Sărbători cu zăpadă - Wordless Wednesday

Postarea participă la:

• Wordless Wednesday
• Happy Hour with picts
• Gaynycdad

Tradiții

 M-am pricopsit cu o răceală foarte rea, se pare că de anul trecut a devenit un fel de tradiție să fiu răcită — eu care nu am mai răcit de când eram copil. Răceala m-a forțat să fac o pauză. O astfel de pauză nu prea e de dorit, dar am profitat de ea ca să citesc și să mai desenez pentru provocarea #100TinyTreasures.

Am un total de 35 de mini-desene și mini-picturi, în ultimul timp am ales să folosesc creion și culori cerate.

Zăpada de Crăciun, după mulți ani fără, m-a inspirat, dar nu numai, așa că dacă vezi asemănări, nu e o coincidentă! hihi

#34 - Iarna

#35 - Tradițional

Pe curând!🎨

100 Tiny Paintings in a Year:

#1 - Lăbuța de cățel

#2 - Vulturul Turul

#3 - Cavalerul luminii în văile întunecate

#4 - Câmp cu maci roșii sălbatici

#5 - Lăcaș sfânt

#6 - Fluturele copilăriei

#7 - Stand-up comedy

#8 - O floare multicoloră

#9, #10, #11, #12, #13 - Mini-picturi #100TinyTreasures

#14 si #15 - Mini-picturi de vacanță

#16, #17 și #18 - Momente de relaxare

#19 și #20 - Jazz Music

#21 și #22 - Fragmente de suflet în miniatură

#23, #24, #25, #26 - File de jurnal de toamnă

#27, #28, #29, #30 - File de noiembrie

#31, #32, #33 - Contraste

Anul 2025 în cărți

 Anul acesta am citit mai puțin, dar sper să recuperez anul viitor. Câteva cărți, mai exact șase le-am abandonat. Când participam la diferite provocări literare, citeam și ceea ce nu-mi plăcea, însă acum nu am mai pierdut timpul citind cărți cu care nu am rezonat.

Acestea sunt:

• Gândurile trândave ale unui pierde-vară - Jerome K. Jerome
• Omul liber - Dan Puric
• Iernile sufletului - Katherine May
• Ophanim - Ana Barton
• Când corpul spune nu - Gabor Mate
• De la inima, spre cer - Călin Kaspe

Ultimele două poate le voi continua, depinde de starea mea, dacă le voi da o a doua șansă.

Nu am reușit să-mi realizez obiectivul, deoarece mi-am setat să citesc două cărți pe fiecare lună, deci un total de 24 de cărți. Am citit doar 10. Au fost câteva luni în care nu am citit nicio carte, spre rușinea mea. Așadar anul meu în cărți arată așa:

Acum te întreb și pe tine: ce ai citit anul acesta? Poate găsesc inspirație pentru următoarele mele lecturi și, cine știe, poate 2026 va fi anul în care voi atinge obiectivul!

Unghi mort - Jo Furniss

 Am primit această carte în campania de testare din cadrul competiției SuperBlog, de la Editura NICULESCU, carte pe care eu am ales-o dintr-o listă de cărți pusă la dispoziția noastră.

Nu este un secret că îmi place genul thriller; am făcut alegerea după ce am citit sinopsis-ul :

O crimă misterioasă pe o autostradă blocată. Dacă ambuteiajul continuă, toți sunt în pericol. Dacă traficul se reia, suspectul dispare.

Nu poți să te faci nevăzut. 

Ucigașul este printre noi.

 „Jo Furniss duce misterul pe culmi noi. Legați-vă centura. Unghi mort este un raliu!” - Jack Jordan, autorul cărții Do No Harm 

Sergentul Belinda „Billy” Kidd se întoarce de la aeroport într-o mașină închiriată. Brusc, se produce un ambuteiaj. Câteva clipe mai târziu, ea găsește un șofer mort într-un sedan negru. Are o spiță de bicicletă înfiptă în ceafă. Ucigașul nu ar fi putut dispărea fără să fie văzut de zecile de martori – trebuie să fie încă acolo, printre ei.

 Unghi mort este genul de roman care te prinde prin felul în care este spusă povestea, nu neapărat prin deznodământ. Acțiunea se dezvoltă treptat, iar suspansul apare din informațiile oferite progresiv. Cititorul află ce se întâmplă din punctul de vedere al mai multor personaje, fiecare având propria poveste și secretele sale. Acest lucru menține interesul pe tot parcursul lecturii, chiar dacă rezolvarea nu este punctul forte al poveștii.

