Anul 2025 — Anul Mihai Eminescu

 M-am pricopsit cu o răceală/viroză de zile mari, după nici nu mai știu câți ani, care ”mi-a dat de m-a julit”.😂 Luni nici nu știu cum a trecut ziua! Parcâ ar fi fost un text scris în Word, nu prea reușit, pe care autorul s-a gândit să-l șteargă. Îmi amintesc doar că am avut frisoane și am adormit înfofolită mai rău decât eschimoșii. Și ei dacă m-ar fi văzut și-ar fi făcut cruce.😂 Chiar dacă starea mea nu este cea mai bună, vreau să marchez această zi specială cu una dintre poeziile mele preferate și cu un citat.

Anul 2025, anul în care se împlinesc 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu (1850-1889), a fost declarat „Anul Eminescu” de către Academia Română și Academia de Științe a Moldovei.

---

Misterele nopții

Mihai Eminescu

Când din stele auroase

Noaptea vine-ncetișor,

Cu-a ei umbre suspinânde,

Cu-a ei silfe sopotinde

Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în plăcere

Îi resaltă ușurel!

Dar pe câte dureroase

Cântu-i mistic le apasă,

Cântu-i blând, încetinel.

Două umbre, albicioase

Ca și fulgii de ninsori,

Razele din alba lună

Mi le torc, mi le-mpreună

Pentru-ntregul viitor;

Iar doi îngeri cântă-n plângeri,

Plâng în noapte dureros,

Și se sting ca două stele,

Care-n nuntă, ușurele,

Se cunun căzânde jos.

Într-un cuib de turturele

Ca și fluturii de-ușor

Saltă Eros nebuneste,

Îl dezmiardă, l-ncălzește

Cu un vis de tainic dor;

Iar în norul de profume

Două suflete de flori

Le desparte-al nopții mire

Cu fantastica-i șoptire,

Le resfiră, până mor.

Când pe stele aurie

Noaptea doarme ușurel,

Câte inime râzânde,

Dar pe câte suspinânde

Le delasă-ncetinel!

Dar așa ne e destinul,

Vitreg prea adeseori,

Unui lumea-i acordează,

Iar pe altul îl botează

Cu-a lui rouă de plânsori.

---

“...În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui."

"În aceste atome de spațiu și timp, cât infinit! Dac-aș putea și eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu ...."

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889), extras din Sărmanul Dionis (1872)

---

Sper ca aceste versuri, dar și citatul, să te inspire să redescoperi opera marelui nostru poet național, Mihai Eminescu.

Pe curând!

Primii mei pași pe ritmul bachatei

 Aseară am avut parte de o experiență cu adevărat specială: primul meu curs de bachata la Salsa Dynamyk Dance Club. Încă de la primii pași, am fost cucerită de atmosfera caldă și de energia pozitivă a locului. Instructorul a fost răbdător și dedicat, explicând clar fiecare mișcare, ceea ce m-a ajutat să mă relaxez (cât de cât) și să mă bucur de ritmul pasional al muzicii. Sunt o fire mai timidă și atunci când nu cunosc oamenii, locul, tind să fiu puțin încordată. Am greșit pașii (de mai multe ori), dar nu m-am descurajat, am râs și am continuat, deoarece energia pozitivă din jur mi-a alungat stânjeneala.

Bachata, originară din Republica Dominicană, este un dans senzual, caracterizat prin mișcări fluide ale șoldurilor și conexiunea dintre parteneri. Însă, dincolo de frumusețea coregrafică, acest dans are beneficii impresionante asupra corpului și sănătății. Prin mișcările controlate și postura elegantă, bachata contribuie la tonifierea mușchilor, în special a celor abdominali și lombari, îmbunătățind în același timp echilibrul și coordonarea.

Un alt aspect minunat al dansului este impactul pozitiv asupra stării de spirit. Mișcările ritmice și interacțiunea cu ceilalți dansatori reduc stresul și sporesc încrederea în sine. De asemenea, dansul este o formă excelentă de exercițiu cardio, îmbunătățind circulația și susținând sănătatea inimii.

