Când calitatea consumabilelor medicale contează

 Într-o duminică obișnuită, după ce am făcut cumpărături, m-am hotărât să pregătesc un prânz simplu, rapid și delicios. La mine, însă, orice rețetă care implică un cuțit devine un episod din Survivor sau mai degrabă scenă dintr-un film horror — sunt, practic, un MasterChef în tăieturi și arsuri. Știam că un cuțit bine ascuțit, o suprafață umedă și un moment de neatenție pot transforma o activitate banală într-o situație neplăcută. Și, evident, s-a întâmplat.

Image by congerdesign from Pixabay

Tăietură accidentală în bucătărie

Într-o clipă, lama cuțitului a alunecat și vârful degetului arătător a simțit toată „iubirea” ei. Sunt autoironică și fac întotdeauna haz de necaz, este un fel de sistem propriu de autoapărare, așa că mi-am zis: oricum nu aveam nimic de arătat cu degetul ăsta. Însă în momentul în care sângele a început să curgă fără să se oprească, panica s-a instalat exact ca o pisică într-un culcuș cald. Sunt o fire fricoasă când vine vorba de răni și sânge — și chiar și o zgârietură mă poate face să intru în panică — așa că reacția mea a fost instantanee: teamă, apoi încercarea disperată de a menține controlul.

Am abandonat, pentru moment, bucătăria și m-am dus glonț la mica mea trusă de prim-ajutor. Acolo țin tot ce mi-ar putea salva pielea la propriu: plasturi, leucoplast, bandaj, vată, mănuși de latex, iod, apă oxigenată și alte mărunțișuri. Este foarte important să avem și acasă o trusă de prim ajutor, pentru că accidentele se pot întâmpla oriunde, nu numai într-un anume loc. Oricât de nesemnificativă ar părea o tăietură, dacă nu o îngrijești corect, poate deveni o problemă serioasă. Iar experiențele anterioare m-au învățat că doar consumabile medicale de calitate fac cu adevărat diferența.

Image by Alexa from Pixabay

Când o tăietură la deget devine scenă dintr-un film horror

Te-ai tăiat vreodată la deget? Ai observat cât de mult sânge poate curge dintr-o rană minusculă? Eu, cu fobia mea de medici, în cârdășie cu hazul de necaz m-am trezit imaginându-mi scenarii: cum îmi caut vârful degetului prin salată și cum explic medicului ce s-a întâmplat: ”Știți, domnul doctor, voiam să fac o salată și m-am gândit să adaug puțină carne și tot ce am avut la îndemână a fost degetul”. Adevărul este că inima mi se făcuse cât un purice, iar blatul din bucătărie părea un mic decor de film horror.

Am reușit totuși să nu leșin de frică, iar când sângerarea s-a mai domolit, am putut evalua rana: îmi tăiasem toate cele trei straturi ale pielii, nimic dramatic, dar suficient cât să-mi crească pulsul. Pe lângă usturimea pe care abia o suportam îmi făceam griji să nu mi se infecteze rana, de vindecare lentă și diconfortul la atingere. Acela fost momentul în care am realizat cât de importante sunt acele consumabile medicale esențiale pe care le găsești într-o trusă de prim-ajutor.

Un plasture ales greșit poate să nu adere, se poate umezi, se poate desprinde exact când ai mai mare nevoie de el. Un leucoplast slab calitativ poate irita pielea sau poate lăsa rana expusă. În astfel de situații, detaliile mici devin esențiale.

Trusa salvatoare și plasturele erou

Când degetul nu mai sângera ca o fântână arteziană scăpată de sub control, am început să respir mai liniștită. Am curățit și dezinfectat rana foarte bine, apoi am scos un plasture rezistent la apă din trusă, cu grija și dexteritatea unui neurochirurg, de parcă urma să fac o operație complicată și l-am aplicat pe degetul rănit. Calmul care mă cuprinsese nu se datora doar faptului că rana nu era gravă, ci și că folosisem consumabile medicale de calitate de la Medicale Shop, nu improvizații cumpărate din grabă.

Plasturele s-a lipit perfect, fără să se îndoaie sau să se dezlipească pe margini. Îmi plăcea că materialul din care este realizat era moale, flexibil, și nu-mi strângea pielea. Și pentru că voiam să fiu sigură că nu îl pierd printre felii de morcov, am folosit și puțin leucoplast pentru fixare. Leucoplastul de hârtie e preferatul meu: nu mă irită și nu mă trezesc cu urme lăsate de lipiciul în exces. Este genul de detaliu care îți dă senzația că ai control, chiar și într-un moment în care te-ai panicat înainte să clipești.

Mi-am aruncat o privire spre trusă — mică, simplă, dar atât de necesară. Aveam tot ce îmi trebuia: vată, pansament steril, apă oxigenată, plasturi în mai multe mărimi, leucoplast. Era un fel de univers al siguranței. Și m-am simțit recunoscătoare că am ales variante profesionale, nu cele care se dezlipesc după cinci minute sau care provoacă iritații și lasă urme de lipici.

