Se afișează postările cu eticheta Vâlcea turistică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vâlcea turistică. Afișați toate postările

luni, 27 iulie 2026

O zi la Salina Ocnele Mari

Dacă vrei să scapi de căldura verii pentru câteva ore, Salina Ocnele Mari este o alegere foarte bună. Așa am făcut și noi: într-o dimineață ne-am urcat în mașină și am pornit spre salină. Am ajuns la ora 10:00, ne-am cumpărat bilete (60 de lei bilet/persoana) și am urcat in microbuzul care transportă turiștii în subteran. Înainte de a povesti cum a fost voi scrie foarte scurt despre istoria salinei.

Istoria exploatării sării la Ocnele Mari

Exploatarea sării la Ocnele Mari are o istorie de câteva milenii, favorizată de unul dintre cele mai mari zăcăminte de sare gemă din România, întins pe aproximativ 7,5 km lungime și 3 km lățime. Descoperirile arheologice arată că sarea era exploatată încă din neolitic, iar în perioada dacică zona a devenit un important centru de putere și comerț. De-a lungul Pârâului Sărat, dacii au ridicat un sistem de fortificații, al cărui punct central pare să fi fost așezarea de la Ocnele Mari–Cosota, considerată, potrivit cercetărilor arheologice, locul unde s-a aflat vestitul centru tribal Buridava. Exploatarea a continuat în perioada romană, când castrul de la Stolniceni asigura controlul asupra regiunii, iar în Evul Mediu sarea a devenit monopol domnesc și una dintre cele mai importante surse de venit ale Țării Românești, cunoscând o dezvoltare deosebită în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Începând cu secolul al XVIII-lea, Ocnele Mari este menționată în documentele vremii drept cea mai importantă exploatare de sare din sud-vestul țării. Primele ocne deschise în zona Pârâului Sărat s-au surpat în timp, formând lacuri sărate precum Brăzi și Balta Roșie. Exploatarea modernă a început în secolul al XIX-lea prin amenajarea primelor saline sistematizate, fiind introduse treptat tehnologii tot mai performante, inclusiv prima mașină de extracție cu aburi instalată în România și metode moderne de exploatare minieră. Din 1959, sarea este extrasă atât prin dizolvare în sonde, cât și în subteran, iar din anii 1990 exploatarea se desfășoară în noua mină de la Cocenești, folosind una dintre cele mai moderne metode de exploatare la nivel mondial. O parte a galeriei subterane a fost amenajată ca punct turistic, unde vizitatorii pot descoperi istoria salinei, spații de agrement și joacă, precum și cea mai mare biserică subterană din România.

În inima muntelui de sare - experiența noastră

După această scurtă incursiune în istoria locului, să îți povestesc cum a decurs vizita noastră. Transportul cu microbuzul durează aproximativ 10 minute. Ajunși în salină, am început „exploatarea”. Am admirat expozițiile de artă plastică, am citit despre istoria salinei, apoi am mers să vizităm biserica. Slujba de duminică tocmai s-a terminat, dar am fost și noi miruiți de preot. Am spus o rugăciune, am făcut niște fotografii și ne-am continuat vizita. Deși era doar ora 11:00, ni se făcuse foame, așa că am mers la restaurant.

Restaurantul nu ne-a impresionat. Mâncarea a fost decentă, dar seamănă mai degrabă cu cea de cantină decât cu preparatele unui restaurant turistic. Oferta era destul de limitată. Eu mi-am comandat șnițel de pui cu piure de cartofi, un ecler și o apă plată, acest meniu a costat aproximativ 50 lei.
 După ce am mâncat, ne-am hotărât să ne dăm cu karturile cu pedale. Un bilet a costat 15 lei/ 15 minute. Eu am abandonat înainte să expire cele 15 minute, semn că ar trebui să fac mai multă mișcare. Cu toate acestea ne-am distrat foarte tare cu karturile.
După această activitate am mers într-un loc amenajat cu aparate de fitness, și mi-am lucrat puțin și brațele 😂, apoi am jucat șotron.

În salină mai sunt amenajate terenuri de fotbal, baschet și tenis de câmp, un patinoar, o sală de biliard, spații pentru tenis de masă și șah, precum și o cramă. Din păcate, în ziua vizitei noastre crama era închisă.

Per total, vizita la Salina Ocnele Mari ne-a plăcut. Spațiul este bine amenajat, există multe activități pentru copii și adulți, iar temperatura constantă o transformă într-o destinație excelentă în zilele toride de vară. Chiar dacă restaurantul nu ne-a impresionat, experiența în ansamblu a meritat și cu siguranță recomandăm o vizită dacă ajungi în județul Vâlcea.

Pe curând!

*Fotografiile sunt din arhiva personală


vineri, 18 noiembrie 2022

La pas prin Parcul Național Cozia!