Salsa Dynamyk Dance Club reușește să creeze exact acel tip de atmosferă pe care o vezi în filmele cu petreceri latino – oameni minunați, prietenoși și veseli, muzică excelentă și o energie molipsitoare. 

sursa: pixabay

Deși nu am călătorit în America Latină, am citit despre experiențele celor care au explorat aceste locuri. Oameni din diferite  colțuri ale lumii, care au vizitat orașe din America Latină, povestesc despre căldura și prietenia latino-americanilor. Modul în care aceștia își întâmpină oaspeții, cu îmbrățișări calde și sincere, este impresionant.

Poate părea neobișnuit să îmbrățișezi un străin, mai ales dacă nu ești obișnuit cu această deschidere. Totuși, această conexiune creează o atmosferă specială, în care te simți acceptat și apreciat. La Salsa Dynamyk Dance Club, am regăsit aceeași căldură – o comunitate unde dansul apropie oamenii, iar zâmbetele sincere și îmbrățișările devin parte din experiență. Aici dansează atât persoane care se cunosc, cât și cei care vin pentru prima dată, se lasă purtați de ritm, iar conexiunile se creează natural, pe ringul de dans. Este genul de club pe care toți ni-l dorim: unde nimeni nu judecă și toți sunt acceptați, și te întrebi de ce nu există mai multe și la noi. Uite că există, chiar în Craiova! 

După ce cursul a luat sfârșit am rămas la party, unde fiecare exersa pașii învățați la curs, dar nu numai. Am ajuns abia dimineața acasă, dar cu bateriile încărcate pentru noua săptămână ce urmează să vină.

Recomand cu drag Salsa Dynamyk Dance Club pentru oricine dorește să descopere frumusețea bachatei sau să exploreze alte stiluri de dans, cum ar fi salsa, kizzomba sau dansuri grecești. Atmosfera prietenoasă și profesionalismul instructorilor creează un mediu perfect pentru a învăța și a te dezvolta. Indiferent dacă ești începător sau ai experiență, cursurile lor îți vor oferi bucurie, mișcare și noi prieteni.

Așa că ce mai aștepți? Lasă grijile deoparte, încalță-ți pantofii de dans și hai să descoperi magia dansurilor latine la Salsa Dynamyk Dance Club. Ritmul te așteaptă!

Pe curând!💃

Balul Comunei Pielești

Am început weekend-ul în ritm de sărbătoare. Vineri, 10 ianuarie, comunitatea din Pielești s-a adunat la Căminul Cultural pentru a sărbători unul dintre cele mai așteptate evenimente ale începutului de an: Balul Comunei Pielești. Sub motto-ul „Reînnodăm tradițiile, reîntregim comunitatea!”, evenimentul a adus laolaltă oameni de toate vârstele, într-o atmosferă festivă plină de voie bună. Nu aveam planuri pentru seara de vineri, așa că m-am hotărât să merg la bal, deoarece evenimentul promitea o atmosferă festivă inspirată din tradițiile locale și voie bună.

Acest bal a fost un bun prilej să port rochia primită de Crăciun, de la Ana Alcazar. Pozele nu sunt prea reușite, pentru că nu sunt fotogenică și nici nu știu să pozez. În plus, rochia s-a potrivit perfect cu dress code-ul impus care cerea eleganță sau inspirație tradițională.

Balul a început cu un spectacol de jocuri populare, susținut de Ansamblul Alunelul Pielești. Micii dansatorii, îmbrăcați în costume tradiționale, au adus farmecul de altădată al satului românesc, transformând sala într-o veritabilă șezătoare. O seară cu joc, cântec și voie bună!

Atmosfera s-a încălzit rapid, odată cu intrarea pe scenă a invitaților speciali. Marcela Fota a deschis spectacolul cu melodii de suflet, captând atenția publicului prin emoția transmisă, iar Mariana Ionescu Căpitănescu a încântat cu vocea sa inconfundabilă și repertoriul ei bogat, ce include melodii tradiționale populare.

După ce artiștii de muzică populară au încheiat programul, am decis să plec, deoarece manelele nu sunt pe gustul meu, iar acesta era genul muzical care urma înainte de disco party. În plus, vremea nu a fost prea bună – afară bătea vântul și ploua, altfel poate aș fi așteptat o oră până termina invitatul de cântat, afară în părculeț. Dar am înțeles că atunci s-a cam aglomerat căminul, deci am făcut bine că am plecat, nu-mi place aglomerația.

Cu toate acestea, cele patru ore petrecute la bal au fost suficient de intense încât să-mi creeze amintiri frumoase. Am dansat atât de mult încât am făcut febră musculară, dar nu regret nicio clipă!

Balul Comunei Pielești mi-a amintit cât de frumoase sunt tradițiile noastre și ce înseamnă bucuria de a sărbători împreună, indiferent de vârstă. A fost o seară în care am simțit că trecutul și prezentul s-au împletit armonios, iar comunitatea a fost cu adevărat unită.

Pe curând!🥳

Viața ne este programată? - MFC

 Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! 😄 Vei cunoaște o mulțime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu există teme pentru fotografii, nu există obstacole. Singura regulă este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fără cuvinte" să nu conțină text scris. În rest, orice este permis. Alătură-te nouă în clubul MFC😄 Happy Wordless Wednesday!😄

Botezul Domnului - Boboteaza

 Boboteaza, cunoscută și sub numele de Botezul Domnului, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin-ortodox, celebrată pe 6 ianuarie. Aceasta marchează botezul lui Iisus Hristos în apele râului Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul și are o profundă semnificație teologică, simbolizând apariția Sfintei Treimi și începutul activității publice a Mântuitorului.

poză creată cu AI

Pentru creștinii ortodocși, Boboteaza este un moment de purificare și binecuvântare. În această zi, preoții sfințesc apa, care devine Agheasmă Mare, un simbol al curățirii sufletului și trupului. Apa sfințită este folosită pentru binecuvântarea caselor și a credincioșilor, iar tradiția aruncării crucii în apă, urmată de recuperarea acesteia de către credincioși, simbolizează credința și curajul.

Evenimentul biblic al botezului lui Iisus în râul Iordan este descris în Evanghelii (Matei 3:4-17). Iordanul, un râu istoric din Orientul Mijlociu, are o semnificație specială în istoria biblică. Își are numele derivat din ebraicul "Yarden", care înseamnă „cel care coboară”, și izvorăște din Munții Hermon și coboară spre punctul de întâlnire cu Marea Moartă, ajungând până la 417 m sub nivelul Mediteranei. Este locul unde Iisus a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul, iar cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a pogorât sub forma unui porumbel, iar glasul Tatălui ceresc a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit” (Matei 3:17).

În fiecare an, în ajunul sărbătorii de Bobotează, granița dintre Israel și Iordania se deschide temporar, permițând procesiunea de sfințire a apelor râului Iordan. Ceremonia este condusă de Patriarhul Ierusalimului, care coboară spre malurile sfinte pentru a binecuvânta apele, reamintind momentul în care cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt a coborât asupra lui Iisus sub formă de porumbel.

Foto din arhiva personală - Iordan- decembrie 2022

Iordanul este menționat în numeroase episoade biblice. De exemplu, poporul lui Israel, condus de Iosua, a trecut Iordanul pentru a intra în Țara Făgăduinței (Iosua 3:14 - 17), iar profetul Ilie a fost ridicat la cer în apropierea acestui râu (4 Regi 2:6-15). Astăzi, râul Iordan rămâne un loc de pelerinaj pentru creștini din întreaga lume, care vin să se boteze în amintirea momentului sacru al botezului lui Hristos.

Foto din arhiva personală - Iordan- decembrie 2022

Mănăstirea Grecească Prodromos (Sfântul Ioan Botezătorul), cunoscută și sub numele de Qasr el-Yahud, este situată pe malul vestic al râului Iordan, în apropierea locului tradițional al botezului Domnului. Acest loc sfânt amintește nu doar de botezul lui Iisus, ci și de un alt moment biblic major: trecerea poporului ales prin apele Iordanului, sub conducerea lui Iosua, când chivotul legământului a fost purtat prin râu, iar apele s-au despărțit, permițând israeliților să pășească pe uscat (Iosua 3:14-17).

