Unghi mort - Jo Furniss

 Am primit această carte în campania de testare din cadrul competiției SuperBlog, de la Editura NICULESCU, carte pe care eu am ales-o dintr-o listă de cărți pusă la dispoziția noastră.

Nu este un secret că îmi place genul thriller; am făcut alegerea după ce am citit sinopsis-ul :

O crimă misterioasă pe o autostradă blocată. Dacă ambuteiajul continuă, toți sunt în pericol. Dacă traficul se reia, suspectul dispare.

Nu poți să te faci nevăzut. 

Ucigașul este printre noi.

 „Jo Furniss duce misterul pe culmi noi. Legați-vă centura. Unghi mort este un raliu!” - Jack Jordan, autorul cărții Do No Harm 

Sergentul Belinda „Billy” Kidd se întoarce de la aeroport într-o mașină închiriată. Brusc, se produce un ambuteiaj. Câteva clipe mai târziu, ea găsește un șofer mort într-un sedan negru. Are o spiță de bicicletă înfiptă în ceafă. Ucigașul nu ar fi putut dispărea fără să fie văzut de zecile de martori – trebuie să fie încă acolo, printre ei.

 Unghi mort este genul de roman care te prinde prin felul în care este spusă povestea, nu neapărat prin deznodământ. Acțiunea se dezvoltă treptat, iar suspansul apare din informațiile oferite progresiv. Cititorul află ce se întâmplă din punctul de vedere al mai multor personaje, fiecare având propria poveste și secretele sale. Acest lucru menține interesul pe tot parcursul lecturii, chiar dacă rezolvarea nu este punctul forte al poveștii.

Ideea de bază este una inspirată și originală: un blocaj rutier de proporții, apărut în urma unor atentate, devine echivalentul unei „camere închise”, un spațiu limitat din care nimeni nu poate ieși, în interiorul căruia are loc o crimă. Agatha Christie este renumită pentru acest tip de intrigă folosit foarte des în romanele sale polițiste. Suspecții sunt numeroși, iar faptul că aceștia sunt oameni obișnuiți — șoferi și pasageri prinși într-o situație extremă — adaugă realism și credibilitate întregii intrigi.

Unul dintre punctele slabe ale romanului este construcția personajelor, care nu sunt prea bine conturate, deși fiecare personaj are propriul capitol, iar perspectiva narativă la persoana întâi creează o conexiune reală cu ele. Toți par să ascundă ceva, iar această senzație permanentă de neîncredere menține suspansul până aproape de final. În același timp, autorul profită de aceste istorii individuale pentru a atinge subiecte sensibile și actuale, precum violența domestică, traumele psihologice, discriminarea sau delincvența juvenilă, fără a forța nota.

Cu toate acestea câteva dintre ele ies clar în evidență și rămân memorabile. Această inegalitate nu afectează grav lectura, dar se simte mai ales spre final, când ritmul se accelerează vizibil.

Rezolvarea misterului vine rapid, poate prea rapid în raport cu firul narativ mai detaliat de până atunci. Deși există o tentativă de răsturnare finală de situație, cititorii vigilenți pot anticipa direcția în care se îndreaptă povestea. Cu toate acestea, finalul mai puțin spectaculos nu diminuează plăcerea lecturii, mai ales dacă lectura de până atunci a fost una plăcută și captivantă.

Am apreciat modul în care s-a dezvoltat povestea și, pentru asta, i-am acordat 4 steluțe. Poate că am fost mai generoasă în comparație cu alte recenzii, dar modul în care s-a desfășurat povestea a făcut lectura plăcută.

Mi-am notat și câteva citate care mi-au plăcut și cu această ocazie înscriu articolul în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana:

„— Un mare talent în viață este să știi când să vorbești și când să-ți ții naiba gura.”

„Speranța este veșnică.”

„Panica este un diavol mic și afurisit care îmi fură răsuflarea din gură. Ghearele lui ascuțite mi se cațără pe umăr și mă zgârie ...”

 La Gala SuperBlog 2025, Editura NICULESCU a pregătit pentru finaliști o surpriză — un set de cărți din genuri diferite, pe care abia aștept să le citesc.

Pe curând!

Urări de Crăciun 2025

 În 2023 am făcut o selecție de mesaje primite pe e-mail și aveam de gând să continui, dar în 2024 se pare că am omis această rubrică.

Anul acesta revin la idee și reiau selecția de urări, la fel ca atunci: mesaje și imagini care mi-au plăcut cel mai mult, în special cele adresate la persoana a doua singular. Sunt urări care se disting printr-un ton personal și prin atenția acordată cuvintelor, dincolo de formulele obișnuite de sezon.

Phantom Shopping România a ales să trimită un colind cunoscut:

Phantom Shopping România

Iată vin colindători, florile dalbe
Noaptea pe la cântători, florile dalbe
Florile dalbe

Și ei vin mereu, mereu, florile dalbe
Şi-l aduc pe Dumnezeu, florile dalbe
Florile dalbe

Dumnezeu adevărat, florile dalbe
Soare-n raze luminat, florile dalbe
Florile dalbe

Cartepedia a ales un mesaj cald, axat pe lectură și timp petrecut în liniște:

Crăciunul este despre lumină, liniște și momente petrecute alături de cei dragi.
Este timpul poveștilor spuse încet, al cărților răsfoite lângă brad și al bucuriei simple de a dărui.
Îți mulțumim că ai ales Cartepedia în acest an — pentru lecturi, descoperiri și inspirație.
Sărbătorile să-ți aducă pagini care să te emoționeze, să te bucure și să-ți amintească de magia lucrurilor mici.
Sub brad sau în liniștea unei seri de iarnă, o carte bună este întotdeauna un cadou perfect.