M-am așezat pe scaun cu degetul meu înfășurat ca un bebeluș proaspăt îmbăiat și am privit bucătăria. Nimic nu se schimbase în jur, în afară de degetul meu — legumele și arma crimei erau tot pe blatul din bucătărie — însă am simțit o ușurare. Nu e nevoie de o dramă ca să ai grijă de tine, ci doar de câteva produse potrivite și de puțin calm.

Consumabile medicale de calitate: protecție fără stres acasă

Atunci mi-am amintit că produsele mele vin de la Medicale Shop, de unde comand de ani buni. Medicale-Shop.ro nu este doar un magazin online pentru oameni ca mine și ca tine, este și furnizor cu aproape două decenii de experiență în domeniu. Prin licitațiile câștigate în sistemul SEAP, deservește spitale, primării, centre de educație, centre sportive, chiar și servicii de ambulanță. Atunci și-a făcut apariția gândul următor: dacă instituții întregi se bazează pe aceste consumabile medicale, atunci cu atât mai mult e firesc să am și eu în casă produse pe care te poți baza când se întâmplă un mic acident.

Am revenit încet la gătit, dar cu altă energie. Parcă și legumele mă priveau cu respect. Și asta cred că este puterea consumabilelor medicale de calitate: nu fac zgomot, nu cer atenție, dar sunt acolo exact când ai nevoie. Te susțin în tăcere. Un plasture poate fi mic, dar uneori devine simbolul unei griji mari.

Când am terminat de pregătit prânzul, mi-am privit degetul care era încă înfășurat frumos și m-am surprins zâmbind. O tăietură banală a devenit o pauză de conștientizare: despre siguranță, despre calitate, despre cât de important e să ai la îndemână trusa potrivită.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

Lăbuțe Fericite: secretele unui câine sănătos și fericit

 Diminețile mele încep întotdeauna cu Uzzi în brațe la geam, un mic ritual zilnic. Când aerisesc camera adoră să-l iau în brațe și să-l țin pe pervaz să privească curtea, uneori și curtea vecinilor😂, cu ochii lui plini de curiozitate. Este un câine energic, jucăuș și răsfățat, care se bucură de timpul nostru împreună și de atenția pe care i-o acord. Dar, ca orice patruped, frumusețea și starea lui de bine nu apar de la sine. În îngrijirea unui animal, neatenția este inamicul care pândește în tăcere și atacă când prinde momentul: o blană încâlcită, o ureche care se înroșește, o unghie prea lungă sunt probleme mici care pot deveni rapid mari. Mulți stăpâni cred că groomingul profesional sau rutina de îngrijire sunt doar „mofturi”, ceva rezervat celor care vor să-și vadă patrupedul aranjat pentru poze, dar realitatea este complet diferită: îngrijirea regulată a blănii și vizitele la salonul de coafură canină sunt importante pentru sănătatea și fericirea animalului.

Eu cu Uzzi

Neglijarea micilor detalii de îngrijire

Am învățat pe pielea noastră cât de mult poate afecta confortul și sănătate lui Uzzi dacă neglijăm micile detalii de îngrijire. Într-o zi, Uzzi fugea prin curte și lătra la ciorile care zburau și, uneori, se oprea brusc și începea să plângă, apoi își relua activitatea. Primul gând a fost că i-a intrat ceva în lăbuță, însă nu avea nimic. Am mers la cabinet pentru control și am constatat că îl deranjau două unghiuțe de la piciorușele din față pe care le-am neglijat din neatenție. Dacă ignoram aceste detalii, problema se putea agrava: unghiile crescute prea mult se curbează, apasă pe pernute, afectează mersul și pot provoca dureri articulare, și chiar afecta coloana vertebrală. Îngrijirea responsabilă este importantă pentru starea emoțională a patrupedului: un câine care se simte confortabil și bine întreținut este mai relaxat, mai jucăuș și mai atent la stăpân.

Rutina de îngrijire 

Pentru Uzzi, soluția a fost să transformăm îngrijirea într-un ritual plăcut și responsabil. Periajul regulat acasă este primul pas: blana lui este pieptănată pentru a îndepărta părul mort, pentru a preveni nodurile și a distribui uniform uleiurile naturale ale pielii. Uzzi adoră să fie periat, mai ales când e calm și relaxat. După periaj, ne jucăm de-a v-ați ascunselea prin casă sau în curte, aleargă și sare plin de energie, arătând cât de mult îi place timpul petrecut împreună. Fiica mea spune mereu că mai am puțin și-l fac să vorbească, deși noi deja comunicăm fără cuvinte.

Uzzi alergând în natură

Vizitele la Pet Cochet, un salon de coafură canină și felină, completează rutina. Aici, groomingul profesionist nu este doar despre cum arată blana lui Uzzi, ci despre sănătatea și confortul lui: periaj, baie cu șampoane potrivite tipului de blană, tuns adaptat sezonului (vara îi place să fie tuns mai des), verificarea urechilor și tăierea unghiilor. Groomerii profesioniști pot observa iritații, noduli sau paraziți, prevenind probleme mai mari, iar o colaborare între groomer și veterinar este o combinație câștigătoare. În plus, Uzzi se simte răsfățat și relaxat — vara stă nemișcat la baie, iarna e mai reticent, dar după fiecare sesiune pleacă fericit și încrezător.