Ideea de bază este una inspirată și originală: un blocaj rutier de proporții, apărut în urma unor atentate, devine echivalentul unei „camere închise”, un spațiu limitat din care nimeni nu poate ieși, în interiorul căruia are loc o crimă. Agatha Christie este renumită pentru acest tip de intrigă folosit foarte des în romanele sale polițiste. Suspecții sunt numeroși, iar faptul că aceștia sunt oameni obișnuiți — șoferi și pasageri prinși într-o situație extremă — adaugă realism și credibilitate întregii intrigi.

Unul dintre punctele slabe ale romanului este construcția personajelor, care nu sunt prea bine conturate, deși fiecare personaj are propriul capitol, iar perspectiva narativă la persoana întâi creează o conexiune reală cu ele. Toți par să ascundă ceva, iar această senzație permanentă de neîncredere menține suspansul până aproape de final. În același timp, autorul profită de aceste istorii individuale pentru a atinge subiecte sensibile și actuale, precum violența domestică, traumele psihologice, discriminarea sau delincvența juvenilă, fără a forța nota.

Cu toate acestea câteva dintre ele ies clar în evidență și rămân memorabile. Această inegalitate nu afectează grav lectura, dar se simte mai ales spre final, când ritmul se accelerează vizibil.

Rezolvarea misterului vine rapid, poate prea rapid în raport cu firul narativ mai detaliat de până atunci. Deși există o tentativă de răsturnare finală de situație, cititorii vigilenți pot anticipa direcția în care se îndreaptă povestea. Cu toate acestea, finalul mai puțin spectaculos nu diminuează plăcerea lecturii, mai ales dacă lectura de până atunci a fost una plăcută și captivantă.

Am apreciat modul în care s-a dezvoltat povestea și, pentru asta, i-am acordat 4 steluțe. Poate că am fost mai generoasă în comparație cu alte recenzii, dar modul în care s-a desfășurat povestea a făcut lectura plăcută.

Mi-am notat și câteva citate care mi-au plăcut și cu această ocazie înscriu articolul în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana:

„— Un mare talent în viață este să știi când să vorbești și când să-ți ții naiba gura.”

„Speranța este veșnică.”

„Panica este un diavol mic și afurisit care îmi fură răsuflarea din gură. Ghearele lui ascuțite mi se cațără pe umăr și mă zgârie ...”

 La Gala SuperBlog 2025, Editura NICULESCU a pregătit pentru finaliști o surpriză — un set de cărți din genuri diferite, pe care abia aștept să le citesc.

Pe curând!

Urări de Crăciun 2025

 În 2023 am făcut o selecție de mesaje primite pe e-mail și aveam de gând să continui, dar în 2024 se pare că am omis această rubrică.

Anul acesta revin la idee și reiau selecția de urări, la fel ca atunci: mesaje și imagini care mi-au plăcut cel mai mult, în special cele adresate la persoana a doua singular. Sunt urări care se disting printr-un ton personal și prin atenția acordată cuvintelor, dincolo de formulele obișnuite de sezon.

Phantom Shopping România a ales să trimită un colind cunoscut:

Phantom Shopping România

Iată vin colindători, florile dalbe
Noaptea pe la cântători, florile dalbe
Florile dalbe

Și ei vin mereu, mereu, florile dalbe
Şi-l aduc pe Dumnezeu, florile dalbe
Florile dalbe

Dumnezeu adevărat, florile dalbe
Soare-n raze luminat, florile dalbe
Florile dalbe

Cartepedia a ales un mesaj cald, axat pe lectură și timp petrecut în liniște:

Crăciunul este despre lumină, liniște și momente petrecute alături de cei dragi.
Este timpul poveștilor spuse încet, al cărților răsfoite lângă brad și al bucuriei simple de a dărui.
Îți mulțumim că ai ales Cartepedia în acest an — pentru lecturi, descoperiri și inspirație.
Sărbătorile să-ți aducă pagini care să te emoționeze, să te bucure și să-ți amintească de magia lucrurilor mici.
Sub brad sau în liniștea unei seri de iarnă, o carte bună este întotdeauna un cadou perfect.

  Cu drag,
 Echipa Cartepedia

Zooplus, de data aceasta, a fost scurt și la obiect:

zooplus

Dragă Daniela Mihaela,

Crăciun fericit! Îți dorim ție și animăluțului tău multă sănătate, fericire și să fiți înconjurați doar de iubire și armonie.

Kfea.ro

Fundația Dan Voiculescu

În inboxul meu nu au fost mesaje doar în limba română:

Hi Daniela,

Want to wish you and your family a happy holiday season, and thank you for your support this year.

I can write as many stories as I like, but without amazing readers like you, those stories would never be complete. For that, I thank you sincerely.

