Plimbare la Castello Sforzesco

 Așa cum am promis data trecută, când am început să povestesc despre city break-ul de la Milano, am revenit cu un articol despre Castello Sforzesco.

Nu am reușit să vizitez muzeele din interiorul castelului, pentru că în plin sezon turistic biletele se epuizau foarte repede, trebuia făcută rezervare online. Totuși, am intrat în curtea interioară, am admirat fațadele exteriore și m-am plimbat prin parcul Sempione.

Mai jos las câteva informații despre castel culese de pe plăcuțele informative din interiorul curții Castelului, împreună cu câteva fotografii.

Castello Sforzesco din Milano, unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice ale orașului, este un simbol al puterii familiei Sforza și un veritabil muzeu în aer liber al Renașterii lombarde. Originile sale datează din secolul al XIV-lea, când Galeazzo al II-lea Visconti a ordonat construirea unei fortificații lângă zidurile orașului, cunoscută inițial sub numele de Castelul Porta Giovia (Poarta lui Jupiter). Ulterior, Castelul a fost consolidat și extins de succesorii săi, Gian Galeazzo și Filippo Maria Visconti, care l-au transformat într-o reședință ducală.

În 1450, Francesco Sforza, lider militar și Duce de Milano, a decis reconstrucția castelului la o scară grandioasă. Arhitecți și ingineri renumiți, precum Giovanni da Milano, Jacopo da Cortona, Bartolomeo Gadio și Antonio di Pietro Averulino (il Filarete), au transformat fortificația medievală într-un palat renascentist somptuos, potrivit pentru curtea ducală din Milano.

Printre urmașii săi celebri s-au numărat Galeazzo Maria Sforza și Ludovico il Moro, patroni ai artelor și protectori ai artiștilor. În această perioadă, Castelul a fost decorat de nume celebre precum Leonardo da Vinci și Donato Bramante, iar Ludovico il Moro a comandat și construirea Ponticella, sau "Podul Mic", o mică structură peste șanțul de apărare, care conecta reședința ducală cu parcul privat și terenurile de vânătoare. Ponticella, posibil inspirată de Bramante și construită în jurul anului 1495, include trei camere numite camerini, iar prima, cunoscută sub numele de Saletta Nera, ar fi fost decorată de Leonardo da Vinci.

După secolul al XVI-lea, Castelul a trecut printr-o perioadă dificilă: sub dominație spaniolă și apoi austriacă, a fost transformat într-o cazarmă și fortăreață, pierzând mare parte din fastul renascentist. În 1796, trupele napoleoniene au început demolarea unor părți ale zidurilor exterioare pentru proiectul Forumului Bonaparte, iar în secolul al XIX-lea, odată cu unificarea Italiei, a existat o dezbatere aprinsă asupra soartei Castelului.

Restaurarea completă a fost realizată de Luca Beltrami între 1893 și 1911, inclusiv reconstrucția celebrului Turn Filarete, prăbușit în urma unei explozii din 1521. Beltrami a transformat Castelul într-un adevărat sanctuar al memoriei istorice milaneze, păstrând urmele trecutului și decorurile renascentiste.

Astăzi, Castello Sforzesco găzduiește numeroase muzee și colecții:

• Muzeul de Arte Decorative: expune mobilier renascentist și baroc, obiecte din ceramică, sticlă, porțelan, aur și fildeș, precum și tapiserii celebre, cum ar fi tapiseriile Trivulzio, realizate între 1504 și 1509, fiecare tapiserie reprezentând câte o lună a anului.

• Armurariile: situate în Camera Verde, prezintă arme albe și de foc, folosite între secolele XVI și XVII, ilustrând atât tehnica militară, cât și comerțul european de armament.

• Muzeul Instrumentelor Muzicale: situat în Sala Jocurilor cu Mingea, găzduiește instrumente din secolele XVI–XIX.

• Muzeul de Mobilier și Sculptură în Lemn: expune mobilier lombard renascentist, inclusiv faimosul cassone al celor trei duci, și piese baroce și contemporane.

  

Restaurările recente (2012) au scos la lumină bogata decorare renascentistă a porticurilor curții Rocchetta, cu sgraffito și motive Sol Invictus, simbol al familiilor Visconti-Sforza, precum și decorațiuni florale, geometrice și grecești. Fragmentele restaurate păstrează straturile originale de decor, dar și tencuiala aplicată în perioada postbelică, conservând astfel istoria vizibilă a Castelului.

Castello Sforzesco nu este doar un monument istoric, ci și un spațiu activ cultural. Curtea interioară și Parcul Sempione, situat în spatele castelului, oferă o oază verde în centrul orașului, iar muzeele permit vizitatorilor să descopere arta și istoria orașului Milano de la Renaștere până în secolul XX.

Chiar dacă nu am reușit să vizitez și muzeele, am simțit din plin istoria orașului și am rămas cu dorința de a reveni pentru a descoperi comorile pe care muzeele castelului le păstrează.

Pe data viitoare!🏰