Cumpără mai deștept, nu mai greu!

  În timpul restricțiilor din timpul pandemiei am făcut cumpărături online și continui să fac și acum. Cumpăr de toate: alimente, îmbrăcămin...

marți, 30 ianuarie 2024

Castelul Sant'Angelo: Un monument emblematic al istoriei Romei

Roma, un oraș încărcat de istorie și cultură, cu clădiri și monumente impresionante, ce ascunde în fiecare colț povești fascinante despre evoluția sa. Unul dintre cele mai notabile simboluri ale Romei este Castelul Sant'Angelo, o fortăreață impunătoare care strălucește pe malul drept al râului Tibru. Acest monument spectaculos are o istorie plină de peripeții și transformări, reflectând tumultoasele evenimente ce au marcat evoluția orașului și a întregii regiuni.

Originile Castelului

Castelul Sant'Angelo a fost inițial construit între anii 135 și 139 e.n., în timpul domniei împăratului Hadrian. Monumentul a fost conceput ca un mausoleu imperial (în care să fie înmormântați el și succesorii săi) al Antoninilor,  ideea i-a venit (împăratului Hadrian) în una din frecventele sale călătorii în Orient. Cu o înălțime de peste 65 de metri și înconjurat de ziduri masive, clădirea era destinată să servească drept loc de odihnă eternă pentru familia imperială. 

Odată cu trecerea secolelor, funcția mausoleului s-a modificat. În timpul secolului al XIV-lea, Castelul Sant'Angelo a fost transformat într-o fortăreață impunătoare și închisoare, în timpul războiului cu goții și avanpost al cetății leonice și al burgului medieval. A fost fortăreață papală și refugiu al papilor în caz de pericol,  locul în care s-au păstrat comorile și documentele secrete ale Bisericii, iar astăzi este muzeu.


Legenda Arhanghelului Mihail

Un element remarcabil al istoriei castelului este legat de numele său. Castelul Sant'Angelo își datorează denumirea unei legende ce-l implică pe arhanghelul Mihail. Conform tradiției, în timpul ciumei din secolul al VI-lea, Papa Grigore cel Mare a văzut arhanghelul Mihail deasupra castelului, semn că Dumnezeu își arată mila și oprește molima. Din acel moment, castelul a primit numele său actual și a devenit asociat cu protecția divină.

În timpul Renașterii, Castelul Sant'Angelo a fost integrat în sistemul de apărare al Vaticanului și a fost conectat la Palatul Apostolic printr-un pasaj secret cunoscut sub numele de Passetto di Borgo. Această conexiune subterană a avut un rol crucial în asigurarea siguranței papei în timpurile de criză.


Astăzi, Muzeu și Monument Turistic

Astăzi, Castelul Sant'Angelo s-a transformat într-un muzeu fascinant care găzduiește o colecție impresionantă de artefacte istorice și arte frumoase. Vizitatorii au oportunitatea de a explora încăperile și sălile de expoziții, resimțind atmosfera unei epoci îndepărtate. Panorama de la nivelul superior al castelului oferă o vedere spectaculoasă asupra orașului eternei Rome.

Aspectul de azi al castelului Sant'Angelo, sediul Muzeului național, este în mare parte rezultatul eforturilor zidarilor de pe Tibru (sfârșitul sec. XIX) și al sistematizării bastioanelor grădinii realizată în 1939. Edificiul are un plan pătrat cu bastioane în colțuri, deasupra se ridică un corp cilindric roman și un turn pătrat, care înglobează coronamentul circular al mausoleului. Deasupra apartamentelor papale, se află camerele vicecastelanului și terasa pe care se găsește statuia arhanghelului Mihail cu sabia ridicată.

Castelul Sant'Angelo este un edificiu cu care puține locuri din lume pot concura, se poate lăuda cu întrebuințări diferite și, în același timp, cu o continuitate a locuirii fără întrerupere din anul 123 d.H.

În concluzie, Castelul Sant'Angelo este nu doar un martor impresionant al trecutului Romei, ci și un simbol al rezistenței și adaptabilității sale în fața schimbărilor istorice. De la mausoleu imperial la fortăreață și apoi la muzeu, Castelul Sant'Angelo continuă să impresioneze și să inspire vizitatorii din întreaga lume, aducând în prezent o fărâmă din gloria și misterul Romei antice.

