În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄

Reciclare creativă: Profesor Vulpe!

Astăzi, am decis să iau o pauză și să mă relaxez puțin. În cadrul proiectului Provocări verzi, l-am creat pe profesorul Vulpe, o creație mult mai rapidă și simplă decât ce aveam inițial în minte. Voi povesti în curând și despre vizita la o altă fabrică din Craiova, parte din proiectul Fabricat la Craiova, pe care am vizitat-o duminică. Dar, până atunci, hai să facem cunoștință cu ProfesorVulpe!

Planul meu era să fac niște decorațiuni pentru art journal, inspirată de tutoriale văzute pe Facebook. Dar, surpriză! Din câteva frunze adunate din curte, a prins viață... profesorul Vulpe!

Profesorul Vulpe a fost rezultatul unui proiect spontan, dar distractiv. Am folosit materiale accesibile oricui, lucruri pe care le ai deja acasă:

Două frunze (le-am cules din curte);

O bucată de carton (eu am reciclat ambalajul unei perechi de dresuri);

Lipici;

Creion și marker;

Foarfecă;

Hârtie albă și roșie pentru detalii.

Poți să îți personalizezi personajul după bunul plac și să experimentezi culori și forme. Creativitatea nu are limite!

Am fost atât de mulțumită de prima vulpiță, încât am creat alta. De data aceasta, am adăugat câteva detalii noi și am ales să o laminez. Laminarea a scos în evidență nervurile frunzei, creând un efect vizual impresionant. Chiar dacă gelul roșu s-a întins puțin, am fost încântată de rezultat – micile imperfecțiuni fac vulpița mai interesantă și unică.

Pentru a crea cea de-a doua Vulpe am folosit: două frunze, un pix cu gel roșu, un marker gri și stikere.

Am încercat să surprind în poze detaliile frunzelor scoase în evidență prin laminare, însă nu sunt sigură cât de bine am reușit. În schimb, am reușit să evidențiez imperfecțiunile desenului – se pare că am stofă de Picasso.😂

Am descoperit că, pentru a doua vulpiță, aracetul a funcționat mult mai bine pentru lipirea frunzelor decât siliconul la cald, pe care l-am folosit la prima. Siliconul a creat mici cute când am încercat să laminez prima vulpiță, dar chiar și așa, acel mic defect i-a dat o notă aparte, făcând-o specială.

Creația personajelor din frunze a fost o experiență relaxantă. Dacă și tu vrei să îți încerci îndemânarea, nu ezita să te joci cu forme, texturi și culori. Natura îți oferă o mulțime de materiale gratuite și eco-friendly pentru a-ți pune creativitatea la încercare!

 Am ales să laminez creațiile mele din frunze pentru un aspect mai durabil și detalii accentuate.

Pe curând!🦊

Bufnițel și Ilinca în Pădurea Fermecată

 Creațiile fetelor hărnicuțe, care au acceptat Provocările verzi : Spirit al pădurii - Profesor Bufniță, mi-au pus în mișcare rotițele creativității, și-am hotărât să îmbrățișez și eu această noua aventură (provocare).

În mijlocul haosului creat de renovare, ideea de a-l aduce pe Bufnițel la viață s-a transformat într-o provocare la fel de interesantă ca o poveste din pădurea fermecată. Fiecare obiect reciclat părea să aibă un scop precis, iar pe măsură ce le adăugam, simțeam cum întreaga creație prindea viață, transformându-se într-un proiect plin de magie.

Pentru a-l crea pe Bufnițel am folosit următoarele: o cheiță de la conserva de mâncare a domnului Uzzi, resturile de ață ramase de la broscuța țestoasă Tilly, croșeta, capacele de plastic de la două fiole de Ginseng, iar pentru lipsit am folosit pistolul de silicon.

Modelul este făcut după un tutorial de pe YouTube, pe care, bineînțeles, nu l-am respectat în totalitate. El este de fapt un breloc, însă eu am alte planuri cu el când voi pune lucrurile la punct și voi avea acces la buturuga pe care am realizat-o dintr-o întâmplare. Va fi transformat într-un ornament!

Mai facusem în trecut bufnițe - aplicații croșetate, pe care am crezut că le-am postat, dar se pare că nu am făcut-o, așa că vă arat o singură bufniță, care este la îndemână, lipită pe supotul de creioane făcut din cutii de carton.