Pentru Uzzi, răsfățul suprem e la „Lăbuțe Fericite”, salonul de frumusețe pentru animale unde a descoperit cât de plăcut poate fi groomingul profesional atunci când este făcut cu grijă și răbdare. Un câine relaxat înseamnă un câine fericit. Acolo îl văd cum dă din coadă înainte să intre, uită de frică și de stres, pentru că a învațat că îngrijirea este plăcută, nu doare, altfel frica și stresul dispare.

Beneficiile îngrijirii regulate și ale vizitelor la salon

Îngrijirea regulată a blănii are multiple beneficii: reduce mâncărimile, previne nodurile, protejează pielea și permite observarea timpurie a eventualelor probleme.

sursă foto: Pet Cochet

În plus, un salon de coafură canină / salon de coafură felină oferă mult mai mult decât un tuns:

• întreținere profesională a blănii;
  
• băi cu șampoane adaptate tipului de piele;
  
• tăiere corectă a unghiilor;
  
• curățare delicată a urechilor;
  
• îngrijirea pernuțelor;
  
• descurcarea blănii fără durere;
  
• recomandări personalizate pentru acasă.

Acasă completăm ritualul:

• periaj regulat (de 2–4 ori pe săptămână);
• verificarea urechilor la 1–2 săptămâni;
• verificarea pielii când îl spăl sau îl mângâi;
• masaj blând după fiecare baie pentru relaxare;
• ne  jucăm și facem mișcare împreună.

Aceste momente întăresc relația om–animal: Uzzi se simte iubit și în siguranță, iar eu știu că fac tot ce pot pentru confortul și sănătatea lui.

Frumusețea nu doar se vede, se simte

Răsfățul din inimă, fie acasă, fie la Pet Cochet, nu este un moft. Groomingul și îngrijirea nu înseamnă doar coafură, ci și sănătate și confort. Este modul nostru de a le arăta iubirea și grija. Adevărata frumusețe a unui patruped vine din echilibrul între îngrijirea responsabilă, atenția constantă și momentele de joacă. Periajul, groomingul profesionist și timpul petrecut împreună creează animale fericite și stăpâni mulțumiți — iar Uzzi este dovada vie că grija făcută din inimă se simte în fiecare clipă.

sursă foto: Pet Cochet

Întrebări frecvente (Q&A)

Cât de des ar trebui să merg cu patrupedul la grooming?

Frecvența depinde de rasa câinelui sau a pisicii, de tipul de blană și de stilul de viață. În general, vizitele la salon se recomandă la fiecare 4–6 săptămâni, iar între ședințe, periajul regulat acasă ajută la menținerea sănătății blănii.

Pot să fac grooming acasă sau trebuie întotdeauna să merg la salon?

Rutina de îngrijire poate fi realizată acasă: periajul, îngrijirea unghiilor și verificarea urechilor. Totuși, groomingul profesional are un avantaj important: groomerii pot observa iritații, noduli sau paraziți pe care un stăpân i-ar putea rata.

Ce greșeli frecvente fac stăpânii când îngrijesc animalele acasă?

Cele mai comune greșeli sunt periajul prea agresiv, folosirea șampoanelor nepotrivite, ignorarea unghiilor și urechilor sau programarea rară a vizitelor la salon, ceea ce poate cauza disconfort sau probleme de sănătate.

Groomingul poate provoca stres animalului?

Da, mai ales dacă patrupedul nu este obișnuit sau a avut experiențe negative. Însă, groomerii profesioniști folosesc tehnici blânde, recompense într-o atmosferă calmă pentru a transforma experiența în una relaxantă și plăcută.

Ce produse de îngrijire sunt recomandate pentru câini și pisici?

Șampoanele și balsamurile trebuie alese în funcție de tipul de blană și sensibilitatea pielii. Există produse speciale pentru blană lungă, scurtă, sensibilă sau predispusă la alergii.

Cum se desfășoară o ședință de grooming la salonul Pet Cochet?

La Pet Cochet, fiecare ședință de grooming începe cu acomodarea animalului într-un mediu calm. Urmează periajul pentru descurcarea blănii și îndepărtarea părului mort, apoi baia cu șampoane speciale, adaptate tipului de blană. După uscare, se realizează tunsul, curățarea urechilor și tăierea unghiilor, totul cu răbdare și atenție pentru a transforma îngrijirea într-o experiență plăcută și relaxantă.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

Evenimente speciale în noiembrie, la Operă

 Concertul extraordinar „Poduri de Romanță” și cantata scenică „Unirea cea Mare” sunt incluse în programul Operei Române Craiova din luna noiembrie.