  Cu drag,
 Echipa Cartepedia

Zooplus, de data aceasta, a fost scurt și la obiect:

zooplus

Dragă Daniela Mihaela,

Crăciun fericit! Îți dorim ție și animăluțului tău multă sănătate, fericire și să fiți înconjurați doar de iubire și armonie.

Kfea.ro

Fundația Dan Voiculescu

În inboxul meu nu au fost mesaje doar în limba română:

Hi Daniela,

Want to wish you and your family a happy holiday season, and thank you for your support this year.

I can write as many stories as I like, but without amazing readers like you, those stories would never be complete. For that, I thank you sincerely.

“A writer only begins a book. A reader finishes it.”- Samuel Johnson

If you've read any Alex Cage books this year, please consider leaving a review if you haven't already. This helps with reader discoverability and allows me to start the books that we complete together.

Have a wonderful holiday season. Hope it's full of joy, happy new memories, and love.

Și pentru că binele se dă mai departe, voi încheia cu un mesaj care nu vine din zona comercială: mesajul Părintelui David, cel care ne-a fost alături ca ghid în Pelerinajul din Israel.

Înscriu această postare în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana.

Sărbători fericite!

Seria Turnul întunecat - Stephen King

Am mai povestit pe blog că-mi place foarte mult cum scrie Stephen King. În biblioteca mea personală, cele mai multe cărți scrise de un autor sunt cărțile lui King. Am început cu ceva timp în urmă să citesc seria ”Turnul întunecat”, dar nu am terminat-o, am ajuns până la volumul cu numărul 5 - ”Lupii din Calla”. Este o serie de romane scrise de Stephen King, care urmărește drumul lui Roland Deschain, ultimul pistolar, într-o lume aflată la granița dintre real și fantastic. Este o poveste despre căutare, destin și prietenie, unde elemente de western, horror, fantasy și science-fiction se împletesc într-un mod unic.

Seria are 8 volume:

1. Pistolarul (The Gunslinger, 1982; revizuit 2003)
2. Alegerea celor trei (The Drawing of the Three, 1987)
3. Ținuturile pustii (The Waste Lands, 1991)
4. Vrăjitorul și globul (Wizard and Glass, 1997)
5. Vântul prin gaura cheii (The Wind Through the Keyhole, 2012 - plasat cronologic între volumele IV și V, dar publicat mai târziu.)
6. Lupii din Calla (Wolves of the Calla, 2003)
7. Cântecul lui Susannah (Song of Susannah, 2004)
8. Turnul Întunecat (The Dark Tower, 2004)

Azi, voi povesti doar despre ultimele două volume citite, urmând, ulterior, când îmi permite timpul să povestesc și despre primele volume citite.

4. Vrăjitorul și globul de cristal

Roland, ultimul pistolar, împreună cu prietenii lui merge în căutarea Turnului Întunecat, și după ce scapă de furia sinucigașă a monoului Blaine, ajung în versiunea apocaliptică a orășelului Topeka, din Kansas. În drumul spre un palat de cristal, Roland se întoarce în trecut și le povestește cum a devenit pistolar, cum și-a pierdut iubirea vieții lui și cum a ajuns să caute Turnul Întunecat.
Povestea lui Roland este una de dragoste, dar și foarte tragică, însă nici prezentul nu e chiar roz deoarece magia și pericolul se împletesc la tot pasul.
Din cele 4 volume citite până acum mi-a plăcut foarte mult acest volum și precedentul "Ținuturile pustii". Volumul 4 este o dramă de proporții, are și suspans și acțiune...cel mai mult mi-a plăcut povestea de dragoste dintre Roland și Susan.
Mi-au plăcut mai multe citate, dar în agendă mi-am notat unul singur:

”Când ai de meditat trebuie să meditezi în purgatoriu.”(pag. 193)

Monoului Blaine îi plăceau ghicitorile, așa că voi posta și eu câteva, să vedem la câte știi să răspunzi:

1.Ce zboară pe sus și nu-l vezi?

2. Cine umblă, dar n-are picioare;

Cine are gură, dar nu vorbește;

Cine are pat, dar nu doarme;

Cine are brațe, dar n-are mâini?

3. Ce are patru picioare dimineața, două picioare după-amiaza și trei picioare noaptea?

4. Dacă îmi spui pe nume nu mai sunt aici. Cine sunt?

5. Alimentează-mă și voi trăi. Dă-mi de băut și voi muri. Cine sunt?

6. Trec prin fața soarelui și totuși nu am umbră. Cine sunt?

7. Deși e ușoară ca fulgul, nimeni n-o poate ține mult timp.

8. Dacă mă frângi, eu merg totuși mai departe. Dacă mă poți atinge, menirea mea s-a împlinit. Dacă mă pierzi, trebuie să mă găsești degrabă c-un inel. Cine sunt?

9. Ce poate urca pe un horn în jos, dar nu poate coborî pe un horn în sus?

Răspunsuri ghicitori:

Deschide

1. Vântul
2. Râul
3. Omul, care se târăște în mâini și genunchi în pruncie, umblă pe două picioare când e adult și merge sprijinit în baston la bătrânețe.
4. Liniștea
5. Focul
6. Vântul
7. Respirația
8. Sufletul omenesc
9. Umbrela

Acestui volum i-am acordat 5 steluțe pe Goodreads.