“A writer only begins a book. A reader finishes it.”- Samuel Johnson

If you've read any Alex Cage books this year, please consider leaving a review if you haven't already. This helps with reader discoverability and allows me to start the books that we complete together.

Have a wonderful holiday season. Hope it's full of joy, happy new memories, and love.

Și pentru că binele se dă mai departe, voi încheia cu un mesaj care nu vine din zona comercială: mesajul Părintelui David, cel care ne-a fost alături ca ghid în Pelerinajul din Israel.

Înscriu această postare în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana.

Sărbători fericite!

Acest mesaj este pentru tine

Crăciunul nu este doar despre decoruri, cadouri sau mese îmbelșugate. 

Este pauza aceea pe care o aștepți demult, când te oprești puțin din agitația cotidiană și te întrebi: cum sunt eu?

Este despre recunoștință, liniște și conexiuni. Este perioada când facem bilanțul anului care în curând se va încheia.

Dacă ai ajuns aici, pe acest blog, vreau să știi un lucru: mesajul acesta este pentru tine. 
Nu întâmplător. 
Poate ai avut un an greu, poate ai obosit mai mult decât recunoști sau poate, pur și simplu, ai nevoie să ți se spună că ești exact așa cum trebuie să fii.

Îți doresc un Crăciun cu mai multă liniște, mai puțină presiune și mai multă căldură. Un Crăciun în care să-ți dai voie să simți, să ierți, să speri din nou.

Oriunde te-ai afla și prin orice ai trece, să nu uiți: nu ești singur. 

Iar uneori, cel mai frumos cadou este un gând bun primit la momentul potrivit.

Să ai un Crăciun cu sens și cu momente care contează!🎄🎅

#100TinyTreasures - Contraste

 Revin cu trei mini desene din seria #100TinyTreasures. Provocarea este un exercițiu artistic axat pe consecvență și explorare vizuală în format mic; nu impune teme fixe sau dimensiuni precise, și este adesea adaptată de fiecare participant în funcție de materiale, stil și ritm de lucru. 

Nu contează perfecțiunea, ci să creăm constant, deoarece actul de a crea lucruri mici, chiar și pentru 20-60 de minute, stimulează creativitatea, reduce stresul și ne ajută să ne dezvoltăm un obicei sănătos. Obiectivul este realizarea a 100 de miniaturi până în luna februarie; în acest moment eu am doar 33.

#31 - Acadele, globulețe

#32 - Moș Crăciun

#33 - Hemoragia Tăcerii

Desenele sunt realizate în creion, iar creioanele cerate completează jurnalul  meu vizual, în care sărbătoarea și tristețea, ludicul și durerea, pot exista în același cadru, fără să se anuleze reciproc.

Pe curând!🎨

100 Tiny Paintings in a Year:

#1 - Lăbuța de cățel

#2 - Vulturul Turul

#3 - Cavalerul luminii în văile întunecate

#4 - Câmp cu maci roșii sălbatici

#5 - Lăcaș sfânt

#6 - Fluturele copilăriei

#7 - Stand-up comedy

#8 - O floare multicoloră

#9, #10, #11, #12, #13 - Mini-picturi #100TinyTreasures

#14 si #15 - Mini-picturi de vacanță

#16, #17 și #18 - Momente de relaxare

#19 și #20 - Jazz Music

#21 și #22 - Fragmente de suflet în miniatură

#23, #24, #25, #26 - File de jurnal de toamnă

#27, #28, #29, #30 - File de noiembrie

SuperBlog 2025: O ediție de toamnă intensă

 Ediția SuperBlog cu numărul 31 tocmai s-a încheiat! Pentru mine a fost o experiență intensă, provocatoare și foarte valoroasă, din care am învățat lecții noi. Această ediție a avut 13 probe, iar eu am participat la toate și am obținut patru premii, dintre care două premii I și două premii II:

• Premiul I (proba 3): Sponsor Comfort Merino, articolul Somn sănătos, corp și minte în echilibru a obținut 100 puncte, premiul constă în: Pilotă Confort Organic N3 200×220 + 1 pernă Confort Lana 50×70;
• Premiul I (proba 5): Sponsor Tribul antreprenorilor, articolul Viitorul care vorbește a obținut 100 puncte, premiul constă în: abonament pe viață în Tribul Antreprenorilor și promovare articol câștigător;
• Premiul II (proba 8): Sponsor Anyoli, articolul Scrisoare pentru sora mea a obținut 99 puncte, premiul constă în: șnur magnetic cu rol antistres, pandantiv perlă;
• Premiul II (proba 9): Sponsor Editura NICULESCU, articolul Empatia în era AI a obținut 94 de puncte, premiul constă în: voucher în valoare de 300 lei.
  