 Mi-a plăcut foarte mult acest castel, de aceea am început seria postărilor din mini-vacanța la Roma cu acest monument istoric. Biletul de intrare l-am cumpărat chiar de acolo și a costat 13 euro, dar dacă îl achiziționezi din timp (online) și vrei și ghid (recomand) ieși mai ieftin și afli mult mai multe lucruri despre istoria acestui castel, dar eu nu am știut acest lucru.

Pe curând!💝


***Colaj realizat cu canva, muzica de Julius H. from Pixabay

miercuri, 24 ianuarie 2024

Adulții ăștia! - Caroline Hulse

Editura: Corint Books (Leda Edge) 2018
Gen: Comedie, dragoste
Titlul original: The Adults
Traducere: Alexandra Fusoi
Pagini: 416
Steluțe: 2,5

Sumarul cărții:

Claire și Matt au divorțat, dar, la un moment dat, au hotărât că fiicei lor i-ar prinde bine să petreacă un Crăciun ”normal”, în familie. Niciunul nu mai are habar a cui a fost ideea sau cine a propus să îi invite și pe noii lor parteneri. Cert e că Matt a venit cu iubita lui, Alex cea haioasă, deșteaptă și extrem de răbdătoare, iar Claire l-a adus pe Patrick, un atlet care se antrenează pentru triatlon și e numai bun de însurătoare. Iar fiica lor, Scarlett, l-a luat cu sine pe prietenul ei imaginar, Posey, care-i un iepure.

Așa că s-au trezit blocați toți cinci (sau șase?) într-o vacanță plină de ”activități amuzante” pe care cei mari le suportă doar străngând din dinți, bând vârtos după ce o trimit pe Scarllet la culcare și dezvăluind secrete mult prea personale din trecut. Și, cu toate că și-au propus cu toții să se poarte ”ca niște oameni în toată firea”, ”ca niște adulți responsabili”, în curând, vacanța lor, transformată într-un adevărat butoi cu pulbere, ia sfârșit acolo unde începe povestea cărții: cu un telefon dat la Salvare și sosirea unei ambulanțe la parcul de vacanță Happy Forest, lângă grota lui Moș Crăciun, peste drum de locul de fumat al spiridușilor...

CE S-O FI ÎNTÂMPLAT, OARE?

CE ȚI-E ȘI CU ADULȚII ĂȘTIA!

Citate favorite:

”Iritarea ducea la lipsă de rațiune, iar lipsa de rațiune era un eșec personal - și profesional.”

”- Nu există normal, Posey. Fiecare e diferit. Ești perfect așa cum ești. Ești tu. Ar trebui să-ți placă labele tale noduroase pentru că sunt ale tale.”

”- Viața e ce se întâmplă atunci când îți faci alte planuri.” 

Părerea mea personală despre Adulții ăștia!:

Avusesem în plan să citesc această carte mai devreme, dar, toate lucrurile se întămplă la timpul lor, așa că vremea potrivită să citesc această carte a fost sâmbătă ( 20 ianuarie). De ce spun că atunci a fost vremea ei? Pentru că joi și vineri au fost două zile groaznice la serviciu și nu aș fi putut să citesc o carte ”grea”, însă Adulții ăștia! a fost potrivită, plus că Dumnezeu a creat atmosfera potrivită, sâmbătă a nins, acțiunea cărții se desfășoară de sărbătorile de iarnă. Și, pentru că încă nu am despodobit bradul, am aprins și instalația, să fie totul ca la carte!😂


Cartea se citește ușor și se poate citi oricând, deoarece atmosfera sărbătorilor de iarnă nu este accentuată, ci relațiile dintre adulți! 
Este o comedie neagră care explorează dinamica complicată a unei familii neobișnuite în timpul sărbătorilor de Crăciun. Cartea prezintă povestea a patru adulți care decid să petreacă Crăciunul împreună, în ciuda faptului că sunt divorțați și au un copil împreună. Încercând să creeze o atmosferă festivă pentru copil, evenimentele iau o întorsătură neașteptată și amuzantă. Matt a fost căsătorit cu Claire și are o fetiță, Scarllet, cu ea, iar acum o are iubită pe Alex, iar Claire are un nou iubit, pe Patrick. Scarllet are un prieten - iepure imaginar, Posey. Toți cinci, sau șase, decid să facă sărbătorile împreună la Happy Forest. ”Adică... o vacanță cu foștii soți și noii parteneri? Ce fel de oameni fac așa ceva?