4,5 .Vântul prin gaura cheii

Roland Deschain de Gilead este singurul pistolar rămas în viață iar aventura lui în căutarea Turnului Întunecat continuă cu volumul punte 4,5. În acest volum pistolarul bătrân povestește despre viața pistolarului tânăr.
Aventura se petrece în Lumea de Mijloc, această lume se află în apropierea lumii noastre și se întrepătrunde cu aceasta, în unele locuri existând uși între aceste lumi. Prin aceste uși și-a "luat" Roland cei trei prieteni care formează ka-tetul (Eddie, Susannah si Jack - toți din New York, dar din timpuri diferite). În aventura lor s-a alăturat și un billy-bumbler - Ete, care este originar din Lumea de Mijloc.
După ce părăsesc Palatul de Cristal pornesc pe Calea Grinzii spre Turnul Întunecat. Pe drum îl întâlnesc pe Brix, un bătrân luntraș, care îi trece râul Whye și le dă indicații despre cel mai bun adăpost care îi poate apăra de furtuna-furtunilor, pe care tocmai o prevestise prietenul lor Ete.
Trebuiau să ajungă cât mai repede în casa de rugăciuni aflată pe drumul vechi al Callei.
Ajung la timp cât să strângă lemne pentru focul care va arde continuu toată noaptea pentru a nu muri înghețați. Niciunul nu a dormit în acea noapte, deoarece trebuiau să întrețină focul, acesta este momentul în care Roland le povestește despre tânărul pistolar Roland.

Voi pune și câteva citate din carte, care mi-au atras atenția:

”Groaza e ca un vierme care trebuie dat afară înainte de a apuca să se împuieze.”

”[...]orice obiect poate deveni magic, dacă e ținut de mâna care trebuie.”

”Dar de ce să ne amărâm căutând norii de furtună care sunt deocamdată dincolo de orizont?”

”Mai devreme sau mai târziu cădem cu toții.”

”Timpul este o gaură de cheie, își spuse el, privind la stele. Da, așa cred. Uneori trebuie să ne aplecăm ca să ne uităm prin el. Iar vântul pe care îl simțim atunci cum ne mângăie obrajii - vântul acela care suflă prin gaura cheii - este răsuflarea întregului univers.”

Mi-a plăcut cartea, dar nu a fost wow. I-am acordat 3,5 steluțe.

Pe măsură ce voi citi și celelalte volume voi împărtăși pe blog impresiile.

Înscriu această postare în tabelul ”Citate favorite”, găzduit de Suzana.

Pe curând!📖

Speră

SPERĂ este prima autobiografie publicată vreodată de un papă. O autobiografie a cărei scriere a durat  șase ani și care începe în zorii secolului XX, de la rădăcinile italiene și aventura emigrării în America de Sud a bunicilor papei, trecând prin copilărie, prin entuziasmul și frământările tinereții, alegerea vocației și maturitate, pentru a acoperi întregul său pontificat.

În memoriile sale, papa Francisc descrie cu sinceritate momentele cruciale ale pontificatului și abordează curajos și profetic cele mai importante și mai dezbătute subiecte contemporane: războiul și pacea (inclusiv conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu), migrația, criza mediului, politicile sociale, condiția femeii, sexualitatea, dezvoltarea tehnologică, viitorul Bisericii și al religiilor.

Bogată în dezvăluiri, anecdote și reflecții, această carte emoționantă și profund umană, cu tușe de tandrețe, dar și de umor, e atât povestea unei vieți, cât și un testament moral și spiritual menit să-i captiveze pe cititorii din întreaga lume și să reprezinte moștenirea de speranță a papei Francisc pentru generațiile viitoare.

SPERĂ conține fotografii, dintre care unele, private și inedite, au fost puse la dispoziție de papa Francisc.¹

---

¹ Descriere editorială, Papa Francisc, Speră, București, Editura Polirom, 2025, coperta interioară.

Speră. Autobiografia este prima lucrare de acest tip scrisă vreodată de un papă în timpul vieții sale. Publicată în ianuarie 2025, cu ocazia Jubileului Speranței, cartea oferă o privire intimă asupra vieții și gândirii Papei Francisc. Redactată în colaborare cu jurnalistul italian Carlo Musso, lucrarea a fost concepută pe parcursul a șase ani și reflectă o decizie personală a Suveranului Pontif de a împărtăși povestea sa înainte de a pleca dintre noi.

Cartea începe cu originile sale argentiniene, povestind despre imigrarea bunicilor din Italia și despre copilăria petrecută în Buenos Aires. Papa Francisc detaliază alegerea vocației religioase, formarea sa ca iezuit și ascensiunea sa în ierarhia Bisericii Catolice, culminând cu alegerea sa ca papă în 2013. De asemenea, el împărtășește momentele cheie ale pontificatului său, inclusiv reformele propuse și provocările întâmpinate.

Titlul cărții, Speră, reflectă tema centrală a lucrării: speranța ca virtute fundamentală în fața adversității. Papa Francisc subliniază că speranța nu este un optimism naiv, ci o alegere conștientă de a privi înainte, de a înfrunta realitățile dure cu credință și curaj. El discută despre conflictele globale, migrarea, criza mediului, politicile sociale și rolul femeilor în Biserică, abordând aceste subiecte cu sinceritate și profunzime.

Stilul narativ al Papei Francisc este accesibil și empatic, reușind să transmită trăirile și reflecțiile sale cu naturalețe. Cartea este presărată cu anecdote personale, reflecții spirituale și momente de umor, oferind cititorilor o înțelegere mai profundă a omului din spatele funcției papale.