Faptul că am ajuns printre finaliști, clasându-mă pe locul 5 cu 1249 de puncte, mă bucură enorm și mă face să apreciez și mai mult comunitatea pasionată de scris din care fac parte. 

Fiecare probă a fost o provocare diferită. De data aceasta am abordat cu mai mult curaj partea de storytelling și am ales să scriu articole bazate pe experiențe personale, dar și texte bine documentate și informative, care să fie cu adevărat utile celor care mă citesc. La începutul competiției am avut mai mult timp la dispoziție, ceea ce mi-a permis să șlefuiesc cu grijă articolele, însă spre final, timpul nu a mai fost de partea mea și am fost nevoită să scriu într-un ritm alert pentru a respecta termenele limită. Partea bună este că am învățat să mă adaptez și să pun accent pe esențial.

Image by congerdesign from Pixabay

Pe parcursul competiției, am întâlnit și situații mai puțin plăcute. Unii concurenți, nemulțumiți de notele primite, au criticat rezultatele celorlalți. Nu m-a descurajat niciodată această atitudine. Feedback-ul juriului și reacțiile cititorilor mei au fost întotdeauna cele care m-au motivat să continui și să mă perfecționez. Această experiență m-a învățat să rămân concentrată pe propriile obiective și să nu las factorii externi să afecteze pasiunea pentru scris.

Sponsorii au propus probe diferite ca abordare și dificultate, iar acest lucru m-a ajutat să-mi testez limitele și să-mi diversific stilul de scriere.

Lista sponsorilor:

• Alma Parchet
• Anyoli
• Confort Merino
• Depozit Virtual
• Duragon
• Editura NICULESCU
• Medicale-Shop
• Mobility
• Monini
• Pet Cochet
• Restaurant Seoul București 
• Today Advertising 

Finalul competiției va fi sărbătorit la Gala SuperBlog 2025, care va avea loc sâmbătă, 20 decembrie, la Restaurantul Korean Seoul din București. Participanții se vor bucura de preparate coreene autentice, cadouri din partea Editurii Niculescu și oportunitatea de a întâlni colegii finaliști, sponsorii și echipa organizatoare într-un cadru festiv și prietenos. Este un moment de celebrare a comunității SuperBlog.

Image by Myriams-Fotos from Pixabay

Participarea la SuperBlog 2025 nu a fost doar despre premii sau clasamente, ci despre disciplină, perseverență și pasiunea pentru scris. Această ediție m-a motivat să continui să creez conținut valoros, să învăț din fiecare provocare și să rămân concentrată pe dezvoltarea mea personală și profesională.

Tu ai participat la SuperBlog? Dar la alte competiții de scris? Care a fost cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o în urma unei astfel de experiențe?

Crăciun cu Ramon

 Duminică, 13 decembrie, am văzut proiecția filmului românesc „Crăciun cu Ramon”, în prezența echipei, la Inspire Cinema Craiova. 

Experiența a fost exact genul acela care îți reamintește de ce sunt apreciate filmele de sezon: pentru că oferă, timp de o oră și patruzeci de minute, o stare de bine, zâmbete pe buze și un sentiment de confort. Este un film potrivit pentru această perioadă a anului, când orașele sunt luminate festiv, oamenii devin, poate, mai atenți unii cu alții, iar ideea de familie capătă o semnificație mai puternică. La finalul filmului am făcut fotografii împreună cu actorii Pavel Bartoș și Anastasia Haiducu și cu regizorul Jesus del Cerro, de la care am primit și autografe.

Sincer, am fost foarte sceptică după dezamăgirea trăită cu „Planurile Iubiri” și, de aceea, am refuzat invitația la filmul „Catane”, alegând să-i dau o șansă filmului „Crăciun cu Ramon”. Nu regret acest lucru! Cred că este cel mai frumos film românesc pe care l-am văzut.

Pavel Bartoș, în rolul lui Ramon, interpretează un personaj simpatic și credibil: un soț devotat și viitor tată care, chiar înainte de Crăciun, ajunge implicat într-o aventură atât comică, cât și emoționantă. Acțiunea este următoarea: găsirea nepoatei dispărute a partenerei sale, care generează o serie de situații amuzante, întâlniri neașteptate și decizii luate rapid, fără ca filmul să își piardă coerența sau ritmul. Povestea are un parcurs alert, iar momentele de comedie sunt bine dozate, astfel încât să nu umbrească emoțiile reale ale personajelor.

