joi, 1 februarie 2024

Biserica S.Bonaventura de pe colina Palatino

 În mini-vacanța am străbătut Roma la pas, am avut grijă să ne cazăm la un hotel care să fie aproape de toate obiectivele turistice. Am ales un hotel de 3 stele - Rome Garden Hotel - cu mic dejun inclus (mâncarea foarte gustoasă) și foarte curat. Ne-a surprins plăcut acest hotel, se făcea curat zilnic, condiții decente, la 3 stele nu aveam mari așteptări, dar acest hotel ni le-a depășit. 


Grădina hotelului era foarte drăguță, primăvara presupun că e plină cu flori, iar camerele au nume de flori. Noi am stat la camera 503 și era o narcisă. În print screen-ul de mai jos poți vedea distanțele până la obiectivele turistice, Vaticanul a fost cu 15 minute de mers pe jos mai departe, la celelalte obiective am făcut între 15-20 minute de mers pe jos:

Rome Garden Hotel

În fiecare zi ne-am propus să vizităm 2-3 obiective, iar azi îți voi arăta o mănăstire catolică, mai puțin cunoscută, situată pe cel mai înalt punct pe colina Palatino, în imediata apropiere a Colosseumului. Am descoperit-o întâmplător și am nimerit la fix când se făcea un tur ghidat gratuit al mănăstirii și al grădinii acesteia, care ofera o priveliște panoramică a Colosseumului.

Priveliște panoramică asupra Colosseumului din grădina mănăstirii.

Biserica-mănăstire franciscană a fost construită de Francesco Barberini, la cererea lui Bonaventura Gran, și a fost finalizată în anul 1689. Terenul pe care se află biserica  a fost deținut de familia Barberini, care până atunci se ocupaseră cu viticultura. Lucrările de construcție au început în 1675 peste un vechi apeduct din vremea împăratului Claudius (41-54) și au fost finalizate în 1689, însă Bonaventura nu a apucat să vadă biserica, deoarece a decedat cu cinci ani înainte de a fi finalizată. Deasupra ușii de la intrare are o statuie în stil baroc al Sfantului Bonaventura, iar deasupra ei este o fereastră circulară decorativă vitraliu modernă.


Biserica este o clădire cu plan în formă de navă, de o parte și de alta a altarului principal se află două capele mici în adânciturile peretelui. Tavanul bisericii a fost plat, dar ulterior a fost transformat în boltă, care este pictată 3D. La fel este pictată și mobila din mănăstire: un perete este mobilat cu mobilă din lemn masiv, următorul perete este pictat cu mobilă 3D, următorul are mobilă adevărată. Este foarte bine pictat că nici nu observam acest detaliu, dacă nu ne-ar fi spus ghidul. 

Altarul principal

Bolta bisericii pictată 3D

Am uitat să specific că pe zidul care duce la biserică și mănăstire sunt basoreliefuri care reprezintă etape din momentul răstignirii lui Iisus, care sunt protejate de gratii. Grădina mănăstirii este superbă, are soiuri diferite de pomi și flori, cu două fântâni decorative și mulți papagali verzi, pe care nu am reușit să-i fotografiez, dar care îți încântă auzul cu ciripitul lor.

Una dintre fântânile decorative in care am surprins niște reflexii.

Nu am reținut numele ghidului, dar a povestit foarte frumos și a avut o engleză foarte bună, înțelegeai ceea ce spune, grupul a fost mixt, a vorbit atât în italiană cât și engleză. Era voluntar la mănăstire. Turul a durat în jur de 20 de minute. Dacă ai drum la Colosseum îți recomand să vizitezi biserica și mănăstirea S.Bonaventura.

Biserica San Bonaventura de pe Colina Palatino nu este doar un loc de cult, ci și o fereastră deschisă către trecut, unde fiecare piatră vorbește despre perioade de timp diferite, și fiecare frescă te poartă prin epoci uitate. O vizită aici este o incursiune în trecutul Romei, într-un loc care continuă să trăiască și să respire istorie și credință.

Înscriu acest articol la rubrica Reflexii în oglindă, găzduită de Carmen, pe blogul ei - Între vis și realitate.

Pe curând!💝

marți, 30 ianuarie 2024

Castelul Sant'Angelo: Un monument emblematic al istoriei Romei

Roma, un oraș încărcat de istorie și cultură, cu clădiri și monumente impresionante, ce ascunde în fiecare colț povești fascinante despre evoluția sa. Unul dintre cele mai notabile simboluri ale Romei este Castelul Sant'Angelo, o fortăreață impunătoare care strălucește pe malul drept al râului Tibru. Acest monument spectaculos are o istorie plină de peripeții și transformări, reflectând tumultoasele evenimente ce au marcat evoluția orașului și a întregii regiuni.

