O zi la Salina Ocnele Mari

Dacă vrei să scapi de căldura verii pentru câteva ore, Salina Ocnele Mari este o alegere foarte bună. Așa am făcut și noi: într-o dimineață ne-am urcat în mașină și am pornit spre salină. Am ajuns la ora 10:00, ne-am cumpărat bilete (60 de lei bilet/persoana) și am urcat in microbuzul care transportă turiștii în subteran. Înainte de a povesti cum a fost voi scrie foarte scurt despre istoria salinei.

Istoria exploatării sării la Ocnele Mari

Exploatarea sării la Ocnele Mari are o istorie de câteva milenii, favorizată de unul dintre cele mai mari zăcăminte de sare gemă din România, întins pe aproximativ 7,5 km lungime și 3 km lățime. Descoperirile arheologice arată că sarea era exploatată încă din neolitic, iar în perioada dacică zona a devenit un important centru de putere și comerț. De-a lungul Pârâului Sărat, dacii au ridicat un sistem de fortificații, al cărui punct central pare să fi fost așezarea de la Ocnele Mari–Cosota, considerată, potrivit cercetărilor arheologice, locul unde s-a aflat vestitul centru tribal Buridava. Exploatarea a continuat în perioada romană, când castrul de la Stolniceni asigura controlul asupra regiunii, iar în Evul Mediu sarea a devenit monopol domnesc și una dintre cele mai importante surse de venit ale Țării Românești, cunoscând o dezvoltare deosebită în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Începând cu secolul al XVIII-lea, Ocnele Mari este menționată în documentele vremii drept cea mai importantă exploatare de sare din sud-vestul țării. Primele ocne deschise în zona Pârâului Sărat s-au surpat în timp, formând lacuri sărate precum Brăzi și Balta Roșie. Exploatarea modernă a început în secolul al XIX-lea prin amenajarea primelor saline sistematizate, fiind introduse treptat tehnologii tot mai performante, inclusiv prima mașină de extracție cu aburi instalată în România și metode moderne de exploatare minieră. Din 1959, sarea este extrasă atât prin dizolvare în sonde, cât și în subteran, iar din anii 1990 exploatarea se desfășoară în noua mină de la Cocenești, folosind una dintre cele mai moderne metode de exploatare la nivel mondial. O parte a galeriei subterane a fost amenajată ca punct turistic, unde vizitatorii pot descoperi istoria salinei, spații de agrement și joacă, precum și cea mai mare biserică subterană din România.

În inima muntelui de sare - experiența noastră

După această scurtă incursiune în istoria locului, să îți povestesc cum a decurs vizita noastră. Transportul cu microbuzul durează aproximativ 10 minute. Ajunși în salină, am început „exploatarea”. Am admirat expozițiile de artă plastică, am citit despre istoria salinei, apoi am mers să vizităm biserica. Slujba de duminică tocmai s-a terminat, dar am fost și noi miruiți de preot. Am spus o rugăciune, am făcut niște fotografii și ne-am continuat vizita. Deși era doar ora 11:00, ni se făcuse foame, așa că am mers la restaurant.

Restaurantul nu ne-a impresionat. Mâncarea a fost decentă, dar seamănă mai degrabă cu cea de cantină decât cu preparatele unui restaurant turistic. Oferta era destul de limitată. Eu mi-am comandat șnițel de pui cu piure de cartofi, un ecler și o apă plată, acest meniu a costat aproximativ 50 lei.

 După ce am mâncat, ne-am hotărât să ne dăm cu karturile cu pedale. Un bilet a costat 15 lei/ 15 minute. Eu am abandonat înainte să expire cele 15 minute, semn că ar trebui să fac mai multă mișcare. Cu toate acestea ne-am distrat foarte tare cu karturile.

După această activitate am mers într-un loc amenajat cu aparate de fitness, și mi-am lucrat puțin și brațele 😂, apoi am jucat șotron.

În salină mai sunt amenajate terenuri de fotbal, baschet și tenis de câmp, un patinoar, o sală de biliard, spații pentru tenis de masă și șah, precum și o cramă. Din păcate, în ziua vizitei noastre crama era închisă.