Un alt punct forte este atmosfera. Filmările realizate iarna, în Oradea, creează, prin decoruri, lumini și cadrele exterioare, un fundal cald, cu specific de sărbătoare, care face povestea credibilă. Spiritul Crăciunului se simte nu doar prin replici sau muzică, ci prin întreaga construcție vizuală. În plus, peripețiile alături de Lungu, Ceapă și Litră aduc energie și dinamism, iar chimia dintre personaje este extraordinar construită, susținând evoluția narativă. Comedia și momentele sensibile se îmbină natural, fără dramatizări forțate și fără mesaje moralizatoare excesive. Mi-a plăcut și coloana sonoră, care a amplificat impactul vizual al filmului și a întărit emoțiile transmise de decoruri și interpretarea actorilor. Când a apărut Anisia Gafton într-o scenă am crezut că filmul va deveni o prosteală. De ce am crezut asta? Pentru că, întâmplător, în timp ce schimbam canalele pe TV, nu am văzut nici măcar un minut din emisiunea la care participă regulat și tot ce-am auzit au fost urlete, răgete sau cum vrei să le numești, în fine, o tâmpenie, însă nu a fost așa și mă bucur, pentru că ar fi stricat filmul.

„Crăciun cu Ramon” este, în opinia mea, un film potrivit pentru întreaga familie. Nu își propune să reinventeze genul, dar oferă exact ceea ce publicul caută în această perioadă: o poveste accesibilă, amuzantă și emoționantă, care amintește că generozitatea, bunătatea și spiritul sărbătorilor țin de alegerile pe care le facem. Dacă îți dorești un film care să te binedispună merită văzut în cinematograf. Pentru mine, a fost un mic cadou de Crăciun și îl recomand.

P.S.: mi-au dat și câteva lacrimi, dar nu mai spune la nimeni, bine?

Logodnicul din lună

 Opera Română Craiova îi invită pe iubitorii muzicii, marți, 9 decembrie 2025, la o reprezentație specială a îndrăgitei operete „Logodnicul din lună”.

Săptămâna aceasta, melomanii vor avea ocazia să se bucure din nou de fermecătoarea creație a lui Eduard Künneke, pe un libret de Herman Haller și Fritz Oliven, inspirat de comedia lui Max Kempner-Hochstädt.

Cu umor și farmec, opereta „Logodnicul din lună” urmărește ce se întâmplă atunci când visurile romantice se lovesc de realitate, iar o glumă nevinovată se transformă într-o aventură sentimentală. Nu întâmplător, la peste 100 de ani de la premiera absolută, spectacolul - presărat cu încurcături amuzante și apariții surprinzătoare - rămâne la fel de gustat de public. 

Punerea în scenă regizată de Laurențiu Nicu, care este și realizatorul coregrafiei, cu o scenografie semnată de Răsvan Drăgănescu, va fi prezentată din nou publicului marți, 9 decembrie, începând cu ora 19.00, în sala Cercului Militar Craiova.

Cele două reprezentații care îl vor avea la conducerea muzicală pe maestrul Florian George Zamfir, îi vor reuni, alături de Orchestra Operei Române Craiova, pe artiștii Corina Vlada (Julia de Weert), Petrișor Efrem (August Kuhbrot, Străinul I), Anca Țecu (Hannchen), Cristian Fofucă (Roderich de Weert, Străinul II), Daniel Cornescu (Josef Kuhbrot), Ada Apan (Wilhelmine Kuhbrot), Laurențiu Nicu (Egon von Wildenhagen), Adrian Grădinaru (Karl), Serghei Doroș (Hans) și Loredana Nicola, Alina Onofrei, Alexandra Iordache, Amina Almahadin (cameriste).

Biletele pot fi achiziționate online: https://iticket.ro/event/logodnicul-din-luna și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro sau la Cercul Militar cu o oră înainte de începerea evenimentului, în limita locurilor disponibile.

Spectacolul face parte din programul Stagiunii 2025-2026 dedicate Centenarului Elena Teodorini.

Cenușăreasa și moda franceză

Cenușăreasa, adică eu, se îmbracă de la case de modă franceze. Cu ajutorul zânei bune, adică Gemini, am probat câteva ținute foarte frumoase. 

Inspirația mi-a venit de la Claudia, prietena mea de la ClauAcademy, care are o rubrică nouă pe YouTube — ”Cafeaua de digitalizare”, unde explică foarte bine cum să folosești noile instrumente AI. Acolo am văzut cum s-a ”îmbrăcat” de la toate casele de modă și am fost curioasă să încerc și eu. 

Sunt cam sceptică în privința acestor instrumente, dar pentru un program gratuit, Gemini s-a comportat binișor — uneori nu respectă instrucțiunile date.