Fiecare eveniment, deoarece capitolele sunt doar numerotate,  începe cu un extras din broșura Happy Forest, un fel de preambul al evenimentelor care urmează să se întâmple. Uneori am râs și am apreciat abordarea realistă a situației. Cartea explorează teme precum relațiile complicate, schimbările în familie după divorț și modul în care oamenii încearcă să se adapteze la situații neconvenționale. Eforturile personajelor de a se înțelege reciproc, nu doar de a se tolera, au fost bine transpuse, iar toate subtilitățile răutăților pe care le-au ținut pentru sine au fost evidente. Este scrisă într-un ton comic, oferind cititorilor o privire amuzantă și provocatoare asupra vieții adulților în preajma sărbătorilor.
Am empatizat cu Alex, dar sigur nu aș fi avut răbdarea ei și povestea s-ar fi terminat în seară ”petrecerii”😂, iar Claire mi-a fost antipatică încă de la început, la fel și Matt și Patrick.
Este o carte ok, am râs și pentru asta am notat-o pe Goodreads cu 3 (2,5 steluțe).


marți, 16 ianuarie 2024

Proiecție Specială: Întâlnire cu actorii din Klaus & Barroso la Electroputere Mall

 Pe 23 ianuarie 2024, ora 19:00, Cinema Inspire VIP - Electroputere Mall, din Craiova, se transformă în locul perfect pentru o întâlnire de neuitat cu echipa și actorii din Klaus & Barroso. O comedie amuzantă scrisă de Grupa B (Adrian Nicolae, Cosmin „Micutzu” Nedelcu și Bogdan Theodor Olteanu) își continuă turneul început prin cele 13 orașe (Cluj Napoca, Brașov, Sibiu, Timișoara, Constanța, Galați, Iași, Botoșani, Suceava, Craiova, Oradea, Satu-Mare), oferind spectatorilor ocazia unică de a interacționa cu actorii și de a participa la discuții interactive.

Povestea filmului Klaus & Barroso este centrată în jurul unui barman și a unui bodyguard care încearcă să gestioneze o petrecere a burlacilor cu personaje excentrice și situații comice.

”Iubesc Klaus & Barroso, iubesc cinemaurile, iubesc publicul! Abia aștept să ne vedem să vă iau în brațe pe fiecare în parte!!!”, spune Cosmin „Micutzu” Nedelcu.

Actorii, Cosmin „Micutzu” Nedelcu, Adrian Nicolae și Vlad Brumaru, vor fi prezenți pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri la ora 19:00, pregătind terenul pentru proiecția filmului la ora 19:30. O oportunitate pentru fani de a afla povești neștiute din culisele producției.


Filmul Klaus & Barroso, produs de Bold Film Studio, se remarcă prin distribuția sa de excepție: Carol Ionescu, Alexandru Ion, Vlad Drăgulin, Rolando Matsangos, Codrin Boldea, Cezar Antal, Mădălina Craiu, Șerban Pavlu, Victoria Raileanu, Alin Florea, Mădălina Stoica, Bogdan Farcaș, Cătă Nicolau.

Cu un trailer captivant, Klaus & Barroso promite să ofere o experiență cinematografică memorabilă.

Biletele sunt disponibile online, iar spectatorii sunt încurajați să-și rezerve locurile online pe site-urile cinematografelor participante:https://boldfilmstudio.ro/productii/klaus-barroso/

 Asigură-te că nu ratezi această ocazie de a fi martorul unei seri de neuitat alături de Klaus & Barroso! Detalii suplimentare sunt disponibile pe pagina de Facebook Bold Film Studio.

luni, 15 ianuarie 2024

Mihai Eminescu: Geniul Poeziei Românești

,,Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit." (Mihai Eminescu)

Astăzi se împlinesc 174 de ani de la nașterea Geniului poeziei românești. Mihai Eminescu, născut pe 15 ianuarie 1850 în Botoșani, este considerat cel mai mare poet și reprezentant al romantismului în literatura română. Operele sale au marcat profund cultura românească, transformându-l într-un simbol al identității naționale. Aniversarea nașterii sale, pe 15 ianuarie, evidențiază contribuția remarcabilă a poetului la patrimoniul cultural românesc.

Fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti, și-a petrecut copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească. Aceste momente unice le evocă și în poeziile „Fiind băiet…” sau „O, rămâi”. 

