Pokohan - Badea M. Laurențiu

 Pokohan este o carte dark fantasy, pe care am primit-o cadou de ziua mea, din partea autorului. A fost o surpriză plăcută și m-am bucurat foarte mult, dar nu am avut timp să o citesc până acum. Cartea a fost publicată pe 30 decembrie 2023, am primit-o pe 14 februarie 2024 și am citit-o la sfârșitul lunii decembrie 2024. Cartea mi-a oferit o escapadă în lumea fantastică a Japoniei antice, un univers unde mitologia și tradițiile culturale se întâlnesc cu elementele supranaturale într-o manieră unică.

Laurențiu M. Badea este un autor român contemporan pasionat de genul fantasy, care reușește să îmbine tradițiile culturale cu elementele supranaturale pentru a crea povești captivante. Puțin cunoscut în lumea literară, impresionează prin originalitatea stilului său și atenția la detalii. Romanul său ”Pokohan” este o mărturie a talentului său, reușind să aducă în prim-plan mitologia japoneză într-un mod autentic și interesant. Laurențiu este un exemplu al noii generații de scriitori care merită descoperiți, iar ”Pokohan” demonstrează că literatura română poate oferi povești cu rezonanță internațională.

„Pokohan” este o călătorie fascinantă într-un univers întunecat, dar încântător, inspirat din mitologia și cultura Japoniei antice. Laurențiu Badea reușește să creeze o poveste care transcende granițele genului dark fantasy, îmbinând elemente de basm și teme universale precum curajul, sacrificiul și dragostea.

Acțiunea se desfășoară într-un decor pitoresc și enigmatic, insulele Japoniei antice, unde miturile prind viață, iar realitatea și supranaturalul se împletesc într-un dans fascinant. În centrul poveștii îl găsim pe Yamasachi, un vânător solitar, forțat de circumstanțe misterioase să se aventureze dincolo de liniștea munților pentru a-și regăsi fratele și, poate, pe sine însuși.

Personajele cărții sunt interesante și diverse, fiecare cu propriile dileme și secrete. Împăratul Watatsumi și cele două fiice ale sale aduc o doză de mister, fiecare ascunzând trăsături și abilități neașteptate, în timp ce bătrânul Umisachi poartă cu sine greutatea unui trecut apăsător. Evoluția prințesei Toyotama, de la vulnerabilitate la descoperirea propriilor abilități de luptătoare, este unul dintre arcurile narative emoționante, iar relația dintre Yamasachi și forțele cosmice cu care se confruntă capătă profunzime și intensitate cu fiecare pagină.

Stilul narativ al autorului este poetic și evocator, însă uneori poate părea dens, mai ales în secțiunile care descriu detaliat universul și mitologia acestuia. Ritmul poveștii trece de la momente de calm și reflecție la scene de tensiune și conflict intens, ceea ce face lectura imprevizibilă.

„Pokohan” este o tapiserie atent lucrată, unde fiecare fir narativ contribuie la o poveste mai amplă, ciclică, ce explorează teme profunde precum natura umană și lupta împotriva destinului. Finalul, învăluit într-un amestec de speranță și melancolie, lasă cititorul să contempleze asupra modului în care iubirea și sacrificiul pot schimba destine..

Acord cărții 3 stele pentru originalitate, atmosfera plină de mister și modul în care autorul îmbină fantezia cu simbolurile culturii nipone. Chiar dacă unele pasaje sunt mai greu de parcurs, „Pokohan” rămâne o lectură plăcută pentru fanii dark fantasy-ului cu accente mitologice și basm.

Cartea este diponibilă pe platforma Walmart sau Amazon, iar dacă vrei să fii la curent cu viitoarele sale proiecte literare îl poți urmări pe rețeaua de socializare Facebook.

Închei cu două citate care mi-au plăcut:

”Cumpăna schimbării este că mulți o caută, da' puțini și-o doresc. De bun augur sau ba, de vrem sau nu o vrem, schimbarea însăși e cea care împinge râul vieții prin culmi și văi până ce toate se revarsă-n marea nepăsătoare.”

”Nădejdea și optimismul mor așa cum se nasc, cu țipete interne în liniște deplină”

Înscriu articolul în tabelul cu ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!💝📚

Pomul vieții - interpretare proprie!