Speră. Autobiografia este o lectură importantă pentru cei interesați de istoria recentă a Bisericii Catolice, de gândirea teologică contemporană și de exemplul personal al unui lider spiritual care a ales să își trăiască credința în mod deschis și original.

Mi-a plăcut cartea, a fost o lectură ușoară. I-am acordat 4 steluțe pe Goodreads. Mi-au plăcut foarte multe citate din carte, dar voi încerca să fac o selecție pentru a înscrie această postare în tabelul găzduit de Suzana - ”Citate favorite”.

”Dacă vrei să-i explici cuiva ce este fericirea, cea mai bună metodă e să-l faci fericit. Iar jocul te face fericit, fiindcă poți să-ți exprimi libertatea, să concurezi doar de dragul distracției, să fii amator, pur și simplu... Pentru că poți urmări un vis fără să fii nevoit să devii campion cu orice preț. te face fericit chiar dacă ești pata dura.”

”Dimpotrivă, încă de când eram copil, am căutat să-i evit pe bârfitori, pe cei care vorbesc despre alții: mi s-a părut întotdeauna o boală gravă, care anesteziază inima ”Mulți au căzut de gura sabiei, dar nu câți cei căzuți din cauza limbii”, spune cartea lui Ben Sirah (Ecleziaticul) (28,18), pentru că bârfa, cârtirea nu sunt nicidecum un viciu nevinovat, sunt mai curând o plagă care nu aduce decât dezbinare și suferință.”

”Pandemia ne-a făcut să luăm contact cu fragilitatea noastră personală și socială și, în același timp, ne-a demonstrat încă o dată că în furtunile istoriei suntem cu toții în aceeași barcă.”

”Să mergi mai departe nu înseamnă să uiți. [...] Să mergi mai departe înseamnă să te schimbi. pentru că ”anul în care nu am mers nicăieri” ne-a aruncat în față realitatea tragică a drumului spre autodistrugere.”

”Iertarea nu este trădare și nu este slăbiciune, dimpotrivă.[...] Răspunsul nostru trebuie să fie, din contră, unul de speranță și vindecare, de pace și dreptate. Să-i tratăm pe ceilalți cu aceeași iubire și compasiune cu care am dori să fim tratați noi. Să căutăm pentru ceilalți aceleași posibilități pe care le căutăm pentru noi înșine. Să-i ajutăm pe ceilalți să crească așa cum am dori să fim ajutați noi. Într-un cuvânt, dacă dorim siguranță, să oferim siguranță; dacă dorim viață, să oferim viață; dacă dorim oportunități, să oferim oportunități. Măsura pe care o folosim pentru ceilalți va fi măsura pe care timpul o va folosi pentru noi.”

”La scurt timp după aceea, unul dintre ei mi-a spus că e frumos să încerci să-l faci pe Dumnezeu să râdă... doar că, din cauza chestiei cu omnisciența, îți anticipează toate glumele și-ți strică poanta. Acesta eeste genul de umor care te unge la inimă.”

”Ironia este medicament, nu numai pentru a-i binedispune și a-i lumina pe ceilalți, ci și pentru sine, căci autoironia este un instrument puternic pentru a învinge tentația narcisismului. Narcisiștii se privesc mereu în oglindă, se machiază, se privesc iar, dar cel mai bun sfat e ca în fața unei oglinzi să râdem întotdeauna de noi înșine.”

”Și în acest caz, esențiale rămân responsabilitatea și educația, iar dacă este adevărat că instrumentele în sine sunt neutre și cuțitul care taie pâinea e identic cu cel care taie gâtul și doar mâna care îl mânuiește face diferența, la fel de adevărat este și că mijloacele mai răspândite și mai puternice necesită și mai multă conștientizare, și mai multe aptitudini educaționale, și mai multe exemple.”

Cam atât pentru azi. Sper că îți plac și ție aceste citate și poate te vor face curios să citești cartea.

Pe curând!

Banii. Stăpânește jocul - Tony Robbins

 Pentru jocul ”Citate favorite”, găzduit de Suzana, am ales câteva citate din cartea lui Tonny Robbins.

Pe prima copertă din interior găsim următorul mesaj:

Sunteți pregătiți să pășiți într-o mină plină de aur? Dacă răspunsul este da, inspirați adânc și concentrati-vă toată atenția de care sunteți capabili asupra acestei resurse minunate de bunăstare și prosperitate, așa cum vă este prezentată de unicul Tonny Robbins, în 7 principii simple:

1. Bun venit în junglă!
2. Cunoașteți regulile, înainte de a intra în joc!
3. Cât costă visurile dumneavoastră? Care este planul de bătaie pentru a le îndeplini?
4. Luați cea mai importantă decizie de investiție din viața dumneavoastră!
5. Creați-vă planul de venituri
6. Învățați meserie de la guru financiari precum Warren Buffett
7.Acțiune! 

NU uitați! Cunoașterea e putere,dar aceasta nu valoarează nimic fără să treceți la fapte!