 

Poză din arhiva personală
Într-o zi de weekend de vară, împreună cu prietena mea am hotărât să evadăm din cotidian și să luăm la pas Parcul Național Cozia. Am plecat cu trenul din Craiova și am coborât în stația care poartă același nume cu mănăstirea - Mănăstirea Turnu H. Din stație până la mănăstire sunt în jur de 100-200 m, așa că am hotărât ca primul nostru obiectiv turistic pe care să-l vizităm să fie Mănăstirea Turnu. Aerul curat de munte l-am simțit de cum am coborât din tren, iar peisajul superb ne-a încărcat cu energie pozitivă și ne-a trezit sentimente unice, iar stresul cumulat de problemele zilnice s-a evaporat.

Mănăstirea Turnu este situată pe malul stâng al Oltului, într-un loc retras sub Muntele Cozia, iar numele mănăstirii vine de la un turn masiv, situat pe stânca ”Piscul lui Teofil” construit în secolul al II-lea de legiunile romane, ale cărui ruine se mai văd în Poiana Bivolari, mai jos de actuala hidrocentrală. Nu s-a numit de la început Mănăstirea Turnu, ci ”Schitul de după turn”, apoi ”Schitul Turnului”.

Deși drumul a fost scurt de la gară la mănăstire, noi am făcut aproximativ 30 minute, poate chiar mai mult, deoarece ne-am oprit să facem poze, să admirăm fiecare floricică sau copac care ne ieșea în cale (și copaci erau destui😂). 

Am fost de mai multe ori la Călimănești, dar în acea zi, a fost pentru prima dată când am vizitat Mănăstirea Turnu. Un loc liniștit și retras, în mijlocul naturii! Ne-am încărcat ”bateriile”, am aprins câte-o lumânare și ne-am rugat, apoi ne-am cumpărat câteva suveniruri pentru noi și pentru cei dragi și ne-am continuat drumeția, despre care vă voi povesti altădată.

O să las imaginile (voi posta câteva poze, deoarece noi am făcut sute de poze😂)să continue povestea și dacă aveți drum la Călimănești, județul Vâlcea, trebuie neapărat să vizitați mănăstirea!

Sensul giratoriu - poză din arhiva personală
poză din arhiva personală - în drum spre mănăstire

poză din arhiva personală - cruce de piatră în apropierea intrării în mănăstire

Intrarea principală a mănăstirii pe sub Turnul Clopotnița-poză din arhiva personală

Mănăstirea Turnu- poză din arhiva personală

Peștera pustnicilor -poză din arhiva personală

Curtea mănăstirii - poză din arhiva personală

Mănăstirea văzută de pe Muntele Cozia - poză din arhiva personală

Eu urcând Muntele Cozia!

Malul stâng al Oltului-poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

sâmbătă, 31 iulie 2021

Poiana lui Căliman, județul Vâlcea

Sursă foto: arhiva personală

 Bună!

Împreună cu prietena mea, sătule de agitația și poluarea din Craiova, am hotărât să facem o mică plimbare cu trenul într-o zonă turistică, cât mai apropiată de județul nostru.

Ne-am cumpărat bilete online (foarte utilă și comodă această opțiune, poți vedea în timp real câte minute are întârziere trenul,stațiile și timpul de staționare) către Păușa, județul Vâlcea. Deși am feed-ul plin cu știri despre trenuri întărziate și alte întămplări neplăcute legate de CFR, călătoria cu trenul a fost chiar plăcută, un singur incident a fost, pe la jumătatea călătoriei, s-a defectat aerul condiționat, dar fiind dimineața devreme, nu ne-a afectat prea tare.

Am ajuns în halta Păușa și am mers pe strada Păușa, am trecut podul de peste Olt, apoi ne-am continuat drumul făcând stânga (spre dreapta ajungeți la Mănăstirea Cozia) pe Calea Traian. De la capătul podului până în părculeț sunt 1,7 km. Se pot închiria biciclete de la chioșculețul din capătul podului și se poate circula cu bicicletele pe malul stâng al Oltului.


Parcul este superb și am fost uimți de priveliștea mirifică, a fost o adevărată surpriză, deoarece noi nu știam de existența lui, noi mergeam către Mănăstirea Ostrov, care este cel mai vechi loc monahal de maici.

Parcul ”Poiana lui Căliman” este realizat după povestea păstorului ale cărui animale erau vindecate de boala picioarelor prin scăldarea în ”balta cu puteri cerești”. Uimit de binefacerile apei din ”câmpul lui Căliman” se confensează călugărilor de la Mănăstirea Cozia, povestindu-le de puterea tămăduitoare a acesteia. Călugării merg în poiană unde descoperă izvoarele, unde mai târziu însuși Mircea își va scălda bătânețea.

Proiectarea și execuția sunt realizate pe motivul mitic al calului și pe puritatea apelor vindecătoare care redau dinamic și simbolistic legenda.

Aceste informații despre legendă se găsesc pe o tabliță aurită amplasată în parc.

A fost o zi minunată, iar locurile vizitate ne-au încărcat ”bateriile” și ne-au încântat privirile. Tot drumul l-am parcurs pe jos, fără mașină sau alte mijloace de transport.

Parcul este superb, vă recomand să-l vizitați!


poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală
Pe curând!