Perfect Simplu. Ca-n Oltenia!

 Mi-s olteancă. Născută și crescută în Calafat, orașul de pe malul drept al Dunării. Acolo unde soarele răsare și apune direct în ape și se oglindește în vorbele noastre iuți și pline de înțeles. Acolo unde timpul curge altfel și viața se trăiește – așa cum îi stă bine omului simplu – la perfectul simplu: venii, văzui, biruii.

sursă foto: pixabay

Perfectul simplu nu e doar timp gramatical, e mod de viață. La noi, și cuvintele au gust – parcă-s fierte bine în oale de lut, pe cărbunii încinși din plită, (pre)sărate cu-un dram de umor. Așa că nu m-am mirat când vinarsul Miorița V.S. a venit și el cu vorba-i scurtă, dar adevărată: „Simplu e perfect”. Ca și cum mi-ar fi vorbit în graiul meu.

Primii o sticlă cu un lichid chihlimbariu, cu aer elegant, dar fără fițe. O deschisei într-o seară liniștită, nici prea caldă, nici prea rece. Curtea era scăldată în liniște – doar eu, gândurile mele și pofta de ceva bun. Îl mirosii. Îl gustai. Și-mi plăcu.

sursă foto: arhiva personală

Nu știu dacă ți s-a întâmplat vreodată să bei ceva care să-ți lase impresia că a fost făcut cu răbdare și cu înțelepciune. Așa e vinarsul ăsta! Că e tânăr? Da, e cel mai tânăr din colecția Miorița, dar parcă are în el înțelepciunea unei balade vechi.

Așa cum „Miorița” – balada – începe blând, cu pajiști, oi și un cioban contemplativ, tot așa și acest vinars are un gust fin și echilibrat, nu agresiv. E tânăr, dar nu neîmplinit. Are strălucirea unei idei bune care abia a prins contur. În gustul lui se adună caramelul și fructele confiate, vanilia discretă și un postgust echilibrat, care rămâne cu tine ca o replică bună spusă la momentul potrivit.

Și da, îl băui simplu, la 20 și ceva de grade, cum scrie la carte. Așa simți toate aromele din el. Nu-i trebuie gheață, sirop, scorțișoară sau alte condimente. Își spune singur povestea.

Mezinul din familia Miorița are demnitate – nu se face de rușine nici la masa boierilor. E, dacă vrei, flăcăul din horă, care iese-n față cu stil. Sau prima strofă dintr-o poezie care te face să vrei s-o citești până la capăt.

Și de parcă nu era destulă poezie în pahar, vinarsul Miorița vine dintr-un loc de poveste – Beciul Domnesc. Acolo unde tradiția și răbdarea se întâlnesc și nasc licori cu suflet, în adâncurile răcoroase, printre butoaie de stejar și legende învechite. Acolo nu-i grabă, doar grijă. Nu-i zgomot, doar ecou. Și fiecare sticlă păstrează câte un fragment de istorie.

Sursă foto: Beciul Domnesc

Mi-am amintit de bunicul, oltean și el, care spunea mereu: „Nu trebuie să fie mult, trebuie să fie bun.” Zicea vorbele astea când își turna vinul de casă sau când își gătea o omletă cu ceapă verde – simplu, dar perfect. Îl văd și acum, în odaia lui cu pereți văruiți, așezându-se pe marginea patului și zicând: „Îl făcui cum îmi plăcu. Nu-mi mai trebuie nimic.”

Tot așa e și cu vinarsul Miorița V.S. – nu-ți mai trebuie nimic. Îl poți bea curat, la 20–22 de grade, cum zic cunoscătorii. Sau poți turna puțin peste o salată de fructe și să transformi desertul într-o amintire de vară. În ambele cazuri, te face să spui simplu: „Îl gustai și-mi plăcu.”

Într-o lume în care totul devine complicat, scump, exagerat – vinarsul Miorița V.S. vine ca o gură de aer curat. Dar noi, oltenii, știm că uneori, cele mai bune lucruri sunt simple. Glume spontane. Și da, un pahar de vinars bun.

Vinarsul Miorița V.S. nu se laudă cu artificii – se lasă descoperit. E autentic. E curat. E românesc. Și e bun.

Ca vorba oltenească: sinceră.
Ca horele noastre: simple, dar pline de viață.
Ca seara aia liniștită, în care n-ai nevoie de nimic altceva decât de ceva bun și-un dram de tihnă.
Și parcă-i oltean și el. Nu se dă mare, dar știe să te cucerească cu gustul său.

Așa că, dacă e să zic ceva despre el, zic atât: Îl gustai și-mi plăcu.

Și nu de complezență. Ci pentru că în el am simțit ceva de care îmi era dor: tradiția vie, gustul simplu care nu cere explicații.

Noi, oltenii, am știut mereu că simplu e perfect, fie că vorbim, fie că bem.

Iar cuvintele... au gust. Ca vinarsul.