Foto din arhivă personală - Mănăstirea Prodromos- decembrie 2022

Troparul Botezului Domnului:

„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,
închinarea Treimii s-a arătat,
iar glasul Părintelui a mărturisit Ție,
Fiu iubit pe Tine numindu-Te,
și Duhul în chip de porumbel
a adeverit întărirea cuvântului.
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule,
și lumea ai luminat, slavă Ție!”

Închei acest articol cu un citat:

”Toată lupta omului trebuie să se dea în minte; el trebuie să nimicească pădurea gândurilor rele care-l înconjoară.” ( Sf. Macarie cel Mare)

Înscriu această postare în tabelul ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Zi binecuvântată să ai!

Veverița din conuri – Proiect DIY pentru toți

 Veveriţa de Grigore Vieru

Veveriţa a visat

Hop, hop, hop!

Că pe stele a zburat,

Hop, hop, hop!

 

Că zbura din stea în stea,

Hop, hop, hop!

Şi alune nu găsea

Hop, hop, hop!

 

Tot sărind aşa c-un coş,

Vai, vai, vai!

A căzut din cetini jos,

Vai, vai, vai!

Tema #23 a Provocărilor verzi se numește Chip și Dale și respectând cei 3R și 1O (Redu-Refolosește-Reciclează și Original) trebuia să creăm unul sau ambele personaje. Eu am creat doar una dintre veverițele vesele. Ca o paranteză, acum, în timp ce scriu am realizat că am uitat de dințișorii veveriței, dar mi-am strâns uneltele deja, data viitoare îi voi lipi doi dințișori din carton alb.

Ce am folosit? Două conuri, unul întreg și unul tăiat pe jumătate, două ghinde, două coji de fistic (urechile), doi ochișori, o crenguță de gutui (pentru mâini și picioare), o mărgea neagră pentru năsuc. Pentru gât am folosit o agrafă de birou (o bucată din ea), pentru că am vrut să fie mobil. Iar la gât i-am pus mărgele și cam atât. Pentru lipit am folosit silicon la cald.

Nu am reușit să finalizez tema la timp. Totuși, când a fost publicată, aveam deja o idee despre cum urma să arate veverița mea. De aceea, am cules mai multe ghinde când am fost în vizită în Valea Merilor. Astăzi, după ce l-am plimbat puțin pe Uzzi (afară este așa de cald parcă vine primăvara), m-am pus pe treabă imediat ce am ajuns acasă.

Reciclarea este un pas esențial în lupta pentru un mediu mai curat. Fiecare obiect pe care îl reutilizăm înseamnă mai puține resurse consumate și mai puține deșeuri în natură. Creativitatea noastră poate avea un impact pozitiv asupra planetei, arătând că reducerea consumului și reutilizarea resurselor pot fi distractive. Cu pași mici și proiecte simple, putem face lumea mai frumoasă și mai curată!
Sper că îți place veverița mea!

Pe curând!💝

Vioara tatălui meu – Despre familie, muzică și iertare

Recent, la recomandarea Laurei, am vizionat un film turcesc. Cred că este primul film turcesc pe care am reușit să-l vizionez până la final și care mi-a plăcut.

 „Vioara tatălui meu” („Babamın Kemani”), lansat în 2022. Regizat de Andaç Haznedaroglu, spune povestea emoționantă a unei fetițe orfane, Özlem, care, după pierderea tatălui ei, ajunge în grija unchiului său Mehmet, un violonist de succes, dar distant.

Muzica are o magie aparte – o limbă universală care nu are nevoie de cuvinte pentru a comunica. În „Vioara tatălui meu”, muzica devine puntea care unește sufletele rănite, vindecă durerea și creează legături profunde între oameni. Această peliculă m-a făcut să râd, dar și să plâng - a reușit să-mi atingă cele mai sensibile corzi ale sufletului sau am început să îmbătrânesc?😂

„Fiecare om e o melodie. Trebuie doar să știi să asculți.”  Aceste cuvinte m-au dus cu gândul la cât de unici suntem fiecare și cât de important este să privim dincolo de aparențe. Personajul principal, Mehmet, învață această lecție prin relația cu nepoata sa, Özlem.Scenele în care Mehmet cântă la vioară, iar Özlem îl privește cu admirație, sunt o demonstrație clară a modului în care muzica sparge zidurile dintre ei.

