Duminica trecută am fost invitată la premiera filmului Planurile iubirii, dar nu am prea multe de spus despre această producție. Am acceptat invitația deoarece îmi doream să o întâlnesc pe Maia Morgenstern, însă am fost informată în ultimul moment că actorii nu vor mai fi prezenți la proiecție. Poate e mai bine că s-au răzgândit — nu aș fi putut ascunde dezamăgirea care mi se citea pe față.
Însă ceea ce vezi pe ecran nu reușește să redea nimic convingător. Dialogurile par forțate, personajele sunt construite simplist și par mai degrabă create pentru a genera umor decât pentru a exprima ceva real. Umorul și romance-ul nu sunt autentice — totul pare artificial, iar tensiunea sau empatia care ar putea face povestea credibilă lipsesc.
Mi-am pierdut interesul în primele 10–15 minute; filmul durează aproximativ 100 de minute, timp în care eu am vorbit cu o prietenă prin mesaje, în loc să urmăresc acțiunea.
Mi-aș fi dorit ca filmul să privească diferențele culturale cu mai multă profunzime, nu doar ca pe un pretext pentru gaguri și situații ușor de anticipat. Mi-aș fi dorit personaje bine conturate, conflicte sincere, umor care nu dă în ridicol și — de ce nu — o poveste de iubire care să pară reală, nu doar „de film”.
La prima vedere, Planurile iubirii poate fi perceput ca o comedie romantică plăcută, dar, în realitate, este un film superficial care nu convinge. Îl recomand doar dacă ești în căutarea unui film care să te destindă și să-ți ocupe timpul, fără a avea mari așteptări.
Pe curând!📽
