Parcul Sempione - Reflexii în oglindă

 La câțiva pași de Castello Sforzesco se întinde Parcul Sempione, unul dintre cele mai frumoase și îndrăgite spații verzi din Milano. Este locul ideal unde poți să iei o pauză de la agitația orașului, să te plimbi pe alei umbrite sau să te bucuri de liniștea lacului.

Locul pe care se află astăzi parcul era, în Evul Mediu, grădina ducală a familiei Visconti-Sforza, folosită atât pentru agrement, cât și pentru vânătoare. În secolul al XIX-lea, zona a fost transformată într-o piață de arme, iar abia spre sfârșitul secolului a fost regândită ca parc public, după planurile arhitectului Emilio Alemagna. Inspirat de grădinile engleze, el a creat un spațiu romantic, cu alei sinuoase, zone verzi, un lac și puncte panoramice.

Ce am descoperit în parc? 

• Arco della Pace - impresionantul arc al păcii. Este unul dintre monumentele emblematice ale orașului Milano, ridicat inițial în epoca napoleoniană și finalizat sub dominația austriacă, ca simbol al păcii de după Congresul de la Viena. Proiectat de arhitectul Luigi Cagnola, arcul impresionează prin stilul său neoclasic, coloanele corintice și decorațiunile bogate, iar deasupra se ridică grupul statuar „Sestiga della Pace”, o caleașcă triumfală trasă de șase cai. Amplasat la intrarea în Parcul Sempione, Arcul oferă o perspectivă spectaculoasă spre Castello Sforzesco și este un loc preferat de turiști și localnici pentru fotografii și momente de relaxare.
  
  
  
  
• Palazzo dell’Arte, unde se află Triennale, spațiu dedicat artei și designului. Proiectat de arhitectul Giovanni Muzio în anii ’30, este o clădire impunătoare de arhitectură raționalistă, cu linii simple și un design modern pentru acea perioadă. Construit special pentru a găzdui Triennale di Milano, palatul a devenit un important centru cultural dedicat artei, designului și arhitecturii. Aici se află și Muzeul de Design, dar și teatrul „Teatro dell’Arte”, expoziții temporare, un café și zone creative deschise publicului. Vizita la Palazzo dell’Arte oferă o incursiune interesantă în trecutul și prezentul creativității italiene, completând atmosfera plină de viață a Parcului Sempione.
  
  
  
  
  

Nu am reușit să văd:

• Arena Civica, un amfiteatru istoric încă folosit pentru evenimente sportive și culturale;
• Podul Sirenelor, un mic pod pitoresc peste lac, decorat cu statui grațioase.

În plus, parcul are zone de joacă pentru copii, spații dedicate animalelor de companie, terenuri de sport și chiar o mică bibliotecă. Diversitatea arborilor și traseele botanice îl transformă într-un loc plăcut și educativ pentru cei pasionați de natură.

Plimbarea prin Parcul Sempione s-a încheiat cu o amintire amuzantă. Ajunsă la Arco della Pace, am rugat două turiste din Anglia să-mi facă o fotografie să se vadă castelul și parcul în spate. Ce nu am prevăzut a fost un „invitat surpriză” – un turist (sau un localnic) care s-a strecurat în cadru fix la momentul potrivit. Rezultatul? O poză spontană și plină de haz, care mi-a rămas ca o amintire simpatică din Milano.

Dacă și tu ai o fotografie sau mai multe cu reflexii, o imagine sau un clip în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit să participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Plimbare la Castello Sforzesco

 Așa cum am promis data trecută, când am început să povestesc despre city break-ul de la Milano, am revenit cu un articol despre Castello Sforzesco.

Nu am reușit să vizitez muzeele din interiorul castelului, pentru că în plin sezon turistic biletele se epuizau foarte repede, trebuia făcută rezervare online. Totuși, am intrat în curtea interioară, am admirat fațadele exteriore și m-am plimbat prin parcul Sempione.

Mai jos las câteva informații despre castel culese de pe plăcuțele informative din interiorul curții Castelului, împreună cu câteva fotografii.

Castello Sforzesco din Milano, unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice ale orașului, este un simbol al puterii familiei Sforza și un veritabil muzeu în aer liber al Renașterii lombarde. Originile sale datează din secolul al XIV-lea, când Galeazzo al II-lea Visconti a ordonat construirea unei fortificații lângă zidurile orașului, cunoscută inițial sub numele de Castelul Porta Giovia (Poarta lui Jupiter). Ulterior, Castelul a fost consolidat și extins de succesorii săi, Gian Galeazzo și Filippo Maria Visconti, care l-au transformat într-o reședință ducală.