„Poduri de Romanță”, concert al Operei Române Craiova în colaborare cu Asociația Culturală „Cetatea Romanței” Târgoviște, va avea loc sâmbătă, 22 noiembrie 2025, de la ora 19.00, pe scena Filarmonicii Oltenia. Evenimentul este asociat Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de aur” și se desfășoară sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.

„Poduri de Romanță” este o invitație la o seară dedicată frumuseții romanței, locul de întâlnire al emoției și nostalgiei. Pe scena Filarmonicii Oltenia vor urca Alina Mavrodin Vasiliu și laureați ai Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de aur”, acompaniați de Orchestra de cameră a Operei Române Craiova, condusă de maestrul Marius Hristescu. Programul concertului va cuprinde unele dintre cele mai frumoase romanțe, în interpretări sensibile și pline de pasiune oferite de mult îndrăgiții soliști: Alina Mavrodin Vasiliu, Alina Ichim – Trofeu 2025 Interpretare, Camelia Florescu – Trofeu 2025 Creație, Lorand Cristian – Trofeu 1989 Interpretare, Cristina Beldean Moșuțan –  Premiul I, 2020, Alexandru Aghenie – Premiul al II-lea, 2025.

In memoriam Eugen Doga

Opera Română Craiova readuce pe scena Cercului Militar, sâmbătă, 29 noiembrie 2025, de la ora 20.00, cantata scenică „Unirea cea Mare” de Eugen Doga, pe versuri de Nicolae Dabija și Ion Deaconescu, o creație compusă special pentru opera craioveană, cu prilejul Centenarului Marii Uniri din 2018. Evenimentul are o încărcătură emoțională aparte, fiind dedicat memoriei compozitorului Eugen Doga, care s-a stins din viață în acest an.

Lucrarea celebrează prin muzică, poezie și emoție unul dintre cele mai importante momente ale istoriei naționale, într-o îmbinare armonioasă între solemnitate și sensibilitatea poetică a muzicii maestrului Doga.

Lucrarea va fi interpretată de artiștii Mariana Bulicanu (Moldova și Bucovina), Petrișor Efrem (Întreaga Românie), Cristian Fofucă (Transilvania), Ioan Toma (Țara Românească), Ioan Cherata (Mihai Viteazul), Dan Cornescu (Pan Halippa), Cosmin Vasilescu (Doru Popovici), Romulus Nicolae Cucu (Gheorghe Pop de Băsești), Adrian George Popescu (Vasile Goldiș), Robert Vladu (Iuliu Maniu), Gabriel Marciu (Miron Cristea), Laurențiu Nicu (Iuliu Hossu), alături de Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Dumitru Cârciumaru.

Biletele pentru spectacolele Operei Române Craiova pot fi achiziționate online: https://iticket.ro/partner/orc sau la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă (Bulevardul Ilie Balaci nr. 6), 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro.

Mai multe informații la www.operacraiova.ro sau www.facebook.com/operacraiova

Empatia în era AI

 În era AI, conectivitatea tehnologică a crescut exponențial, în timp ce conectivitatea socială a suferit un declin;  paradoxal, mulți oameni se simt mai singuri, mai neînțeleși și mai puțin ascultați. Cartea care ar trebui să nu lipsească din bibliotecile contemporane, este aceea care răspunde direct acestei contradicții. Propunerea mea de titlu este „Empatia în era AI” — o carte care va fi publicată de Editura NICULESCU care să combine cercetarea științifică recentă, relatările personale și instrumente practice pentru reconstrucția empatiei într-o eră digitală.

De ce avem nevoie de această carte

Povesteam acum ceva timp cum am asistat la o scenă care m-a marcat — bătrânica grăbită care a căzut aproape în mijlocul drumului și nimeni nu a reacționat, parca era invizibilă. Iar datele științifice confirmă aceată realitate îngrijorătoare: empatia nu e o trăsătură fixă, ea se poate dezvolta sau diminua în funcție de mediul social, tehnologic și cultural. O meta-analiză care a comparat cohorte de studenți americani între 1979–2009 arată scăderi substanțiale în două componente cheie ale empatiei: grija empatică a scăzut cu aproximativ 48%, iar adoptarea perspectivei altuia cu aproximativ 34% — un declin mediatizat la nivel de ~40% în termeni generali. Această tendință s-a accentuat după anul 2000, ceea ce ridică întrebarea: ce schimbări sociale și tehnologice au contribuit la acest recul?

Image by PublicDomainPictures from Pixabay

Empatia este prezentată ca antidot al narcisismului. Pentru a o dezvolta trebuie să ne îmbunătțim abilitatea de a asculta, pentru că atunci când suntem ascultați cu adevărat ne calmăm, ne dă acea siguranță că nu suntem singuri. De aceea mulți ajung să se confeseze Inteligenței Artificiale, deoarece oamenii nu mai au timp să-și asculte semenii, să empatizeze. O lume care se transformă: oameni care devin roboti și Ai care se umanizează, empatia se diminuează deoarece nu mai știm cum să ascultăm, în plus ascultarea este un exercițiu pentru  memorie.

