Retrospectiva săptămânii: Realizări, reflecții și recunoștință

 Reflecții despre oameni și prietenia adevărată

Săptămâna care tocmai s-a încheiat a fost foarte productivă pentru mine. Însă am avut și momente mai puțin plăcute, am constatat că oamenii din online sunt mai răi decât în viața reală; dar asta e, merg înainte. Și aici simt nevoia să las niște versuri din melodia lui Cabron:

„Lumea comentează fără sens și fără cap,
Pentru mine nu conteaza, știu exact ce vreau să fac,
Alții îmi dau sfaturi, vor să fac ca ei, de fapt,
Mai bine îmi iau hainele și plec, și plec, și plec în ritm accelerat,”

Am reflectat, de asemenea, și la ce înseamnă o prietenie, de fapt. Mulți i-au uitat sensul și ajustează definiția cum îi avantajează de fapt pe ei. Prietenia înseamnă, cel puțin pentru mine, respect reciproc, simpatie și cel mai important să accepți că celălalt poate avea opinii diferite față de ale tale și că nu trebuie să-i impui să accepte opinia ta forțat. Să nu încerci să-i distrugi munca, doar pentru că nu înțelegi ceva, și să continui să o faci chiar dacă primești explicații.

Pata de culoare din grădina mea

Realizări mici și bucurii mari

După toate aceste gânduri, trebuie amintite și de lucrurile care mi-au făcut bine în săptămâna ce a trecut.

Am terminat de croșetat bluza mea de toamnă. Ea este, de fapt, o bluză pentru vară, dar eu am folosit o ață mai groasă. Am folosit două culori: maro închis și cărămiziu. Ața am luat-o de la second-hand și am dat 6 lei pe ambele gheme. 

Cerceii croșetati sunt preferații mei

Pentru că mi-a rămas ață, mi-am făcut și niște mitene (mănuși fără degete), o pereche de cercei tip frunze de toamnă – folosind doar ața cărămizie – și am început și o beretă franțuzească, tot din ața cărămizie, pe care nu am finalizat-o încă.

M-am documentat pentru articolul pe care trebuia să-l scriu pentru proba numărul 6 din competiția SuperBlog. A fost proba care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, pentru că nu știam nimic despre bucătăria coreeană, chiar dacă Seul este pe lista mea cu destinații turistice de vizitat. Am urmărit chiar și serialul K-Drama Itaewon Class, care surprinde foarte bine legătura dintre povești și mâncare.

Eram deja contra cronometru și nu aveam o idee concretă pentru articol, așa că vineri m-am trezit foarte devreme (la 6:30 a.m.) și, înainte să mă apuc de scris, m-am uitat pe grupul de Facebook al concursului — și nu mi-a venit să cred! Articolul meu „Somn sănătos, corp și minte în echilibru” a fost notat cu 100 de puncte. Nu-mi venea să cred, am fost atât de fericită! Un început de weekend minunat! Apoi, spre seară, au început să vină și cadourile pentru ziua mea onomastică.

Provocări și recunoștință

Sâmbătă, fiind sărbătoare - Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, am lenevit mai mult. Am citit, iar seara am mers la operă să văd Gianni Schicchi — o bijuterie muzicală: umor fin, ritm alert și rafinamentul muzicii lui Puccini.

Totuși, seara nu am încheiat-o chiar bine, deoarece surmenajul din timpul săptămânii din dorința de a face cât mai multe lucruri deodată, și-a spus cuvântul — după ce am mâncat, am leșinat.

Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce sunt, pentru tot ce am și pentru tot ceea ce trăiesc.

Gândul zilei de azi:

”Nimic nu pierde mai ușor fapta bună ca gluma și vorba deșartă.”

Ce am învățat:

Dacă vrei să reușești în viață, nu trebuie să-ți pese de gura lumii. Trăiește-ți viața, că nu știi când se sfârșește.

Vreau să închei articolul cu un poem din serialul coreean, care mi-a plăcut foarte mult:

Sunt un diamant

Sunt o piatră.
Pleacă și inima mi se va întări,
Nu mă voi clinti deloc
Pentru că sunt o piatră.
Pleacă! Respinge-mă
Sunt o piatră solidă
Pleacă și lasă-mă în întuneric,
Sunt o piatră care va străluci singură,
Nu mă zdrobesc, nu mă fac scrum,
Nici nu ma dezintegrez când merg împotriva naturii
Supraviețuiesc.
Eu sunt un diamant.

Pe curând!

Toamna poveștilor, muzicii și ideilor creative

 Spuneam într-o postare anterioară că toamna aceasta este foarte bogată în evenimente și așa a fost. Nu am reușit să particip la toate evenimentele, dar cele la care am participat mi-au umplut sufletul de bucurie.

Toamna poveștilor

Premiera piesei de operă „Trubadurul” a fost una dintre cele mai reușite producții ale acestei stagiuni, un spectacol remarcabil prin interpretarea artiștilor, scenografia impresionantă și rafinamentul costumelor. A fost un spectacol complex, care meriă văzut și revăzut.

