Mănăstirea Polovragi

 Sâmbătă dimineața, m-am urcat în mașină și am plecat cu soțul meu la o plimbare în județul Gorj. Am pornit din județul Dolj, am trecut prin județul Vâlcea și, în cele din urmă, am ajuns la destinație, în județul Gorj. La întoarcere am trecut prin județul Olt.

La întoarcere, din cauza lipsei semnalului și a indicatoarelor, am greșit drumul de vreo 3 ori, am făcut în plus aproximativ 15 km. De obicei, eu plec cu harta fizică după mine, cu plan făcut de acasă, însă acum ne-am urcat pur și simplu în mașină și am plecat.

Primul obiectiv vizitat a fost mănăstirea Polovragi. Aceasta este situată pe-o ”gură de rai”, la intrarea în Cheile Oltețului, care despart masivul Parângului de masivul Căpățânii, în apropiere aflându-se și peștera cu același nume.

ISTORICUL MĂNĂSTIRII POLOVRAGI

Cercetările istorice stabilesc vechimea mănăstirii Polovragi în jurul anului 1505, primii ctitori fiind cunoscuți cu numele de Radu Comisul și Petru Spătarul.

În anul 1643 Mănăstirea Polovragi intră în posesia logofătului Danciu Părăianu, cel mai apropiat sfetnic al domnitorului Matei Basarab. El construiește actuala biserică pe vechile temelii. În 1648 Danciu Părăianu a fost trimis de domnitorul Matei Basarab ambasador la Constantinopol, unde s-a întâlnit cu patriarhul Paisie al Ierusalimului. Din discuțiile pe care le-au avut, au ajuns la înțelegerea să închine mănăstirea Polovragi cu tot cu averi Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

În perioada închinării la Sfântul Mormânt, mănăstirea Polovragi a cunoscut o gravă ruinare materială.

În anul 1693, voievodul Constantin Brâncoveanu răscumpără mănăstirea de la patriarhul Dositei al Ierusalimului cu 3 pungi de galbeni de aur, încredințând-o arhimandritului Ioan, primul stareț al mănăstirii Hurezi-Vâlcea. Prin purtarea sa de grijă, se zugrăvește interiorul bisericii. Pictura, o capodoperă a artei brâncovenești, este finalizată în anul 1703, fiind realizarea primilor ucenici de la Școala Brâncovenească de la Hurezi, conduși de zugravul grec Constantinos. Tot acum se adaugă pridvorul în stil brâncovenesc, se construiesc unele chilii, clopotnița, precum și zidurile stil cetate, după obiceiul timpului.

În incinta mănăstirii se mai află o biserică, așa numita „Bolniță”, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Ea este ctitoria egumenului Lavrentie, construită în anul 1736, și pictată în 1738 de zugravii Gheorghe și Ioan. Lângă bisericuță se află cimitirul mănăstirii.

Până în anul 1968 a fost mănăstire de călugări, după care, prin hotărârea Sfântului Sinod a fost transformată în mănăstire de călugărițe. Între anii 1972–1978 și 2000–2012 s-au desfășurat lucrări de restaurare a întregului complex monahal.

Mi-a plăcut foarte mult mănăstirea! Am intrat, ne-am rugat, am aprins lumânări, apoi am stat să ne relaxăm și să facem fotografii în curte. Rai pe pământ! Liniște - doar cântecele păsărilor pădurii se auzeau - și aer curat! Am făcut foarte multe fotografii, aici las doar o mostră, poate îți face ”poftă” de o vizită la mănăstire.

Am cumpărat suveniruri, am luat și miere de lavandă - un deliciu! Pe lângă acestea, am cumpărat și o cremă naturală pentru piele. Apoi am plecat să vizităm peșterile din zonă.

A fost o sâmbătă în care ne-am încărcat bateriile, ne-am conectat cu natura și ne-am bucurat sufletul! Data viitoare povestesc despre peștera Polovragi!

Pe curând!⛪