Focul viu - Stephen King

Este un thriller psihologic, o lectură plină de suspans, un King clasic în care personajele sunt foarte bine dezvoltate. 

Cartea a apărut la Editura Nemira, în luna aprilia a acestui an. Roman finalist al premiilor LOCUS (1981) și BFA (1981). Descrierea cărții este următoarea:

”Ca să câștige niște bani în plus în timpul studenției, Andy McGee și Vicky Tomlinson s-au oferit ca subiecți voluntari pentru un experiment orchestrat de o organizație guvernamentală sub acoperire, cunoscută sub numele de Atelierul. Dar efectul a constat în trezirea în cei doi tineri a unor abilități metapsihice latente excepționale, care s-au manifestat într-o manieră și mai înfricoșătoare atunci când s-au îndrăgostit și au avut un copil împreună. Fiica lor, Charlie, a fost înzestrată la naștere cu cea mai incontrolabilă și mai ieșită din comun putere văzută vreodată – pirochinezia, abilitatea de a crea foc cu puterea minții. Acum, agenții nemiloși ai Atelierului sunt pe urmele acestei anomalii genetice neprevăzute și încearcă să o captureze în scopuri diabolice.

Ceea ce agenții nu iau în calcul este că satisfacția răzbunării este atractivă până și pentru un copil.”

Probabil v-ați dat seama din descriere că povestea este despre o copilă, Charlie, în vârstă de 8 ani, care are capacitatea extraordinară de a face lucrurile să ia foc. Pirochinezia a fost rezultatul cuplării părinților ei, doi participanți la un studiu guvernamental experimental, ”Lotul șase”.

Charlie și tatăl ei, Andy, fug de agenția secretă din spatele experimentului, după ce aceștia o omoară pe Vicky, dar actiunea este în toi, și suspansul crește, după ce Andy și Charlie au fost prinși. Agenția vrea să înțeleagă puterea lui Charlie, astfel încât să o poată folosi ca armă. Urmează haosul și... ați ghicit: încendiile sunt declanșate!!!

Puterea lui Andy constă în impulsionarea oanemilor, controlându-i mental, dar această putere, de câte ori o folosește, îi dă migrene paralizante și hemoragii cerebrale minore, însă Charlie nu are probleme în folosirea puterii ei.

În tot răul este și-un bine, dacă nu ar fi forțat-o să-și folosească puterea și să învețe să o controleze, nu ar fi scăpat cu viață din ”jocul final”.

Mi-a plăcut cartea și o recomand cu drag, a fost o lectură captivantă, întunecată și cu multă actiune.

Mi-am notat și câteva citate:

”Când aveai gânduri rele, trebuia să plătești pentru ele.” 

”- Diavolul pe care nu-l cunoști este uneori mai bun decât cel pe care îl cunoști,” 

”Secretele, așa cum Căpitanul i-ar fi putut spune doctorului Hofferitz, sunt chiar mai instabile decât izotopul de uraniu U-235, iar stabilitatea scade proporțional pe măsură ce secretul este spus.”  

”Dacă intenționez să sugerez ceva, este doar că lumea, deși bine luminată cu becuri incandescente și neoane, este totuși plină de cotloane întunecate, ciudate și tulburătoare.”

Vă doresc o seară frumoasă! 

** Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana.

Puterea creierului - Dr. G. Amen & Tana Amen

 Această carte te învață cum să mănânci sănătos și să faci sport pentru a avea un creier sănătos.

fotografie din arhiva personală

Când creierul funcționează bine, noi funcționăm bine, iar atunci când creierul nostru are probleme, suntem mult mai predispuși să ne confruntăm cu probleme.
Trebuie să renunțăm la alimentele care creează dependență și nu sunt sănătoase; să dormim între 7-8 ore pe noapte; să facem sport; să postim 12 ore pe timpul nopții (de când am luat cina să treacă 12 ore până vom lua micul dejun); să ne hidratăm și multe alte sfaturi sănătoase găsiți în această carte.
Eram dependentă de cafea și coca cola (beam în cantități enorme), dacă nu îmi beam cafeaua dimineața pe parcursul zilei aveam dureri de cap și nu mă simțeam în formă....Am mai încercat să ma las de băut cafea și după trei zile intram într-un fel de sevraj. Nu am reușit. 