A fost angajat ca funcționar la diverse instituții din Botoșani, la Tribunal și la Primărie și apoi pribegește cu trupa Tardini-Vlădicescu. Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu

În luna ianuarie a anului 1866, după moartea profesorului de limba română, Aron Pumnul, elevii au scos o broșură, „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, în care apare și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată de Mihai Eminovici. 

La 25 februarie/ 9 martie același an, debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aș avea”. Iosif Vulcan este cel care îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet și, mai târziu, și de alți membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii. A activat în rândul societăților studențești, astfel a ajuns să se împrietenească, la Viena, cu Ioan Slavici.

 A publicat în „Convorbiri Literare” și a devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a introdus la Junimea. În anii tinereții s-a îndrăgostit de Veronica Micle, poetă cunoscută oamenilor tocmai pentru iubirea care a legat-o de Mihai Eminescu.

În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În 1883, scrie și marile lui poeme: „Scrisorile” și „Luceafărul”. “LUCEAFĂRUL” este considerat  de Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy – ianuarie 2009), cel mai lung poem de dragoste   din LUME – 98 de strofe. Eminescu a scris versurile timp de  zece ani și prima dată i le-a citit Veronicăi  Micle. Manuscrisul (1882) poate fi văzut la Biblioteca Academiei Române din București.

În luna iunie a acelui an, surmenat, poetul s-a îmbolnăvit grav, fiind internat la spitalul doctorului Șuțu, apoi la un institut de lângă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii”, cu o prefață și cu texte selectate de Titu Maiorescu. La 15 iunie 1889, marele naționalist și poet român a murit.

Prin operele sale, el a reușit să transcendă timpul și să devină unul dintre cei mai importanți și iubiți poeți din istoria literaturii române. Închei această postare cu una dintre poeziile mele preferate:


Pe curând!💝

duminică, 14 ianuarie 2024

Scrisoarea lui Dumnezeu către tine

 Răsfoind agende vechi am dat peste această scrisoare ”Scrisoarea lui Dumnezeu către tine” pe care am asociat-o cu un versetul 1 Tesaloniceni 5:17, din Biblie, care spune: ”Rugați-vă neîncetat!”.

Nu știu cine este autorul și de unde am transcris-o, dar e prea frumoasă să o țin doar pentru mine! Sper să-ți placă și ție!

”Când te-ai trezit în această dimineață te-am urmărit și am sperat că-mi vei adresa vreun cuvânt și chiar puține cuvinte, cerându-mi părerea sau mulțumindu-mi pentru ceva bun ce ți s-a întâmplat ieri. Dar am observat că erai foarte ocupat să-ți cauți hainele potrivite să te îmbraci ca să mergi la serviciu. Am continuat să mai aștept încă, în timp ce te învârteai prin casă pentru a te îmbrăca și pregăti, pentru că știam că ai fi avut timp pentru a te opri câteva minute pentru a-mi spune: Ciao!

Dar erai foarte ocupat. Din acest motiv am pregătit cerul pentru tine, l-am umplut de culori și de dulci cântece de fluiere pentru a vedea dacă așa mă vei asculta. Dar nimic din toate astea nu te mulțumea!

Te-am utmărit în timp ce erai la serviciu și am așteptat cu răbdare toată ziua. Cu toate lucrurile pe care le aveai de făcut, presupun că erai prea ocupat pentru a-mi spune ceva. Când te-ai întors de la serviciu, am văzut oboseala ta și m-am gândit să-ți fac o baie pentru ca apa să-ți îndepărteze întrgul stres.

M-am gândit să-ți fac o plăcere, în acest fel să te gândești la mine. Dar te-ai înfuriat pentru gândul avut.

Doream atât de mult ca tu să-mi vorbești, era încă atâta timp! Apoi ai deschis televizorul; am așteptat cu răbdare în timp ce te uitai la televizor, apoi ai luat cina, nu mi-ai adresat niciun cuvânt, ai uitat să vorbești cu mine.

Am observat că erai obosit și am înțeles că aveai nevoie de liniște. Și atunci am ascuns splendorile cerului și am aprins o candelă (luna). Era, cu adevărat, foarte frumoasă, dar tu nu erai interesat să o vezi.

În momentul când ai adormit cred că erai istovit. După ce ai salutat de ”Noapte bună” întreaga familie ai căzut pe pat și aproape imediat ai adormit. Ți-am acompaniat somnul cu o muzică și toate animalele mele nocturne s-au trezit, dar nu contează, deoarece poate nimeni nu ți-a spus că EU sunt întotdeauna aici pentru tine.