Aceasta temă de la provocări verzi mi-a amintit de desenul animat preferat al fiicei mele „Bufnița înțeleaptă”, care se difuza pe Minimax. Nu doar eu m-am bucurat de Bufnițel, ci și Ilinca, care l-a privit cu ochii mari și curioși, iar în scurt timp, a devenit personajul ei preferat. Cu un entuziasm molipsitor, l-a luat de mână și l-a dus în mijlocul biroului (sigurul loc mai liber). Acolo a început o ședință foto de poveste, unde Bufnițel a fost, bineînțeles, vedeta.

Pe curând!🦉

Ariel în școala pădurii: cu gentuța de scoici și fularul din fire reciclate

 Ariel este o sirenă tânără și curioasă care locuiește în ocean. Ea este fascinată de lumea umană și adună diverse obiecte de pe fundul mării. Ariel își dorește să trăiască pe uscat, să fie parte din lumea oamenilor, și, în cele din urmă, face o înțelegere cu vrăjitoarea mării, Ursula, pentru a primi picioare de om în schimbul vocii sale. Dar, în povestea mea, Ariel are și voce și picioare și face pregătiri pentru scoala pădurii.

Pentru tema Provocările Verzi: Pregătiri Pentru Școala Pădurii i-am pregătit lui Ariel o gentuță, realizată din scoici, și un fular, ca accesoriu, pentru că vremea a început să se cam răcorească.

Gentuța am făcut-o după ideea Dianei, dar adaptată după nevoile lui Ariel. Am folosit două cochilii de scoici, de dimensiuni similare, bandă decorativă argintie,  lănțișor, bandă dublu adezivă și o bucățică de sârmă (cu ea era prinsă un cablu).

Am pus cele două bucățele rotunde de bandă dublu adezivă în interiorul cochiliilor unindu-le, apoi când am lipit lanțul (cu silicon) am mai pus o bucățică de bandă argintie și la exterior. Iar drept închizătoare am folosit bucățica de sârmă, care pare învelită în hârtie bej.

Fularul l-am făcut după tutorialul postat de Ioana. Inițial, am vrut să fac o brățară, dar nu am avut răbdare să fac atâtea noduri și am renunțat. I-am făcut un accesoriu pentru zilele friguroase de toamnă - un fular! Am folosit un accesoriu, care nu stiu cum se numește, pentru a realiza fularul, l-am achiziționat după Temu.

Ariel, cu gentuța ei din scoici și fularul din fire reciclate, este acum pregătită să exploreze Școala Pădurii, unde se va întâlni cu creaturi și peisaje de poveste.

Ariel este gata să pășească în lumea magică a pădurii, pregătită cu gentuța ei din scoici și fularul călduros din fire reciclate. Fiecare accesoriu creat este o dovadă a faptului că pregătirile pentru aventuri implică nu doar creativitate și eleganță, ci și o responsabilitate de a valorifica resursele disponibile cu grijă față de mediu. Acum, nu rămâne decât să vedem ce noi povești va descoperi Ariel în această călătorie prin Școala Pădurii.

Pe curând!💝

Restaurarea unei cărți vechi: Copertă handmade!

 Zilele trecute spuneam, în postarea despre cățelul pictat pe piatră, că am o carte veche cu poezii și fabule cu morală, dar care nu mai are coperți. Așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am apucat să-i fac hăinuță nouă - pardon, coperți!!

Am cotrobăit prin cuiuțele mele de depozitare cu diverse materii prime, adunate de-a lungul timpului și pentru confecționarea coperții am folosit următoarle materiale:

- hârtie de împachetat cadouri;
- ”diamante rămase de la picturile cu diamante;
- bandă dublu adezivă, de care sunt foarte mulțumită, pe care am achiziționat-o de pe Temu;
- sclipici roșu, achizionat dintr-un magazin din Craiova, Magic Hobby;
- lipici pentru puzzle, cumpărat din Jumbo;
- carton, ambalajul unui colet;
- pensete, achizionate tot de pe Temu;
- foarfecă și cuter;
- ochișori, tot din magazinul Magic Hobby:
- silicon de lipit la cald.

