Când ”interzis” înseamnă provocare: amintire din copilărie

 Toți copiii fac boacăne, unele sunt doar mici nerozii nevinovate, iar altele... ei bine, sunt adevărate aventuri pe muchie de cuțit. Una dintre amintirile ”interzise” din copilăria mea, este despre o zi de vară, aparent obișnuită, când părinții au plecat la o înmormântare, la țară, și ne-au lăsat singure acasă, pe mine și pe sora mea. Instrucțiunile au fost clare: să fim cuminți și, dacă ieșim afară, să nu plecăm din fața blocului. Ai ghicit! Bineînțeles că n-am ascultat!

Împreună cu copiii de la bloc, am hotărât că era momentul perfect pentru o aventură și-am organizat o excursie. Și nu orice aventură, ci una demnă de poveștile cu exploratori: o expediție până în pădurea de la marginea orașului Calafat. Aveam 8-9 ani, iar pericolele nu existau în mintea noastră. Totul părea o idee excelentă! Pe vremuri, ne strângeam destul de mulți copii în fața blocului, dar doar vreo zece au acceptat provocarea. Nu-mi mai amintesc numărul exact al copiilor, au trecut peste 30 de ani de atunci.

Copilărie fără griji. Ghicești care sunt eu?

Drumul până acolo a fost presărat cu râsete, povești și mici descoperiri interesante, dar și pericole pe care noi nu le conștientizam. Ne simțeam ca niște exploratori ce înfruntau necunoscutul. Fără telefoane, fără griji, ne simțeam cu adevărat liberi. 

Ca să ajungem la pădure, trebuia să traversăm calea ferată, o zonă circulată, fiind aproape de gară. Apoi, în drumul nostru erau fabricile părăsite. După căderea comunismului, multe fabrici din Calafat s-au închis, lăsând în urmă clădiri goale, cu geamuri sparte și structuri de metal ruginite. Noi le vedeam ca niște cetăți abandonate, numai bune de explorat, fără să ne gândim la pericolele reale – podele instabile, cuie ruginite sau, cine știe, poate chiar cineva fără locuință care se adăpostea acolo. Pădurea ni se părea imensă, misterioasă, iar sentimentul de aventură ne amplifica curiozitatea și entuziasmul.

sursa: pixabay

Foarte entuziasmați, ne-am aventurat însă prea mult. Am ajuns într-un loc la care acum mi-e groază să mă gândesc: groapa de gunoi a orașului. Căutând „comori”, am găsit seringi și ace folosite, deșeuri aruncate de spitalul orașului. Ne uitam la ele curioși, fără să înțelegem pericolul real. Când mă gândesc la asta, mă trece un fior rece pe șira spinării. Cât de inconștienți eram!

Planul era să ne întoarcem repede acasă, înaintea părinților noștri, dar, cum se spune: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Însă, am pierdut noțiunea timpului. Soarele începea să apună, iar când ne-am apropiat de casă, ne-am dat seama că nu doar părinții noștri erau panicați, ci toți părinții ai căror copii erau în excursie cu noi. Adulții erau pe cale să facă atac de cord, iar noi… eram foarte încântați de aventura noastră. Poate că te întrebi unde erau ceilalți părinți. Erau la serviciu. Ei bine, pe vremea mea (cum sună asta! 😂) nu erau bone, ori erau prea scumpe ca părinții să-și permită. Eram generația cu cheia la gât.

Bucuria noastră a luat brusc sfârșit. Am fost întâmpinați cu mustrări și, evident, o bătaie zdravănă ca să ne amintim că unele aventuri vin cu un preț. Probabil am meritat bătaia, când realizez la câte pericole ne-am expus. Atunci nu înțelegeam de ce erau atât de supărați, dar acum îmi dau seama cât de norocoși am fost că nu ni s-a întâmplat nimic grav.

Pentru un copil, „interzis” este echivalent cu „provocator”, un magnet pentru curiozitate și explorare. Nu vedem regulile ca pe o protecție, ci ca pe obstacole de depășit. Pentru adulți, însă, „interzis” înseamnă pericol, limite impuse pentru siguranță. Această amintire mi-a rămas întipărită în minte nu doar ca o aventură copilărească, ci și ca o lecție despre cât de fragilă este granița dintre curiozitate și inconștiență.