La transformările creative din luna mai, Niko ne-a provocat să reproducem Pomul vieții, la tema numită La indigo. Materia primă a lunii Mai este sârma/cabluri, pe lângă aceasta, pentru realizarea pomului, am folosit mărgele verzi plate și o piatră, iar de un real ajutor mi-a fost un patent din trusa cu scule a soțului. M-am chinuit puțin, deoarece aveam nevoie de un patent cu vârf subțire cum sunt cele pentru realizarea bijuteriilor. În plus am folosit sârma rămasă de la sticlele de vin spumos care nu e prea prietenoasă și e cam greu de modelat. Am ales să încep cu această temă deoarece a coincis cu Paștele, care este o sărbătoare a vieții.

Pomul vieții apare în multe mitologii și religii din întreaga lume. De exemplu, în mitologia sumeriană, există un pom sacru numit "Ea-nasir", care simbolizează nemurirea și fertilitatea. În religiile avraamice, cum ar fi creștinismul, iudaismul și islamul, Pomul vieții este menționat în Cartea Genezei ca fiind un simbol al cunoașterii și al vieții eterne, și face referire la Grădina Edenului, locul în care Dumnezeu l-a plasat pe primul om, Adam. Pomul vieții este menționat ca fiind unul dintre copacii din mijlocul grădinii Edenului, alături de Pomul cunoștinței binelui și răului.

”Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului.” Geneza 2:9

În Apocalipsa 22:2, se face referire la Pomul vieții într-un context eshatologic, iată cum este menționat Pomul vieții în acest pasaj:

"În mijlocul pieții cetății, și pe cele două maluri ale râului, este pomul vieții, rodind dousprezece feluri de rod, și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor."

Această imagine a Pomului vieții apare în contextul descrierii Noului Ierusalim, o reprezentare simbolică a stării finale a creației în planul divin. În această viziune, Pomul vieții este situat în mijlocul orașului și are rolul de a oferi hrană și vindecare pentru locuitorii Noului Ierusalim.

Interpretările acestui pasaj variază, dar în general, Pomul vieții este văzut ca un simbol al nemuririi, vitalității și binecuvântării divine. Ideea că frunzele sale sunt de vindecare pentru neamuri sugerează că acest Pom al vieții nu numai că susține viața eternă, ci și vindecă sufletele și corpurile celor care se apropie de el.

Când ai picioarele obosite, du-te înainte cu inima. — Paulo Coelho

Simbolul Pomului vieții a fost folosit în mod frecvent în artă, arhitectură și alte aspecte ale culturii umane de-a lungul istoriei. De exemplu, în arta egipteană antică, pomul era adesea reprezentat ca un simbol al învierii și al nemuririi.

Simbolism în diverse culturi

- Cultura chineză: În cultura chineză, Pomul vieții este asociat cu ideea de prosperitate și longevitate. Este adesea reprezentat în arta și arhitectura tradițională chineză.
- Mitologia nordică: În mitologia nordică, Yggdrasil este un arbore uriaș considerat Pomul vieții, care susține cele nouă lumi.
- Cultura amerindiană: În multe culturi amerindiene, Pomul vieții este un simbol sacru care reprezintă conexiunea dintre lumea naturală și cea spirituală.

Muzeul Metropolitan de Artă, situat în New York City, este muzeu de renume mondial care conține opere de artă din întreaga lume și din diferite perioade istorice. Site-ul lor oficial include informații despre operele lor de artă, inclusiv cele care prezintă Pomul vieții.

The Smithsonian Institution - Această instituție din Statele Unite ale Americii administrează numeroase muzee și centre de cercetare, iar site-ul lor oficial oferă acces la informații despre colecțiile lor și expozițiile curente, care includ reprezentări ale Pomului vieții.

National Geographic Society – acest site cu o bogată istorie în explorarea și documentarea culturilor din întreaga lume. Site-ul oferă articole, videoclipuri și alte resurse care conțin informații despre Pomul vieții în diverse culturi.

Despre Pomul vieții am mai găsit un articol interesant pe site-ul motive romanânești.

Sper să-ți placă pomul meu! M-am străduit să fac poze artistice, dar nu prea mi-au ieșit!

Pe curând!💝