Empatia are multe beneficii: reduce stresul; ne ajută să construim relații sociale durabile și de calitate; să ne reglăm emoțiile; să comunicăm mai bine.

Cumva empatia ne modelează propria identitate.

Iar cercetările recente confirmă această schimbare de paradigmă: tot mai mulți oameni aleg să se destăinuie inteligenței artificiale tocmai pentru că ea „ascultă” fără să judece. Într-un studiu experimental realizat în 2024 de Tilburg University — Digital Confessions — participanții au oferit niveluri de confesiune similare atunci când vorbeau cu un chatbot sau cu o persoană reală, însă teama de a fi evaluați negativ era semnificativ mai mică în fața AI-ului. Cu alte cuvinte, oamenii tind să se simtă mai în siguranță emoțional în dialog cu o entitate care nu critică, nu întrerupe și nu grăbește conversația.

Analize realizate în perioada 2024–2025 pe platforme în care utilizatorii vorbesc frecvent cu agenți conversaționali — inclusiv servicii de tip companion precum Character.AI — arată același fenomen: cei care mențin discuții personale constante cu AI ajung să perceapă sistemul ca fiind „empatic”, în timp ce atașamentul față de el crește. În anumite situații, acest tipar poate veni și cu riscuri pentru bunăstarea psihologică: oamenii pot confunda disponibilitatea permanentă a AI-ului cu o formă reală de sprijin emoțional, ceea ce poate accentua singurătatea sau izolarea de relațiile umane autentice.

sursă foto: Editura NICULESCU

Pentru a înțelege mai bine cum mediul digital influențează comportamentul uman și empatia, recomand cartea The Cyber Effect. Psihologia comportamentului uman în mediul online – disponibilă în format tipărit, e-book sau audiobook.

Ce va conține cartea

„Empatia în era AI” va fi structurată în trei părți, fiecare menită să explice, să convingă și să ofere instrumente practice pentru dezvoltarea empatiei, bazate pe date verificabile și exemple reale.

Va fi o sinteză clară și accesibilă a realității contemporane: scăderea empatiei în rândul tinerilor, singurătatea post-pandemie, și modul în care oamenii folosesc chatboți sau agenți conversaționali pentru sprijin emoțional. Capitolul va arăta cum aceste fenomene afectează relațiile umane, va explica impactul lipsei empatiei asupra sănătății psihice și sociale și va oferi cititorului cifre și exemple care să ilustreze clar pericolul unei lumi fără empatie.

Va analiza cum mediul social, tehnologic și cultural influențează felul în care se manifestă empatia. De la supraîncărcarea informațională și multitasking, la comunicarea digitală superficială și efectul anonimatului, cititorul va înțelege cum acești factori reduc capacitatea de a asculta și calitatea relațiilor dintre oameni. De asemenea, va explica cum interacțiunea cu AI poate crea o falsa senzația de empatie și ce riscuri comportă acest pattern pentru bunăstarea emoțională.

Iar ultima parte va fi un fel de caiet de exerciții. Fără a folosi jargon științific complicat, cititorul va găsi exerciții pentru îmbunătățirea ascultării active, de a vedea lucrurile din perspectiva celuilalt și reglarea emoțiilor, recomandări pentru reducerea consumului pasiv de social media și sugestii pentru a construi relații durabile. Capitolul va include, de asemenea, strategii pentru interacțiunea cu AI în mod responsabil — când și cum să folosim tehnologia fără a ne înlocui conexiunile umane — și idei pentru profesori, părinți și specialiști care vor să cultive empatia în comunitățile lor.

Image by Mohamed Hassan from Pixabay

Ce aduce nou această carte

Deși există cărți despre empatie, propunerea aceasta este distinctă prin:

• Actualitatea datelor: va include studii și statistici din 2011–2025 privind declinul empatiei și schimbările comportamentale legate de AI.
• Focalizarea asupra intersecției empatie–tehnologie: foarte puține volume tratează cum AI modifică dinamica confesiunilor și sprijinului emoțional.
• Instrumente practice validate: nu doar teorie, ci exerciții care pot fi folosite în cadrul lecțiilor școlare, programelor de instruire în spitale sau companii și în viața de zi cu zi, pentru a dezvolta empatia acasă sau la serviciu.
• Context românesc: pe lângă studii internaționale, cartea prezintă date și exemple din România, din sănătate și educație, astfel încât recomandările să fie aplicabile și potrivite contextului nostru cultural și social.