Și, pentru că vorbim de amintiri interzise, la fel de provocator este și romanul Confesiuni: Atracții Interzise de Bogdan Dărădan, ce urmează să fie lansat la Editura Cassius Books. Un roman ce explorează tentațiile, dorințele și limitele pe care le impunem sau le încălcăm.

Uneori, ceea ce e interzis ne atrage cel mai tare. Dar oare merită riscul? Aceasta e întrebarea pe care o purtăm cu noi, de la copilărie până la maturitate.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025!

Lansare de Carte la Târgul de Carte Gaudeamus Craiova 2024!

 Târgul de carte Gaudeamus, unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România, are loc în perioada 13-17 martie 2024 la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova. Ca pasionată de literaturiă și călătorii, am avut privilegiul să particip vineri, 15 martie, la acest eveniment deosebit.

Sosind la târg, după programul de serviciu, am avut ocazia să particip la lansarea a două cărți fascinante: „Memoria Emigrației: 100 de scriitori prezentați monografic”, semnată de Florea Firan, și „Frumoasă era Sena pe sub florile mele”, o creație a istoricului Adrian Cioroianu. Dacă ești curios să vezi cum a fost acest eveniment, îți las filmarea mai jos:

Personal, unul dintre momentele speciale ale experienței mele la târg a fost întâlnirea cu autorul cărții „Frumoasă era Sena pe sub florile mele”, Adrian Cioroianu. Am avut privilegiul să achiziționez cartea și să primesc un autograf de la autor, iar această întâlnire am imortalizat-o în câteva fotografii, păstrând astfel vie amintirea acestui moment memorabil.

Prin intermediul cărții sale, autorul promite o incursiune inedită în atmosfera vibrantă și istoria fascinantă a Parisului, oferindu-ne nu doar o călătorie geografică, ci și una culturală și emoțională, în care vom descoperi scene de viață emoționante, pasiuni și dezbateri culturale.

Descrierea cărții este suficient de convingătoare pentru a atrage orice iubitor de cultură și călătorie:

Participarea la Târgul de Carte Gaudeamus a fost pentru mine nu doar o oportunitate de a descoperi noi cărți și autori, ci și un pas către o nouă aventură literară, iar achiziționarea cărții „Frumoasă era Sena pe sub florile mele” reprezintă doar începutul acestei călătorii fascinante.

Dacă ești și tu pasionat de literatură mai poți merge la târg, în Craiova, azi și mâine, mâine doar până la ora 14:00, pentru a experimenta farmecul târgului.

Pe curând!💝

Eveniment Colocviile Scrisul Românesc ediția a XVII-a

Sursă foto: Scrisul Românesc

 ”Scrisul Românesc” este o fundație și editura, dar și revistă, care are ca obiectiv promovarea culturii naționale cât și locale. 

Editura, pe lângă romane și opere literare, publică  și volume de critică literală, lucrări științifice și materiale didactice din sectorul universitar.

Revista „Scrisul Românesc“ a fost fondată în 1927, de către criticul literar Dumitru Tomescu, şi tipărită de editura cu titlul omonim, până în 1928. Devine încă de la început o publicaţie culturală interbelică importantă, alături de „Ramuri“ şi alte reviste din perimetrul Olteniei. 

Seria a doua a revistei a apărut în ianuarie 2003, din iniţiativa prof. univ. Florea Firan, redactor-şef al publicaţiei şi în prezent. Apariţia revistei este lunară, 32 pag., 1-2,31-32 color, format 42x30 cm.Revista cuprinde rubrici permanente în care se regăsesc poezia, proza, critica şi istoria literară, cronici şi recenzii de cărţi, literatură străină, o pagină de inedite, articole pe teme de educaţie şi cultură, şi arte, de filosofie, istorie, evenimente culturale în ţară şi în străinătate (cu permanenţă din New York, Paris), prezentare de cărţi şi reviste. Mai multe despre revista găsiți chiar pe site-ul revistei http://www.revistascrisulromanesc.ro, tot de aici o puteți descărca în format pdf, gratuit.