În 1450, Francesco Sforza, lider militar și Duce de Milano, a decis reconstrucția castelului la o scară grandioasă. Arhitecți și ingineri renumiți, precum Giovanni da Milano, Jacopo da Cortona, Bartolomeo Gadio și Antonio di Pietro Averulino (il Filarete), au transformat fortificația medievală într-un palat renascentist somptuos, potrivit pentru curtea ducală din Milano.

Printre urmașii săi celebri s-au numărat Galeazzo Maria Sforza și Ludovico il Moro, patroni ai artelor și protectori ai artiștilor. În această perioadă, Castelul a fost decorat de nume celebre precum Leonardo da Vinci și Donato Bramante, iar Ludovico il Moro a comandat și construirea Ponticella, sau "Podul Mic", o mică structură peste șanțul de apărare, care conecta reședința ducală cu parcul privat și terenurile de vânătoare. Ponticella, posibil inspirată de Bramante și construită în jurul anului 1495, include trei camere numite camerini, iar prima, cunoscută sub numele de Saletta Nera, ar fi fost decorată de Leonardo da Vinci.

După secolul al XVI-lea, Castelul a trecut printr-o perioadă dificilă: sub dominație spaniolă și apoi austriacă, a fost transformat într-o cazarmă și fortăreață, pierzând mare parte din fastul renascentist. În 1796, trupele napoleoniene au început demolarea unor părți ale zidurilor exterioare pentru proiectul Forumului Bonaparte, iar în secolul al XIX-lea, odată cu unificarea Italiei, a existat o dezbatere aprinsă asupra soartei Castelului.

Restaurarea completă a fost realizată de Luca Beltrami între 1893 și 1911, inclusiv reconstrucția celebrului Turn Filarete, prăbușit în urma unei explozii din 1521. Beltrami a transformat Castelul într-un adevărat sanctuar al memoriei istorice milaneze, păstrând urmele trecutului și decorurile renascentiste.

Astăzi, Castello Sforzesco găzduiește numeroase muzee și colecții:

• Muzeul de Arte Decorative: expune mobilier renascentist și baroc, obiecte din ceramică, sticlă, porțelan, aur și fildeș, precum și tapiserii celebre, cum ar fi tapiseriile Trivulzio, realizate între 1504 și 1509, fiecare tapiserie reprezentând câte o lună a anului.

• Armurariile: situate în Camera Verde, prezintă arme albe și de foc, folosite între secolele XVI și XVII, ilustrând atât tehnica militară, cât și comerțul european de armament.

• Muzeul Instrumentelor Muzicale: situat în Sala Jocurilor cu Mingea, găzduiește instrumente din secolele XVI–XIX.

• Muzeul de Mobilier și Sculptură în Lemn: expune mobilier lombard renascentist, inclusiv faimosul cassone al celor trei duci, și piese baroce și contemporane.

  

Restaurările recente (2012) au scos la lumină bogata decorare renascentistă a porticurilor curții Rocchetta, cu sgraffito și motive Sol Invictus, simbol al familiilor Visconti-Sforza, precum și decorațiuni florale, geometrice și grecești. Fragmentele restaurate păstrează straturile originale de decor, dar și tencuiala aplicată în perioada postbelică, conservând astfel istoria vizibilă a Castelului.

Castello Sforzesco nu este doar un monument istoric, ci și un spațiu activ cultural. Curtea interioară și Parcul Sempione, situat în spatele castelului, oferă o oază verde în centrul orașului, iar muzeele permit vizitatorilor să descopere arta și istoria orașului Milano de la Renaștere până în secolul XX.

Chiar dacă nu am reușit să vizitez și muzeele, am simțit din plin istoria orașului și am rămas cu dorința de a reveni pentru a descoperi comorile pe care muzeele castelului le păstrează.

Pe data viitoare!🏰

Patru zile de neuitat la Milano

 Am ajuns la Milano pe 14 august, împreună cu două foste colege de serviciu. Era după-amiază, foarte cald și surprinzător de liniște pentru un oraș atât de mare. După ce am mâncat ceva rapid în centru, am mers către hotel pentru a face check-in-ul. Am fost cazate la hotelul Milano Castello, un loc superb care m-a impresionat prin grădina interioară, unde erau expuse lucrări ale artistului Romano Rui. Un detaliu neașteptat și foarte plăcut.