Am mai multă răbdare decât îți imaginezi, mi-ar plăcea să ai și tu răbdare cu alții.

Te iubesc atât de mult încât aștept întreaga zi o rugăciune!

Te-ai trezit din nou și încă o dată sunt aici și aștept, fără nimic altceva decât dragostea mea pentru tine, sperând că astăzi să-mi dedici puțin timp! 

Tatăl Dumnezeu”


Apoi, mi-am testat noile culori acrilice pe care le-am cumpărat. Rux mi-a trimis ceva pentru desenat, când a trimis premiul, și am zis să încerc să văd cum ies pe hârtie. Cu acrilice am pictat doar pe sticlă și piatră. Am găsit o culoare acrilică încoloră cu sclipici sau e un alb mai lăptos(!?), nu știu cum să o numesc, dar îmi place foarte mult!


Înscriu postarea în tabelul găzduit de Suzana, la joculețul cu Citate favorite!

Toate cele bune! Pe curând!💝

sâmbătă, 13 ianuarie 2024

Ce ți-e și cu adulții ăștia!

 Ce ți-e și cu adulții ăștia! Lansează o provocare, apoi schimbă regulile jocului și derutează lumea! 😂Acum câteva săptămâni m-am gândit la o activitate literară, și anume să fac o carte călătoare, care pleacă de la mine și merge din mână în mână la cei care doresc să o citească, apoi se reîntoarce acasă, adică la mine. S-a demonstrat că, pe lângă dezvoltarea vocabularului și a cunoștințelor, cititul dezvoltă și imaginația și creativitatea. Colindând prin librăriile online, am zărit un titlu care mi-a atras atenția ”Adulții ăștia!” și tot atunci mi-a venit și ideea să cumpăr cartea, fără să citesc descrierea sau recenzii despre ea, câte una pentru fiecare dintre fetele creative. 

Chiar sunt curioasă să citesc recenziile fetelor! Pentru că fiecare dintre noi are un gen preferat,  Suzana știu că preferă ceva în zona științei și filosofiei, Rux o preferă pe Agatha Christie, lui Niko îi plac poveștile de dragoste, însă Diana și Fiordalisospre rușinea mea, habar nu am ce genuri preferă. Nu am uitat-o, bineînțeles pe Carmen, doar că ea este mai departe puțin și va trebui să văd cum rezolv problema!

Cartea o citește fiecare când are timp, am zis să nu condiționez pe nimeni! Și apoi să posteze fiecare părerea despre carte!

Anul trecut am cumpărat un lot de păpuși (nu ma pricep la denumirile lor, pentru mine toate sunt Barbie 😂) pe care le-am donat și mi-au mai rămas căteva, pe care nu am avut timp să le îmbrac și să le aranjez, așa că le-am trimis fetelor să se ocupe ele, să-și exerseze creativitatea. 

Dianei i-am trimis-o pe Daisy, deoarece cele două păpușele rămase la mine au defecte (păpușica din imaginea de mai sus, de lângă carte și cea din imaginea de mai jos).



Rochițele le-am croșetat azi, deoarece am stat departe de orice ecran (telefon, laptop, tv...etc), după un tutorial de pe youtube. Am respectat doar partea de sus a rochiei, partea de jos este improvizată...

Să revin la carte, sper că a ajuns la toate fetele! Ideea este următoarea: fiecare dintre noi e foarte diferită, însă cartea e aceeași, oare cum vor fi părerile?

Pe curând!💝

L.E.: Am creat și un tabel care să centralizeze...părerile despre carte😅


joi, 11 ianuarie 2024

Oglinzi - Reflexii în oglindă!

 Oglinzile, obiecte simple în aparență, au o istorie bogată și complexă, reflectând nu doar imagini vizuale, ci și evoluția tehnologică și culturală a umanității. De la primele reflexii în suprafețe de apă liniștită la oglinzile moderne din sticlă acoperită cu straturi subțiri de metale, aceste obiecte au călătorit printr-un fascinant drum al inovației și descoperirii.

Muzeul de Artă, Timișoara, 2023

Istoria Primelor Oglinzi:

Primele oglinzi au fost probabil suprafețe naturale, precum apele liniștite ale lacurilor și râurilor. Încă de la începuturile umanității, oamenii au observat că aceste suprafețe pot reflecta lumina și imagini ale lumii înconjurătoare. Se crede că oamenii preistorici au folosit astfel de "oglinzi" primitive pentru a se vedea pe ei înșiși și pentru a observa mediul înconjurător.

Oglinzi fabricate din metale precum bronzul și argintul au apărut în antichitate (de aproximativ 5000 de ani). Civilizațiile egiptene și romane au creat oglinzi din aceste materiale, adesea decorate cu motive artistice. Aceste oglinzi metalice aveau o funcționalitate limitată din cauza deformărilor și imperfecțiunilor în suprafața lor.

Sala oglinzilor-Muzeul de Artă, Craiova

În Evul Mediu, tehnicieni și artizani au început să experimenteze cu sticla pentru a produce oglinzi mai clare și mai eficiente. Procesul de acoperire a sticlei cu un strat subțire de metal, cum ar fi argintul, a devenit o practică răspândită în timpul Renașterii. Această inovație a adus îmbunătățiri semnificative în calitatea și claritatea imaginii reflectate.

Casa Universitarilor, Craiova

Secolul al XIX-lea a adus o revoluție în producția oglinzilor. Procesele tehnologice au evoluat, iar oglinzile au devenit mai accesibile din punct de vedere economic. Fabricanții au îmbunătățit aderarea straturilor de metal la sticlă, ceea ce a condus la oglinzi mai durabile și mai rezistente. Această perioadă a marcat trecerea oglinzilor de la obiecte de lux la elemente comune în gospodăriile oamenilor.

Casa Universitarilor, Craiova
În secolul al XX-lea, tehnologia oglinzilor a continuat să evolueze. Materiale precum aluminiul au înlocuit argintul în acoperirea sticlei, oferind avantaje în ceea ce privește durabilitatea și costul. Oglinzi specializate, cum ar fi oglinzi antireflexie, oglinzi de securitate și oglinzi inteligente, au devenit parte integrantă a vieții noastre cotidiene.

Casa Universitarilor, Craiova

Oglinzi în Artă și Cultură

Oglinzile nu sunt doar obiecte funcționale; ele au și o semnificație simbolică în artă și cultură. De-a lungul istoriei, oglinzile au fost asociate cu introspecția, auto-reflecția și identitatea. Ele au jucat un rol important în operele literare și artistice, simbolizând adesea adevărul sau iluzia.

Hotel Ramada, Brașov

Hotel Ramada, Brașov
Oglinzile au parcurs un drum lung și captivant, de la reflectarea imaginilor în apele liniștite la crearea unor obiecte complexe și utile în era modernă.

Pozele sunt din arhiva personală, iar articolul îl înscriu la rubrica Reflexii în oglindă, găzduită de Carmen, pe blogul ei - Între vis și realitate.

marți, 9 ianuarie 2024

O zi de decembrie- Josie Silver

Cartea am primit-o de la Secret Santa și, chiar dacă nu este genul meu, am promis că o voi citi, iar acum revin cu părerea mea personală despre această carte.
Am început anul în afara zonei mele de confort, aceasta fiind prima carte pe care am citit-o în acest an, 2024.

Este o carte de dragoste, apărută la Nemira, în 2018, și are următoarea descriere:

Laurie e convinsă că dragostea la prima vedere e un mit. Dar, într-o zi de decembrie, printr-o ninsoare puternică, zărește din autobuz un bărbat și știe imediat că l-a găsit pe EL.

Convinsă că îi e sortit să-l revadă, își petrece un an de zile căutându-l prin toate cafenelele din Londra. Nu îl găsește, în schimb, îl reîntâlnește la o petrecere de Crăciun, când cea mai bună prietenă i-l prezintă ca pe noul ei iubit, Jack, bărbatul din stația de autobuz.

Cred că am mai spus că nu prefer romanele de dragoste, unul dintre motive ar fi că se exagerează mult prea mult, dar aceată carte, probabil e de vină și perioada în care am citit-o, a fost chiar drăguță. Mi-a plăcut foarte mult sfârșitul.

Inițial, am fost intrigată de perspectiva protagonistei, Laurie, care descoperă că destinul său se leagă de un necunoscut întâlnit într-o zi friguroasă de decembrie, în stația de autobuz. Cu toate acestea, atmosfera cărții se dovedește a fi perfect adaptată pentru sezonul sărbătorilor.

