De Paști – Tudor Arghezi 🌸✨

Sărbătoarea Paștelui ne aduce, an de an, lumină, liniște și bucurie în suflete. Pentru a simți și mai mult farmecul acestor zile sfinte, propun să ne oprim pentru o clipă asupra unei poezii deosebite, care surprinde atât de frumos atmosfera de Paște:

---

De Paști – Tudor Arghezi

La toate lucarnele și balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Și-au aprins pe scări
Candele și lumânări.

Orașele de sus, în sărbătoare,
Au întins velnițe și covoare,
Și ard în potire
Mireasmă subțire.

Și din toate ferestrele odată,
Mii și sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna buclată
La somnoroșii copii.

---

🌸✨ Sărbători binecuvântate, cu sănătate, liniște și bucurii! ✨🌸

APA TRECĂTOARE - Tudor Arghezi - Reflexii în Oglindă

Zămislită nu se ştie pentru ce mâhnirii noastre,
Ai s-ajungi, fârâmă rece, curgătoare unde-albastre.
Îmbrăcată cu arşiţa ce te-aşteaptă 'n zori de Mai
Vei fi troacă şi oglindă, boturilor de buhai.
Luciul tău, prin blestem tainic, îngheţat în umbra morii
Va tăia în dungă luna, şi cresta din zbor cocorii.
Înşirând minunea firii cu grosimea-ţi de mătase,
Fundul mărilor de ceruri îl vei înădi şi coase;
Şi numit Danubiu, Argeş, Nistru, Olt, Prut şi Teleajen,
Ne vei legăna grădina 'n pânze albe de păianjen,
Căci călătorind vei pune şesurilor peste ţară
Aşternuturi vii de salbe, împrejurul ei brăţară
Şi 'n pământ, arat sălbatic şi-apărat încins cu fierul
Brazde 'n lungu-i de luceferi, îngropând în maluri cerul.
Prin salcâmi plecaţi şi sălcii, mulţumindu-i că te-atinge,
Sânul mamelor voinice îl vei mângâia şi linge.
Gâştele cuprinde-le-vei pe subt aripi şi vei duce.
Se va scoborî prin tine turla răzimată 'n cruce.
Plumbul tău cu feţe multe va sticli ca un vitrou
Care 'n fiecare petec scapără un soare nou,
Şi când mintea mea croieşte un tipar mai lesnicios,
Începând întotdeauna lucrul cu temei, de jos,
Tu răstorni aşezământul şi o lingură de apă
Mă învaţă că se poate munca şi de sus să 'nceapă.

Înviat din miezul nopţii, petrecut cu mâini de umbră,
Tu eşti, fir de pisc şi haos, ca o rază care umblă.
Ce stihii străbaţi, streine, de gândirea mea mirară,
Ce comori nepipăite nici de visuri niciodată,
Mărturia mi-o aduce, într'un tremur ca de jar,
Licărul neprins de sculele niciunui argintar.
Însă de trăsar în tine ochii-atâtor mari mistere;
De te-ai strecurat prin cuibul tainicelor giuvaere;
De-ascultaşi de ruga nopţii, care-ţi descântase fiinţa
Ca să-şi mângâie cu tine sihăstria, suferinţa;
De-ţi ieşiră 'n drum troiene de vecii şi piatra moartă,
Care trebuie 'n strârntoare biruită 'ncet şi spartă,
Tu putuşi întoarce hora 'mpotrivirilor şi-a humii
Şi ieşi şi mărunt şi sprinten şi sfinţit din legea lumii,
Făr' a pierde niciun fulger, nici o za de curcubee,
Mişunând în vălvătaia insului tău de scânteie.

Giulgii de lumină albă calul nostru va să pască,
Şi pe giulgii cortul nostru creasta va să-şi hotărască.
Eu, ca să-mi aduc aminte de adânc şi nesfârşit,
Între două şesuri limpezi am oprit şi-am poposit.

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Înscriu postarea și în tabelul Suzanei cu Citate favorite.

***poze din arhiva personală