sâmbătă, 7 ianuarie 2023

Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul - Dr. Edith Eva Eger

 Anul 2022 a fost un an bun, dar spre final m-a pus la încercare și am trecut prin clipe grele, care m-au dat peste cap, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al meu am reușit să trec prin încercările grele. Vorbind cu unul dintre preoții care ne-au însoțit în pelerinaj care mi-a zis așa: ”Viața este suma alegerilor noastre! Noi alegem cum ne simțim, cum trăim. Dacă alegem să ne gândim la rău, ne vom simți bine!” mi-am adus aminte de această carte scrisă de Dr. Edith Eva Eger, pe care am citit-o la începutul anului 2022, și am zis că neapărat trebuie să vă povestesc depre ea, deoarece este o lecție de viață din care avem ce învăța.

Sursă foto: Libris.Ro

”Alegera” este despre cum să ne găsim pe noi înșine în ciuda celor mai negre întâmplări, celor mai grele suferințe și celor mai mari tragedii care pot cuprinde nu doar existența personală, ci întreaga umanitate. Cartea este un testimonial foarte clar despre descoperirea de sine și devenirea existențială, care sărbătorește viața în toate formele sale, toate desăvârșite.

Viața doamnei Eger a fost plină de întuneric, de la vârsta de 16 ani a fost înarcerată în lagărele de la Auschwitz și fiindcă și-a păstrat spiritul și mintea libere, nu a fost înfrântă de ororile pe care le-a trăit. Înțelepciunea ei vine din adâncul celor mai devastatoare episoade din viață!

din arhiva personală

Am descoperit o nouă față a lui Mengele, tot odioasă, care mă înspăimântă. În fiecare dintre noi există și bine și rău, depinde de noi ce parte alegem să o dezvoltăm...
Este o carte care dă speranță oricui se află în întuneric. Libertatea este acceptarea a ceea ce s-a întâmplat și curajul de a dărâma închisoarea (mentală) piatră cu piatră.
Am trecut prin toate stările când am citit cartea, iar acum când am recitit citatele și notițele făcute în timp ce am citit-o mi-a redat încrederea în mine și speranță că totul va fi bine dacă aleg binele.

Vă las în compania citatelor și cu această ocazie înscriu postarea la jocul ”Citate favorite” găzduit de blogul Floare de Colț:

”Fiecare dintre noi este, într-un fel sau altul, prizonier la nivel mental, iar misiunea lui Edi este de a ne ajuta să ne dăm seama că, la fel cum acționăm ca propriii noștri temniceri, putem acționa și ca propriii noștri eliberatori.”

[...]”atunci când îți forțezi adevărurile și poveștile să stea ascunse, secretele pot deveni propria traumă, propria închisoare. Departe de a diminua durerea, acel lucru, oricare ar fi el, pentru care ne interzicem oportunitatea de a-l accepat, devine o capcană din care este la fel de greu de evadat ca dintre ziduri de cărămidă și zăbrele de oțel. Când nu ne dăm voie să ne jelim pierderile, rănile, dezamăgirile, suntem condamnați să le retrăim la nesfârșit. Libertatea constă în acceptarea a ceea ce s-a întâmplat. Libertatea înseamnă să ne găsim curajul de a dărâma închisoarea, piatră cu piatră.”

”Memoria este teritoriu sacru. Dar este și teritoriu bântuit.”

”Mă simt ca Euridice în infern, așteptând ca Orfeu să ciupescă o coardă a lirei sale, pentru a înmuia inima lui Hades, iar el să mă elibereze. Sau sunt cumva Salomeea dansând pentru tatăl ei vitreg, Irod, ridicând văl după văl și arătându-și trupul. Oare dansul i-a dat putere, sau dansul i-a adus moartea?”

”Pasivitatea înseamnă să-i lași pe alții să decidă pentru tine. Agresivitatea este să decizi tu pentru alții. Asertivitatea, să decizi pentru tine și să ai încredere că este suficient, că îți  ești de ajuns.”

”În legende, lăudăroșenia nu se termină bine. Trebuie să lași zeii să rămână cu impresia puterii lor absolute.”

”Ca să ne vindecăm, acceptăm întunericul. Mergem prin umbrele văii, în drum spre lumină.”

”Poate că vindecarea nu înseamnă să ștergi cu buretele cicatricea. Vindecarea este prețuirea rănii.”

”Ce sunt aceste sentimente renegate? Sunt ca niște străini trâind în casa ta, invizibili până când vezi că ți-au furat din mâncare, că ți-au mutat mobila din loc, că ți-au lăsat noroi pe hol.”

”Dar de acum încolo înțeleg că sentimentele, oricât de puternice ar fi, nu sunt fatale. Și sunt temporare. Suprimarea sentimentelor nu te face decât să renunți mai greu la ele. Exprimarea lor este opusul depresiei.”

”Suferința este inevitabilă și universală. Dar felul în care răspundem la ea diferă.”