Baletul Operei Române Craiova a adus pe scenă spectacolul de dans „Albă ca zăpada și cei șapte pitici” care mi-a răsfățat copilul interior. Am trăit povestea alături de dansatori. Sala a fost plină de copii și de zâmbete sincere — timp de o oră am redevenit copilul răsfățat de altădată.

Am mers și la musicalul „Micuța Dorothy”, la fel de minunat. Chiar îmi era dor de copilărie, de poveștile spuse la gura sobei, acum transpuse pe scenă de Opera Română Craiova. Când dansatorii au coborât în sală printre spectatori, m-am bucurat mai  tare decât un copil. Un spectacol pentru toate vârstele, de la pitici la bunici. Din aceste povești ne luăm doza de optimism, amintindu-ne că, în final, binele învinge.

O altă poveste, pe care sunt sigură că o știi, „Frumoasa din pădurea adormită”spusă de actrița  Monica Ardeleanu acompaniată de orchestra Filarmonicii Oltenia, sub bagheta dirijorului Liviu Condriuc pe suita de balet compusă de Piotr Ilici Ceaikovski. 

Dramă psihologică

Am fost și la premiera piesei de teatru Ivanov, de Cehov, o producție cu totul specială, care a adus ceva nou în teatru prin formă, concept și expresie, filmul devenind parte din limbajul teatral. Filmul intensifică ceea ce întâmplă pe scenă și dă detalii pe care teatrul nu le poate da în anumite cadre, jucându-se cu percepția aceea din afara cadrului.

Regizorul adaugă câteva personaje noi, fără a altera esența textului original. În centrul dramei rămâne Nikolai Ivanov, un proprietar de pământ rus aflat într-o criză profundă — atât financiară, cât și morală. Cândva un om energic și idealist, el a devenit apatic, deziluzionat și incapabil să-și mai găsească un sens în viață. Soția lui, Anna Petrovna, o evreică ce s-a convertit pentru a se mărita cu el, este grav bolnavă de tuberculoză, iar Ivanov se simte vinovat și totodată distant față de ea.

Pentru a scăpa de propria nefericire, Ivanov începe să o viziteze pe Sasha, fiica unui vecin bogat, care se îndrăgostește de el sincer. Între timp, societatea din jur îl judecă, îl bârfește și îl acuză că își neglijează soția muribundă pentru o femeie tânără și bogată.

După moartea Annei, Ivanov acceptă să se căsătorească cu Sasha, dar la nuntă, copleșit de rușine și disperare, își pune capăt zilelor. 

Recomand să mergi să vezi această piesă, a fost prima dată când am văzut o piesă în care teatrul este adus laolaltă cu filmul și mi-a plăcut. Ivanov revine pe 28 și 29 octombrie, poți cumpăra bilete de aici: https://tncms.ro/spectacole/ivanov

Handmade

Ți-am arătat la începutul lunii că am reciclat un catalog de produse cosmetice din care am realizat o Zână bună și de atunci am făcut diverse personaje de poveste, să zic așa.

O zână a pădurii sau poate ai tu o altă denumire?

O ursitoare:

Am început să le fac fără un plan anume din materialele pe care le aveam la dispoziție. Nu știam sau mai bine zis, nu am aveam idee de rezultatul final, am lasat imaginația să-și facă de cap.

Apoi, din cartonul de ouă din care am folosit la accesoriile personajelor mele, am făcut doi clopoței — un ornament pentru Crăciun. Poate zici că e devreme, dar ne trezim cu Crăciunul la ușă, pentru că anul acesta a trecut așa de repede.

Vitamine pentru iarnă

Am fost împreună cu soțul meu să culegem măceșe pentru că văzusem o rețetă interesantă de jeleuri și voiam să o încerc. Deși știam că fructele au o enzimă care reacționează cu gelatina și nu-i permite să se închege cum ar trebui, dar văzând că în acel video funcționa, m-am gândit că la măceșe merge. Nu a funcționat, bineînțeles, dar a fost gustoasă chiar și neînchegată.

Restul de măceșe rămase, le-am curățat și le-am pus la uscat pentru ceai, care este o sursă bună de vitamine pentru zilele friguroase de iarnă.

Cursurile de limbă poloneză

Am început  și cursurile de limbă poloneză. Abia aștept să descopăr Polonia prin cuvinte, povești, jocuri și experiențe de neuitat. Să aflu curiozități despre Polonia, dar și despre cultura ei.

Iar această săptămâna am început-o cu un eveniment foarte special. Cățelul meu Uzzi împlinește azi 6 ani — 6 ani de bucurie și de iubire necondiționată.

Am descoperit cât de bogată și surprinzătoare poate fi toamna. Emoțiile și experiențele trăite mă învață să prețuiesc fiecare clipă și să găsesc frumusețea în lucrurile simple.

Pe curând!

***Sursă fotografii: arhiva personală, Opera Română Craiova, Teatrul Național ”Marin Sorescu”, Centrul de limbă și cultură poloneză, Zooplus