Per total, vizita la Salina Ocnele Mari ne-a plăcut. Spațiul este bine amenajat, există multe activități pentru copii și adulți, iar temperatura constantă o transformă într-o destinație excelentă în zilele toride de vară. Chiar dacă restaurantul nu ne-a impresionat, experiența în ansamblu a meritat și cu siguranță recomandăm o vizită dacă ajungi în județul Vâlcea.

Pe curând!

*Fotografiile sunt din arhiva personală

Lacul Como

 O filă de jurnal de vară

Dacă ajungi la Milano într-o vară fierbinte și simți nevoia de o gură de aer proaspăt, Lacul Como este una dintre cele mai la îndemână și spectaculoase destinații pentru o excursie de o zi. Situat la poalele Alpilor, în regiunea Lombardia, lacul se află la doar o oră de mers cu trenul de la gara centrală din Milano.

Trenurile din Milano către Como sunt frecvente, din 40 în 40 minute, confortabile și ieftine, 6 euro biletul dus, așa că poți ajunge rapid și fără stres. Am coborât din tren în orașul Como și am pornit spre lac. Promenada este largă, mărginită de copaci și bănci, iar din loc în loc pe marginea lacului sunt bărci și vaporașe care duc turiștii în satele de pe celelalte maluri. Erau foarte mulți turiști - nu e de mirare, fiind în plin sezon estival - care se plimbau și admirau minunata priveliște.

Prânz pe malul lacului

După ce m-am plimbat puțin pe faleză, m-am oprit la restaurantele aflate lângă funicular. Terasele erau pline de turiști, dar atmosfera era caldă și relaxată. Din experiență, știu că acolo unde este multă lume, mâncarea este delicioasă, așa că am ales un restaurant unde era multă lume. Din păcate, nu-mi mai amintesc numele. Am ales o masă cu priveliște spre lac. Cât timp am așteptat să-mi servească mâncarea comandată, am admirat lacul și forfota de pe mal. Totul se împletea într-o atmosferă plăcută – zgomot de pași, chicote de copii, clinchet de tacâmuri și miros de pizza abia scoasă din cuptor.

Deși nu am urcat cu funicularul spre Brunate și nici nu am vizitat vreuna dintre vilele celebre, simpla plimbare pe mal a fost suficientă pentru a simți farmecul locului. Lacul Como are o eleganță aparte: este locul unde istoria și prezentul conviețuiesc firesc, iar tu, ca vizitator, ai sentimentul că faci parte pentru câteva ore din această poveste.

Înapoi la agitația din Milano

După prânz, m-am îndreptat spre gară pentru a lua trenul către Milano. Atmosfera de pe mal era încă vie: terasele pline, turiști care căutau vaporașe, fotografi încercând să prindă fiecare unghi al lacului. Era aglomerație, dar una care dădea locului viață. De fapt, în plin sezon de vară, Como mi s-a părut chiar mai animat decât Milano.

Curiozități despre Lacul Como

• Lacul Como este al treilea ca mărime din Italia și are o formă caracteristică de „Y” răsturnat.

• Este un lac glaciar, format acum aproximativ 10.000 de ani, în urma retragerii ghețarilor.

• Zona este celebră pentru vilele elegante, grădinile luxuriante și peisajele impresionante, fiind o destinație preferată de celebrități din întreaga lume.

• Lacul oferă posibilități pentru sporturi nautice, excursii cu barca și drumeții în împrejurimi.

În încheiere ...

Plimbările pe malul lacului sunt suficiente pentru a te bucura de peisaj, dar dacă ai mai mult timp, o excursie cu vaporul sau vizitarea satelor din jur îți oferă experiențe de neuitat.

Magazinele locale și gelateriile sunt o parte plăcută a vizitei, dar prețurile sunt mai mari în zonele turistice principale.

Lacul Como rămâne un loc care îți aduce bucurie, chiar și pentru câteva ore într-o zi de vară.

Pe curând!🏊