 👉”Banii sunt un slujitor bun, dar un stăpân rău.” - Sir Francis Bacon

 👉”Secretul reușitei este să te pui pe treabă.” - Mark Twain

 👉”Nu există prieten mai loial decât o carte.” - Ernest Hemingway

 👉”Bunătatea în cuvinte creează încredere. Bunătatea în gândire creează profunzime. Bunătatea  în dăruire creează dragoste.” - Lao-Tzu

 👉”În tinerețe poți trăi fără bani, dar nu și la bătrânețe.” - Tennessee Williams

 👉”Eu nu cred că oamenii caută sensul vieții la fel de mult pe cât caută experiența de a se simți vii.” - Joseph Campbell

 👉”Omul din vârful muntelui nu a picat acolo.” - Vince Lombardi

 👉”Înainte să vorbești, ascultă. Înainte să scrii, gândește. Înainte să cheltuiești, câștigă. Înainte să investești, cercetează. Înainte să critici, așteaptă. Înainte să te rogi, iartă. Înainte să renunți, încearcă. Înainte să te pensionezi, economisește. Înainte să mori, dăruiește.” - William A Ward

 👉”Trebuie să înveți regulile jocului și apoi trebuie să joci mai bine decât toți ceilalți.” - Albert Einstein

 👉”Caută adevărul și vei găsi o cale.” - Frank Slaughter

 👉”Dacă nu știi unde mergi, niciun drum nu te va duce undeva.” - Henry Kissinger

 👉”Poți să fii bogat având mai mult decât ai nevoie sau având nevoie de mai puțin decât ai.” - Jim Mott

 👉”Rostul vieții este credința că lucrurile cele mai bune urmează să vină.” - Peter Ustinov

 👉”Eu fac surf pe valul uriaș al vieții.” - William Shatner

 👉”Trăiește viața din plin cât te afli aici. Gustă totul. Ai grijă de tine și de prietenii tăi. Distrează-te, fii nebun, fii ciudat. Ieși în lume și dă-o în bară! Ai s-o faci oricum, așa că poți tot atât de bine să te bucuri pe măsură ce-o faci. Profită de ocazie pentru a învăța din greșelile tale: găsește cauza problemei tale și elimin-o. Nu încerca să fii perfect; fii doar un exemplu excelent de ființă umană.” - Tony Robbins

Pe curând!

Botezul Domnului - Boboteaza

 Boboteaza, cunoscută și sub numele de Botezul Domnului, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin-ortodox, celebrată pe 6 ianuarie. Aceasta marchează botezul lui Iisus Hristos în apele râului Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul și are o profundă semnificație teologică, simbolizând apariția Sfintei Treimi și începutul activității publice a Mântuitorului.

poză creată cu AI

Pentru creștinii ortodocși, Boboteaza este un moment de purificare și binecuvântare. În această zi, preoții sfințesc apa, care devine Agheasmă Mare, un simbol al curățirii sufletului și trupului. Apa sfințită este folosită pentru binecuvântarea caselor și a credincioșilor, iar tradiția aruncării crucii în apă, urmată de recuperarea acesteia de către credincioși, simbolizează credința și curajul.

Evenimentul biblic al botezului lui Iisus în râul Iordan este descris în Evanghelii (Matei 3:4-17). Iordanul, un râu istoric din Orientul Mijlociu, are o semnificație specială în istoria biblică. Își are numele derivat din ebraicul "Yarden", care înseamnă „cel care coboară”, și izvorăște din Munții Hermon și coboară spre punctul de întâlnire cu Marea Moartă, ajungând până la 417 m sub nivelul Mediteranei. Este locul unde Iisus a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul, iar cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a pogorât sub forma unui porumbel, iar glasul Tatălui ceresc a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit” (Matei 3:17).

În fiecare an, în ajunul sărbătorii de Bobotează, granița dintre Israel și Iordania se deschide temporar, permițând procesiunea de sfințire a apelor râului Iordan. Ceremonia este condusă de Patriarhul Ierusalimului, care coboară spre malurile sfinte pentru a binecuvânta apele, reamintind momentul în care cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt a coborât asupra lui Iisus sub formă de porumbel.

Foto din arhiva personală - Iordan- decembrie 2022

Iordanul este menționat în numeroase episoade biblice. De exemplu, poporul lui Israel, condus de Iosua, a trecut Iordanul pentru a intra în Țara Făgăduinței (Iosua 3:14 - 17), iar profetul Ilie a fost ridicat la cer în apropierea acestui râu (4 Regi 2:6-15). Astăzi, râul Iordan rămâne un loc de pelerinaj pentru creștini din întreaga lume, care vin să se boteze în amintirea momentului sacru al botezului lui Hristos.

Foto din arhiva personală - Iordan- decembrie 2022

Mănăstirea Grecească Prodromos (Sfântul Ioan Botezătorul), cunoscută și sub numele de Qasr el-Yahud, este situată pe malul vestic al râului Iordan, în apropierea locului tradițional al botezului Domnului. Acest loc sfânt amintește nu doar de botezul lui Iisus, ci și de un alt moment biblic major: trecerea poporului ales prin apele Iordanului, sub conducerea lui Iosua, când chivotul legământului a fost purtat prin râu, iar apele s-au despărțit, permițând israeliților să pășească pe uscat (Iosua 3:14-17).

Foto din arhivă personală - Mănăstirea Prodromos- decembrie 2022

Troparul Botezului Domnului:

„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,
închinarea Treimii s-a arătat,
iar glasul Părintelui a mărturisit Ție,
Fiu iubit pe Tine numindu-Te,
și Duhul în chip de porumbel
a adeverit întărirea cuvântului.
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule,
și lumea ai luminat, slavă Ție!”

Închei acest articol cu un citat:

”Toată lupta omului trebuie să se dea în minte; el trebuie să nimicească pădurea gândurilor rele care-l înconjoară.” ( Sf. Macarie cel Mare)

Înscriu această postare în tabelul ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Zi binecuvântată să ai!