De ce ar trebui citită

Pentru că empatia e o competență socială pe care o putem regăsi și reantrena: profesori, părinți, cadre medicale, manageri, dezvoltatori de produs și cititorii obișnuiți au nevoie de ghiduri practice, fundamentate științific, care să îi ajute să navigheze relațiile din era digitală. Cartea propusă oferă exact acea punte: date verificabile, diagnostic clar și pași concreți.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

***Surse:

• Konrath, S. H., O’Brien, E. H., & Hsing, C. (2011). Changes in dispositional empathy in American college students over time: a meta‑analysis. https://sites.google.com/site/empathytraininglitreview/training-papers/konrath-2011
• Croes, E. A. J., Antheunis, M. L., van der Lee, C., & de Wit, J. M. S. (2024). Digital Confessions: The Willingness to Disclose Intimate Information to a Chatbot. Tilburg University.  https://academic.oup.com/iwc/article/36/5/279/7692197
• Pew Research Center (2023–2024). Loneliness and Well-Being among Young Adults. https://www.pewresearch.org/social-trends/2025/01/16/men-women-and-social-connections/
• Fang, C. M., Liu, A. R. și colab. (2025) — How AI and Human Behaviors Shape Psychosocial Effects of Chatbot Use. https://arxiv.org/abs/2503.17473

 

File de noiembrie - #100TinyTreasures

 Continui provocarea #100TinyTreasures cu încă patru mini-picturi, mai degrabă mâzgăleli, dar atât s-a putut la momentul respectiv. Până în februarie, cand se termina provocarea, poate reușesc să fac ceva mai frumos. Ultima fila e o încercare de art journal. 

#27 - file de noiembrie

#28 - file de noiembrie

#29 - file de noiembrie

#30 - file de noiembrie

Pe curând!

100 Tiny Paintings in a Year:

#1 - Lăbuța de cățel

#2 - Vulturul Turul

#3 - Cavalerul luminii în văile întunecate

#4 - Câmp cu maci roșii sălbatici

#5 - Lăcaș sfânt

#6 - Fluturele copilăriei

#7 - Stand-up comedy

#8 - O floare multicoloră

#9, #10, #11, #12, #13 - Mini-picturi #100TinyTreasures

#14 si #15 - Mini-picturi de vacanță

#16, #17 și #18 - Momente de relaxare

#19 și #20 - Jazz Music

#21 și #22 - Fragmente de suflet în miniatură

#23, #24, #25, #26 - File de jurnal de toamnă

Scrisoare pentru sora mea

Relația cu sora mea a fost mai complicată. Nu am fost niciodată foarte apropiate, iar copilăria ne-a separat mai mult decât ne-a unit. Ea a crescut mai mult la bunici, la țară, iar eu am rămas la oraș. Amândouă am avut copilării frumoase, dar separate, cu jocurile și aventurile noastre, fără să fim împreună atât cât mi-aș fi dorit. Amintirile pe care le avem împreună sunt puține, iar momentele care ne-au unit au fost întâmplările mai puțin plăcute. Chiar și așa, a existat mereu o legătură între noi, o apropiere subtilă care s-a întărit de-a lungul anilor.

sursă foto: pixabay

Totul a început într-o copilărie pe care o port în mine ca o fotografie veche, alb-negru.

Copilăria o filă din viața noastră

Am copilărit în anii comunismului, cu toate lipsurile vremurilor, dar și cu bucuriile simple ale copilăriei. Îmi amintesc curtea bunicilor, aerul proaspăt și curat de țară, departe de orașul aglomerat și poluat și râsul ei cristalin când se juca în curte. Însă, amintirea care m-a marcat cel mai mult este cea când ea avea doi, poate trei ani. Eu eram cu trei ani mai mare — suficient cât să cred că pot avea grijă de ea.

Accidentul acela a rămas în mine ca o rană care nu s-a închis niciodată. O motocicletă, o clipă, o neatenție — și apoi doar strigăte, panică și sânge. Ea se juca cu un șpan, pe care îl trăgea după ea, mergând pe bordură, imaginându-și lumi doar de ea știute. Apoi, motocicleta care din cauza vitezei a pierdut controlul și a lovit-o. Și-a revenit, cu timpul, dar în mine a rămas vinovăția.

Aveam cinci sau șase ani și nu știam că ceea ce am simțit atunci era vina, dar am aflat cu timpul. Era o emoție grea și apăsătoare, fără nume. O purtam în tăcere, ani de zile.

Distanța care a devenit firească

Image by tatlin from Pixabay

Am crescut, în adolescență nu ne-am înțeles foarte bine. Anii au trecut.

Fiecare și-a întemeiat propria familie. Ea în Anglia. Eu am rămas aici. Ne-am făcut viețile noastre, fiecare cu greutățile și dorurile ei.

Dar viața are felul ei de a alege momentele potrivite. Nu atunci când vrem noi, ci atunci când suntem pregătiți să înțelegem lecția predată.

Anii treceau, iar distanța a devenit firească. Până într-o zi, când am descoperit că uneori, un simplu moment poate repara tăceri de o viață.

Vidin: o zi, o amintire

Ne-am reîntâlnit vara aceasta, în august, la Vidin. Pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase zile petrecute împreună din ultimii ani.

Nu pentru locul în sine, ci pentru momentele frumoase și liniștite pe care le-am trăit împreună.

