Am primit această carte în campania de testare din cadrul competiției SuperBlog, de la Editura NICULESCU, carte pe care eu am ales-o dintr-o listă de cărți pusă la dispoziția noastră.
Nu este un secret că îmi place genul thriller; am făcut alegerea după ce am citit sinopsis-ul :
O crimă misterioasă pe o autostradă blocată. Dacă ambuteiajul continuă, toți sunt în pericol. Dacă traficul se reia, suspectul dispare.
Nu poți să te faci nevăzut.
Ucigașul este printre noi.
„Jo Furniss duce misterul pe culmi noi. Legați-vă centura. Unghi mort este un raliu!” - Jack Jordan, autorul cărții Do No Harm
Sergentul Belinda „Billy” Kidd se întoarce de la aeroport într-o mașină închiriată. Brusc, se produce un ambuteiaj. Câteva clipe mai târziu, ea găsește un șofer mort într-un sedan negru. Are o spiță de bicicletă înfiptă în ceafă. Ucigașul nu ar fi putut dispărea fără să fie văzut de zecile de martori – trebuie să fie încă acolo, printre ei.
Unghi mort este genul de roman care te prinde prin felul în care este spusă povestea, nu neapărat prin deznodământ. Acțiunea se dezvoltă treptat, iar suspansul apare din informațiile oferite progresiv. Cititorul află ce se întâmplă din punctul de vedere al mai multor personaje, fiecare având propria poveste și secretele sale. Acest lucru menține interesul pe tot parcursul lecturii, chiar dacă rezolvarea nu este punctul forte al poveștii.
Ideea de bază este una inspirată și originală: un blocaj rutier de proporții, apărut în urma unor atentate, devine echivalentul unei „camere închise”, un spațiu limitat din care nimeni nu poate ieși, în interiorul căruia are loc o crimă. Agatha Christie este renumită pentru acest tip de intrigă folosit foarte des în romanele sale polițiste. Suspecții sunt numeroși, iar faptul că aceștia sunt oameni obișnuiți — șoferi și pasageri prinși într-o situație extremă — adaugă realism și credibilitate întregii intrigi.
Unul dintre punctele slabe ale romanului este construcția personajelor, care nu sunt prea bine conturate, deși fiecare personaj are propriul capitol, iar perspectiva narativă la persoana întâi creează o conexiune reală cu ele. Toți par să ascundă ceva, iar această senzație permanentă de neîncredere menține suspansul până aproape de final. În același timp, autorul profită de aceste istorii individuale pentru a atinge subiecte sensibile și actuale, precum violența domestică, traumele psihologice, discriminarea sau delincvența juvenilă, fără a forța nota.
Cu toate acestea câteva dintre ele ies clar în evidență și rămân memorabile. Această inegalitate nu afectează grav lectura, dar se simte mai ales spre final, când ritmul se accelerează vizibil.
Rezolvarea misterului vine rapid, poate prea rapid în raport cu firul narativ mai detaliat de până atunci. Deși există o tentativă de răsturnare finală de situație, cititorii vigilenți pot anticipa direcția în care se îndreaptă povestea. Cu toate acestea, finalul mai puțin spectaculos nu diminuează plăcerea lecturii, mai ales dacă lectura de până atunci a fost una plăcută și captivantă.
Am apreciat modul în care s-a dezvoltat povestea și, pentru asta, i-am acordat 4 steluțe. Poate că am fost mai generoasă în comparație cu alte recenzii, dar modul în care s-a desfășurat povestea a făcut lectura plăcută.
Mi-am notat și câteva citate care mi-au plăcut și cu această ocazie înscriu articolul în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana:
„— Un mare talent în viață este să știi când să vorbești și când să-ți ții naiba gura.”
„Speranța este veșnică.”
„Panica este un diavol mic și afurisit care îmi fură răsuflarea din gură. Ghearele lui ascuțite mi se cațără pe umăr și mă zgârie ...”
La Gala SuperBlog 2025, Editura NICULESCU a pregătit pentru finaliști o surpriză — un set de cărți din genuri diferite, pe care abia aștept să le citesc.