Hotel Milano Castello

Romano Rui (1915–1977) a fost un sculptor, ceramist și artist poliedric, născut în Sarone, Friuli (provincia Pordenone), dar adoptat artistic de Milano, unde a studiat și a activat intens. A urmat cursurile de sculptură la Accademia di Belle Arti di Brera, devenind coleg cu Francesco Messina. A fost profesor la Liceo Artistico di Brera, apoi la Politecnico di Milano (Facultatea de Arhitectură), începând din 1942. A realizat opere pentru bazilici, muzee și clădiri publice sau religioase din Milano, contribuind semnificativ la patrimoniul cultural al orașului.

La Hotel Milano Castello există o expoziție permanentă dedicată lui Romano Rui, realizată în colaborare cu colecționarul Prof. Raoul Pieri. Sunt expuse 30 de lucrări unice, create între 1943 și 1977, în materiale precum bronz, piatră (Vicenza), gresie, lemn și smalț ars la temperatură înaltă. Expoziția include 24 de sculpturi și 5 panouri smălțuite, care sugerează dinamism și vitalitate—în stilul inspirat de Brâncuși sau Peynet. Oaspeții se pot plimba prin colecție încă de la intrare până în grădina interioară a hotelului.

După un duș revigorant, am ieșit să explorăm împrejurimile. Hotelul era foarte aproape de Castello Sforzesco, așa că am ajuns repede în piața din față, unde am avut parte de o surpriză minunată: artiști stradali care animau atmosfera. Unul dintre ei cânta melodii italiene și a reușit să adune lumea la dans și voie bună. A fost un început de vacanță perfect, cu oameni dansând și cântând, muzică italiană și o atmosferă plină de viață și culoare.

 Duomo di Milano

Domul l-am admirat doar la exterior, fiind sezon de vacanță, biletele se epuizau foarte repede și nu am reușit să prind bilete. Data viitoare, voi ști să rezerv înainte bilet online. Seara, când se răcorea, piața Domului se umplea de oameni și era o adevărată sărbătoare a orașului – luminile, aglomerația, forfota, toate îi dădeau un aer special.

Chiar dacă nu am reușit să vizitez interiorul, Duomo di Milano m-a impresionat chiar și de afară. Construcția sa a început în 1386, sub conducerea arhiepiscopului Antonio da Saluzzo, cu sprijinul familiei Visconti și a durat aproape șase secole, ceea ce explică de ce fațada este atât de bogat decorată, cu peste 3.400 de statui și 135 de turnulețe. Domul a fost consacrat oficial în 1418, dar fațada a fost terminată abia în 1805, la cererea lui Napoleon Bonaparte, care dorea să fie încoronat rege al Italiei în interiorul ei.

Este o capodoperă a arhitecturii gotice, îmbinând elemente renascentiste și baroce, ceea ce îi conferă o eleganță aparte.  Este a patra cea mai mare biserică din lume și cea mai mare din Italia (după San Pietro din Vatican, care este pe teritoriu independent). Pe vârful turlei principale se află Madonnina – o statuie aurită a Fecioarei Maria, simbolul orașului Milano.

Câteva curiozități despre catedrală: Marmura folosită provine în mare parte din carierele de la Candoglia (Lombardia). Domul este atât de complex, încât Milano are încă un organism dedicat întreținerii sale: Veneranda Fabbrica del Duomo, înființată în 1387, care este activă și azi. Statuia Madonninei (1774) are 4 metri și este așezată la 108 m. În Milano există o tradiție: nicio clădire nu trebuie să depășească înălțimea Madonninei. Când au apărut zgârie-nori, pe vârfurile lor au fost puse replici ale statuii pentru a respecta tradiția.

Galeria Vittorio Emanuele II

Am vizitat Galeria Vittorio Emanuele II, care se află chiar lângă catedrală, de unde mi-am cumpărat o pereche de ochelari de soare Dolce & Gabbana clasici și un portofel din noua colecție Guess – produse care nici măcar nu erau disponibile încă în România sau pe site-uri. Shoppingul la Milano chiar are alt farmec!

Galeria a fost construită între 1865 și 1877, fiind unul dintre cele mai vechi centre comerciale acoperite din lume. A fost proiectată de arhitectul Giuseppe Mengoni, care din păcate a murit chiar înainte de inaugurare.Numele ei vine de la Vittorio Emanuele II, primul rege al Italiei unite.