Stilul Balenciaga

Stilul Hermès

Stilul Saint Laurent (YSL)

Stilul Chanel

Stilul Dior

Stilul Dior

Stilul Dior

Cred că rezultatele sunt acceptabile, având în vedere că poza pe care i-am dat-o nu a fost prea clară. A fost o experiență interesantă, chiar dacă uneori Gemini a dat greș. Data viitoare voi încerca stilul caselor de modă italiene.

Pe curând!

Sfântul Ierarh Nicolae

Povestea Sfântului Ierarh Nicolae nu este doar o înșiruire de date și fapte bisericești. Este o călătorie fascinantă de la strictețea Asiei Mici din secolul al IV-lea până la frumoasa tradiție a ghetuțelor lustruite, pregătite de copii în așteptarea darurilor, din zilele noastre. Este arhitectul milosteniei discrete—un maestru al dărniciei care a preferat anonimatul în locul laudei.

Istoricii Bisericii îl plasează printre Părinții care au participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), acolo unde s-a stabilit Crezul (simbolul de credință). Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice pe 6 decembrie, în jurul anului 345 d.Hr., în Myra. Trupul său, izvorâtor de Mir, a fost ulterior strămutat la Bari, Italia (în 1087), unde este venerat și astăzi. O parte din moaștele sale (mâna dreaptă) a ajuns, printr-o istorie sinuoasă, în inima României, la Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" din București.

Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara din provincia Lichia, în Asia Mică, Nicolae a venit pe lume într-o familie înstărită. A deprins tainele  duhovnicești de la unchiul său, episcopul Patarelo, și a impresionat prin inteligență, blândețe și noblețe sufletească. Pentru dreapta sa credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini.

Apreciat pentru vasta sa cultură teologică, Sfântul Ierarh  Nicolae este pus, deseori, alături de apostoli. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, fiind considerat sfânt de popor chiar în timpul vieții. 

 Se spune că atunci când cetatea Mira a fost lovită de foamete, Sfântul Nicolae a reușit, prin mijlocirea sa, să aducă nave încărcate cu grâne, salvând mii de oameni de la moarte.

Tot el a salvat sufletele a două fete care ar fi urmat să-și scoată familie din sărăcie dând cinstea pe desfrânare.Tatăl lor era disperat pentru că nu putea să le ofere zestrea, care era singură șansă la o viață onestă. În acele vremuri crude, lipsa ei însemna, adesea, drumul spre rușine și pierzare. Nicolae, aflând de primejdia familiei, nu a oferit ajutorul la lumina zilei, ci sub mantia nopții. De trei ori la rând, el a strecurat prin fereastră (sau, după altă versiune, prin horn, în ciorapii puși la uscat) câte o pungă plină cu monede de aur.

Mai târziu, ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceștia îl cinstesc și îl consideră ocrotitorul lor. După ce și-a dăruit întreaga avere, Nicolae a fost chemat să păstorească cetatea Mira, devenind episcop. Sub haina smerită a unui ierarh, el a continuat să lupte împotriva nedreptății.

O faptă grăitoare este din vremea împăratului Constantin, când niște comandanți militari au fost condamnați la moarte pe nedrept și el a intervenit personal, apărând nevinovații cu o îndrăzneală care i-a impresionat pe judecători.

Datorită minunilor pe care le-a înfăptuit, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor.

Toate aceste minuni, dar și marea lui bunătate stau la baza convingerii că Moș Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie, mai ales că sfântul și-a împărțit toată averea moștenită, fără să păstreze nimic. Această poveste este temelia pe care s-a clădit mitul Moșului Nicolae, cel care răsplătește pe ascuns faptele bune și aduce speranță celor care au nevoie.

Sper că a trecut și pe la tine Moș Nicolae! La mine a ajuns deja, însă Uzzi cam încurcă moșii, așa că și-a pus costumul de ren și i-a dat o mână de ajutor moșului.

Este vremea perfectă să ne bucurăm împreună de această zi, așa că:

De Sfântul Nicolae, lasă grijile deoparte și primește în suflet lumină, pace și bucurie. Să fii mereu înconjurat de oameni dragi! La mulți ani!

***imagini generate cu Gemini
 

Planurile iubirii

 Duminica trecută am fost invitată la premiera filmului Planurile iubirii, dar nu am prea multe de spus despre această producție. Am acceptat invitația deoarece îmi doream să o întâlnesc pe Maia Morgenstern, însă am fost informată în ultimul moment că actorii nu vor mai fi prezenți la proiecție. Poate e mai bine că s-au răzgândit — nu aș fi putut ascunde dezamăgirea care mi se citea pe față.