Însă după ce am terminat cartea de citit, am reușit și se fac aproape doi ani de când nu mai beau deloc coca cola, iar cafea foarte foarte rar (o ceșcuță de cafea pe lună sau mai rar) datorită sfaturilor din aceasta carte. Mă simt mult mai bine și nu simt nevoia să beau cafea chiar dacă cineva bea în fața mea.
Mie mi-a plăcut foarte mult și voi încerca să continui să aplic sfaturile din această carte.

Citate și joculețe pentru antrenarea creierului am postat acum ceva timp în această postare: Jocuri pentru antrenarea creierului.

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Suzana - Jocul de luni ~ Citate favorite.

Vă doresc weekend plăcut!

Frunze de dor - Ion Druță

Acțiunea romanului are loc în anul 1945 în ultimele luni de război și primele luni de pace, perioada când fiecare casă se lumina cu un felinar pe gaz.

poză din arhiva personală

Este vorba despre o dragoste mare, dar neîmplinită dintre doi tineri - Gheorghe și Rusanda, dar nu numai, căci războiului aduce și multă suferință, mame care își pierd feciorii pe câmpul de luptă, descrie viața la sat unde pământul trebuie muncit pentru a avea belșug, cum se distrează și cum își trăiesc tinerii primele iubiri.
Povestea de dragoste dintre Gheorghe și Rusanda se termina foarte trist și, sincer, nu mă așteptam ca Gheorghe să renunțe așa ușor. Nu a știut cum să o prețuiască pe Rusanda și rămâne cu regretele târzii:  ”Mergea iute, socotind pașii care-i mai rămăseseră și se întreba întruna:"Oare nu-i târziu?" Și se căia amarnic că nu a venit la dânsa la Soroca. Putea totuși să lase lucrul pe o zi și să se ducă. Se căia că s-a supărat când n-a venit să smulgă mazărea, se căia că n-a știut când să vină și când trebuie să plece."
Romanul l-am citit destul de greu pentru că are foarte multe cuvinte moldovenești, rusești și m-am oprit din citit să caut ce înseamnă ... și mi-am pierdut interesul, la un moment dat, poate și din cauza caniculei (am citit cartea în vara anului 2022). 

Câteva citate din carte:

💬”Sunt oameni care-și scot durerile în văzul lumii, pentru a scăpa de ele, dar sunt și de cei care coboară cu durere cu tot în adâncul firii lor și nu se arată până nu-și revin singuri.”

💬”Și a umblat ea toată ziua, căutându-și locul cela unde n-ar mai fi fost pentru nimenea străină. Dar nu-l găsea, și când nu-ți găsești locul, nu te poți găsi pe tine însuți, iar când nu te mai poți regăsi pe tine, nimic nu te mai poate bucura.”

Înscriu această postarea în tabelul găzduit de Suzana ”Jocul de luni - Citate favorite”!

Arta subtilă a nepăsării - Mark Manson

Nu mă prea dau în vânt după cărțile de dezvoltare personală (nici nu am citit prea multe, să zic vreo două cu asta), mi-a plăcut umorul cu care își condimenta povestirile autorul dând exemple din propria viață, dar care pe parcursul s-a pierdut și a devenit ca orice altă carte de dezvoltare personală.

