Sâmbătă am avut una dintre acele zile în care alergi dintr-un loc în altul și nici nu simți oboseala. Festivalul Internațional Shakespeare a reușit să mă facă să-mi organizez întreaga seară în jurul spectacolelor.
„Comedia erorilor” – piesă de teatru
Primul pe lista mea a fost „Comedia erorilor”,considerată una dintre cele mai amuzante piese ale lui Shakespeare și înțelegi imediat de ce. Povestea pornește de la două perechi de gemeni despărțiți în copilărie, care ajung fără să știe în același oraș. De aici începe un adevărat carusel de încurcături, întâlniri greșite, acuzații absurde și situații care devin din ce în ce mai complicate.
Producția Teatrului Nottara, semnată de Sânziana Stoican, exploatează foarte bine acest mecanism al confuziei. Ritmul este alert, schimbările de situație se succed rapid, iar umorul funcționează atât prin replici, cât și prin jocul actorilor. De multe ori râdeam nu doar la ceea ce se întâmpla pe scenă, ci și la reacțiile personajelor care încercau disperat să înțeleagă ce se petrece în jurul lor.
În acest context l-am remarcat pe Adrian Nicolae, care interpretează cele două variante ale lui Antifolus. Interesant este că, deși îl întâlnisem la premiera filmului „Klaus & Barroso” și chiar făcusem o fotografie cu el, aproape că nu l-am recunoscut pe scenă. Pe tot parcursul spectacolului aveam senzația că îl cunosc de undeva. Îmi era familiar, dar nu reușeam să-mi dau seama de unde. Abia spre final, când a venit în public, am făcut legătura. Privind retrospectiv, cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le poți face unui actor: să te facă să uiți cine este și să vezi doar personajul.
Expoziția de costume – Teatrul Marin Sorescu
După spectacol am pornit în grabă spre Teatrul Marin Sorescu. Voiam să văd expoziția de costume și picturi inclusă în programul festivalului. Din păcate, timpul nu mi-a permis decât o vizită scurtă. A fost mai degrabă o oprire între două destinații decât o vizită în adevăratul sens al cuvântului, dar chiar și așa m-am bucurat că am reușit să o văd.
„To Bitch or Not to Bitch” – spectacol de dans
Următoarea oprire era la Ramada, unde urma să înceapă „To Bitch or Not to Bitch”, spectacolul companiei poloneze Hertz Haus. Dacă ”Comedia erorilor” m-a cucerit aproape instantaneu, aici experiența a fost complet diferită.
Recunosc că ideea din spatele lui este una puternică. Pornind de la poemul lui Shakespeare „The Rape of Lucrece”, producția nu urmărește să reprezinte violența în sine, ci urmele pe care aceasta le lasă asupra corpului și psihicului feminin. În loc să pună accent pe momentul agresiunii, spectacolul vorbește despre consecințe, despre memorie și despre relația femeii cu propriul corp după traumă.
Mi s-a părut interesant și felul în care spectacolul pune întrebări despre corp și despre felul în care îl privim. Ce înseamnă un corp pur? Ce înseamnă unul murdar? Cine stabilește aceste criterii? Unde se termină fiziologia și unde începe judecata socială? În universul creat de artistele de la Hertz Haus, petele, urmele, imperfecțiunile și vulnerabilitățile corpului devin subiecte de reflecție, nu ceva ce trebuie ascuns.
A fost apreciat și a câștigat premii pentru abordarea sa originală. Temele sunt puternice, iar abordarea este curajoasă. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că nu a fost un spectacol pe gustul meu. Nu pentru că ar fi fost slab realizat, ci pentru că pur și simplu nu am rezonat cu forma artistică aleasă. Uneori se întâmplă asta la festivaluri și cred că face parte din farmecul lor. Vezi spectacole care te entuziasmează și spectacole care îți provoacă mai degrabă reflecții decât emoții..jpeg)
Shakespeare’s Chronicles nr. 2, 23 mai 2026
La final nu rămâne mare lucru de spus. Doar senzația unei zile în care am trecut prin mai multe lumi fără să stau prea mult în niciuna.
Pe curând!🎬
**Mai multe imagini din festival: album Facebook
.jpeg)
.jpeg)