Apoi m-am apucat de treabă ( am folosit pentru măsurat ruleta soțului, deoarece rigla mea are cifrele șterse): Am măsurat cartea de mai multe ori, conform unei zicale din popor: ”măsori de zece ori și tai o singură dată!”, dar nu știu cum am reușit că am făcut coperta mai mică.😂  Un lucru e sigur: dacă vreau să mă reprofilez, croitoria nu e de mine!

Bun! Mai departe am măsurat, decupat și lipit hârtia de împachetat cadouri. Am folosit două modele, deoarece nu am avut suficientă hârtie pentru crearea acestei coperți. Cartea are dimensiunea 13x17 cm, am uitat să specific!

Apoi, până s-a uscat lipiciul, eu am realizat minunata creatură, care reprezintă un iepure, dacă nu ți-ai dat seama!😂😂 Cum l-am realizat? Am folosit un model de iepuraș de pe Beccy’s place, peste care am pus bandă dublu adezivă și-am început să lipesc diamante:

Am presărat sclipiciul roșu peste diamante să umplu spațiile rămase între ele, deoarece  se puteau lipi cu timpul, diverse impurități, care deteriorau aspectul MINUNAT al iepurașului meu.😂Pentru a lipi minunatul iepuraș, dar și coperta de cotorul cărții, am folosit silicon, deoarece eate mult mai rezistent.

Am restaurat puțin și cotorul cărții deoarece acesta era rupt la jumătate. Am folosit lipiciul pentru puzzle să lipesc peste el un material ( de la o mărturie de botez în care se aflau bomboane), peste care am lipit hârtie. Banda subțire de saten, tot de la mărturia de botez, am folosit-o ca semn de carte.

Rezultatul îl poți vedea mai jos:

Povestea coperții, cu sau fără morală, este următoarea: Iepurașul din diamante, cu inimă mare mov, mănâncă kiwi și avocado pentru a avea energia necesară să găsească cheia spre ușa înțelepciunii.

Înscriu această postare, care sper să respecte toate condițiile, deoarece cartea mea nu are ilustrații și nu e de colorat, singurele ilustrații sunt cele de pe copertă, la provocarea verde Al doilea popas. Magia cartilor ilustrate / de colorat.

Pe curând!💝

Semn de carte împletit din hârtie

 Am reușit să fac, la timp, și tema numărul trei la Transformările Creative, din luna ianuarie. Pentru această temă am ales să fac un semn de carte, deoarece se numără printre diversele obiecte pe care le colecționez, iar un semn de carte împletit din hârtie nu aveam, în plus trebuie să se încadreze la noua misiune a Provocărilor Verzi.

❗Am aflat de la domnul Google că prima mențiune a unui semn de carte ar fi fost în 1584, când regina Elisabeta a primit unul cadou, confecționat din mătase franjurată, de la tipograful regal, Christopher Barker.❗

Mi-am strâns cele necesare lângă mine și m-am apucat de treabă, supravegheată de Lina. Cine e Lina, afli la final!😋

Am folosit pentru realizarea semnului de carte, hârtie de împachetat cadouri, o formă mică de briosă, forfecuță, creion, riglă și lipici pentru puzzle.

Am măsurat și tăiat patru fâșii, din hârtia de împachetat cadouri, de 1 cm lățime, nu am măsurat și lungimea, dar cred ca au aproximativ 30 cm.

Pentru început, am lipit fâșiile și am început să împletesc hârtia, apoi am lipit si capetele de final ... și m-am gândit să lipesc la un capăt și forma de briosă.

Lina este Mesagerul meu în misiune (păpușa Sparkle Girlz primită ca premiu la Provocările Verzi de anul trecut), și a vrut, neapărat, să fie ea cea care prezintă semnul de carte! Așa că m-am conformat!

Pe curând!💝

Clasor timbre handmade!

 Cu ocazia provocării verzi numărul unsprezece, din proiectul Salvăm păpuși : Timbre, m-am hotărât să confecționez un clasor pentru timbrele strânse în timp, pe care le păstram într-un plic.

Materialele necesare pentru acest proiect sunt: 

- o bucată de carton pentru confecționarea copertei;

- câteva folii transparente de protecție coli, pentru confecționarea filelor clasorului;

- imagini diverse din reviste, din care am confecționat timbre pentru decorarea coperții;

- ambalaje și hârtie de împachetat cadouri și timbre dubluri, folosite tot pentru a decora coperta;

- foarfecă normală și foarfecă decorativă;

- lipici și scoci.

Câteva din materialele folosite!