poză din arhiva personală

Această carte mi-a reamintit că lucrurile importante le câștig doar dacă depășesc experiența negativă prin care am trecut și că odată ce ajung să mă împac cu toate lucrurile urâte pe care viața mi le aruncă în față devin invincibilă la un nivel mai modest de spiritualitate.
M. Manson mai spune să avem grijă ce credem deoarece amintirile noastre se deteriorează cu timpul. Creierul nostru e făcut să fie eficient, nu exact. Cele mai multe dintre convingerile noastre sunt greșite.
A greși înseamnă să ne creăm ocazia de a evolua ca oameni.
A mai scris despre relații, despre încredere, depre pierdete și despre moarte . Am mai aflat ceva despre criminali și oamenii răi. Psihologul Roy Baumeister a analizat comportamentul oamenilor care fac rău pentru a demonstra că ei fac rău altor oameni deoarece au o stimă de sine scăzută, daaar în acest timp el a descoperit ceva foarte șocant și anume că această ipoteză nu se aplică mereu, mai ales în cazul celor mai mari criminali. Aceștia, din contră, ei se simt foarte bine în pielea lor și tocmai această împăcare cu sine le oferă justificare pentru rănirea celorlalți. Ei nu cred că sunt răi, ci mai degrabă cred că toți ceilalți sunt răi.

Mi-am notat destul de multe citate din carte, dar voi selecta din ele și voi reda și aici câteva:

”În Texas există o vorbă: Câinele cel mai mic latră cel mai tare.”

”[...] problema e că să-ți pese de prea multe lucruri dăunează sănătății tale mentale. Ajungi să te atașezi exagerat de aspectele superficiale și false și să-ți dedici viața urmăririi unei iluzii de fericire și satisfacție! Cheia unei vieți bune nu este să-ți pese de mai multe lucruri, ci de mai puține, adică de ce este adevărat, urgent și important.”

”George Orwell spunea că. pentru a vedea ceea ce ai în fața ochilor, e nevoie de un efort constant.”

"[...]atunci când omul nu are nicio problemă, mintea găsește automat o cale de-a inventa niște probleme.”

”Omul ajunge la maturitate în momentul în care învață să se îngrijoreze doar pentru lucrurile care merită.”

”Durerea, în toate formele ei, este cea mai eficientă metodă prin care corpul nostru îndeamnă la acțiune.”

”Fericirea vine din rezolvarea problemelor.”

”Greșind, ne oferim șansa, de a ne schimba. A greși înseamnă să ne creăm ocazia de a evolua ca oameni.”

”Cele mai multe dintre convigerile noastre sunt greșite.”

”Ai grijă ce crezi! - amintirile noastre funcționează exact ca în jocul ”telefonul fără fir”. Creierul nostru e construit să fie eficient, nu exact.”

”Realitatea e simplă: când simți că ești într-o luptă cu lumea, sunt mari șanse să te afli, de fapt, într-o luptă cu tine însuți.”

”Performanța în orice domeniu, se bazează pe mii de eșecuri mărunte, iar magnitudinea succesului este direct proporțională cu numărul acestora.”

”Încrederea e ca porțelanul chinezesc. După ce l-ai spart o dată s-ar putea să-l poți reface, cu grijă și atenție. Dar dacă îl mai spargi o dată se va împrăștia în mai multe bucăți și-ți va fi deja mult mai greu să-l repari. Cu cât îl spargi mai des, cu atât se fărâmițează în mai multe bucăți și devine mai imposibil de reparat. Prea multe cioburi și prea mult praf.”

”Frica de moarte vine din frica de viață. Omul care trăiește din plin e pregătit să moară oricând.”(Mark Twain - care am aflat că s-a născut și a murit în anii în care a fost vizibilă de pe Pământ cometa Halley)

”Moartea este singura noastră certitudine. Ce rămâne după noi?”

”Toți vom muri, toți până la ultimul. Ce balamuc! Numai pentru asta ar trebui să ne iubim unii pe ceilalți, dar nu ne iubim. Suntem terorizați și aplatizați de mizeriile vieții, suntem consumați de nimicuri.” (Bukowski)

Primăvară în Toscana - Santa Montefiore

 Primăvară în Toscana că în România a venit iarna!😅

Romanele de dragoste nu se numără printre preferatele mele, mi s-a părut tot timpul că se exagerează mult în ele. Acest roman mi-a plăcut, nu a fost deloc plictisitor, m-a făcut să zâmbesc și m-a facut curioasă.