Originile Castelului

Castelul Sant'Angelo a fost inițial construit între anii 135 și 139 e.n., în timpul domniei împăratului Hadrian. Monumentul a fost conceput ca un mausoleu imperial (în care să fie înmormântați el și succesorii săi) al Antoninilor,  ideea i-a venit (împăratului Hadrian) în una din frecventele sale călătorii în Orient. Cu o înălțime de peste 65 de metri și înconjurat de ziduri masive, clădirea era destinată să servească drept loc de odihnă eternă pentru familia imperială. 

Odată cu trecerea secolelor, funcția mausoleului s-a modificat. În timpul secolului al XIV-lea, Castelul Sant'Angelo a fost transformat într-o fortăreață impunătoare și închisoare, în timpul războiului cu goții și avanpost al cetății leonice și al burgului medieval. A fost fortăreață papală și refugiu al papilor în caz de pericol,  locul în care s-au păstrat comorile și documentele secrete ale Bisericii, iar astăzi este muzeu.


Legenda Arhanghelului Mihail

Un element remarcabil al istoriei castelului este legat de numele său. Castelul Sant'Angelo își datorează denumirea unei legende ce-l implică pe arhanghelul Mihail. Conform tradiției, în timpul ciumei din secolul al VI-lea, Papa Grigore cel Mare a văzut arhanghelul Mihail deasupra castelului, semn că Dumnezeu își arată mila și oprește molima. Din acel moment, castelul a primit numele său actual și a devenit asociat cu protecția divină.

În timpul Renașterii, Castelul Sant'Angelo a fost integrat în sistemul de apărare al Vaticanului și a fost conectat la Palatul Apostolic printr-un pasaj secret cunoscut sub numele de Passetto di Borgo. Această conexiune subterană a avut un rol crucial în asigurarea siguranței papei în timpurile de criză.


Astăzi, Muzeu și Monument Turistic

Astăzi, Castelul Sant'Angelo s-a transformat într-un muzeu fascinant care găzduiește o colecție impresionantă de artefacte istorice și arte frumoase. Vizitatorii au oportunitatea de a explora încăperile și sălile de expoziții, resimțind atmosfera unei epoci îndepărtate. Panorama de la nivelul superior al castelului oferă o vedere spectaculoasă asupra orașului eternei Rome.

Aspectul de azi al castelului Sant'Angelo, sediul Muzeului național, este în mare parte rezultatul eforturilor zidarilor de pe Tibru (sfârșitul sec. XIX) și al sistematizării bastioanelor grădinii realizată în 1939. Edificiul are un plan pătrat cu bastioane în colțuri, deasupra se ridică un corp cilindric roman și un turn pătrat, care înglobează coronamentul circular al mausoleului. Deasupra apartamentelor papale, se află camerele vicecastelanului și terasa pe care se găsește statuia arhanghelului Mihail cu sabia ridicată.

Castelul Sant'Angelo este un edificiu cu care puține locuri din lume pot concura, se poate lăuda cu întrebuințări diferite și, în același timp, cu o continuitate a locuirii fără întrerupere din anul 123 d.H.

În concluzie, Castelul Sant'Angelo este nu doar un martor impresionant al trecutului Romei, ci și un simbol al rezistenței și adaptabilității sale în fața schimbărilor istorice. De la mausoleu imperial la fortăreață și apoi la muzeu, Castelul Sant'Angelo continuă să impresioneze și să inspire vizitatorii din întreaga lume, aducând în prezent o fărâmă din gloria și misterul Romei antice.

 Mi-a plăcut foarte mult acest castel, de aceea am început seria postărilor din mini-vacanța la Roma cu acest monument istoric. Biletul de intrare l-am cumpărat chiar de acolo și a costat 13 euro, dar dacă îl achiziționezi din timp (online) și vrei și ghid (recomand) ieși mai ieftin și afli mult mai multe lucruri despre istoria acestui castel, dar eu nu am știut acest lucru.

Pe curând!💝


***Colaj realizat cu canva, muzica de Julius H. from Pixabay

miercuri, 24 ianuarie 2024

Adulții ăștia! - Caroline Hulse

Editura: Corint Books (Leda Edge) 2018
Gen: Comedie, dragoste
Titlul original: The Adults
Traducere: Alexandra Fusoi
Pagini: 416
Steluțe: 2,5

Sumarul cărții:

Claire și Matt au divorțat, dar, la un moment dat, au hotărât că fiicei lor i-ar prinde bine să petreacă un Crăciun ”normal”, în familie. Niciunul nu mai are habar a cui a fost ideea sau cine a propus să îi invite și pe noii lor parteneri. Cert e că Matt a venit cu iubita lui, Alex cea haioasă, deșteaptă și extrem de răbdătoare, iar Claire l-a adus pe Patrick, un atlet care se antrenează pentru triatlon și e numai bun de însurătoare. Iar fiica lor, Scarlett, l-a luat cu sine pe prietenul ei imaginar, Posey, care-i un iepure.