Filmul se vrea a fi o comedie romantică: un arhitect american conservator, cu o carieră promițătoare, se reîntâlnește după 20 de ani cu o tânără româncă. Cei doi se căsătoresc, iar el primește un proiect de reamenajare a unei zone istorice din jurul Castelului Bran — motiv pentru care se mută temporar în România. În această nouă realitate, ei intră în contact cu oameni și obiceiuri complet diferite față de ce cunoștea arhitectul. Pe fondul diferențelor culturale, filmul mizează pe situații comice și pe contrastul dintre „Vest” și „românesc”.

Însă ceea ce vezi pe ecran nu reușește să redea nimic convingător. Dialogurile par forțate, personajele sunt construite simplist și par mai degrabă create pentru a genera umor decât pentru a exprima ceva real. Umorul și romance-ul nu sunt autentice — totul pare artificial, iar tensiunea sau empatia care ar putea face povestea credibilă lipsesc.

Mi-am pierdut interesul în primele 10–15 minute; filmul durează aproximativ 100 de minute, timp în care eu am vorbit cu o prietenă prin mesaje, în loc să urmăresc acțiunea.

Mi-aș fi dorit ca filmul să privească diferențele culturale cu mai multă profunzime, nu doar ca pe un pretext pentru gaguri și situații ușor de anticipat. Mi-aș fi dorit personaje bine conturate, conflicte sincere, umor care nu dă în ridicol și — de ce nu — o poveste de iubire care să pară reală, nu doar „de film”.

La prima vedere, Planurile iubirii poate fi perceput ca o comedie romantică plăcută, dar, în realitate, este un film superficial care nu convinge. Îl recomand doar dacă ești în căutarea unui film care să te destindă și să-ți ocupe timpul, fără a avea mari așteptări.

Pe curând!📽

Pielești îmbracă haine de sărbătoare - Wordless Wednesday

 Postarea participă la:

Wordless Wednesday
Happy Hour with picts

Gaynycdad

Resursa umană și puterea recunoștinței în succesul organizațional

 De ce resursa umană rămâne cea mai importantă resursă pentru firmă

În ultimul deceniu, studiile confirmă un adevăr pe care majoritatea antreprenorilor aleg să-l ignore: angajații sunt cel mai valoros activ al unei firme. Era Informatică a schimbat contextul lumii în care trăim astăzi. Într-un mediu economic puternic influențat de tehnologie și digitalizare, angajații nu mai reprezintă doar forță de muncă, ci un capital intelectual, foarte important pentru dezvoltarea firmei. În literatura de management modern, capitalul uman este considerat cea mai importantă resursă strategică — nu poate fi replicat, copiat, automatizat complet sau substituit fără pierderi majore pentru firmă. În plus, dacă această resursă este gestionată bine și corect poate fi fundația pe care se contruiește succesul de durată.

Oamenii rămân cea mai importantă resursă a unei firme, pentru că ei sunt cei care creează, coordonează, utilizează și dau valoare tuturor celorlalte resurse.

Image by GraphicMama-team from Pixabay

În era informatică, importanța lor nu scade, dimpotrivă crește: tehnologia amplifică potențialul oamenilor, ea nu poate înlocui gândirea, creativitatea, capacitatea lor de a se adapta la schimbări și de a comunica eficient cu ceilalți. Însă, valoarea angajaților pentru firmă, atunci când aceștia sunt înțeleși și prețuiți, este de neasemuit.

Când angajații buni pleacă firma pierde mai mult decât un om

SUN TZU spune, în arta războiului, că: ”Nu există mai mult de cinci culori primare, și totuși, combinate, acestea produc mai multe nuanțe decât pot fi ăzute vreodată.” și cred că acest citat se potrivește foarte bine și angajaților unei firme. Pentru că fiecare angajat contribuie cu competențe și cunoștințe specifice rolului său, iar aprecierea și valorificarea acestora permite obținerea unor rezultate mai bune decât ar putea fi realizate individual.

În ziua de astăzi, tot mai multe firme se confruntă cu o realitate destul de dureroasă: plecarea angajaților valoroși din posturi cheie, a specialiștilor care cunosc procese interne, a oamenilor care mențin echilibrul echipei sau care sunt foarte importanții în relația cu clienții.

Deși pierderile nu sunt de neglijat, adesea ele sunt subestimate:

• timp și bani investiți în recrutare, integrare și formare;
• demotivarea echipee;
• scăderea productivității;
• proiecte întrerupte sau întârziate;
• pierdere de know-how acumulat în ani de muncă.

Statisticile ne arată că un nou angajat are nevoie de aproximativ doi ani să ajungă la nivelul unuia experimentat care a părăsit firma.