Pokohan - Badea M. Laurențiu

 Pokohan este o carte dark fantasy, pe care am primit-o cadou de ziua mea, din partea autorului. A fost o surpriză plăcută și m-am bucurat foarte mult, dar nu am avut timp să o citesc până acum. Cartea a fost publicată pe 30 decembrie 2023, am primit-o pe 14 februarie 2024 și am citit-o la sfârșitul lunii decembrie 2024. Cartea mi-a oferit o escapadă în lumea fantastică a Japoniei antice, un univers unde mitologia și tradițiile culturale se întâlnesc cu elementele supranaturale într-o manieră unică.

Laurențiu M. Badea este un autor român contemporan pasionat de genul fantasy, care reușește să îmbine tradițiile culturale cu elementele supranaturale pentru a crea povești captivante. Puțin cunoscut în lumea literară, impresionează prin originalitatea stilului său și atenția la detalii. Romanul său ”Pokohan” este o mărturie a talentului său, reușind să aducă în prim-plan mitologia japoneză într-un mod autentic și interesant. Laurențiu este un exemplu al noii generații de scriitori care merită descoperiți, iar ”Pokohan” demonstrează că literatura română poate oferi povești cu rezonanță internațională.

„Pokohan” este o călătorie fascinantă într-un univers întunecat, dar încântător, inspirat din mitologia și cultura Japoniei antice. Laurențiu Badea reușește să creeze o poveste care transcende granițele genului dark fantasy, îmbinând elemente de basm și teme universale precum curajul, sacrificiul și dragostea.

Acțiunea se desfășoară într-un decor pitoresc și enigmatic, insulele Japoniei antice, unde miturile prind viață, iar realitatea și supranaturalul se împletesc într-un dans fascinant. În centrul poveștii îl găsim pe Yamasachi, un vânător solitar, forțat de circumstanțe misterioase să se aventureze dincolo de liniștea munților pentru a-și regăsi fratele și, poate, pe sine însuși.

Personajele cărții sunt interesante și diverse, fiecare cu propriile dileme și secrete. Împăratul Watatsumi și cele două fiice ale sale aduc o doză de mister, fiecare ascunzând trăsături și abilități neașteptate, în timp ce bătrânul Umisachi poartă cu sine greutatea unui trecut apăsător. Evoluția prințesei Toyotama, de la vulnerabilitate la descoperirea propriilor abilități de luptătoare, este unul dintre arcurile narative emoționante, iar relația dintre Yamasachi și forțele cosmice cu care se confruntă capătă profunzime și intensitate cu fiecare pagină.

Stilul narativ al autorului este poetic și evocator, însă uneori poate părea dens, mai ales în secțiunile care descriu detaliat universul și mitologia acestuia. Ritmul poveștii trece de la momente de calm și reflecție la scene de tensiune și conflict intens, ceea ce face lectura imprevizibilă.

„Pokohan” este o tapiserie atent lucrată, unde fiecare fir narativ contribuie la o poveste mai amplă, ciclică, ce explorează teme profunde precum natura umană și lupta împotriva destinului. Finalul, învăluit într-un amestec de speranță și melancolie, lasă cititorul să contempleze asupra modului în care iubirea și sacrificiul pot schimba destine..

Acord cărții 3 stele pentru originalitate, atmosfera plină de mister și modul în care autorul îmbină fantezia cu simbolurile culturii nipone. Chiar dacă unele pasaje sunt mai greu de parcurs, „Pokohan” rămâne o lectură plăcută pentru fanii dark fantasy-ului cu accente mitologice și basm.

Cartea este diponibilă pe platforma Walmart sau Amazon, iar dacă vrei să fii la curent cu viitoarele sale proiecte literare îl poți urmări pe rețeaua de socializare Facebook.

Închei cu două citate care mi-au plăcut:

”Cumpăna schimbării este că mulți o caută, da' puțini și-o doresc. De bun augur sau ba, de vrem sau nu o vrem, schimbarea însăși e cea care împinge râul vieții prin culmi și văi până ce toate se revarsă-n marea nepăsătoare.”

”Nădejdea și optimismul mor așa cum se nasc, cu țipete interne în liniște deplină”

Înscriu articolul în tabelul cu ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!💝📚

APA TRECĂTOARE - Tudor Arghezi - Reflexii în Oglindă

Zămislită nu se ştie pentru ce mâhnirii noastre,
Ai s-ajungi, fârâmă rece, curgătoare unde-albastre.
Îmbrăcată cu arşiţa ce te-aşteaptă 'n zori de Mai
Vei fi troacă şi oglindă, boturilor de buhai.
Luciul tău, prin blestem tainic, îngheţat în umbra morii
Va tăia în dungă luna, şi cresta din zbor cocorii.
Înşirând minunea firii cu grosimea-ţi de mătase,
Fundul mărilor de ceruri îl vei înădi şi coase;
Şi numit Danubiu, Argeş, Nistru, Olt, Prut şi Teleajen,
Ne vei legăna grădina 'n pânze albe de păianjen,
Căci călătorind vei pune şesurilor peste ţară
Aşternuturi vii de salbe, împrejurul ei brăţară
Şi 'n pământ, arat sălbatic şi-apărat încins cu fierul
Brazde 'n lungu-i de luceferi, îngropând în maluri cerul.
Prin salcâmi plecaţi şi sălcii, mulţumindu-i că te-atinge,
Sânul mamelor voinice îl vei mângâia şi linge.
Gâştele cuprinde-le-vei pe subt aripi şi vei duce.
Se va scoborî prin tine turla răzimată 'n cruce.
Plumbul tău cu feţe multe va sticli ca un vitrou
Care 'n fiecare petec scapără un soare nou,
Şi când mintea mea croieşte un tipar mai lesnicios,
Începând întotdeauna lucrul cu temei, de jos,
Tu răstorni aşezământul şi o lingură de apă
Mă învaţă că se poate munca şi de sus să 'nceapă.