Așa că s-au trezit blocați toți cinci (sau șase?) într-o vacanță plină de ”activități amuzante” pe care cei mari le suportă doar străngând din dinți, bând vârtos după ce o trimit pe Scarllet la culcare și dezvăluind secrete mult prea personale din trecut. Și, cu toate că și-au propus cu toții să se poarte ”ca niște oameni în toată firea”, ”ca niște adulți responsabili”, în curând, vacanța lor, transformată într-un adevărat butoi cu pulbere, ia sfârșit acolo unde începe povestea cărții: cu un telefon dat la Salvare și sosirea unei ambulanțe la parcul de vacanță Happy Forest, lângă grota lui Moș Crăciun, peste drum de locul de fumat al spiridușilor...

CE S-O FI ÎNTÂMPLAT, OARE?

CE ȚI-E ȘI CU ADULȚII ĂȘTIA!

Citate favorite:

”Iritarea ducea la lipsă de rațiune, iar lipsa de rațiune era un eșec personal - și profesional.”

”- Nu există normal, Posey. Fiecare e diferit. Ești perfect așa cum ești. Ești tu. Ar trebui să-ți placă labele tale noduroase pentru că sunt ale tale.”

”- Viața e ce se întâmplă atunci când îți faci alte planuri.” 

Părerea mea personală despre Adulții ăștia!:

Avusesem în plan să citesc această carte mai devreme, dar, toate lucrurile se întămplă la timpul lor, așa că vremea potrivită să citesc această carte a fost sâmbătă ( 20 ianuarie). De ce spun că atunci a fost vremea ei? Pentru că joi și vineri au fost două zile groaznice la serviciu și nu aș fi putut să citesc o carte ”grea”, însă Adulții ăștia! a fost potrivită, plus că Dumnezeu a creat atmosfera potrivită, sâmbătă a nins, acțiunea cărții se desfășoară de sărbătorile de iarnă. Și, pentru că încă nu am despodobit bradul, am aprins și instalația, să fie totul ca la carte!😂


Cartea se citește ușor și se poate citi oricând, deoarece atmosfera sărbătorilor de iarnă nu este accentuată, ci relațiile dintre adulți! 
Este o comedie neagră care explorează dinamica complicată a unei familii neobișnuite în timpul sărbătorilor de Crăciun. Cartea prezintă povestea a patru adulți care decid să petreacă Crăciunul împreună, în ciuda faptului că sunt divorțați și au un copil împreună. Încercând să creeze o atmosferă festivă pentru copil, evenimentele iau o întorsătură neașteptată și amuzantă. Matt a fost căsătorit cu Claire și are o fetiță, Scarllet, cu ea, iar acum o are iubită pe Alex, iar Claire are un nou iubit, pe Patrick. Scarllet are un prieten - iepure imaginar, Posey. Toți cinci, sau șase, decid să facă sărbătorile împreună la Happy Forest. ”Adică... o vacanță cu foștii soți și noii parteneri? Ce fel de oameni fac așa ceva?


Fiecare eveniment, deoarece capitolele sunt doar numerotate,  începe cu un extras din broșura Happy Forest, un fel de preambul al evenimentelor care urmează să se întâmple. Uneori am râs și am apreciat abordarea realistă a situației. Cartea explorează teme precum relațiile complicate, schimbările în familie după divorț și modul în care oamenii încearcă să se adapteze la situații neconvenționale. Eforturile personajelor de a se înțelege reciproc, nu doar de a se tolera, au fost bine transpuse, iar toate subtilitățile răutăților pe care le-au ținut pentru sine au fost evidente. Este scrisă într-un ton comic, oferind cititorilor o privire amuzantă și provocatoare asupra vieții adulților în preajma sărbătorilor.
Am empatizat cu Alex, dar sigur nu aș fi avut răbdarea ei și povestea s-ar fi terminat în seară ”petrecerii”😂, iar Claire mi-a fost antipatică încă de la început, la fel și Matt și Patrick.
Este o carte ok, am râs și pentru asta am notat-o pe Goodreads cu 3 (2,5 steluțe).


marți, 16 ianuarie 2024

Proiecție Specială: Întâlnire cu actorii din Klaus & Barroso la Electroputere Mall

 Pe 23 ianuarie 2024, ora 19:00, Cinema Inspire VIP - Electroputere Mall, din Craiova, se transformă în locul perfect pentru o întâlnire de neuitat cu echipa și actorii din Klaus & Barroso. O comedie amuzantă scrisă de Grupa B (Adrian Nicolae, Cosmin „Micutzu” Nedelcu și Bogdan Theodor Olteanu) își continuă turneul început prin cele 13 orașe (Cluj Napoca, Brașov, Sibiu, Timișoara, Constanța, Galați, Iași, Botoșani, Suceava, Craiova, Oradea, Satu-Mare), oferind spectatorilor ocazia unică de a interacționa cu actorii și de a participa la discuții interactive.