Primul pas a fost să realizez coperta, a durat cam două zile până s-a uscat bine lipiciul. Am luat un carton și am dat forma unei coperți de dimensiunea unei coli A5 (jumătatea colii A4), apoi am lipit un ambalaj roz pe carton dintr-un colet primit cu oje, iar din unul negru primit in același colet am lipit în interiorul coperții.

Până s-a mai uscat puțin lipiciul am confecționat timbrele cu care am decorat exteriorul coperții: am decupat diverse imagini (flori, modele, nori, cer, etc) dintr-un catalog cu produse cosmetice, iar cu ajutorul foarfecii decorative le-am dat forma timbrelor decupând marginile.

Cum am confectionat timbrele!

Tot cu ajutorul foarfecii decorative am  tăiat marginile hârtiei de împachetat, pe care am lipit-o în centrul coperții. Apoi m-am apucat de decorat, adică de lipit. Le-am lipit cum mi-a venit, nu am avut un plan! Și coperta arată așa (poza nu e prea reușit și acum am observat că nu am prins totul în fotografie!):

Coperta - rezultat final!

A doua zi când lipiciul s-a uscat complet, am lipit in interior foliile transparente de protecție, de data aceasta am folosit pistolul cu silicon! Am aranjat timbrele în clasor și pentru că aveam foarte muuult loc, am pus și bancnotele mele vechi, pe cale le păstram tot într-un plic. Am împărțit clasorul jumătate bancnote, jumătate timbre! Am decorat și coperta din spate, dar nu cu timbre ci cu bani, să știu în ce parte sunt banii și în ce parte sunt timbrele!

Coperta a doua!

Am pus o bucată de hărtie de împachetat cadouri decupată cu foarfeca decorativă, deoarece mi s-a părut că penele acestei păsări seamănă cu niște bănuți!

Dacă vreți vă las mai jos fotografii cu timbrele mele pentru a le admira:

Fotografiile sunt din arhiva personală, iar colajul este realizat cu PhotoRetrica! Sper să vă placă timbrele mele confecționate din imagini din revistă și clasorul, bineînțeles!

Pe curând!

Later Edit: Înscriu postarea la transformările creative din luna mai, tema Fii creativ!

Cățeluș marionetă din tuburi de carton!

 Provocarea verde numărul zece din proiectul Salvăm păpuși: Marioneta, presupune să realizăm, din materiale reciclate, de la zero sau nu, o marionetă! Eu am ales să fac un cățeluș (dacă nu vi se pare că arată ca un cățel, atunci e ce animal vi se pare vouă că e 😂), sursa mea de inspirație este videoclipul de mai jos:

Am luat două tuburi de carton de la hârtia igienică și pentru că nu am vrut să fac identic cățelușul ca în video, am improvizat. Pe lângă cele două tuburi (unul pentru cap și unul pentru corp) am folosit și o copertă din carton de la un album foto, ață, un pai, silicon pentru lipit la cald, foarfecă și acuarele.

Dintr-un sfert (aproximativ) de tub de carton am realizat capul, am tăiat doar un sfert și nu pe jumătate deoarece i-am făcut botic cățelului. Din partea rămasă am confecționat urechile.

Materialele folosite!

Din coperta de carton am făcut piciorușele, codița și botul....iar din resturile de carton rămase am astupat tuburile la capete, pentru că nu mi-a plăcut cum se vede ața înnodată. Am găsit 3 plastice rotunde rămase de la mobilă, din acelea micuțe cu care se acoperă șuruburile...și le-am folosit ca ochi și nas pentru cățel.

Apoi am scos acuarelele...și a început dezastrul.😂

Înainte și după ce l-am pictat!

Pictorița care zace în mine are mâinile frânte și de aceea am pictat în așa hal cățelul, că după ce am terminat de pictat regretam că nu l-am lăsat nepictat 😂, dar nici să fac alt cățel nu aveam chef .

Acum am constatat  că am sărit pasul când am pus marioneta pe ață, am străpuns cartonul cu vârful unui cater și am introdus ața pe care am lipit-o de un pai. Capul cățelului este mobil.

Rezultatul final!

Și marioneta mea este gata! Mălina a fost prezentă pe tot parcursul realizării acestui proiect și a făcut fotografii cu marioneta pictată și nepictată. A renunțat în sfârșit la căciulă, deoarece a fost foarte cald după zilele ploioase. Sper să vă placă de marioneta mea cățel!

