură. Roma și Bruxelles – locuri care m-au inspirat și mi-au lăsat amintiri de neuitat.

Am redescoperit farmecul orașelor  Târgu Jiu și București și am avut parte de experiențe inedite în cadrul vizitelor organizate cu ASBO. Am vizitat Arhi Design, Aroma Land și hubul terapeutic din Valea Merilor, unde am găsit o oază de liniște și creativitate, iar baia terapeutică de sunete oferită de Irina Gruia a fost un moment de reconectare.

Deși timpul pentru lectură a fost mai limitat anul acesta, cele nouă cărți pe care le-am citit au fost o sursă de inspirație și reflecție. În plan cultural, am participat la evenimente care m-au inspirat și m-au încărcat cu energie pozitivă: lansarea de carte ”Frumoasă era Sena pe sub florile mele'”de Adrian Cioroianu, seri de operă emoționante precum Madama Butterfly, Don Giovanni, Suflet de Romanță, Văduva Veselă și Magia Crăciunului la Operă. 

Premierele de filme românești m-au adus mai aproape de cinematografia autohtonă, iar la degustările de vin am învățat mereu câte ceva nou despre această licoare, iar vizita la Crama Vânju Mare mi-a oferit o experiență autentică și savuroasă.

Am spus prezent la cea de-a treia ediție a festivalului IntenCity, o explozie de energie și muzică, dar și la festivalul de jazz care mi-a amintit cât de mult îmi place să mă las purtată de ritmuri live ale acestui gen. Am fost la evenimentele ”Craiova capitală gastronomică Est-Europeană” și Festivalul Wine Tonic care mi-au adus acea bucurie simplă de a savura băuturi fine și preparate culinare autentice, specifice țărilor participante la eveniment.

Am făcut un curs de prim ajutor, și am acceptat provocarea de a învăța o limba străină nouă, adică limba poloneză. Alături de colegii mei de curs, am sărbătorit Crăciunul Polonez, o experiență caldă, plină de tradiții noi.

Printre picături, între serviciu, evenimente și alte task-uri,  am continuat să creez obiecte handmade, să răspund provocărilor lansate de prietenele mele bloggerițe și să adaug un strop de creativitate fiecărui moment.

Un aspect important al acestui an a fost implicarea mea în competiția SuperBlog. În primăvară am obținut locul 13, iar în această toamnă am urcat pe locul 5, reușind să câștig și un premiu - locul 2 la proba Editurii NICULESCU: AI în viitorul literaturii: creator sau colaborator? – o realizare care mi-a adus o mare bucurie și încredere în mine.

Această călătorie a fost mai frumoasă datorită oamenilor pe care i-am cunoscut – minunați, pasionați de ceea ce fac și plini de energie pozitivă. Sunt recunoscătoare pentru momentele și lecțiile valoroase pe care le-am învățat de la ei și care au contribuit la dezvoltarea mea!

Îți doresc un Crăciun de poveste, plin de lumină, căldură și zâmbete. Să te găsească în mijlocul celor dragi, ferit de relele acestei lumi, iar vestea minunată a nașterii Mîntuitorului să îți încălzească sufletul și să îți aducă lumină în privire. Iar anul ce vine să-ți aducă liniște, sănătate și împliniri! 🎄✨

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

 Tema numărul 1 de la AEC se numește Tricolorul. În plicul dedicat acestei zile am găsit un card cu un brăduț și trei fâșii de hârtie în culorile tricolorului.

Am colorat brăduțul iar în colțul din stânga-sus am lipit, din fâșiile de hârtie, tricolorul. Apoi din ce mi-a mai rămas am realizat o floare tricolor.

Și cum floarea avea nevoie de cineva care să o dăruiască, am improvizat rapid un omuleț dintr-un dop de plută și câteva ghinde. Am ales să încerc ceva diferit de clasicul steag și să creez această mică ”scenă”: un omuleț care oferă o floare tricolor. Mi s-a părut un mod original de a exprima tema zilei.

Un omuleț cu o floare tricolor poate părea un gest simplu, dar simbolizează respectul pentru valorile care ne definesc ca popor. În vremuri în care alegerile noastre modelează viitorul țării, să ne amintim de imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, și de mesajul său puternic – un îndemn la unitate, demnitate și curaj.Să-l recitim și să ne lăsăm inspirați de mesajul său.

„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
     
      Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
      În care te-adânciră barbarii de tirani!
      Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
      La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

      Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
      Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
      Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
      Triumfător în lupte, un nume de Traian! 

      Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
      Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

      Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
      Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
      Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
      „Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

      Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
      Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
      Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
      Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

      O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
      Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
      În astfel de pericul s-ar face vânzători!

      De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Când patria sau mama, cu inima duioasă,
      Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
      Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
      Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
      Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
      Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

      Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
      Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
      Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
      Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

      Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
      Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

**Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863).

La Mulți Ani!⚐

Set de suporturi pentru servirea mesei croșetat

 Inspirată de setul croșetat de Daniela m-am hotărât să-mi croșetez propriul set de suporturi pentru servirea mesei. Eu am ales un model mai simplu care sper să fie practic.

Vreau sa fac un set format din șase suporturi pentru farfurii, pahare și tacâmuri. Am reușit să finalizat sâmbătă doar un suport pentru farfurie, iar suportul pentru pahar este aproape gata, deoarece a trebuit să plec la Wine Tonic Festival. Încă nu am o idee clară despre cum va arăta suportul pentru tacâmuri, dar până termin cele cinci piese pentru farfurii și cele cinci pentru pahar îmi va veni inspirația.

Acum vreau să-ți arăt cum a ieșit suportul pentru farfurie. Am folosit ață bej, cred că este lână, de la un fost pulover și ață lila luată din second hand.

Am început cu inelul magic și 12 piciorușe duble și am continuat să cresc până am ajuns la diametrul dorit, apoi am început să croșetez buclele de pe margini cu ața lila.

Apoi am început și suportul pentru pahar în același mod cum am croșetat suportul pentru farfurie.

Cam atât pentru azi! Dacă ai vreo idee pentru suportul meu de tacâmuri, o aștept cu interes.

Sper că-ți plac suporturile mele! 

Pe curând!💝

În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