Este construită sub forma unei cruci latine, cu două artere principale ce se întâlnesc sub o cupolă impresionantă din sticlă și fier. Cupola are 47 m înălțime și este din sticlă, ceea ce era foarte modern pentru secolul al XIX-lea. În pardoseală, mozaicurile reprezintă steme ale marilor orașe italiene (Milano, Roma, Florența, Torino). Există un obicei: turiștii (și localnicii) se rotesc cu călcâiul pe emblema taurului de la Torino (din mozaic) pentru noroc. Erau prea mulți care să facă acest lucru și nu am mai așteptat, în plus nu aveam ținuta adecvată pentru a face acest lucru.😂

Este supranumită „Il Salotto di Milano” („Salonul din Milano”), pentru că e locul unde lumea bună se întâlnea la început de secol XX. Aici sunt unele dintre cele mai exclusiviste magazine din lume: Prada (primul magazin Prada a fost deschis chiar aici, în 1913), Gucci, Louis Vuitton, Versace.

 Găsești și restaurante și cafenele istorice, precum Camparino in Galleria, loc legendar unde a fost inventat faimosul aperitiv Campari. Galeria e mereu animată – ziua e plină de turiști și de shopping, iar seara luminile și vitrinele îi dau un aer elegant.Chiar dacă nu cumperi nimic, plimbarea pe sub cupola de sticlă și fotografiile de acolo sunt o experiență obligatorie la Milano.

Mâncare și Transport

La capitolul mâncare, am avut experiențe mixte. Prima pizza margherita, comandată imediat după sosire, a fost jalnică în comparație cu cea pe care o gustasem la Roma. În schimb, gnocchi în diferite combinații au salvat experiența culinară, fiind absolut delicioși. La rubrica ”Miercurea fără cuvinte” voi reveni cu imagini culinare.😊

Pentru deplasări, am folosit metroul – foarte eficient și simplu de înțeles. Un bilet costă 2 euro și e valabil 90 de minute, dar există și varianta de 7 euro pentru o zi întreagă, cu acces pe toate rutele și mijloacele de transport. De la Aeroportul Bergamo cea mai simplă opțiune este autobuzul Terravision – 12 euro un bilet, aproximativ o oră până în centrul orașului.

Milano este un oraș elegant, cosmopolit, cu multe fațete. Am să povestesc separat despre Castello Sforzesco, Triennale Milano, dar și despre plimbările de la Lacul Como și Bergamo, pentru că fiecare dintre ele merită un articol dedicat.

Atât pentru astăzi, pe data viitoare! Să ai o duminică frumoasă!

City Break - Budapesta - Partea I

 Prima călătorie din acest an a fost în capitala Ungariei, Budapesta. Am ales acest oraș pentru că, deși îmi doream inițial să merg în Cehia, biletele de avion erau mult prea scumpe. În schimb, Budapesta mi-a oferit o alternativă accesibilă, iar costurile au fost destul de rezonabile: biletul de avion dus-întors Brașov-Budapesta a fost doar 158 lei, iar cazarea a costat 94,16 euro pentru două persoane. În afară de transport, am cheltuit aproximativ 1000 lei pe mâncare, vizite la obiective și suveniruri – detalii pe care le voi împărtăși mai târziu.

Drumul și prima impresie

Zborul a durat aproximativ o oră și 20 de minute, iar odată ce am ajuns pe aeroportul din Budapesta, am întâmpinat prima dificultate: deși a fost destul de ușor să găsim stația de autobuz ce ne ducea la cazare, am reușit să pierdem autobuzul. Motivele? În aeroport, care este destul de mare, erau doar patru automate pentru bilete, iar acestea nu aveau opțiune în limba engleză. De asemenea, am observat că localnicii nu erau foarte primitori, dar, în ciuda acestui inconvenient, orașul ne-a cucerit prin frumusețea sa și prin numărul impresionant de obiective turistice de vizitat.

Când am ajuns la cazare, am avut un șoc – nu era deloc așa cum fusese prezentată pe Booking, iar facilitățile promise lipseau cu desăvârșire. Deși am folosit camera doar pentru a dormi, experiența nu a fost una plăcută, motiv pentru care i-am acordat doar o stea în recenzie și nu o recomand. Singurul avantaj a fost locația, destul de aproape de principalele obiective turistice, situate la o distanță de aproximativ 1,5 - 2,5 km.