poză din arhiva personală

Povestea lui Gracie este interesantă, presărată cu multe secrete, captivantă, plină de culoare și pasiune, acțiunea se desfășoară în două planuri - prezentul alternează cu trecutul.
Gracie o văduvă de 60 și ceva de ani hotărăște într-o zi, când vede un anunț într-o revistă, că este timpul să facă pace cu trecutul, iar pentru asta era necesar să meargă în Toscana. Era o femeie singuratică, nu prea ținea legătura cu fiica și nepoata ei. Când Gracie ia această hotărâre tuturor li se pare ceva în neregula și periculos.
Dragoste interzisă, secrete, suferință, dezamăgiri și câteva elemente erotice ,nu foarte detaliate, dar suficient cât să stârnească imaginația cititorului, toate acestea se găsesc în povestea lui Gracie.
Nu am înțeles rostul capitolului 16, se putea rezuma la 2-3 fraze și adauga în capitolul final. Nu mi-a plăcut cum a fost introdus in firul acțiuni.
Viața lui Gracie se schimbă radical după această vacanță petrecută în Italia.

Este o lectură ușoară și plăcută, merge citită după o carte mai grea sau pe o vreme friguroasă cum este acum în România! Ca de obicei, mai jos, voi lăsa câteva citate din carte care mi-au plăcut:

💓”O porumbiță îți trimit, spre cer,

Și un pachet sub aripă ea ține, 

Cu grijă să-l deschizi, pentru că-n el

Sunt daruri minunate pentru tine.

Un milion de sărutări îți dau,

Cu un milion de-mbrățișări îngemănate,

În ele dorul meu l-am pus, căci vreau

Să știi că dragostea ce-ți port e fără moarte.

În inimă, adânc, te-am ferecat,

Acolo tu rămâi, ca o comoară,

Să mă-nsoțești prin viață, ne-ncetat,

Până ne-om întâlni, în Ceruri, IARĂ.” (Anonim)

💓”Și lui Gracie îi erau dragi cărțile. Călătorise în imaginație prin toată lumea, mulțumită poveștilor din paginile pe care le citise, dar până acum nu-și dorise să meargă nicăieri.”

💓”-De abia în toamna vieții îți dai seama ce prețioasă e fiecare clipă.”

💓”O femeie îndrăgostită are o anume strălucire. Radiază lumină. Se transformă. Dragostea o face frumoasă.”

💓”Frumusețea e în ochii privitorului [...]”

💓”Nu trebuie să regreți nimic. Și eu aș putea regreta multe dacă mi-aș îngădui așa ceva, dar trebuie să ne trăim clipa și să nu deplângem trecutul. Lucrurile sunt așa cum sunt. Trebuie să le acceptăm ca atare și să mergem mai departe.”

💓”-Nu-i sfârșitul lumii, Carina. De fapt, aș zice că e o etapă esențială ca să te maturizezi. O inimă rănită te învață ce înseamnă înțelepciunea, compasiunea și înțelegerea față de ceilalți. Suferința din dragoste sapă adânc în ființa ta, făcându-te mai deschis către lume și mai conștient. E parte din marea experiență a vieții.”

Orașul de la miezul nopții - Charlie Jane Anders

Câștigător al Premiului Locus 2020 la categoria roman science-fiction l-am achiziționat de pe site-ul Nemira. Deși când eram la școală citeam SF, însă trecând de acea perioadă m-am ferit de romanele SF, așa că am luat această carte sperând că mă voi apropia, din nou, de acest gen de literatură.