Am râs, am povestit, ne-am plimbat — vina parcă nu mai durea. Am transformat-o în punte, nu în ziduri. Și am știut, atunci, că poate e timpul să-i ofer un cadou. Nu pentru o zi specială, nu pentru un motiv anume. Ci doar pentru că o am. Pentru că există.

Un cadou care poartă amintiri

Am ales un pandantiv de pe www.anyoli.ro  - Lantisor cu pandantiv cu piatra Ochi de tigru. Nu pentru valoarea lui materială, ci pentru ceea ce ascunde în interior. Este o bijuterie cu stocare inteligentă, dar eu o privesc ca pe o îmbinare a artei cu tehnologia — o modalitate de a transforma emoțiile în amintiri vii. 

Piatra Ochi de Tigru completează acest cadou perfect. Simbolizează curaj, energie și protecție — toate calități care o definesc pe sora mea. O va încuraja să trăiască cu încredere, să profite de fiecare oportunitate și să rămână echilibrată, chiar și în mijlocul agitației cotidiene. Este un mic talisman care îi va aminti că are în ea puterea de a înfrunta orice provocare.

În el i-am lăsat câteva mesaje simple — câte unul pentru fiecare zi când are nevoie de încurajare, de speranță, sau doar câteva cuvinte care să-i amintească că nu este singură. I-am lăsat și o scrisoare scrisă din inimă.

Mi se pare uimitor cum ceva atât de mic poate păstra atâta emoție în el. Tocmai de aceea am simțit că i se potrivește. Pentru că, dincolo de toate, este o luptătoare. A trecut prin mai multe decât mulți oameni într-o viață, și totuși nu și-a pierdut zâmbetul ei frumos.

Asta e puterea ei — și merită ceva care să o reprezinte.

LoveToGive – pentru că dragostea nu are nevoie de date în calendar

Uneori, cele mai emoționante cadouri sunt cele care nu așteaptă o ocazie.

Nu ziua de naștere. Nu Crăciunul. Nu „pentru că trebuie”. Ci doar pentru că simți.

Anyoli numește această filozofie LoveToGive — și am rezonat cu ea din prima clipă. Pentru că, dincolo de tot ce am trăit împreună sau separat, îmi iubesc sora. Poate n-am știut mereu să i-o arăt, dar o simt.

Scrisoarea pe care n-am avut curaj s-o scriu până azi

Dragă mea soră,

Vreau să-ți spun ceva ce probabil nu ți-am spus niciodată suficient: te admir. Te admir pentru felul tău de a fi, pentru curajul și bunătatea ta, pentru felul în care îi faci pe cei din jur să se simtă iubiți.

Îmi amintesc momentele simple, când râdeam împreună sau doar stăteam una lângă cealaltă fără să spunem nimic. Chiar și atunci când eram departe una de cealaltă, am simțit mereu că legătura noastră există, subtilă, dar reală.

Mi-aș fi dorit să-ți spun mai des cât de mult contezi pentru mine. Cât de mult prețuiesc tot ceea ce ești și tot ceea ce faci. Așa că am decis să îți scriu aceste rânduri, fără o ocazie specială, doar ca să știi că gândurile mele sunt cu tine.

Am vrut ca aceste sentimente pentru tine sa le păstrei în fiecare zi, chiar și când suntem departe una de cealaltă. De aceea am ales o bijuterie Anyoli. În ea am pus mesaje care să te însoțească, să-ți amintească că ești iubită și apreciată, cât și această scrisoare. 

Acesta este cadoul meu pentru tine. Fără motiv special, fără o sărbătoare. Doar pentru că te iubesc și pentru că vreau să știi cât de mult însemni pentru mine.

Cu drag,
Sora ta mai mare

Poate că aceste rânduri ar fi trebuit scrise mai demult. Poate că, dacă le-aș fi spus la timpul potrivit, multe lucruri ar fi fost altfel.

Dar știu acum că timpul nu iartă, însă vindecă — dacă îl lași.

Și vindecarea, uneori, începe cu un gest mărunt: o scrisoare, un cadou oferit fără motiv.

Dincolo de tehnologie și de forma lui elegantă, acest colier o va face să simtă dragostea mea de soră.

O dragoste care n-a știut mereu să vorbească, dar care n-a lipsit niciodată.

Mi se pare important ca fiecare gest sincer să devină amintire. Iar Anyoli oferă exact asta: o modalitate de a transforma emoțiile în ceva ce poate fi purtat, revăzut și retrăit oricând. Nu doar o bijuterie, ci un fel de jurnal, o punte între prezent și trecut — o amintire vie.

Și poate, într-o zi, peste mulți ani, când va scana acel pandantiv și va asculta un mesaj dintre cele dedicate, își va aminti de mine și va zâmbi.

Așa cum am zâmbit și eu la Vidin, în august, când am înțeles că iubirea dintre surori nu dispare. Doar așteaptă să fie regăsită.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

Fursecuri de Crăciun reinventate: gustul copilăriei cu parfum mediteranean

 Decembrie — va fi întotdeauna luna cu cea mai mare încărcătură emoțională, luna bilanțurilor, dar și a noilor începuturi. Această lună este foarte așteptată datorită Crăciunului. Când afară ninge liniștit și în casă miroase a portocală, scorțișoară și vanilie — arome cu iz de amintiri — bucătăria devine inima casei, locul unde se adună toți și spun povești în timp ce se fac pregătirile pentru marea sărbătoare.

