”Lansată în 2008, SuperBlog este cea mai longevivă și antrenantă competiție din blogosfera românească.”
Când am decis să mă înscriu în această ediție a competiției SuperBlog, mi-am propus ca obiectiv să fiu finalistă. Știam exact la ce mă înham, deși timpul nu era deloc de partea mea. Simțeam însă că am nevoie de o provocare. Una care să mă scoată din rutină și să mă forțeze să scriu cu scop, sub presiune, dar mai ales cu suflet.
Așteptările mele? Să scriu frumos, să respect deadline-urile și, poate, să prind și un premiu.
Realitatea? A fost mai intensă, mai solicitantă și, sincer, mai frumoasă decât mă așteptam. Am râs, am scris, m-am enervat pe deadline-uri – deși au fost generoase – și m-am bucurat ca un copil când mi-au ieșit articole de care sunt mândră.
Au fost 9 probe – fiecare cu tema ei, unele mai apropiate de stilul meu, altele complet în afara zonei de confort. Preferata mea? Proba 4 – Când vinul vorbește: inspirație într-un pahar de Beciul Domnesc, unde am dat frâu liber poetei din mine și, pentru prima dată, am scris un articol în versuri.
Cea mai dificilă? Categoric probele de la Vasco, unde, oricât m-am străduit, nu am reușit să obțin o notă mare. De fapt, nu știu dacă am reușit vreodată să impresionez jurații acestui sponsor.
Organizarea a fost o provocare în sine. Scriam între job, familie și alte responsabilități, dar cumva am reușit să fac față. Pentru că îmi doream. Pentru că simțeam că merită.
Unul dintre cele mai mari câștiguri ale SuperBlog nu a fost un premiu material, ci… oamenii. Cei din comunitate – bloggeri talentați, diverși, dar cu un numitor comun: pasiunea pentru scris. Schimbul de idei, susținerea, glumele din grup – toate au contribuit la senzația că nu suntem concurenți, ci colegi de aventură.
Am învățat că pot mai mult decât credeam. Că ideile vin în cele mai neașteptate momente – în tramvai, la duș, între două meetinguri. Că disciplina face diferența și că feedbackul, chiar și atunci când doare, te face mai bun. Am învățat să am încredere în vocea mea și să nu mă mai tem de expunere.
Am încheiat competiția pe locul 10. Însă, dincolo de clasament, cel mai mult m-a bucurat reacția cititorilor. Fiecare comentariu, fiecare mesaj în care cineva îmi spunea cât de mult i-a plăcut un articol a fost, pentru mine, un premiu.
Au fost și momente grele. Probe care nu mi-au ieșit, frustrări. Dar toate fac parte din proces.
Dacă aș lua-o de la capăt? Aș încerca să fiu mai organizată, poate să scriu cu un pic mai multă detașare. Dar nu aș schimba nimic din intensitatea acestei experiențe.
Le mulțumesc organizatorilor pentru perseverență și dedicare – nu e deloc ușor să pui în mișcare o competiție de o asemenea amploare. Le mulțumesc sponsorilor care cred în puterea cuvântului scris. Și celorlalți bloggeri, pentru inspirație și colegialitate.
Da, voi reveni. Pentru că SuperBlog nu e doar un concurs. E o stare de spirit. E un antrenament pentru creativitate și o sărbătoare a scrisului.
📖 Articolele mele:
- Cum să depășești barierele lingvistice în călătorii - 90 puncte
- Eșec și succes - pareteneri pe drumul prosperității - 91 puncte
- Când ”interzis” înseamnă provocare: amintire din copilărie - 97 puncte
- Vin de soi, povestea-n toi! - 95 puncte
- Povești vechi și traduceri moderne printre ruinele Inca - 91 puncte
- Între ieri și azi: vinul care unește generații - 96 puncte
- Perfect Simplu. Ca-n Oltenia! - 98 puncte
- Antreprenoriatul ca limbaj al viitorului - 96 puncte
- Monini - Invitat de onoare în bucătărie - 96 puncte
