Cumpără mai deștept, nu mai greu!

  În timpul restricțiilor din timpul pandemiei am făcut cumpărături online și continui să fac și acum. Cumpăr de toate: alimente, îmbrăcămin...

sâmbătă, 6 ianuarie 2024

Otilia Cazimir - Lumini şi umbre

fotografie din arhiva personală (2020)

Ai ochii negri, mincinoși și răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc - ca ochii tăi.

Când vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvânt.
Așa se zbat copacii în furtună:
Ca pentru fugă crengile-și adună -
Dar radăcina-i leagă de pământ

De azi încolo n-am să-l mai iubesc
Dar când îi văd privirile păgâne
Și zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc - de mâine!

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
Așa, izvorul ce se aruncă-n baltă
Se-nvăluie cu malul laolaltă,
Și-n loc să-i spele apele verzui -
Își tulbură izvorul apa lui.

Arar în ochi-mi dragostea surâde
Și buruiana plină de pripoane,
În ciuda stâncii goale și aride,
Tot înflorește, vara, câte-o floare.

Vorbește-mi blând, mi-e inima bolnavă
Iubirea m-a întâmpinat cu ură:
În loc să-mi toarne câte-o picătură,
Mi-a dat, întreaga, cupă-i cu otravă.

Când voi pleca mă vei uita ușor
Și știu că nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Mi-e fața împietrită ca o mască
Și-n ochi lumina-i gata să se stingă...
Chiar diamantului, ca să sclipească,
Îi trebuie o rază s-o răsfrângă

În clipa cea din urmă-a judecății,
Își vor primi zădarnica răsplată
Și ochii tăi - că n-au știut să plângă,
Și ochii mei - că n-au râs niciodată.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zâmbetele tale înflorite -
Că primăvara noastră care-ncepe
E tristă ca o toamnă pe sfârșite.

Păstrează-mi mâna ta într-ale tale,
Să stăm așa, alături amândoi
Nu simți ce singuri am rămas pe lume
De când iubirea nu mai e cu noi?

Mă urmărești ca pasărea de pradă,
Mă iscodești cu ochii reci și răi -
Și uiți că, dacă-s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de pașii tăi.

De câtva timp, în fiecare seară
Mi-aduce somnul câte-un vis ciudat
Și-atât de trist, că nu mai știu anume
De l-am trăit, ori numai l-am visat

Iubirea-ntârziată se anină
De zâmbetele tale-nșelătoare,
Cum se anină florile-n grădină
De ultimele raze de la soare.

Azi mi-a venit cu ochii calzi și buni,
Și nu l-am întrebat de unde vine:
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o întrebi de-i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca-n clipa de pe urmă:
încremenit în capul scării,
Cu zâmbetul uitat în colțul gurii,
Și-n ochi - tăișul crud al nepăsării

Iubirea ta nu crește și nu moare,
Ci totdeauna-i rece și egală:
E ca o floare artificială
Pe-o pajiște cu maci arzând în soare

Am vrut, în ciuda zâmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Și am plecat, să nu ma mai întorc
Dar azi din zori de zi îți umblu-n cale!

Ești rău. Dar când aud c-o spune altul,
Mă uit în jos, și ...strâng din pumni, și tac:
Că numai eu, în toată lumea asta,
Am dreptul să te cert și să te-mpac!

Azi îmi vorbești de lună și de stele,
Ți-e glasul blând și ochii de ispită.
Dar porți în suflet, veșnic, încolțită,
Sămânța aspră-a suferinței mele.

Iubirea ta de-a pururi schimbătoare
împrăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină.

Ce demon, oare, mi te-a scos în drum?
De-ar vrea viața azi să mă dezlege
Și raiul ei să mi-l deschidă-acum,
Tot iadul nostru dulce l-aș alege!

Eu am să plec cu sufletul împăcat
Că nu las nimănuia moștenire
Un suflet greu de ură și iubire,
Bănuitor și trist și-nfrigurat.

Am închinat iubirii trecătoare
Sclipiri de suflet și scântei de rime -
însângerate jerbe funerare
Pe un mormânt în care nu e nimeni.

M-am resemnat: atât a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele-n apus
Și-aștept răspunsuri - care n-or să vie,
La întrebări - pe care nu le-am pus. 


* Această poezie îmi place foarte mult, așa că m-am gândit să o public și pe blog. Sper să-ți placă și ție! 

Pe curând!💝

7 comentarii:

  1. Imi plac enorm intrebarile pe care inca nu le pun si pentru care primesc totusi raspunsuri...
    Multumesc, Mihaela! Pupici! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place poezia, dar e un fel de strigat de disperare al unui suflet care se iroseste - si pare ca stie ca se iroseste...

    Fotografia e superba!
    Duminica frumoasa iti doresc! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie imi plac poeziile si in acelasi timp... le cam evit :))). Mai ales daca ma simt foarte obosita sau nu sunt intr-o forma excelenta.
    Lui Buni ii place enorm sa recite si are in palmares inca o multime de versuri. Ii zic mereu sa recite ceva vesel. (sunt atat de multe poezii cu mesaj trist si apasator - sunt frumoase, dar eu sunt facuta in asa fel incat automat fac film la ce citesc, traiesc ce citesc si de-aia am zis ca ma feresc in ultima perioada).
    Dar am citit-o (mi-am amintit cand mi-a recitat Buni „Gandacelul”... haahaha, sau cand mi-a citit Mami Regina Otrogotilor... :))).

    Culmea e ca la un moment dat am scris si eu versuri (in joaca, nu am pretentii). Chiar ar fi amuzant sa facem candva o provocare sa scriem cateva versuri :D

    Te pup!

    ps: ah... stateam si am gandeam ce poezie imi place de la ea si am citi recent. Am realizat ca e o varianta a lui Mos Craciun pe care o stiu de la Buni :)))).

    RăspundețiȘtergere
  4. poezia este foarte frmoasa. Mie Otilia Cazimir mi-a placut de cand eram copil. "Baba iarna intra-n sat" a fost una din cartile mele preferate.
    O duminica placuta sa ai, Mihaela draga! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
  5. O poezie... dureroasa. O stiam, dar mi-a placut sa o recitesc. Se zice ca cele mai bune opere apar din suferinta.

    RăspundețiȘtergere
  6. După prima strofă mă găndeam că eu n-am intalnit această latuira a Otiliei Cazimir, îi stiam doar poeziile pentru copii. Baba iarnă intr-n sat, Gospodina, etc... Chiar îmi pare rău că nu mai am cartea din copilările cu desenele ei minunate. Appi am recunoscut o strofă, ” de azi mă jur că n-o să-l mai iubesc....”, cred că o am notată pe undeva pe la citate preferate, dar nu știam că e din poezia ei. Cumva e cam singura strofă care îmi place, probabil că o stiu de mult.
    Poezia mă zăpacesște, își schimbă rima, ritmul, ba vorbeste cu el ba despre el...e amețitoare.

    RăspundețiȘtergere