Povestea se desfășoară pe parcursul a zece ani, dar se pare că fiecare altă lună este eclipsată de forța și farmecul aparte al lunilor decembrie. Într-un stil plin de emoție, presărat cu umor pe alocuri, Josie Silver prezintă viața în capitala britanică, subliniind atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă.

Josie Silver abordează abil și latura umană a personajelor, dezvăluind vulnerabilități, pasiuni și secrete. Cititorii vor descoperi conexiuni între personaje și vor explora intriga dinamicii relațiilor care se dezvoltă pe parcursul cărții.

O provocare pentru cititori poate fi alegerea făcută de Jack, care este îndrăgostit de Laurie, de a rămâne cu Sarah, ceea ce poate stârni reacții diferite în privința loialității și adevărului în relații. Această dinamică adaugă o notă de complexitate și conflicte interioare, creând un spațiu de reflecție asupra naturii iubirii și a alegerilor pe care le facem în viață.

”O zi de decembrie” este o carte simplă, comercială, personajele sunt slab construite, dar cu toate acestea mi-a făcut plăcere să o citesc. Nu știu dacă în altă perioadă a anului aș fi simțit la fel, dar, de obicei, atmosfera sărbătorile mă ”înmoaie”😂 și caut povești cu elemente incredibile și dorințe care par a fi în afara oricărui raționament, doresc să simt magia din jur, încărcată de multă multă iubire. I-am acordat 3 steluțe pe goodreads!

Pe curând!💝

duminică, 7 ianuarie 2024

True Spirit 2023 - Film

True Spirit (Spirit Liber) este un film dramă biografic, apărut în 2023, difuzat de Netflix, un film care ar trebui vizionat de copii, dar mai ales de părinți.

Filmul este regizat și adaptat de Sarah Spillane, produs de Debra Martin Chase și de Sunstar Entertainement, este povestea devărată a Jessicăi Watson, bazat pe cartea sa autobiografică. Un film despre curaj, încredere, susținere, despre ambiție, determinare, tineri și visele lor, despre iubire, efort și inteligență.

Sursă foto: IMDB
Jessica Watson este o navigatoare australiană născută pe 18 mai 1993 în Gold Coast, Queensland, Australia. Ceea ce a făcut-o faimoasă în lumea nautică a fost că, la vârsta de 16 ani, a devenit cea mai tânără persoană care a navigat singură în jurul lumii, fără oprire sau asistență.

Călătoria ei extraordinară a început pe 18 octombrie 2009, când a plecat într-o călătorie non-stop în jurul lumii cu iahtul său mic, numit "Ella's Pink Lady". A traversat Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic și Oceanul Indian, trecând prin Capul Bunei Speranțe și Capul Horn. Călătoria sa a durat 210 zile, iar ea a revenit în portul Sydney pe 15 mai 2010.

Realizarea lui Jessica Watson a fost remarcabilă, atrăgând atenția la nivel global și aducându-i numeroase premii și recunoașteri. A fost numită "Australian of the Year" în 2011, iar călătoria ei a fost considerată un exemplu de curaj și determinare.

De-a lungul călătoriei sale, Jessica a trebuit să înfrunte condiții meteorologice dificile, să se descurce singură în mijlocul oceanului și să gestioneze toate aspectele legate de navigare și întreținerea iahtului. Realizarea ei a fost o dovadă a forței sale interioare și a dedicării față de visul ei de a naviga în jurul lumii.

După întoarcerea sa acasă, Jessica Watson a continuat să inspire și să încurajeze tinerii să-și urmeze pasiunile și să-și depășească limitele.

Jessica Watson a publicat două cărți, deși suferă de dislexia, care relatează experiența sa de a naviga și călătoria ei în jurul lumii. Prima carte este intitulată "True Spirit". Aceasta oferă cititorilor o perspectivă detaliată asupra călătoriei sale solo și a provocărilor pe care le-a întâmpinat

A doua carte se numește "Indigo Blue" și este o carte pentru copii, care împărtășește povestea aventurilor sale și încurajează tinerii să-și urmeze visele.

Ambele cărți reflectă nu doar realizările sale în domeniul navigației, ci și abilitățile sale de povestitor și modul în care a depășit obstacolele, inclusiv dificultățile inițiale cu dislexia.

Sursă foto: Netflix

Mi-a plăcut foarte mult finalul, când oficialitățile au numit-o eroină, ea le-a răspuns:

Nu sunt erou, sunt o persoană simplă. Nu trebuie să fii cineva special pentru a realiza ceva uimitor. Trebuie doar să ai un vis, să crezi în el și să muncești din greu pentru a-l realiza.

