Mi-s olteancă. Născută și crescută în Calafat, orașul de pe malul drept al Dunării. Acolo unde soarele răsare și apune direct în ape și se oglindește în vorbele noastre iuți și pline de înțeles. Acolo unde timpul curge altfel și viața se trăiește – așa cum îi stă bine omului simplu – la perfectul simplu: venii, văzui, biruii.
 |
| sursă foto: pixabay |
Perfectul simplu nu e doar timp gramatical, e mod de viață. La noi, și cuvintele au gust – parcă-s fierte bine în oale de lut, pe cărbunii încinși din plită, (pre)sărate cu-un dram de umor. Așa că nu m-am mirat când vinarsul Miorița V.S. a venit și el cu vorba-i scurtă, dar adevărată: „Simplu e perfect”. Ca și cum mi-ar fi vorbit în graiul meu.
Primii o sticlă cu un lichid chihlimbariu, cu aer elegant, dar fără fițe. O deschisei într-o seară liniștită, nici prea caldă, nici prea rece. Curtea era scăldată în liniște – doar eu, gândurile mele și pofta de ceva bun. Îl mirosii. Îl gustai. Și-mi plăcu.
 |
| sursă foto: arhiva personală |
Nu știu dacă ți s-a întâmplat vreodată să bei ceva care să-ți lase impresia că a fost făcut cu răbdare și cu înțelepciune. Așa e vinarsul ăsta! Că e tânăr? Da, e cel mai tânăr din colecția Miorița, dar parcă are în el înțelepciunea unei balade vechi.
Așa cum „Miorița” – balada – începe blând, cu pajiști, oi și un cioban contemplativ, tot așa și acest vinars are un gust fin și echilibrat, nu agresiv. E tânăr, dar nu neîmplinit. Are strălucirea unei idei bune care abia a prins contur. În gustul lui se adună caramelul și fructele confiate, vanilia discretă și un postgust echilibrat, care rămâne cu tine ca o replică bună spusă la momentul potrivit.
Și da, îl băui simplu, la 20 și ceva de grade, cum scrie la carte. Așa simți toate aromele din el. Nu-i trebuie gheață, sirop, scorțișoară sau alte condimente. Își spune singur povestea.
Mezinul din familia Miorița are demnitate – nu se face de rușine nici la masa boierilor. E, dacă vrei, flăcăul din horă, care iese-n față cu stil. Sau prima strofă dintr-o poezie care te face să vrei s-o citești până la capăt.
Și de parcă nu era destulă poezie în pahar, vinarsul Miorița vine dintr-un loc de poveste – Beciul Domnesc. Acolo unde tradiția și răbdarea se întâlnesc și nasc licori cu suflet, în adâncurile răcoroase, printre butoaie de stejar și legende învechite. Acolo nu-i grabă, doar grijă. Nu-i zgomot, doar ecou. Și fiecare sticlă păstrează câte un fragment de istorie.
 |
| Sursă foto: Beciul Domnesc |
Mi-am amintit de bunicul, oltean și el, care spunea mereu: „Nu trebuie să fie mult, trebuie să fie bun.” Zicea vorbele astea când își turna vinul de casă sau când își gătea o omletă cu ceapă verde – simplu, dar perfect. Îl văd și acum, în odaia lui cu pereți văruiți, așezându-se pe marginea patului și zicând: „Îl făcui cum îmi plăcu. Nu-mi mai trebuie nimic.”
Tot așa e și cu vinarsul Miorița V.S. – nu-ți mai trebuie nimic. Îl poți bea curat, la 20–22 de grade, cum zic cunoscătorii. Sau poți turna puțin peste o salată de fructe și să transformi desertul într-o amintire de vară. În ambele cazuri, te face să spui simplu: „Îl gustai și-mi plăcu.”
Într-o lume în care totul devine complicat, scump, exagerat – vinarsul Miorița V.S. vine ca o gură de aer curat. Dar noi, oltenii, știm că uneori, cele mai bune lucruri sunt simple. Glume spontane. Și da, un pahar de vinars bun.
Vinarsul Miorița V.S. nu se laudă cu artificii – se lasă descoperit. E autentic. E curat. E românesc. Și e bun.
Ca horele noastre: simple, dar pline de viață.
Ca seara aia liniștită, în care n-ai nevoie de nimic altceva decât de ceva bun și-un dram de tihnă.
Și parcă-i oltean și el. Nu se dă mare, dar știe să te cucerească cu gustul său.
Așa că, dacă e să zic ceva despre el, zic atât: Îl gustai și-mi plăcu.
Și nu de complezență. Ci pentru că în el am simțit ceva de care îmi era dor: tradiția vie, gustul simplu care nu cere explicații.
Noi, oltenii, am știut mereu că simplu e perfect, fie că vorbim, fie că bem.
Iar cuvintele... au gust. Ca vinarsul.
Iar când vinarsul e de la Beciul Domnesc, vorba se cere spusă pe scurt: bun.
Așa că, dacă te întrebi cum ar fi să bei o poveste la perfectul simplu, răspunsul e clar: vinars Miorița.
 |
| Sursă foto: Beciul Domnesc |
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