poză din arhiva personală

Am terminat cartea deși multe lucruri rămân neterminate, nerezolvate. Povestea nu se termina, pur și simplu se oprește brusc.
Sophie, personajul principal, mi se pare atât de naivă, ca să nu folosesc alt cuvânt, deoarece repetă aceleași greșeli mereu, deși autoarea o numește inteligentă și virtuoasă, ea ia doar decizii proaste. Luptă si se sacrifică pentru dragostea prietenei sale Bianca și află în ultimele pagini din carte că aceasta nu-i împărtășește dragostea. Bianca e chiar scârbită de alegerile Sophiei și vrea să o întemnițeze, rănind-o pentru a nu știu câtă oara pe Sophie.
Pe planeta Ianuarie există două orașe Xiophant și Argelo, construite pe o fâșie de apus nesfârșit,despărțite de Marea Ucigașă, iar dacă aceste orașe nu încep să facă comerț între ele viata oamenilor se va înrăutăți, în curând!O parte din planeta Ianuarie este cufundată într-un întuneric înghețat, în timp ce partea cealaltă este pârjolită de o lumină orbitoare.
Mouth si Alyssa sunt niște contrabandiste, Sophie și Bianca niște studende cu viziuni și gânduri mari, își unesc puterile crezând că luptă pentru același scop, dar odată ajunsă la putere Bianca își arată adevărata față.
Mai există și o altă specie pe această planetă, pe care oamenii o numesc crocodil, și trăiesc în Orașul de la miezul nopții, având o tehnologie mult mai avansată decât a oamenilor. Crocodilul, pe care Sophie îl numește gelet, are o blana deasă peste o carapace groasă, cu tentacule, clești frontali, picioare solide în spate, iar cu cele din față se pot cățăra pe orice suprafață. Carapacea impenetrabilă are două gheare tăioase ca lama, dar în mijlocul lor e o pădure de limbi care se zvârcolesc întruna, nu mai lungi ca degetul mic al unui om, cu acești cili se conectau și comunicau între ei. Sophie crede că dacă oamenii vor coopera cu geleții planeta ar putea fi salvată.
Singurul personaj care mi-a plăcut a fost Mouth...

Mai jos las câteva citate care mi-au atras atenția:

🖉 ”Dacă-ți controlezi somnul, atunci ești tăpânul propriilor tale vise, ne spunea. Iar de acolo nu e decât un pas până a fi stăpân pe propria ta viață.”

🖉 ”Timpul nu e temnicerul nostru, încheie Bianca. E eliberatorul nostru.”

🖉 ”Nu călătoritul te îmbătrânea. Stabilirea într-un loc, oamenii de care te atașai, așteptările tale și asimilarea - astea te îmbătrâneau.”

🖉 ”Visele dau buzna în realitate tot timpul și nu-ți poți permite să-ți irosești energia enervându-te pe ele.”

🖉 ”Furia mea, s-a topit, nu mai simt decât o tristețe violentă, o pereche de aripi care se zbat în mine până se rup.”

Să râdem cu... Amza Pellea

 Pe 7 aprilie se împlinesc 92 de ani de la nașterea lui Amza Pellea(n. 07 aprilie 1931, Băilești), un actor oltean desăvârșit, un om bun cu o forță interioară impresionantă, care a părăsit acestă lume prematur. Un portret verbal al actorului Amza Pellea găsiți pe Radio România Cultural realizat de Răzvan Moceanu-Rador.

Cartea ”Să râdem cu ... Amza Pellea” conține 25 de povestiri scurte amuzante, unele cu morala și am primit-o (împreună cu alte cărți) de la o fată care voia neapărat să scape de ele.

Povestiri despre olteni și satul oltenesc. Umor care nu conține vulgaritate...
Deși unele dintre ele le-am auzit foarte demult pe la televizor m-au amuzat și când le-am citit...
Dacă vreți să vă binedispuneți trebuie să citiți această carte... pățaniile lui Sucă și ale lui Nea Mărin vă vor face să râdeți, nu doar să zâmbiți.

poză din arhiva personală

🖋 ”Mă nepoate, mă Sucă, mânca-te-ar neica, mă, să țîi minte di la mine, că nimic nu-i mai al dracu pe pământ decât gura lumii! Mă, când oi intra-n gura lumii, s-a isprăvit cu tine, nu mai scapi teafăr. Poț tu să te bagi și-n gaură de șarpe sau să te-nalț în creștețu văzduhului. Gura lumii te găsește și te judecă. Da' asta n-ar fi încă nimic, că dacă greșești, greșești și gata. Te judecă, plătești și s-a isprăvit! Da' partea proastă ie că face din țânțar armăsar, că ăl de-a zis că gura lumii numa pământul o astupă, pă'ăla a fost om cu cap, mă! Ăla a fost om mintos, nu glumă!”