Tot din tuburi de carton de la hârtia igienică am făcut în trecut, în 2015, un mini-jurnal tot pentru o provocare verde: Art Journal-Toamna:

 

Vă doresc o zi cât mai frumoasă!

Decorațiune de perete!

Ce poți face din bețișoarele de lemn de la cafea? Printre altele și o decorațiune de perete, pe care azi vi-o prezint.

Aceată decorațiune am realizat-o la începutul lunii aprilie, eram puțin supărată că nu am și eu cofraj de ouă să pot participa la transformările creative din luna aprilie așa că mi-am scos din ”cufăr” materialele disponibile și m-am apucat de lucru fără să am un plan. Rezultatul îl puteți vedea în imaginea de mai jos:

În Cronica Studentului nr.56 povestesc cum am realizat-o.

Pentru că între timp am găsit un cofraj, nu de ouă, am realizat tot o decorațiune de perete pentru ultima temă a lunii aprilie ”Fii creativ!” Tot astăzi veți afla unde a ”dispărut” cea de-a treia floricică confecționată din cofraj.

Materialele folosite în acest proiect sunt următoarele:

- bețisoare din lemn de la cafea;

- cofraj;

- o bucățică de dantelă;

- frunze uscate din pădure;

- foarfecă;

- pistolul de lipit cu silicon.

Materiale reciclate!

Poze din timpul lucrului nu am făcut prea multe, deoarece când mă apuc de lucru uit să fac fotografii, dar sper să fiu cât mai explicită în explicarea pașilor de lucru.

Primul pas a fost să tai o formă din cofraj, apoi am lipit dantela de jur împrejur la partea de sus.

După ce am lipit dantela, din bețișoarele de lemn am făcut suportul pe care voi lipi vaza făcută din cofraj. Am lipit bețișoarele unul lângă altul formând un dreptunghi, apoi am lipit și vaza din cofraj.

Ultimul bețișor de jos s-a mișcat fix când aproape se întărise siliconul și nu am mai putut remedia foarte bine problema, trebuia să dezlipesc mai multe bețișoare, așa că nu m-am mai complicat, l-am lăsat așa, asta conferindu-i unicitate decorațiunii mele.

În toamna anului 2022 am cules din pădurea din apropiere mai multe frunze, le-am lipit cu ajutorul pistolului cu silicon formând un buchețel, dar parcă lipsea ceva. Când să mă apuc de lucru, floricelele au venit cu o altă idee: ”De ce să faci altceva când noi suntem disponibile? Alege una dintre noi!”

Am luat o floricică și-am așezat-o în mijlocul buchețelului de frunze și ce a rezultat vedeți în imaginile de mai jos:

Dopul deși l-am curățat cu o perie și în realitate pata nu mai este foarte vizibilă, camera telefonului a făcut-o să pară foarte vizibilă...hihi.

Sper să vă placă decorațiunile mele de perete, iar mai jos vă las proiecte mai vechi realizate din bețișoare de lemn:

Ornament pentru brad, am participat la provocarea verde -Darul Verde 2012
Am folosit bețișoare, semințe de măr și pălăria unei ghinde pentru nas
acuarele și lipici.

Cutiuță în care îmi depozitez ojele.
Am folosit bețișoare, perluțe, frunzulițe din carton, bandă adezivă
 decorativă și silicon la cald.

Pentru că la ”Darul Verde” din 2012 am realizat și decorațiuni din ghinde, pe care apropos le am încă pe toate (doar că sunt depozitate cu decorațiunile de Crăciun și nu am putut face poze noi), vă prezint și un suvenir realizat din ghinde, pe care le-am cules în plimbarea prin Parcul Național Cozia. Colecționez, printre altele, frunzulițe/floricele/pietricele/conuri etc găsite prin locurile pe care le vizitez, găsite - adică nu le rup, le adun de pe jos dacă sunt căzute, dacă nu, mă mulțumesc să le fotografiez. Am și din Israel o colecție, însă nu am finalizat cutia în care le-am depozitat, dar în curând vi le voi arăta.

Ghinde și crenguțe luate de pe drum lipite cu silicon,
am lipit și câteva frunzulițe din hârtie.

Vă doresc un sfârțit de săptămână, care este prelungit, MINUNAT!