Înviat din miezul nopţii, petrecut cu mâini de umbră,
Tu eşti, fir de pisc şi haos, ca o rază care umblă.
Ce stihii străbaţi, streine, de gândirea mea mirară,
Ce comori nepipăite nici de visuri niciodată,
Mărturia mi-o aduce, într'un tremur ca de jar,
Licărul neprins de sculele niciunui argintar.
Însă de trăsar în tine ochii-atâtor mari mistere;
De te-ai strecurat prin cuibul tainicelor giuvaere;
De-ascultaşi de ruga nopţii, care-ţi descântase fiinţa
Ca să-şi mângâie cu tine sihăstria, suferinţa;
De-ţi ieşiră 'n drum troiene de vecii şi piatra moartă,
Care trebuie 'n strârntoare biruită 'ncet şi spartă,
Tu putuşi întoarce hora 'mpotrivirilor şi-a humii
Şi ieşi şi mărunt şi sprinten şi sfinţit din legea lumii,
Făr' a pierde niciun fulger, nici o za de curcubee,
Mişunând în vălvătaia insului tău de scânteie.

Giulgii de lumină albă calul nostru va să pască,
Şi pe giulgii cortul nostru creasta va să-şi hotărască.
Eu, ca să-mi aduc aminte de adânc şi nesfârşit,
Între două şesuri limpezi am oprit şi-am poposit.

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Înscriu postarea și în tabelul Suzanei cu Citate favorite.

***poze din arhiva personală

Jocurile Foamei - Suzanne Collins

 Am cumpărat trilogia ”Jocurile foamei” prin 2019, de pe site-ul Nemira, dar abia acum am reușit să o citesc. Într-un weekend căutam să vizionez un film pe Netflix și am dat peste Jocurile foamei: Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare 2023 (am și această carte, dar nu am citit-o) și mi-a plăcut. După ce am vizionat filmul am scos trilogia de la naftalina 😂și m-am apucat de citit! Așa cum zicea și Stephen King ”pur și simplu am citit fără să mă pot opri!”După ce am terminat de citit, bineînțeles că am urmărit și filmele, pentru a putea face o comparație. Mi-au plăcut atât cărțile, cât și filmele, acestea din urmă au reușit să păstreze, în mare parte, esența poveștii.

Suzanne Collins este o scriitoare americană cunoscută în special pentru seria „Jocurile foamei.” Înainte de a scrie această serie de mare succes, Collins a lucrat ca scenaristă pentru emisiuni TV pentru copii. A inspirat seria „Jocurile foamei” dintr-o combinație între mitologia greacă, realitățile crude ale războiului și show-urile de televiziune. Stilul său de scris este captivant și plin de suspans, punând mereu accent pe emoțiile umane și pe dilemele morale.

1. „Jocurile foamei” (The Hunger Games)

Prima carte din serie ne introduce într-un viitor distopic, în țara numită Panem, care a înlocuit ceea ce odată era America de Nord. Țara este formată din Capitoliu, o metropolă bogată și extravagantă, și 12 districte mai sărace, fiecare responsabil pentru furnizarea de resurse. Pentru a-și demonstra puterea și a ține districtele sub control, Capitoliu organizează anual „Jocurile foamei,” o competiție mortală televizată în care tineri numiți „tributuri” sunt forțați să lupte între ei până rămâne unul singur în viață.

Protagonista cărții este Katniss Everdeen, o tânără din Districtul 12, care ajunge să fie implicată în Jocuri. Katniss este curajoasă, abilă și plină de resurse, iar pe parcursul primei cărți, cititorii sunt atrași de conflictul ei moral și de dorința ei de supraviețuire. „Jocurile foamei” este o poveste despre rezistență, sacrificiu și voință, oferind un comentariu subtil asupra societății contemporane și a divertismentului brutal.

2. „Sfidarea” (Catching Fire)

A doua carte începe cu urmările Jocurilor și explorează efectele pe care acestea le au nu doar asupra lui Katniss, ci și asupra întregului Panem. Atmosfera este tot mai tensionată, iar Capitoliu încearcă să suprime orice semn de rebeliune care începe să se răspândească printre districte.

În „Sfidarea,” Katniss se confruntă cu noi provocări, iar tensiunea crește rapid. Aici sunt explorate teme mai complexe, cum ar fi natura revoluției, simbolurile de rezistență și impactul violenței asupra celor care o trăiesc. Cartea oferă noi perspective și personaje intrigante. Este plină de răsturnări de situație și momente care te țin cu sufletul la gură.

3. „Revolta” (Mockingjay)

Ultima carte din trilogie aduce o schimbare de ton și ritm, întrucât accentul cade pe război și pe lupta împotriva opresiunii. Katniss devine o figură centrală într-o mișcare de rezistență, iar luptele nu mai sunt doar fizice, ci și psihologice. Cartea explorează temele legate de pierdere, sacrificiu și responsabilitatea pe care o poartă eroii revoluției.

„Revolta” este o poveste intensă despre costul războiului și ce înseamnă cu adevărat libertatea. Fără a dezvălui prea multe, această carte încheie trilogia într-un mod satisfăcător, cu o reflecție profundă asupra puterii, corupției și efectului psihologic pe care conflictul îl are asupra indivizilor.

