Seria Turnul întunecat - Stephen King

Am mai povestit pe blog că-mi place foarte mult cum scrie Stephen King. În biblioteca mea personală, cele mai multe cărți scrise de un autor sunt cărțile lui King. Am început cu ceva timp în urmă să citesc seria ”Turnul întunecat”, dar nu am terminat-o, am ajuns până la volumul cu numărul 5 - ”Lupii din Calla”. Este o serie de romane scrise de Stephen King, care urmărește drumul lui Roland Deschain, ultimul pistolar, într-o lume aflată la granița dintre real și fantastic. Este o poveste despre căutare, destin și prietenie, unde elemente de western, horror, fantasy și science-fiction se împletesc într-un mod unic.

Seria are 8 volume:

1. Pistolarul (The Gunslinger, 1982; revizuit 2003)
2. Alegerea celor trei (The Drawing of the Three, 1987)
3. Ținuturile pustii (The Waste Lands, 1991)
4. Vrăjitorul și globul (Wizard and Glass, 1997)
5. Vântul prin gaura cheii (The Wind Through the Keyhole, 2012 - plasat cronologic între volumele IV și V, dar publicat mai târziu.)
6. Lupii din Calla (Wolves of the Calla, 2003)
7. Cântecul lui Susannah (Song of Susannah, 2004)
8. Turnul Întunecat (The Dark Tower, 2004)

Azi, voi povesti doar despre ultimele două volume citite, urmând, ulterior, când îmi permite timpul să povestesc și despre primele volume citite.

4. Vrăjitorul și globul de cristal

Roland, ultimul pistolar, împreună cu prietenii lui merge în căutarea Turnului Întunecat, și după ce scapă de furia sinucigașă a monoului Blaine, ajung în versiunea apocaliptică a orășelului Topeka, din Kansas. În drumul spre un palat de cristal, Roland se întoarce în trecut și le povestește cum a devenit pistolar, cum și-a pierdut iubirea vieții lui și cum a ajuns să caute Turnul Întunecat.
Povestea lui Roland este una de dragoste, dar și foarte tragică, însă nici prezentul nu e chiar roz deoarece magia și pericolul se împletesc la tot pasul.
Din cele 4 volume citite până acum mi-a plăcut foarte mult acest volum și precedentul "Ținuturile pustii". Volumul 4 este o dramă de proporții, are și suspans și acțiune...cel mai mult mi-a plăcut povestea de dragoste dintre Roland și Susan.
Mi-au plăcut mai multe citate, dar în agendă mi-am notat unul singur:

”Când ai de meditat trebuie să meditezi în purgatoriu.”(pag. 193)

Monoului Blaine îi plăceau ghicitorile, așa că voi posta și eu câteva, să vedem la câte știi să răspunzi:

1.Ce zboară pe sus și nu-l vezi?

2. Cine umblă, dar n-are picioare;

Cine are gură, dar nu vorbește;

Cine are pat, dar nu doarme;

Cine are brațe, dar n-are mâini?

3. Ce are patru picioare dimineața, două picioare după-amiaza și trei picioare noaptea?

4. Dacă îmi spui pe nume nu mai sunt aici. Cine sunt?

5. Alimentează-mă și voi trăi. Dă-mi de băut și voi muri. Cine sunt?

6. Trec prin fața soarelui și totuși nu am umbră. Cine sunt?

7. Deși e ușoară ca fulgul, nimeni n-o poate ține mult timp.

8. Dacă mă frângi, eu merg totuși mai departe. Dacă mă poți atinge, menirea mea s-a împlinit. Dacă mă pierzi, trebuie să mă găsești degrabă c-un inel. Cine sunt?

9. Ce poate urca pe un horn în jos, dar nu poate coborî pe un horn în sus?

Răspunsuri ghicitori:

Deschide

1. Vântul
2. Râul
3. Omul, care se târăște în mâini și genunchi în pruncie, umblă pe două picioare când e adult și merge sprijinit în baston la bătrânețe.
4. Liniștea
5. Focul
6. Vântul
7. Respirația
8. Sufletul omenesc
9. Umbrela

Acestui volum i-am acordat 5 steluțe pe Goodreads.

4,5 .Vântul prin gaura cheii

Roland Deschain de Gilead este singurul pistolar rămas în viață iar aventura lui în căutarea Turnului Întunecat continuă cu volumul punte 4,5. În acest volum pistolarul bătrân povestește despre viața pistolarului tânăr.
Aventura se petrece în Lumea de Mijloc, această lume se află în apropierea lumii noastre și se întrepătrunde cu aceasta, în unele locuri existând uși între aceste lumi. Prin aceste uși și-a "luat" Roland cei trei prieteni care formează ka-tetul (Eddie, Susannah si Jack - toți din New York, dar din timpuri diferite). În aventura lor s-a alăturat și un billy-bumbler - Ete, care este originar din Lumea de Mijloc.
După ce părăsesc Palatul de Cristal pornesc pe Calea Grinzii spre Turnul Întunecat. Pe drum îl întâlnesc pe Brix, un bătrân luntraș, care îi trece râul Whye și le dă indicații despre cel mai bun adăpost care îi poate apăra de furtuna-furtunilor, pe care tocmai o prevestise prietenul lor Ete.
Trebuiau să ajungă cât mai repede în casa de rugăciuni aflată pe drumul vechi al Callei.
Ajung la timp cât să strângă lemne pentru focul care va arde continuu toată noaptea pentru a nu muri înghețați. Niciunul nu a dormit în acea noapte, deoarece trebuiau să întrețină focul, acesta este momentul în care Roland le povestește despre tânărul pistolar Roland.

Voi pune și câteva citate din carte, care mi-au atras atenția:

”Groaza e ca un vierme care trebuie dat afară înainte de a apuca să se împuieze.”

”[...]orice obiect poate deveni magic, dacă e ținut de mâna care trebuie.”

”Dar de ce să ne amărâm căutând norii de furtună care sunt deocamdată dincolo de orizont?”

”Mai devreme sau mai târziu cădem cu toții.”

”Timpul este o gaură de cheie, își spuse el, privind la stele. Da, așa cred. Uneori trebuie să ne aplecăm ca să ne uităm prin el. Iar vântul pe care îl simțim atunci cum ne mângăie obrajii - vântul acela care suflă prin gaura cheii - este răsuflarea întregului univers.”

Mi-a plăcut cartea, dar nu a fost wow. I-am acordat 3,5 steluțe.

Pe măsură ce voi citi și celelalte volume voi împărtăși pe blog impresiile.

Înscriu această postare în tabelul ”Citate favorite”, găzduit de Suzana.

Pe curând!📖