Vineri 28 octombrie 2022, la ora 12:00, spectaculoasa Sală a Oglinzilor din Muzeul de Artă (Un tur virtual al muzeului îl puteți face dând click chiar aici ), Craiova, va găzdui evenimentul Colocviile Scrisul Românesc, care a ajuns la ediția cu numărul 17.

Primul punct cuprins în program va fi sesiunea de comunicări științifice ”Manipularea informației în mass-media”, iar momentele literal artistice vor fi susținute de actorul Emil Boroghină și Filarmonica Oltenia - Craiova String Quartet.

Vor fi invitați speciali scriitori din New York, tot în cadrul evenimentului se va lansa numărul special 10/2022 al revistei ” Scrisul Românesc” și volum ”Presa culturală între tradiție și reformare”. Pe parcursul evenimentului va fi expoziție de cărți și reviste și lansări de carte de unde participanții au ocazia să își pot îmbogățească colecțiile personale cu noutățile editoriale.

Sala Oglinzilor, poză din arhiva personală

Sala Oglinzilor, Muzeul de Artă, Craiova-poză din arhiva personală

Evenimentul este public cu intrare liberă unde pot participa toate persoanele care apreciază cultura. 

Abia aștept să merg la eveniment. Obișnuiți să mergeți la lansări de carte? Voi la ce evenimente ați participat recent sau veți participa?

Lansare de carte - ”Tangoul se dansează în doi” de Iolanda Mirea

Joi, 30 iunie 2022, a avut loc la Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova, lansarea de carte a doamnei Mirea, în cadrul ședinței de cenaclu a revistei și a cenaclului Uniunea Artelor. La lansare a fost prezentă și doamna Emilia Tet care ne-a încântat cu un moment liric.

Autoarea Iolanda Mihaela Mirea s-a născut pe 15 decembrie 1965, la Timișoara, dar este originară din județul Dolj, comuna Moțăței.

Studiile elementare le-a efectuat la Tg. Jiu, după care s-a îndreptat spre Facultatea de Jurnalism, în Craiova (anul 2009). Viața socială i-a oferit diferite funcții, dar cele mai importante au fost cea de referent, bibliotecar și apoi jurnalist.

Literar a debutat în anul 2010 cu volumul de versuri „Lecția de nisip”. Au urmat Fabulele cu tentacule (2011), „La lezione di sabbia”- versuri (2014), „Catrene” (2018), „Soare în decembrie ” roman (2020) „Tangoul se dansează în doi” – roman (2021).

Romanul ”Tangoul se dansează în doi” prezintă date autobiografice în detaliu, din viața scriitoarei, dar introduce și personaje colorate care dau un aspect palpitant romanului și permit o paralelă subtilă a vieții și evenimentelor contemporane în raport cu amintirile generațiilor apuse. Poveștile de viață devin un rogvaiv, cu o paletă bogată, semănând curiozitate în rândurile cititorului. Întrebări despre viață, răspunsuri ivite din unghiuri diferite și teme de interes comun despre conduita femeii în societate, sunt doar câteva dintre subiectele dezbătute. Franchețea autoarei, dar și vocabularul elevat denotă faptul că suntem puși în fața unei autoare sensibile, dar corecte, un fel de avocat al cuvântului, afișând transparență, dincolo de adevăruri mai mult sau mai puțin dureroase.

Întâlnim ici colo coloristica specifică universului poetic, metafore care vin să alunge modestia scrisului și rigiditatea cuvântului.

Pe doamna Mirea am cunoscut-o pe Facebook, pe un grup literar și am vrut să o cunosc și în realitate. A fost un eveniment drăguț și mă bucur că am participat. Cartea încă nu am citit-o, dar urmează, și voi reveni cu o recenzie. Mai jos vă las o mică parte din acest eveniment, video nu are o calitate extraordinară, dar sper să reușeașcă să vă transmită mesajul corect.