Iar când vinarsul e de la Beciul Domnesc, vorba se cere spusă pe scurt: bun.

Așa că, dacă te întrebi cum ar fi să bei o poveste la perfectul simplu, răspunsul e clar: vinars Miorița.

Sursă foto: Beciul Domnesc

Vechime

Intensitate

Nobil

Autentic

Răbdare

Simplitate

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

Între Ieri și Azi: Vinul care unește generații

 În crama tăcută, unde lemnul suspină și mirosul pământului e mai puternic decât orice cuvânt, timpul pare că stă pe loc. Acolo, Ieri și Azi stau la povești, la un pahar de vin roșu, catifelat, cu arome de vegetație sălbatică și ecouri de păduri bătrâne: Grand Reserve Cabernet Sauvignon.

Un vin crescut cu răbdare pe dealurile binecuvântate ale Vrancei.
O conversație plină de emoție, între tradiție și contemporaneitate.

Ieri oftează, ca un om în vârstă care a văzut multe la viața lui: - Pe vremea mea, oamenii aveau răbdare.  Știau că lucrurile cu adevărat importante necesită timp. Așa cum un copil trebuie lăsat să parcurgă fiecare etapă a vieții pentru o dezvoltare armonioasă, și vinul are nevoie de timp ca să-și atingă desăvârșirea.

- Vinul acesta nu a fost făcut peste noapte.
Grand Reserve este rodul timpului, al răbdării și al respectului pentru tradiția locului și pentru istoria ce-i dă glas.
În fiecăre sticlă se află povestea dealurilor moldovenești, unde vița de vie este răsfățată de razele soarelui și de briza adierilor de vânt.
Acolo, în patria viței-de-vie, unde cultivarea strugurilor este o artă transmisă din generație în generație, o sărbătoare a continuității.

Azi zâmbește, cu o sinceritate dezarmantă: - Noi trăim în grabă. Dar poate tocmai de aceea tânjim după experiențe sincere și vinuri care spun povești adevărate.
Lucruri care ne învață că frumusețea adevărată cere răbdare.
Așa cum Grand Reserve a avut nevoie de atenție la fiecare detaliu: savoarea condimentată, notele fine de maturare în butoaie de stejar, și echilibrului perfect între natură și artă, sunt rezultatul pasiunii, dar și al timpului.

În aer plutește un parfum subtil: dulceața viței-de-vie, mirosul pământului abia atins de ploaie și promisiunea unei povești fără sfârșit.
Vinul, asemenea unui copil crescut cu grijă, își atinge plenitudinea doar atunci când se formează un echilibru îmtre forță și delicatețe.

Grand Reserve Cabernet Sauvignon - vinul care a cucerit somelierii, cât și iubitorii de rafinament - este mai mult decât o băutură, devine astfel o declarație de dragoste pentru tradiție.
De la notele puternice de vegetație sălbatică, la delicatețea fructelor de pădure și până la eleganța condimentelor fine, fiecare înghițitură vorbește despre experiență, nu despre aparență. Și așa, între tradiție și pasiune, vinul și via sunt sărbătorite în cuvintele unui vechi cântec despre viață și vin:

”Trăiacă via și viticultorii.
Trăiască sticla și toți beutorii
Și via din Vrancea* să ne trăiască,
Că nobilă-i și-n toate-mpărătească…
Trăiacă Bachus, bun fie culesul,
Zeul cel mare, între zei alesul.
Trăiască butea și, mai larg, butoiul.
Trăiacă bobul ce-l iubește pițigoiul…
Butucul ce dă rod să ne trăiască
Și vinul ce din must are să nască.
Trăiască solu-n care s-a sădit
Vinul ce suflet a întărit,[…]
Teascul în care strugurele-a pătimit
Și beciu-n care Dumnezeu s-a odihnit
Trăiască vrana
Și umbrarul
Și să trăiască și dogarul
Trăiască …
Și ulciorul și paharul.”
[de Robert Du Faux]

Ieri înclină paharul, mirosind vinul pentru a-i simți aroma: - Grand Reserve nu este un simplu vin, este o moștenire!
Un copil crescut cu migală pe dealurile Vrancei, într-un ținut unde tradiția nu este uitată, ci respectată.
Aromele de fructe de pădure, delicate și sălbatice, se dezvoltă în ritmul lor, fără grabă.

Ne oprim din agitația cotidiană și ne bucurăm de fiecare clipă. Un pahar de vin, un platou de aperitive și iată: începem să împărtășim povești spumoase, să râdem, să plângem, să ne reamintim că suntem oameni.
Vinul unește. Leagă generațiile. Scrie istoria.

Azi ridică paharul cu mândrie: - Deschizând un Grand Reserve, nu deschidem doar o sticlă de vin, ci un univers plin de sensuri.
Deschidem o poartă către clipe de relaxare și eleganță.
Sărbătorim nu doar prezentul, ci și dragostea pentru un trecut care continuă să trăiască prin noi.