Povestea filmului Klaus & Barroso este centrată în jurul unui barman și a unui bodyguard care încearcă să gestioneze o petrecere a burlacilor cu personaje excentrice și situații comice.

”Iubesc Klaus & Barroso, iubesc cinemaurile, iubesc publicul! Abia aștept să ne vedem să vă iau în brațe pe fiecare în parte!!!”, spune Cosmin „Micutzu” Nedelcu.

Actorii, Cosmin „Micutzu” Nedelcu, Adrian Nicolae și Vlad Brumaru, vor fi prezenți pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri la ora 19:00, pregătind terenul pentru proiecția filmului la ora 19:30. O oportunitate pentru fani de a afla povești neștiute din culisele producției.


Filmul Klaus & Barroso, produs de Bold Film Studio, se remarcă prin distribuția sa de excepție: Carol Ionescu, Alexandru Ion, Vlad Drăgulin, Rolando Matsangos, Codrin Boldea, Cezar Antal, Mădălina Craiu, Șerban Pavlu, Victoria Raileanu, Alin Florea, Mădălina Stoica, Bogdan Farcaș, Cătă Nicolau.

Cu un trailer captivant, Klaus & Barroso promite să ofere o experiență cinematografică memorabilă.

Biletele sunt disponibile online, iar spectatorii sunt încurajați să-și rezerve locurile online pe site-urile cinematografelor participante:https://boldfilmstudio.ro/productii/klaus-barroso/

 Asigură-te că nu ratezi această ocazie de a fi martorul unei seri de neuitat alături de Klaus & Barroso! Detalii suplimentare sunt disponibile pe pagina de Facebook Bold Film Studio.

luni, 15 ianuarie 2024

Mihai Eminescu: Geniul Poeziei Românești

,,Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit." (Mihai Eminescu)

Astăzi se împlinesc 174 de ani de la nașterea Geniului poeziei românești. Mihai Eminescu, născut pe 15 ianuarie 1850 în Botoșani, este considerat cel mai mare poet și reprezentant al romantismului în literatura română. Operele sale au marcat profund cultura românească, transformându-l într-un simbol al identității naționale. Aniversarea nașterii sale, pe 15 ianuarie, evidențiază contribuția remarcabilă a poetului la patrimoniul cultural românesc.

Fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti, și-a petrecut copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească. Aceste momente unice le evocă și în poeziile „Fiind băiet…” sau „O, rămâi”. 

A fost angajat ca funcționar la diverse instituții din Botoșani, la Tribunal și la Primărie și apoi pribegește cu trupa Tardini-Vlădicescu. Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu

În luna ianuarie a anului 1866, după moartea profesorului de limba română, Aron Pumnul, elevii au scos o broșură, „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, în care apare și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată de Mihai Eminovici. 

La 25 februarie/ 9 martie același an, debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aș avea”. Iosif Vulcan este cel care îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet și, mai târziu, și de alți membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii. A activat în rândul societăților studențești, astfel a ajuns să se împrietenească, la Viena, cu Ioan Slavici.

 A publicat în „Convorbiri Literare” și a devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a introdus la Junimea. În anii tinereții s-a îndrăgostit de Veronica Micle, poetă cunoscută oamenilor tocmai pentru iubirea care a legat-o de Mihai Eminescu.

În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În 1883, scrie și marile lui poeme: „Scrisorile” și „Luceafărul”. “LUCEAFĂRUL” este considerat  de Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy – ianuarie 2009), cel mai lung poem de dragoste   din LUME – 98 de strofe. Eminescu a scris versurile timp de  zece ani și prima dată i le-a citit Veronicăi  Micle. Manuscrisul (1882) poate fi văzut la Biblioteca Academiei Române din București.

În luna iunie a acelui an, surmenat, poetul s-a îmbolnăvit grav, fiind internat la spitalul doctorului Șuțu, apoi la un institut de lângă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii”, cu o prefață și cu texte selectate de Titu Maiorescu. La 15 iunie 1889, marele naționalist și poet român a murit.

Prin operele sale, el a reușit să transcendă timpul și să devină unul dintre cei mai importanți și iubiți poeți din istoria literaturii române. Închei această postare cu una dintre poeziile mele preferate:


Pe curând!💝