🖋 [...]”să te ferească Dumnezeu de credința prostului! Când i-o intra ceva în bezna din cap, nu i-o mai scoț nici cu cleștile.”

Să aveți o duminică cu soare și plină de zâmbete!

Bărbații sunt niște porci - Rodica Ojog Brașoveanu

Poză din arhiva personală

Această carte (ediția 2018) am cumparat-o de pe Nemira pentru că mi-a plăcut titlu. 

Este prima carte, scrisă de această autoare, pe care am citit-o.. Mi-a plăcut foarte mult! Se citește ușor, povestirile au suspans, umor, ironie.
Cartea conține o colecție de povestiri inspirate din realitate - pamflete, care vizează purtările îndoielnice ale oamenilor . Are povesti și cu olteni, amuzante, că noi suntem dați dracului (invidioasele să se abțină 😂) și creăm cele mai tari povesti de ne povestește și dracul în iad!
Stilul autoarei mi se pare formidabil și m-a prins destul de tare.
Personajul care mi-a plăcut este Valentin din povestea "Zâna cea bună", un copil orfan care ajunge la orfelinat pe 14 februarie (ziua mea de naștere🙈). Devine foarte bogat și nu-și poate uita zâna din copilărie și decide să o caute. Finalul este amuzant, pe mine m-a și emoționat puțin. 
I-am acordat cinci steluțe, deoarece a fost o lectură care m-a binedispus! Înscriu postarea în tabelul ”Jocul de luni” găzduit de Suzana, participarea constă în scrierea unor citate favorite.Mai jos las câteva citate din diferite povestiri care mi-au plăcut:

”Cine-și închipuie că se mai poate întoarce pe ulițele tinereții e nebun.” (Revelion 2000)

”-Dar, spunea cineva, ”dacă” nu există. Dacă ceva nu s-a întâmplat, înseamnă că nu s-ar fi întâmplat niciodată.” (Un revelion a la Liz Taylor)

”Începu astfel o dragoste furtunoasă, consumată pe aleile neguroase ale clandestinității.” (Quod Licet Jovis...)

”Omul fără de noroc,

degeaba-l caută țiganca în ghioc.

Pe cât de rar se întâmplă ca doi parteneri

să nu se potrivească deloc,

la fel de rar se întâmplă ca ei

să se potrivească perfect.” (Orgolii)

”Dacă frumos la frumos trage, noi, sluții, ce ne-om face?!” (Orgolii)

”-Timpul însă le vindecă pe toate, chiar rănile cele mai adânci. Poate că mai dor dacă le atingi, dar nu mai sângerează.” (Orgolii)

”Agenda devenise un articol inutil, opis de nume repauzate, de voci noi, necunoscute. Toți cei care-i mobilaseră cândva existența pieriseră, în jurul lui nu mai existau buletine de identitate, ci doar...certificate.” (Giuvaierele Despinei)

Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul - Dr. Edith Eva Eger

 Anul 2022 a fost un an bun, dar spre final m-a pus la încercare și am trecut prin clipe grele, care m-au dat peste cap, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al meu am reușit să trec prin încercările grele. Vorbind cu unul dintre preoții care ne-au însoțit în pelerinaj care mi-a zis așa: ”Viața este suma alegerilor noastre! Noi alegem cum ne simțim, cum trăim. Dacă alegem să ne gândim la rău, ne vom simți bine!” mi-am adus aminte de această carte scrisă de Dr. Edith Eva Eger, pe care am citit-o la începutul anului 2022, și am zis că neapărat trebuie să vă povestesc depre ea, deoarece este o lecție de viață din care avem ce învăța.

Sursă foto: Libris.Ro

”Alegera” este despre cum să ne găsim pe noi înșine în ciuda celor mai negre întâmplări, celor mai grele suferințe și celor mai mari tragedii care pot cuprinde nu doar existența personală, ci întreaga umanitate. Cartea este un testimonial foarte clar despre descoperirea de sine și devenirea existențială, care sărbătorește viața în toate formele sale, toate desăvârșite.