Filmul ne învață că, exact ca într-o melodie, armonia dintre oameni se creează prin răbdare și înțelegere. De câte ori uităm să ascultăm cu adevărat pe cei dragi? Acest gând m-a făcut să privesc mai atent relațiile mele și să-mi doresc să fiu mai deschisă.

„Familia e cea mai frumoasă compoziție, conține multe note diferite.” Această idee este tema centrală a poveștii. Mehmet și Özlem, două note aparent discordante, reușesc să creeze împreună o simfonie minunată a iubirii și iertării - o familie.

Această frază mi-a amintit că familia nu este perfectă – este o combinație de momente dulci și amare, de bucurii și provocări. Dar tocmai aceste contraste îi conferă o frumusețe unică.

Dacă ești în căutarea unui film care să te inspire și să te facă să reflectezi asupra relațiilor umane, ”Vioara tatălui meu” este alegerea perfectă. Este un film care îți reamintește că, indiferent de dificultăți, muzica poate vindeca sufletele rănite.

La finalul vizionării, m-am simțit recunoscătoare pentru familia mea și pentru acele momente mărunte care compun melodia vieții mele.

Recomand acest film oricui are nevoie de o poveste care să-i atingă inimă. Mai jos las momentul meu preferat din film:

Pe curând!🎥

*** sursă foto: Netflix

Jocul Calamarului – O oglindă sumbră a societății moderne

 Am profitat de zilele libere de sărbători: am citit, am văzut filme și seriale, iar în primele zile ale anului care au fost însorite de parcă ar fi venit primăvara, ne-am plimbat prin natură. Azi îți voi povesti despre un serial pe care l-am văzut recent, după ce am văzut două reclame, drept dovadă că un marketing bun vinde aproape orice.

Mi-a plăcut mult seria Jocurile Foamei. Poate de aceea am rezonat imediat cu primul sezon din Jocul Calamarului, un construct sud-coreean care utilizează jocuri din zona asiatică, dar și din zona europeană, pentru a desemna un câștigător care pleacă acasă cu mai multe miliarde de woni, mai exact 45,6 miliarde, după ce a călcat literalmente pe cadavrele celorlalți jucători.

Ți-ai imagina vreodată că viața poate fi transformată într-un joc de copii? Așezată pe un fundal sumbru și tulburător, „Jocul Calamarului” face tocmai asta: ia jocurile de copii, le aranjează pe un platou macabru și pune la bătaie viitorul participanților. Nici nu știi dacă râzi sau plângi când te uiți la ce urmează. E o poveste cu un gust amar, ca o înghițire de ceai de pelin.

Titlul seriarului este dat chiar de Jocul Calamarului. Acest joc clasic sud-coreean implică două echipe: una în apărare și una în atac. Scopul atacatorilor este să ajungă în capul unui teren desenat sub forma unui calamar (cerc, triunghi, pătrat), în timp ce apărătorii trebuie să-i oprească. În serial, jocul devine brutal, transformându-se într-o luptă fizică intensă pentru supraviețuire.

Deasemenea, jocul „Red Light, Green Light” îți amintește imediat de „1, 2, 3, la perete stai”. Dar aici, o simplă greșeală nu înseamnă doar pierderea jocului, ci și pierderea vieții. Este o lecție brutală despre cât de fragil este stratul de civilizație care ne separă de instinctele primare.

           ”În România, nu zicem „hai în joc”, zicem „hai la joc”. Hop, hop, hop și-așa!”

De la „Dolgona game”, unde participanții trebuie să decupeze o formă dintr-o prăjitură de caramel fără să-o spargă, până la „Podul de sticlă”, unde fiecare pas e un pariu cu moartea, fiecare joc aduce o combinație letală de nostalgie și groază. Dar ce face experiența și mai intensă este faptul că fiecare joc scoate la suprafață diverse tipuri de oameni: cei care trișează, cei care se sacrifică și cei care își calcă pe principii pentru a supraviețui.