În fiecare sticlă de Beciul Domnesc Grand Reserve se ascunde o poveste care așteaptă să fie descoperită, o poveste șlefuită de timp. Lucrurile bune necesită timp, pasiune și înțelepciune.
Savoarea nu poate fi grăbită. Rafinamentul nu poate fi forțat.
Vinul care scrie istorie nu trăiește la întâmplare - el se păstrează în mo(nu)mente, în simțuri și în memorie.

Într-o lume în care timpul zboară, Grand Reserve nu se grăbește, căci arta cere răbdare, și ne așteaptă să ne amintim cine suntem cu adevărat.

 Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025!

 *Anjou - am înlocuit cu Vrancea pentru a se potrivi poveștii;
**sursa fotografiilor: Beciul Domnesc.

Vinul care unește generațiile de sărbători!

 Este iarnă! Zăpada se înălță mai sus de un metru, învăluind casa într-o liniște pe care doar sărbătorile de iarnă o aduc. Înăuntru însă, forfota era în toi, iar căldura sobei se răspândea în fiecare colț al bucătăriei. Pe plita sobei, sarmalele fierbeau încet, răspândind mirosul în toată casa, mmm, iar nouă ne lăsa gura apă.

Mâinile bunicii frământau aluatul de cozonac într-un dans pe care îl știau pe de rost. Frământa cu mișcări ritmice, aproape hipnotizante, în timp ce povestea amintiri din copilărie, iar noi, la masa rotundă de lemn, tocam ingredientele pentru nelipsita salata boeuf. Mâinile noastre, mai puțin pricepute, încercau să țină pasul cu instrucțiunile bunicii.

În cuptor, pâinea creștea și se rumenea frumos! Din când în când, bunica arunca o privire rapidă, deschizând puțin ușa din fontă a cuptorului. Totul era acompaniat de râsete și voie bună, iar noi gustam pe furiș din preparatele pregătite.

Pregătirile pentru Crăciun erau aproape gata: bunătățile care urmau a fi așezate pe masă erau gata.Apoi ne ocupam de impodobitul bradului, sarcină care ne revenea nouă copiilor. Era un moment magic!

Sursa: AI

În ziua de Crăciun mirosea a sărbătoare -  țuică fiartă și sarmale. Pentru cei care preferau ceva mai dulce, vinul fiert era rege – aromat cu scorțișoară și felii de măr. Portocalele, o raritate în acele vremuri, își făceau apariția datorită bunicului, care avea grijă să aducă câteva, împachetate cu grijă ca pe niște comori.

Friptura de porc și nelipsitele preparate tradiționale din carne ( cârnați și caltaboși) ocupua un loc de cinste pe masă, așezată pe tăvi mari, alături de salata boeuf și murături. Totul era asezonat de un pahar de vin roșu, din via proprie. Aroma catifelată a vinului roșu completa perfect fiecare preparat, iar conversațiile deveneau mai animate și râsetele mai sonore. Erau momente în care simțeai că timpul se oprește, iar masa de Crăciun devenea mai mult decât o masă – era inima sărbătorii, locul unde fiecare poveste avea gust de sărbătoare. 

Așa arată pentru mine masa perfectă de Crăciun, plină cu bunătăți tradiționale, iar în jurul ei membrii familiei. Am păstrat tradiția până azi, tradiție care ne unește și ne amintește că familia este adevărata esență a sărbătorilor!

Sursa: Beciul Domnesc

Ce ar fi masa fără un vin care să o completeze perfect? Tradiția impune ca vinul să fie la fel de special ca bucatele pregătite cu atâta grijă. Pentru noi, vinurile de la Beciul Domnesc sunt mai mult decât o simplă alegere – sunt o continuare a poveștilor începute de bunica. Fie că alegem o Fetească Neagră cu arome bogate de prune uscate și mure, perfectă pentru bucatele tradiționale, sau un Pinot Noir delicat, cu note subtile de vișine și cireșe, fiecare pahar ne amintește de sărbătorile de altădată, când bunicii erau alături de noi. În fiecare sticlă se regăsește tradiția, iar fiecare pahar spune o poveste.

Vinurile de la Beciul Domnesc sunt  la fel de nelipsite de sărbători cum este steaua din vârful bradului. Sunt liantul între generații, între poveștile bunicilor depănate la gura sobei și chicotele copiilor ce desfac cadouri sub brad. Cu fiecare pahar de Pinot Noir, sărbătoarea capătă profunzime, iar magia Crăciunului devine vie. Pe masa de Crăciun, vinurile își găsesc locul natural alături de sarmale, friptură și cozonaci. Aceste vinuri care se remarcă prin tradiție și măiestrie, dau un farmec aparte sărbătorilor românești, transformând fiecare masă într-un moment de poveste.

Indiferent unde ne-am afla, Crăciunul românesc rămâne despre familie, tradiție și bucuria împărtășită la un pahar de vin ales. Beciul Domnesc menține tradiția vie! 

 Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2024!