Viața doamnei Eger a fost plină de întuneric, de la vârsta de 16 ani a fost înarcerată în lagărele de la Auschwitz și fiindcă și-a păstrat spiritul și mintea libere, nu a fost înfrântă de ororile pe care le-a trăit. Înțelepciunea ei vine din adâncul celor mai devastatoare episoade din viață!

din arhiva personală

Am descoperit o nouă față a lui Mengele, tot odioasă, care mă înspăimântă. În fiecare dintre noi există și bine și rău, depinde de noi ce parte alegem să o dezvoltăm...
Este o carte care dă speranță oricui se află în întuneric. Libertatea este acceptarea a ceea ce s-a întâmplat și curajul de a dărâma închisoarea (mentală) piatră cu piatră.
Am trecut prin toate stările când am citit cartea, iar acum când am recitit citatele și notițele făcute în timp ce am citit-o mi-a redat încrederea în mine și speranță că totul va fi bine dacă aleg binele.

Vă las în compania citatelor și cu această ocazie înscriu postarea la jocul ”Citate favorite” găzduit de blogul Floare de Colț:

”Fiecare dintre noi este, într-un fel sau altul, prizonier la nivel mental, iar misiunea lui Edi este de a ne ajuta să ne dăm seama că, la fel cum acționăm ca propriii noștri temniceri, putem acționa și ca propriii noștri eliberatori.”

[...]”atunci când îți forțezi adevărurile și poveștile să stea ascunse, secretele pot deveni propria traumă, propria închisoare. Departe de a diminua durerea, acel lucru, oricare ar fi el, pentru care ne interzicem oportunitatea de a-l accepat, devine o capcană din care este la fel de greu de evadat ca dintre ziduri de cărămidă și zăbrele de oțel. Când nu ne dăm voie să ne jelim pierderile, rănile, dezamăgirile, suntem condamnați să le retrăim la nesfârșit. Libertatea constă în acceptarea a ceea ce s-a întâmplat. Libertatea înseamnă să ne găsim curajul de a dărâma închisoarea, piatră cu piatră.”

”Memoria este teritoriu sacru. Dar este și teritoriu bântuit.”

”Mă simt ca Euridice în infern, așteptând ca Orfeu să ciupescă o coardă a lirei sale, pentru a înmuia inima lui Hades, iar el să mă elibereze. Sau sunt cumva Salomeea dansând pentru tatăl ei vitreg, Irod, ridicând văl după văl și arătându-și trupul. Oare dansul i-a dat putere, sau dansul i-a adus moartea?”

”Pasivitatea înseamnă să-i lași pe alții să decidă pentru tine. Agresivitatea este să decizi tu pentru alții. Asertivitatea, să decizi pentru tine și să ai încredere că este suficient, că îți  ești de ajuns.”

”În legende, lăudăroșenia nu se termină bine. Trebuie să lași zeii să rămână cu impresia puterii lor absolute.”

”Ca să ne vindecăm, acceptăm întunericul. Mergem prin umbrele văii, în drum spre lumină.”

”Poate că vindecarea nu înseamnă să ștergi cu buretele cicatricea. Vindecarea este prețuirea rănii.”

”Ce sunt aceste sentimente renegate? Sunt ca niște străini trâind în casa ta, invizibili până când vezi că ți-au furat din mâncare, că ți-au mutat mobila din loc, că ți-au lăsat noroi pe hol.”

”Dar de acum încolo înțeleg că sentimentele, oricât de puternice ar fi, nu sunt fatale. Și sunt temporare. Suprimarea sentimentelor nu te face decât să renunți mai greu la ele. Exprimarea lor este opusul depresiei.”

”Suferința este inevitabilă și universală. Dar felul în care răspundem la ea diferă.”

”Nu-ți respira furia, în loc de aer.” (proverb unguresc)

”Cred în importanța apărării a ceea ce este corect și în sfidarea a ceea ce este nedrept și inuman. Și cred în alegeri. Libertatea constă în cântărirea alegerilor pe care le avem și examinarea consecințelor acestor alegeri.”