Sursă foto: IMDB

Primul sezon reușește, în doar 10 episoade, să facă exact ceea ce trebuie să facă un serial bun: te ține cu sufletul la gură, te emoționează, te enervează, te tulbură și, la final, te lasă cu acel sentiment amar de „păcat, mai voiam”. Povestea lui Gi-hun, jucătorul nr. 456, te duce de la compasiune la admirație și chiar până la revoltă. Este omul simplu copleșit de datorii care intră într-un joc al morții, supraviețuiește și iese învingător.

Dacă primul sezon a fost despre supraviețuire, sezonul 2 promite să fie despre confruntare. Regizorul Hwang Dong-hyuk a spus că povestea se va concentra pe Gi-hun, acum transformat de amintirile din joc. Nu mai este doar un jucător, ci un om care vrea să oprească jocul. Întrebarea rămâne: poate cineva să înfrunte un sistem atât de bine pus la punct?

”Dacă masa de Crăciun ar fi un joc, te-ai putea considera recrutat. Iar bunica s-ar asigura că respecți regulile. Îți urăm🎄baftă 🎄. Dacă supraviețuiești, pe 26 decembrie începe un nou joc. Jocul calamarului: Sezonul 2.”

”Jocul Calamarului” nu este doar un serial; este o oglindă necruțătoare a societății noastre. Este despre cât de repede putem deveni ceea ce judecăm. Și despre cât de ușor uităm că ceilalți sunt la fel de speriați ca și noi.

Un aspect care mi-a plăcut în sezonul doi este felul în care serialul explorează manipularea votului. Oamenii cred că au control, că pot spune „nu” și se pot retrage oricând. Dar adevărul este că organizatorii controlează fiecare decizie. Lacomia este folosită ca momeală, iar voturile jucătorilor – deși par democratice – sunt ghidate de frică și dorință. Suma uriașă pusă la bătaie este o capcană perfectă, exploatând lăcomia și disperarea. În final, oamenii votează emoțional, nu rațional – iar asta ne arată cât de ușor putem fi manipulați atunci când suntem vulnerabili.

Sursă foto: Imdb

Fiecare episod te îndeamnă să îți pui întrebări despre umanitate, despre ce e moral și ce nu. „Jocul Calamarului” nu este doar un show despre supraviețuire, ci despre psihologia unei societăți aflate la marginea prăpastiei. Ce face un om să aleagă viața cu orice preț? Care sunt limitele sacrificiului? Ce se întâmplă când empatia se împiedică de egoismul pur?

De la acele imagini iconice cu măștile și costumele roșii, până la finalurile care îți rămân în minte, serialul e ca o oglindă care reflectă realitățile cele mai înspăimântătoare ale societății. E un spectacol care nu îți dă niciodată răspunsurile pe tavă. În schimb, te lasă să te întrebi: „Dacă aș fi acolo, ce aș face?”

 Recomand acest serial! În curând va apărea și ultimul sezon, sezonul al treilea.

Pe curând!О△ᨸ

Pokohan - Badea M. Laurențiu

 Pokohan este o carte dark fantasy, pe care am primit-o cadou de ziua mea, din partea autorului. A fost o surpriză plăcută și m-am bucurat foarte mult, dar nu am avut timp să o citesc până acum. Cartea a fost publicată pe 30 decembrie 2023, am primit-o pe 14 februarie 2024 și am citit-o la sfârșitul lunii decembrie 2024. Cartea mi-a oferit o escapadă în lumea fantastică a Japoniei antice, un univers unde mitologia și tradițiile culturale se întâlnesc cu elementele supranaturale într-o manieră unică.

Laurențiu M. Badea este un autor român contemporan pasionat de genul fantasy, care reușește să îmbine tradițiile culturale cu elementele supranaturale pentru a crea povești captivante. Puțin cunoscut în lumea literară, impresionează prin originalitatea stilului său și atenția la detalii. Romanul său ”Pokohan” este o mărturie a talentului său, reușind să aducă în prim-plan mitologia japoneză într-un mod autentic și interesant. Laurențiu este un exemplu al noii generații de scriitori care merită descoperiți, iar ”Pokohan” demonstrează că literatura română poate oferi povești cu rezonanță internațională.

„Pokohan” este o călătorie fascinantă într-un univers întunecat, dar încântător, inspirat din mitologia și cultura Japoniei antice. Laurențiu Badea reușește să creeze o poveste care transcende granițele genului dark fantasy, îmbinând elemente de basm și teme universale precum curajul, sacrificiul și dragostea.

Acțiunea se desfășoară într-un decor pitoresc și enigmatic, insulele Japoniei antice, unde miturile prind viață, iar realitatea și supranaturalul se împletesc într-un dans fascinant. În centrul poveștii îl găsim pe Yamasachi, un vânător solitar, forțat de circumstanțe misterioase să se aventureze dincolo de liniștea munților pentru a-și regăsi fratele și, poate, pe sine însuși.

Personajele cărții sunt interesante și diverse, fiecare cu propriile dileme și secrete. Împăratul Watatsumi și cele două fiice ale sale aduc o doză de mister, fiecare ascunzând trăsături și abilități neașteptate, în timp ce bătrânul Umisachi poartă cu sine greutatea unui trecut apăsător. Evoluția prințesei Toyotama, de la vulnerabilitate la descoperirea propriilor abilități de luptătoare, este unul dintre arcurile narative emoționante, iar relația dintre Yamasachi și forțele cosmice cu care se confruntă capătă profunzime și intensitate cu fiecare pagină.

Stilul narativ al autorului este poetic și evocator, însă uneori poate părea dens, mai ales în secțiunile care descriu detaliat universul și mitologia acestuia. Ritmul poveștii trece de la momente de calm și reflecție la scene de tensiune și conflict intens, ceea ce face lectura imprevizibilă.

„Pokohan” este o tapiserie atent lucrată, unde fiecare fir narativ contribuie la o poveste mai amplă, ciclică, ce explorează teme profunde precum natura umană și lupta împotriva destinului. Finalul, învăluit într-un amestec de speranță și melancolie, lasă cititorul să contempleze asupra modului în care iubirea și sacrificiul pot schimba destine..

Acord cărții 3 stele pentru originalitate, atmosfera plină de mister și modul în care autorul îmbină fantezia cu simbolurile culturii nipone. Chiar dacă unele pasaje sunt mai greu de parcurs, „Pokohan” rămâne o lectură plăcută pentru fanii dark fantasy-ului cu accente mitologice și basm.

Cartea este diponibilă pe platforma Walmart sau Amazon, iar dacă vrei să fii la curent cu viitoarele sale proiecte literare îl poți urmări pe rețeaua de socializare Facebook.

Închei cu două citate care mi-au plăcut:

”Cumpăna schimbării este că mulți o caută, da' puțini și-o doresc. De bun augur sau ba, de vrem sau nu o vrem, schimbarea însăși e cea care împinge râul vieții prin culmi și văi până ce toate se revarsă-n marea nepăsătoare.”

”Nădejdea și optimismul mor așa cum se nasc, cu țipete interne în liniște deplină”

Înscriu articolul în tabelul cu ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!💝📚

Un acrostih pentru Ianuarie

Începutul unui nou an vine mereu cu dorințe, planuri și inspirație. Laura, pe blogul Coffee Time, ne-a invitat să ne punem creativitatea la lucru, provocându-ne să realizăm un acrostih dedicat lunii ianuarie – luna începuturilor și a reînnoirii.

Filă de calendar - Ianuarie (foto din arhiva personală)

Am acceptat provocarea, bineînțeles! Am mai făcut în trecut, la SuperBlog, un acrostih drăguț (care avea și rimă), dar cel de azi e făcut pe fugă, nu prea mi-au ieșit rimele, dar mesajul, cred, că este clar. 

Ianuarie începe un nou capitol,

An nou, promisiuni și lumină-n suflet.
Noi dorințe, planuri și obiective,
Umplu inima de lumină și speranță.
Avem curaj, inspirație și visuri,
Rămâne să luptăm, să nu renunțăm!
Imaginația ne deschide orizonturi,
Experiențe noi ne așteaptă cu brațele deschise.

Sper să îți placă!💝