”Nu-ți respira furia, în loc de aer.” (proverb unguresc)

”Cred în importanța apărării a ceea ce este corect și în sfidarea a ceea ce este nedrept și inuman. Și cred în alegeri. Libertatea constă în cântărirea alegerilor pe care le avem și examinarea consecințelor acestor alegeri.”

”Dacă suntem liberi în sinea noastră, atunci suntem neîngrădiți și întruființă.”

”Amintește-ți mereu: nimeni nu îți poate lua ce ți-ai pus în minte.”

”Suferința este universală. Dar ”victimitatea” este opțională.”

Recomand această carte! O găsiți atât în format electronic cât și format clasic în diverse librării!


3 comentarii:

  1. Cred ideea despre libertate a lui Camus: 'Libertatea este dreptul de a nu minti', mi-a placut enorm. Poate pentru ca uneste doua idei doar aparent diferite. Subiectul unei astfel de carti este ca o apa adanca.
    Mi se pare atat de inimaginabila suferinta de acest gen, incat orice as fi suferit in propria calatorie, paleste pana aproape de anulare.
    "”Poate că vindecarea nu înseamnă să ștergi cu buretele cicatricea. Vindecarea este prețuirea rănii.” Din tot ce am citit si eu, cred ca aceasta abordare este cea mai utila mental, chiar daca trebuie exersata, pentru ca atunci cand apare rana sa nu ne panicam, ceea ce ar putea fi si catastrofal.
    Si a nu ne victimiza este iarasi ceva ce trebuie gandit, pentru ca sentimentul apare automat, desi procesul trebuie constientizat.
    E complicat, dar nu imposibil. Multumesc mult Mihaela ca te-ai alaturat cu o astfel de carte deosebita! Si preotul acela a grait ceva atat de important: viata ca suma a alegerilor noastre...!

    Seara frumoasa si o duminica linistita sa ai! 😘❤️

    RăspundețiȘtergere
  2. "”Poate că vindecarea nu înseamnă să ștergi cu buretele cicatricea. Vindecarea este prețuirea rănii.”.... si acceptarea ei. Uneori este destul de greu sa accepti schimbarea aceea (mai ales cand iti e oarecum impusa). Sau, poate ca o accepti, dar nu o accepta si subconstientul - cred ca uneori el ne cam saboteaza, cand ne este lumea mai draga. Adica uite, stiu anumite lucruri, imi sunt clare si logice (cum ar fi unele legi stabilite de oameni) si inca, dupa atata timp, cand sunt intr-o pozitie vulnerabila (oboseala extrema, mediu ostil etc), inca mai am acea problema cu „pedepsele”. Ca si cand Dumnezeu nu ar avea o treaba mai buna... Oh... Evident ca nu ma las, dar apare. Asta e ideea.

    Victimizarea asta... Mi s-a spus de multe ori ca victimizez atunci cand am verbalizat anumite nemultumiri cat se poate de justificate. In contextul in care mi se spusese sa spun cand e ceva de spus. Asta pentru ca (e singura explicatie logica), persoanele respective s-au simtit cumva amenintate de faptul ca am vorbit si mi-am sustinut un drept (obisnuiti sa tac si sa inghit orice pretentie...).Ca si cand nu as avea ce face.... decat sa victimizez - nu imi doresc mila sau ceva de gen. In primul rand pentru ca nu mi-ar face niciun bine, din contra. Mi-as dori intelegere... da. Si aici se activeaza la mine problema cu nedreptatea .. care iar ma saboteaza. La greu. Cand cineva imi tranteste cate o eticheta acompaniata de ceva genul „ca stie mai bine cum sunt eu”.... :)))). Si mereu imi zic... Nu lasa sa te afecteze... Da.. bine. Cum fac cu dreptatea :)))), cu ce nu e corect. Eh intelepciune, usor cu teoria, cu practica insa...

    Cartile de acest gen te intaresc si iti dau putere. Pentru ca nu te mai simti singur... Te inspira sa continui, sa nu te lasi prada, asa cum bine observa si Suzana mai sus, panicii, sau slabiciunii.
    Iti multumesc pentru recenzie.
    Dl Parinte are dreptate. Si nu este primul la care intalnesc acest fapt - suntem ceea ce gandim (apropo, acesta este si un principiu Tao-ist). Si cuvantul... are o putere extraordinara. Nu? La inceput a fost cuvantul... gandul.. cuvantul... sa incercam sa ne cladim lumea alegand ce e bun.

    Ahhh cand o sa imi vindec trauma nedreptatii o sa fiu cea mai fericita. De iertat am iertat, m-am impacat... si totusi se reactiveaza pffff... Nici mediul nu ma prea ajuta ce e drept :))
    Pupici draga mea!!! Si multumiri pentru cartea prezentata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc pentru aceste citate despre care nu aș fi știut dacă nu le postai tu aici. Mi-au plăcut toate, dar îndeosebi ”Memoria este teritoriu sacru. Dar este și teritoriu bântuit.”

    RăspundețiȘtergere