”Dacă suntem liberi în sinea noastră, atunci suntem neîngrădiți și întruființă.”

”Amintește-ți mereu: nimeni nu îți poate lua ce ți-ai pus în minte.”

”Suferința este universală. Dar ”victimitatea” este opțională.”

Recomand această carte! O găsiți atât în format electronic cât și format clasic în diverse librării!

Arta Manipulării - Kevin Dutton - Jocul de luni!

 Mai multe citate interesante veți găsi la ”Jocul de luni” găzduit de Suzana.     

La Jocul de luni voi participa cu citate favorite din cartea Arta manipulării pe care am citit-o în 2020. Am o agendă a cititorului în care îmi notez citate care îmi plac sau idei din cărțile pe care le citesc! Notițele de mai jos le-am găsit în această agendă și le voi împărtăși cu voi!

Poză din arhiva personală

Persuadarea spontană

⏳Un profesor le dă elevilor următoarea problemă. Adunați toate numerele între 1 și 100: 1+2+3+...+98+99+100.” După 20 de secunde un copil dă răspunsul corect și explicația, pe care le voi scrie în secțiunea de comentarii dacă sunteți curioși!🙈

⏳”Câți de 9 sunt între 1 și 100?”

⏳”FOILE FINALE PAR SĂ FIE REZULTATUL UNOR ANI DE STUDIU FERVENT AL TEXTELOR, DAR ȘI AL UNOR ANI DE EXPERIENȚĂ ȘTIINȚIFICĂ FRECVENTĂ.

De câte ori apare litera F?”

⏳”Găsește în 60 de secunde cât mai multe cuvinte care să corespundă tiparului:

_ _ _ _ _ N _ , apoi repetă după tiparul:

_ _ _ _ _ N Ă.”

”Experții știu că pe calul Moralitate nu prea poți paria, în timp ce mârțoaga Interesul Propriu aleargă întotdeauna bine” Gough Whitlam

”Dacă vreți să câștigați mințile și sufletele, începeți cu sufletele.”

”... creierul ține mai degrabă cont de inimă.”

”Când încrederea se duce de râpă, totul se duce de râpă.”

”Nu ai voie să lași frica să te domine, dacă ceva nu merge cum trebuie. Nu e loc de panică în toiul luptei.”

”Când ești rece ca gheața și plin de încredere, vei obține întotdeauna rezultate spectaculoase.”

”Oricine poate să fie rolul. Poți să-l joci?”

”Fie de crezi că poți, sau că nu poți, vei avea dreptate!” Henry Ford

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

Despre Diavoli fragili- Jocul de luni

    Cartea aceasta am citit-o acum ceva timp, este o poveste întunecată care pe mine nu m-a prins. Sinceră să fiu, nu am înțeles povestea 100%. Mai jos voi împărtăși cu voi câteva fragmente care mi-au plăcut.

 

Sursă foto: arhiva personală

 

”Oamenii sunt fragili, niște păpuși din porțelan, gata oricând să se spargă. Nu cred că ar trebui să respingem întunericul, mai mult, ar trebui să îl acceptăm ca fiind parte din noi.”

” Oricine ai fi, nu poți rezista durerii. Oricât de puternic crezi că ești, durerea potrivită te va lua și va șterge cu tine pe jos, vei plânge și nu-ți va mai păsa de nimic din ce era înainte de venirea ei. Durerea te reduce, îți arată cine ești, iar cine crezi tu că ești nu e mare lucru de fapt.”

”[...] mi-a răspuns că orice are sens dacă este privit de la distanța potrivită, nici prea îndepărtată, nici prea apropiată, ci exact de la marginea unui cerc imaginar care delimitează observatorul de obiectul studiat.”

”Odată ce ajungi pe un piedestal, se vor găsi destui care să încerce să te dea jos. De obicei fac asta cei care au ratat acolo unde tu ai reușit.” 

Mai multe citate interesante veți găsi la ”Jocul de luni” găzduit de Suzana.