Mi-a plăcut foarte mult filmul și ți-l recomand cu drag!


sâmbătă, 6 ianuarie 2024

Otilia Cazimir - Lumini şi umbre

fotografie din arhiva personală (2020)

Ai ochii negri, mincinoși și răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc - ca ochii tăi.

Când vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvânt.
Așa se zbat copacii în furtună:
Ca pentru fugă crengile-și adună -
Dar radăcina-i leagă de pământ

De azi încolo n-am să-l mai iubesc
Dar când îi văd privirile păgâne
Și zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc - de mâine!

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
Așa, izvorul ce se aruncă-n baltă
Se-nvăluie cu malul laolaltă,
Și-n loc să-i spele apele verzui -
Își tulbură izvorul apa lui.

Arar în ochi-mi dragostea surâde
Și buruiana plină de pripoane,
În ciuda stâncii goale și aride,
Tot înflorește, vara, câte-o floare.

Vorbește-mi blând, mi-e inima bolnavă
Iubirea m-a întâmpinat cu ură:
În loc să-mi toarne câte-o picătură,
Mi-a dat, întreaga, cupă-i cu otravă.

Când voi pleca mă vei uita ușor
Și știu că nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Mi-e fața împietrită ca o mască
Și-n ochi lumina-i gata să se stingă...
Chiar diamantului, ca să sclipească,
Îi trebuie o rază s-o răsfrângă

În clipa cea din urmă-a judecății,
Își vor primi zădarnica răsplată
Și ochii tăi - că n-au știut să plângă,
Și ochii mei - că n-au râs niciodată.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zâmbetele tale înflorite -
Că primăvara noastră care-ncepe
E tristă ca o toamnă pe sfârșite.

Păstrează-mi mâna ta într-ale tale,
Să stăm așa, alături amândoi
Nu simți ce singuri am rămas pe lume
De când iubirea nu mai e cu noi?

Mă urmărești ca pasărea de pradă,
Mă iscodești cu ochii reci și răi -
Și uiți că, dacă-s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de pașii tăi.

De câtva timp, în fiecare seară
Mi-aduce somnul câte-un vis ciudat
Și-atât de trist, că nu mai știu anume
De l-am trăit, ori numai l-am visat

Iubirea-ntârziată se anină
De zâmbetele tale-nșelătoare,
Cum se anină florile-n grădină
De ultimele raze de la soare.

Azi mi-a venit cu ochii calzi și buni,
Și nu l-am întrebat de unde vine:
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o întrebi de-i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca-n clipa de pe urmă:
încremenit în capul scării,
Cu zâmbetul uitat în colțul gurii,
Și-n ochi - tăișul crud al nepăsării

Iubirea ta nu crește și nu moare,
Ci totdeauna-i rece și egală:
E ca o floare artificială
Pe-o pajiște cu maci arzând în soare

Am vrut, în ciuda zâmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Și am plecat, să nu ma mai întorc
Dar azi din zori de zi îți umblu-n cale!

Ești rău. Dar când aud c-o spune altul,
Mă uit în jos, și ...strâng din pumni, și tac:
Că numai eu, în toată lumea asta,
Am dreptul să te cert și să te-mpac!

Azi îmi vorbești de lună și de stele,
Ți-e glasul blând și ochii de ispită.
Dar porți în suflet, veșnic, încolțită,
Sămânța aspră-a suferinței mele.

Iubirea ta de-a pururi schimbătoare
împrăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină.

Ce demon, oare, mi te-a scos în drum?
De-ar vrea viața azi să mă dezlege
Și raiul ei să mi-l deschidă-acum,
Tot iadul nostru dulce l-aș alege!

Eu am să plec cu sufletul împăcat
Că nu las nimănuia moștenire
Un suflet greu de ură și iubire,
Bănuitor și trist și-nfrigurat.

Am închinat iubirii trecătoare
Sclipiri de suflet și scântei de rime -
însângerate jerbe funerare
Pe un mormânt în care nu e nimeni.

M-am resemnat: atât a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele-n apus
Și-aștept răspunsuri - care n-or să vie,
La întrebări - pe care nu le-am pus. 


* Această poezie îmi place foarte mult, așa că m-am gândit să o public și pe blog. Sper să-ți placă și ție! 

Pe curând!💝