Anul acesta, vreau să simt acea bucurie simplă din copilărie când abia așteptam ca mama să scoată fursecurile delicioase din cuptor. Pentru că, oricine știe, Moș Crăciun nu lasă cadourile dacă nu-i lași, lângă brad, pe farfuriuță fursecuri și alături un pahar cu lapte cu cacao.

Magia Crăciunului începe în bucătărie — locul unde tradiția prinde gust

Anul acesta vreau să adaptez rețeta tradițională de fursecuri, să adaug ceva nou, o doză de rafinament, fără să-și piardă gustul de altădată, îi fac un fel de upgrade.

sursă foto: Pixabay

Scot caietul de rețete al bunicii care poartă urmele trecutului pe file — pete de unt și cacao. Apropos, tu ai un caiet de rețete de la mama sau bunica ta? 

Rețeta copilăriei reinventată: gustul tradiției întâlnește eleganța mediteraneană

Doza de rafinament din fursecuri este un ingredient magic, în loc de untul obișnuit, adaug ulei de măsline extra-virgin Monini. 

Să facem magie cu uleiul de măsline! 

O alegere care, la început, poate părea îndrăzneață și te întrebi cu scepticim: Ulei de măsline în fursecuri? – după ce vei încerca, sunt sigură că nu vei mai folosi niciodată unt.

Fursecuri cu lămâie și ulei de măsline — hmm... artificii de arome pe palat! Uleiul de măsline face minuni când vine vorba de dulciuri, deși nimeni nu se așteaptă deoarece acest ulei este asociat, deseori, cu mâncăruri, pizza și salate.

Pentru aceste fursecuri magice ai nevoie de următoarele ingrediente: ou, făină, zahăr, coajă rasă de lămâie, vanilie și praf de copt. Toate se amestecă într-un bol vrăjit pentru a crea magia. Dacă nu ai, magia funcționează și dacă folosești un bol obișnuit. Dacă nu ai coajă rasă de lămâie poți folosi uleiul de măsline cu aromă de lămâie.

sursă foto: Monini

Pe lângă gust, au un miros fantastic: abia scoase din cuptor, miros a coajă proaspătă de lămâie, amestecată cu parfumul fin, fructat și delicat al uleiului de măsline extra-virgin. Mirosul proaspăt, citric și dulce, care umple bucătăria te face nerăbdător să le guști.

Sunt moi și ușor gumate, cu aromă de lămâie, preparate cu ulei de măsline extra-virgin în loc de unt, pentru un gust unic și o textură încântătoare. Au o crustă delicată și crocantă la exterior, datorită stratului de zahăr, iar contrastul dintre interiorul moale și fin și exteriorul crocant este pur și simplu o adevărată plăcere.

Când am gustat, am știut că am descoperit ceva fantastic: o punte între tradiția românească și eleganța mediteraneană. Am realizat că Monini este acel ingredient care transformă preparatul. Nu sunt ca ale bunicii, dar sunt la fel de delicioase.

sursă foto: Pixabay

Nici nu a fost nevoie să spun că sunt gata, deoarece parfumul dulce-citric s-a răspândit în toată casa, ca o invitație tacită la bucurie. Piticii familiei, atrași de aroma inconfundabilă a Crăciunului, s-au adunat în jurul mesei, așa cum făceam și noi odinioară; nerăbdători să guste aceste fursecuri delicioase.

Așa s-a născut, în casa noastră, povestea gustului: o poveste despre cum un strop de ulei de măsline extra-virgin Monini poate schimba totul — textura, aroma, dar mai ales atmosfera. A adus în rețeta noastră de Crăciun un suflu proaspăt, fără să distrugă tradiția.

Uleiul de măsline Monini – ingredientul care transformă rețetele de sărbători

De când l-am descoperit, Monini este de nelipsit din dulapul din bucătăria mea. Nu doar pentru fursecuri — ci și pentru salate, pește, legume rumenite sau chiar pe o felie de pâine prăjită. Pentru că în fiecare strop se simte soarele Italiei, liniștea livezilor de măslini și dragostea pentru bucătăria sănătoasă.

sursă foto: Monini

Într-o lume grăbită, a găti cu Monini e un act de răbdare și bucurie. E felul în care transformi o rețetă simplă într-o experiență frumoasă alături de cei dragi.

Și poate că, la final, asta e esența sărbătorilor: să fim împreună, să ne adunăm în jurul mesei și să ne bucurăm de lucrurile mici care contează cu adevărat.

Pentru că, de Crăciun, bucătăria devine locul în care se întâlnesc tradițiile, aromele și emoțiile. Cu Monini, fiecare rețetă devine o poveste – cu gust de acasă și parfum mediteranean.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!