Fuego Restaurante

După ce ne-am cazat și ne-am relaxat puțin, am decis să ieșim pentru cină. Am ales Fuego Restaurante, situat pe strada Kazinczy nr. 3/b, în cartierul Erzsébetváros din Budapesta, la 10 minute de mers pe jos de cazarea noastră. Restaurantul este cunoscut pentru atmosfera sa primitoare și decorul plăcut. Personalul este adesea lăudat pentru ospitalitatea și amabilitatea sa, ceea ce am observat și noi în timpul vizitei. 

Specialitatea casei este puiul la rotisor, însă meniul include și alte opțiuni, precum rață, cartofi copți, salate și supe. Noi am comandat două porții de piept de pui la grătar, o porție de cartofi "Fuego homemade" la cuptor – care, deși puțin picanți pentru gustul meu, au fost delicioși – și două Aperol Spritz. Nota de plată a fost de 80.485 forinți, echivalentul a aproximativ 173,72 lei. Deși mâncarea a fost bună, aș evalua-o la un 8 din 10, în timp ce Aperol Spritz-ul a fost excelent.

Dacă ești în căutarea unui loc unde să savurezi preparate la grătar într-o atmosferă plăcută, Fuego Restaurante este o opțiune demnă de luat în considerare. Cu toate acestea, dacă ai restricții alimentare sau preferințe specifice, îți recomandat să comunici aceste aspecte personalului pentru a ți asigura o experiență culinară plăcută. 

Mic dejun la Café Gerbeaud

În a doua zi a călătoriei noastre, am început dimineața savurând cafeaua la renumita Café Gerbeaud, situată în Piața Vörösmarty nr. 7-8, la doar 15 minute de mers pe jos de cazarea noastră. Fondată în 1858 de Henrik Kugler, un talentat cofetar instruit în unele dintre cele mai renumite patiserii europene, Café Gerbeaud a devenit rapid populară printre elitele din Budapesta datorită prăjiturilor sale rafinate și atmosferei elegante. În 1884, Kugler a făcut parteneriat cu cofetarul elvețian Emil Gerbeaud, al cărui nume avea să devină sinonim cu cafeneaua. Sub conducerea lui Gerbeaud, cafeneaua și-a extins oferta și a introdus noi tehnici de cofetărie, consolidându-și reputația ca unul dintre cele mai fine stabilimente din Europa. Totuși, prețurile sunt pe măsură – un espresso scurt și un croissant au costat în jur de 100 lei. Experiența a fost plăcută, dar nu neapărat accesibilă pentru orice buget.

Distracție la Madame Tussauds

După această experiență plăcută, ne-am îndreptat spre Madame Tussauds Budapest, unde ne-am distrat pe cinste și am făcut sute de fotografii. Situat în inima orașului, Madame Tussauds Budapest este o atracție recent deschisă, oferind vizitatorilor ocazia de a interacționa cu figuri de ceară ale unor celebrități internaționale și personalități locale. Muzeul găzduiește 51 de figurine de ceară, permițând vizitatorilor să se apropie de starurile lor preferate și să imortalizeze momente de neuitat.

Programul de vizitare este zilnic, între orele 10:00 și 18:00, cu ultima intrare la ora 17:00. Pentru a economisi timp și bani, este recomandată achiziționarea biletelor online, ceea ce poate aduce o reducere de până la 10% față de prețurile de la fața locului. Noi am luat biletele online și am avut o reducere de 20 % -  am plătit 19984 forinți, aproximativ 248,55 lei. Vizita noastră la Madame Tussauds Budapest a fost o experiență memorabilă, plină de distracție și oportunități foto unice. M-am fotografiat și ”cântat” cu favoritul meu Freddie Mercury. 

Prânz la VakVarjú

Prânzul l-am luat la Restaurantul  VakVarju un restaurant tradițional apreciat pentru atmosfera sa rustică și preparatele ungurești autentice., unde am încercat - Hungarian Goulash Soup with frehly baked dough on top, iar la desert am comandat mandarin dark chocolate mousse  and almond crumble și o cafea americano. Toate preparatele au fost delicioase, iar experiența culinară de nota 10.

Ce Urmează?

Am explorat în detaliu străzile Budapestei, am traversat cele mai faimoase poduri, am urcat la Castelul Buda și am admirat clădiri impresionante precum Biserica Matthias, Palatul Parlamentului și Bastionul Pescarilor. Despre aceste locuri minunate și alte experiențe din Budapesta, voi povesti într-un articol viitor!

Pe curând!🛫