Image by Mohamed Hassan from Pixabay

Cu toate acestea, mulți manageri tind să trateze plecările ca pe un lucru obișnuit, fără a analiza impactul real asupra firmei. În lipsa unei strategii clare de retenție și a unei culturi care să pună preț pe oameni, firmele ajung să piardă tocmai resursa care le poate asigura stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung.

De ce pleacă oamenii buni?

Angajații valoroși pot pleca chiar și atunci când sunt bine remunerați, dacă firma nu le oferă oportunități de dezvoltare, un climat de lucru plăcut, beneficii suplimentare și programe de recunoaștere.

În firme cu programe de recunoaștere a angajaților, ratele de retenție sunt mult mai mari: companiile cu astfel de programe au, în medie, cu  aproximativ 31% mai puține plecări voluntare.

Într-o lume în care ritmul rapid și multitaskingul au devenit normalitate, recunoștința capătă o valoare din ce în ce mai mare.

Un angajat motivat adoptă viziunea, valorile și misiunea firmei din care face parte și este dispus să depună efort suplimentar pentru realizarea obiectivelor.

Recunoașterea constantă, nu doar ocazională, crește angajamentul: cei care sunt apreciați lunar sau mai des sunt semnificativ mai implicați și mai productivi.

În plus, recunoașterea creează o cultură organizațională sănătoasă: un mediu în care oamenii se simt văzuți, respectați, parte din echipă — îmbunătățește colaborarea, satisfacția și loialitatea. Aici apare rolul cadourilor corporate și al obiectelor promoționale, dar nu ca obligație de final de an, ci ca mijloc de a crea experiențe — nu complezență. Un cadou corporate pentru angajatul lunii sau la finalizarea unui proiect important devine astfel un semn concret de apreciere, aduce fericire pe chipurile celor care le primesc, le îmbunătățește starea de spirit și scoate la iveală tot ce e mai bun din ei. Mai mult, aceste gesturi întăresc legăturile dintre colegi, stimulează implicarea și contribuie la construirea unei culturi organizaționale bazate pe recunoaștere și respect reciproc.

De multe ori, un obiect ales cu grijă, personalizat, util, inspirat, devine simbolul mesajului: „Suntem recunoscători pentru eforturile și rezultatele tale din cadrul firmei.”

Iar atunci când colaborezi cu un partener cu experiență în domeniu, capabil să ofere produse creative, variate și adaptate fiecărei situații, tot procesul devine mult mai simplu și mult mai eficient.

Experiențe memorabile cu Today Advertising — când recunoștința devine strategie

Today Advertising nu oferă doar obiecte promoționale. Oferă posibilitatea ca fiecare „mulțumesc” să ajungă direct în inimile angajaților.

sursă foto: Today Advertising

De peste un deceniu, compania creează și personalizează o gamă foarte variată de produse, de la articole „wow” — premium, surprinzătoare, cu design modern — până la obiecte utile, elegante, potrivite pentru birou sau pentru activitățile de zi cu zi.

Ce poți oferi pentru ca oamenii să se simtă într-adevăr văzuți?

• Cadouri corporate premium pentru momente cu adevărat speciale: aniversarea vechimii în companie, finalizarea unui proiect important, o performanță remarcabilă.
• Obiecte promoționale utile, personalizate discret, care îi însoțesc în viața de zi cu zi: termosuri, agende, kituri de birou, accesorii tech.
• Articole creative, neobișnuite, cu factor „wow”: seturi wellness, gadgeturi ingenioase, obiecte decorative cu mesaj personalizat.
• Merch personalizat care întărește identitatea echipei: tricouri, hanorace, sacoșe, genți, produse textile de calitate.

Nu sunt cadouri „de sezon”, ci simboluri ale recunoștinței — oferite exact atunci când contează.

Ele trebuie oferite astfel încât să fie apreciate cu adevărat:

• trebuie evitate mesajele standard;
• obiect să fie atent ales,să se potrivească omului, nu doar brandului;
• gestul să nu fie transformat într-o obligație formală.

Today Advertising este acel partener care pune în practică ideile, oferind cadouri pentru angajați care pot fi personalizate și adaptate fiecăruia, astfel încât să transmită că firma își cunoaște oamenii și îi apreciază.

Când recunoștința devine strategie, oamenii rămân. Și nu doar rămân — se implică, evoluează, creează, sunt loiali.

Concluzie

O companie care își tratează angajații cu respect și recunoștință nu doar păstrează oamenii buni — ci construiește o cultură organizațională sănătoasă.

Un „mulțumesc” spus la timp poate schimba relații, poate restabili încrederea, poate crește motivația. Iar atunci când este însoțit de un cadou, atent ales, își amplifică puterea.

Resursa umană este motorul oricărei afaceri.

Gesturile prin care arătăm că știm asta — fac diferența.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!