Pe parcursul celor trei cărți din seria Jocurile foamei, am rezonat cu Katniss, chiar dacă, uneori, m-a și enervat. Haymitch Abernathy a fost un personaj care mi-a plăcut foarte mult, cu toate că stilul său sarcastic și metoda neconvențională de a ajuta nu sunt pe gustul tuturor. În ceea ce privește liderul Districtului 13 - Alma Coin, am avut impresia că este la fel de autoritar și manipulator precum președintele Snow din Panem, iar la final am constatat că am avut dreptate.

„Jocurile foamei” este o serie care combină elemente de acțiune, emoție și comentariu social, oferind cititorilor o poveste captivantă și profundă. Fiecare carte adaugă noi straturi de complexitate, iar evoluția lui Katniss, de la o tânără care doar încearcă să supraviețuiască, la un simbol al rezistenței, este fascinantă. Suzanne Collins scrie cu o claritate care te ține prins de poveste, în timp ce explorează teme grele precum inegalitatea, sacrificiul și puterea autorităților.

Dacă îți plac poveștile distopice care oferă și o reflecție asupra lumii în care trăim, seria „Jocurile foamei” este cu siguranță una care merită citită!

Încei această postare cu câteva citate care mi-au atras atenția:

”Proștii sunt periculoși.”

”Săgeți de dor îmi îndurerează pieptul.”

”Nimeni nu te ajută dacă inspiri milă. O fac cei care te admiră fiindcă refuzi să te dai bătut.”

”Apusul. Îl pot privi imediat, coroana soarelui în coborâre, brăzdând cerul cu numeroase nuanțe de portocaliu. Superb.”

”[...]se poate simți ceva în aer, zgomotul fierturii în clocot înainte de a da în foc.”

Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana. 

Pe curând!💝

CRAIOVA JAZZ FESTIVAL

Craiova Jazz Festival 2024 a ajuns la cea de-a VIII-a ediție și se va desfășura între 5 și 8 septembrie, fiind organizat de Filarmonica Oltenia Craiova. Evenimentul își propune să aducă pe scenă artiști naționali și internaționali de jazz, oferind publicului o experiență muzicală diversă și de calitate. Festivalul reprezintă o oportunitate unică pentru iubitorii de jazz de a se bucura de concerte memorabile într-un cadru cultural de prestigiu.

🎷Sunt o mare iubitoare de jazz și, chiar dacă nu am reușit să ajung la toate zilele festivalului, astăzi am ocazia să mă bucur de concertul oferit de MISHA BLANOS, ANDREW McCORMACK TRIO și EYOT. Cred că va fi o seară memorabilă și abia aștept să mă bucur de muzica lor live!

Mischa Blanos este un muzician care îmbină cu măiestrie muzica clasică cu cea electronică, creând o paletă sonoră unică. Carieră lui începe de la o vârstă fragedă, Blanos a început să studieze pianul clasic la șapte ani și a câștigat numeroase premii internaționale. Mischa Blanos este recunoscut pentru contribuția sa semnificativă la muzica neoclasică și electronică, reprezentând un element distinctiv pe scena muzicală contemporană.

Andrew McCormack Trio este o trupă de jazz, condusă de pianistul Andrew McCormack, care colaborează cu basistul emergent Joe Downard și toboșarul de excepție Rod Youngs. Împreună, aceștia formează un trio deosebit care oferă jazz contemporan de pian în stilul unor artiști precum Keith Jarrett și Brad Mehldau. McCormack, cunoscut pentru parteneriatele sale anterioare cu Kyle Eastwood Band, este acompaniat de Downard și Youngs, care sunt printre cei mai căutați muzicieni pe scena de jazz din Londra, dar și internațională. 

EYOT este o trupă de jazz din Serbia cunoscut pentru abordarea sa eclectică și energetică. Cu peste 300 de concerte în 25 de țări, EYOT a câștigat recunoaștere internațională pentru combinația sa distinctivă de rock, jazz, punk și influențe clasice. Trupa îmbină sunete diverse creând compoziții complexe și atrăgătoare. Performanțele live ale trupei sunt renumite pentru energia și emoția pe care o transmit, oferind spectatorilor o experiență unică și captivantă. EYOT se remarcă prin explorarea limitelor între tradiție și modernitate, aducând pe scenă un sunet proaspăt și creativ care sfidează convențiile jazzului european.

Abia aștept să merg diseară la concert! Voi reveni cu poze și filmări, însă până atunci închei acest articol cu citate despre Jazz, apoi îl voi înscrie în tabelul cu ”Citate favorite”, găzduit de Suzana.

• "Jazzul este singura muzică în care aceeași notă poate fi cântată noapte de noapte, dar diferit de fiecare dată." – Ornette Coleman
• "Frumusețea jazzului este că este o lume liberă. Poți face greșeli și nimeni nu știe atunci când cânți o notă greșită sau o notă frumoasă." – Wynton Marsalis
• "Jazzul nu este doar muzică, este un mod de viață, un mod de a fi, un mod de a gândi." – Nina Simone
• "Jazzul este sunetul surprizei." – Cannonball Adderley
• "În jazz, asculți și auzi ce încearcă muzicienii să exprime. Este esența libertății, creativității și inovației." – Billie Holiday
• "Jazzul este singura muzică în care ascultătorul trebuie să fie un participant pentru a o aprecia pe deplin." – Duke Ellington
• "Mi-a luat toată viața să învăț ce să nu cânt." – Dizzy Gillespie
• "Dacă nu trăiești asta, nu va ieși din instrumentul tău." – Charlie Parker
• "Sunt doar un copil al jazzului, cred." – Ella Fitzgerald
• "Esența jazzului este improvizația, capacitatea de a te adapta la moment și la situație, de a crea ceva spontan și frumos." – Herbie Hancock

Pe curând!🎷