Îmi amintesc când am început să-mi construiesc casa, parcă ar fi ieri! Nu știam ce implică să construiești o casă, cu ce provocări te poți confrunta, eu doar visam să am un loc al meu, în care fiecare detaliu să mă reprezinte. Nu voiam o casă mare, ci una mică, dar primitoare, un loc cald în care toți care îi călcă pragul să se simtă ca acasă.
Când aparențele înșală
Am visat un timp cum va arăta căsuța mea, în detaliu, apoi am început să o desenez — ăsta a fost primul pas, cel mai ușor. Apoi, am început să caut un arhitect, deoarece pe lângă multe alte documente care sunt necesare pentru a construi o casă, este nevoie și de un proiect de construcție.
![]() |
Image by congerdesign from Pixabay |
Primul loc în care am căutat a fost, desigur, internetul. Am ales un arhitect din zona mea care avea recenzii bune. L-am contactat, i-am explicat despre ce era vorba și am stabilit o întâlnire. La finalul conversației, am întrebat cam cât m-ar costa, doar orientativ, ca să-mi pot face un calcul. Răspunsul a fost dezarmant: „Dragă, crezi că suntem în gară aici? Că vând bilete la tren?”
I-am mulțumit foarte frumos și am anulat întâlnirea. Acest arhitect era ca un măr de aur — frumos la exterior, dar plin de viermi pe dinăuntru. Am fost șocată de tonul zeflemitor; nu-mi venea să cred! Am fost foarte dezamăgită, mi-a lăsat un gust amar. Însă asta nu m-a oprit să-mi realizez visul.
Umanizare brand: respect înainte de vânzare
E foarte important să fii OM înainte de toate. Poți să fii cel mai inteligent om de pe pământ, dacă îți lipsește umanitatea, celelalte calități nu înseamnă mare lucru.
După ce mi-am mai revenit din șoc, am început din nou să caut arhitect. De data aceasta am întrebat printre cunoștințele mele. Așa am găsit un om extraordinar — un om cu suflet bun, care a știut că în spatele proiectului este o familie la început de drum, un vis de împlinit sau o nouă etapă din viață.
![]() |
Image by Malachi Witt from Pixabay |
O prietenă mi l-a recomandat. Nu era din zona mea, dar asta nu a fost o problemă, pentru că înainte de întâlnire, după ce i-am spus ce îmi doresc și i-am dat toate detaliile de care avea nevoie, în timp ce mă asculta răbdător, mi-a dat recomandări potrivite nevoilor mele. Când i-am spus că mi-am desenat casa și ce materiale aș dori să folosesc, mi-a cerut să-i trimit desenul pe e-mail. A fost o conversație sinceră și respectuoasă.
Această întâmplare mi-a demonstrat că proverbul „La mărul lăudat nu te duce cu sacul” este foarte adevărat.
Pentru mine, este foarte important ca un consultant (vânzător) să vorbească respectuos, să dea detalii și să recomande serviciul (produsul) potrivit nevoilor mele și nu ceea ce ar dori el să vândă. Să fie empatic, pentru că o interacțiune din obligație se observă imediat deoarece empatia lipsește.
Mi-am dat seama că nu e vorba doar despre produse, ci despre oameni. Despre tonul vocii, atenția sinceră și răbdarea de a asculta. O simplă conversație poate face diferența dintre o zi obișnuită și una care îți redă încrederea în oameni.
Depozit Virtual – rebranding făcut din inimă
Tocmai de aceea am rezonat atât de mult când am descoperit povestea brandului Depozit Virtual.
Își spun povestea prin echipă, prin consilieri care nu doar vând, ci ascultă; prin specialiști care nu trimit oferte automatizate, ci te ascultă să înțeleagă ce îți trebuie cu adevărat. Asta înseamnă, pentru mine, adevărata umanizare a unui brand: atunci când un nume de companie devine sinonim cu empatia, respectul și transparența.
Povestea brandului mi-a amintit de arhitectu care m-a ascultat, m-a înțeles și m-a făcut să simt că visul meu contează. În felul lui, el a fost „rebrandingul” meu personal — dovada că poți construi ceva frumos doar dacă pui suflet.
Așa sunt și oamenii de la Depozit Virtual: cei care știu că, în spatele fiecărei comenzi, e o poveste, o speranță, un început. Ei aleg să facă lucrurile corect, chiar și atunci când nimeni nu-i vede, deoarece știu că încrederea nu se cere, ci se câștigă.
Așa că eu aleg să cumpăr de la oameni. De la cei care ne privesc în ochi, care ne ascultă și care ne inspiră. Tu când ai simțit ultima dată că cineva te-a ascultat cu adevărat, nu doar ți-a vândut ceva?
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu