Parcul Hanul Doctorului

 Trec zilnic pe lângă acest parc, în drumul meu către serviciu, dar niciodată nu l-am vizitat până de curând. Deoarece pe câmp, unde îl plimbam de obicei pe Uzzi, erau foarte multe ariste, dar și căpușe, l-am urcat în mașină și ne-am oprit în parc.

La ieșirea din Craiova spre București se află Parcul Hanul Doctorului. Parcul are un lac, alei și poduri de lemn și este amenajat pentru plimbări și petrecerea timpului liber. Nu este la fel de mare ca Parcul Nicolae Romanescu, dar merită vizitat.

Parcul poate fi o alegere bună pentru cei care vor să iasă din casă, să se plimbe în aer liber sau să petreacă puțin timp în natură. Este potrivit și pentru o ieșire cu familia ori pentru câteva fotografii spectaculoase.

O scurtă istorie a Parcului Hanul Doctorului

Povestea parcului începe în 1968, când arhitecții craioveni Victor Suciu și Gina Mărculescu au conceput amenajarea zonei. Parcul a fost inaugurat în 1972 și a devenit un loc de agrement pentru craioveni. În anii care au urmat, însă, spațiul a fost neglijat, iar aleile și amenajările s-au degradat. Nici acum parcul nu este foarte bine întreținut: copacii nu sunt toaletați, iarba a crescut în voie, cu toate acestea este un loc potrivit pentru o plimbare în aer liber.

Numele Hanul Doctorului vine de la medicul bulgar Petăr Beron, care a profesat la Craiova între 1832 și 1839. În 1841, acesta a cumpărat o moșie la marginea orașului, unde se afla un han. Beron a rămas în istoria Bulgariei și ca autor al „Abecedarului cu pești”, unul dintre primele manuale moderne de educație laică în limba bulgară. A murit în 1871, la moșia sa din Craiova.

Ce poți vedea în Parcul Hanul Doctorului din Craiova?

Lacul este unul dintre lucrurile care atrag privirea când ajungi în parc. Este înconjurat de alei, iar podurile de lemn fac legătura între diferite porțiuni ale parcului. Există elemente decorative interesante și anume: o construcție din lemn în formă de corabie și o moară decorativă. Acestea au fost instalate în 2018, când parcul a fost reamenajat, dându-i un aspect interesant. Tot atunci s-a amenajat și un loc special pentru făcut grătar, care este prevăzut cu zece grătare din cărămidă, două cuptoare și mese din lemn. Există și un ponton destinat pescuitului, precum și mobilier de joacă din lemn pentru copii.

Pe lângă lac și de-a lungul aleilor cresc mai mulți arbori, printre care chiparoșii de baltă, care se dezvoltă bine în soluri umede. Pe lac am observat și rățuște sălbatice, iar în timpul plimbării ne-a ieșit în cale un arici.

Parcul Hanul Doctorului ar putea fi un loc și mai plăcut dacă ar fi îngrijit mai bine. Chiar și așa, lacul, copacii și animalele întâlnite în timpul plimbării ne-au făcut să ne simțim bine aici. Vom reveni cu Uzzi, mai ales că avem nevoie de un loc în care să ne putem plimba fără grija aristelor, care îi pot intra în piele și îi pot provoca răni.

Ce locuri mai puțin cunoscute, dar care merită vizitate, ai descoperit în orașul tău?

Pe curând!

****fotografiile sunt din arhiva personală

Resident Evil (2026) – o evadare în lumea horror

 Când viața devine o corvoadă, pune PAUZĂ, apoi apasă pe REDARE și evadează în lumea filmului, pentru a-ți încărca bateriile și a-ți recăpăta energia! 

Așa am făcut și eu pe 19 septembrie, când am mers la cinema să văd Resident Evil. Mi-a prins bine ieșirea, iar filmul s-a dovedit o alegere inspirată pentru o seară în care voiam să mă deconectez de la grijile cotidiene. M-am relaxat, m-am deconectat și am avut parte de câteva momente care m-au amuzat.

Lansat în cinematografe începând cu 18 septembrie 2026, noul Resident Evil este regizat de Zach Cregger, cunoscut pentru filmele Barbarian și Weapons. De această dată, cineastul propune o poveste nouă în universul francizei, fără să se limiteze la reluarea aventurilor din filmele anterioare.

Personajul principal este Bryan, interpretat de Austin Abrams, un curier de produse medicale care ajunge prins într-o noapte de coșmar. O livrare îl aduce în mijlocul unor evenimente violente, iar ceea ce părea o misiune obișnuită se transformă într-o luptă pentru supraviețuire. Pe măsură ce situația scapă de sub control, Bryan trebuie să găsească o cale de a scăpa dintr-un mediu în care pericolul se ascunde la fiecare pas.

Din distribuție mai fac parte Zach Cherry, Kali Reis și Paul Walter Hauser. Scenariul este semnat de Zach Cregger și Shay Hatten, iar filmul păstrează elementele specifice seriei: creaturi monstruoase, confruntări violente și situații-limită.

Deși este încadrat în genul horror, mie nu mi s-a părut un film chiar atât de înfricoșător. Are scene tensionate și suficientă acțiune, însă nu lipsesc nici momentele amuzante, care mai „îndulcesc” atmosfera. Combinația dintre acțiune și umor îl face agreabil chiar și pentru cei care nu preferă filmele horror. Nu este neapărat o alegere pentru cei care caută groaza pură, dar poate fi pe gustul celor care preferă un horror cu multă acțiune și ritm alert.

 Pentru mine, filmul și-a atins scopul: mi-a oferit o experiență plăcută la cinema și câteva ore de evadare din programul obișnuit. La final, am făcut și o fotografie la panoul de promovare al filmului, ca amintire a ieșirii.

 Îl recomand celor care vor să vadă un film dinamic, cu elemente horror, fără să se aștepte neapărat la o experiență terifiantă.

Peștera Bolii – o întâlnire cu natura, istoria și legendele locului

După ce am coborât de la Cetatea dacică de la Bănița, următorul obiectiv a fost Peștera Bolii, care se află în zona Petroșani–Bănița, în județul Hunedoara, la aproximativ 6 km de Petroșani, pe drumul care leagă Valea Jiului de Țara Hațegului. Zona peșterii aparține comunei Bănița și se află în arealul Parcului Natural Grădiștea Muncelului–Cioclovina. Denumirea peșterii nu are legătură cu „boala”, ci provine de la familia Bolia, al cărei nume apare în documente medievale din secolul al XV-lea.

Înainte de a detalia traseul, merită să ne întoarcem puțin în timp, pentru a înțelege cum s-a format peisajul pe care îl vedem astăzi.

Munții Șureanu păstrează urmele unei lumi de mult dispărute. Cu peste 100 de milioane de ani în urmă, aici se întindea fundul cald și adânc al Mării Tethys. Straturile de sedimente depuse atunci au format calcarele mezozoice – rocile în care astăzi natura a sculptat peșteri și alte forme de relief carstic.

Acești munți fac parte din Pânza Getică și sunt alcătuiți în mare parte din roci metamorfice foarte vechi. În zonele de vest și sud-vest ale Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, spre Bănița și Pui, apar și roci sedimentare, calcare și gresii, formate în perioadele Paleozoic și Mezozoic, când mările și lacurile acopereau această regiune.

Cum se formează o peșteră

Peșterile sunt cele mai fascinante forme de relief. Apa de ploaie, infiltrată prin fisurile rocilor, a dizolvat lent calcarul, modelând în timp un relief spectaculos. Așa s-a format și Peștera Bolii, cu galerii largi și ușor de parcurs, săpate de-a lungul unui râu subteran.

În interior se pot observa speleoteme-formațiuni minerale care cresc foarte lent:

• stalactite, care atârnă din tavan
• stalagmite, care cresc de la sol
• coloane, formate prin unirea acestora
• scurgeri parietale
• gururi – mici bazine de apă
  

Cele mai frumoase stalactite pot fi admirate spre finalul traseului.

În timpul vizitei, atenția mi-a fost atrasă și de picturile de pe pereți, însă povestea lor este diferită de ceea ce ai putea crede la prima vedere.

Picturi rupestre - între inspirație și imaginație

Pe pereții Peșterii Bolii pot fi observate picturi care imită stilul artei rupestre preistorice. Aceste desene nu sunt autentice – ele au fost realizate în scop decorativ, în cadrul unor proiecte culturale și filmări internaționale, și nu reprezintă vestigii arheologice locale.

În anii 2000, Peștera Bolii a fost aleasă ca decor natural pentru filme și documentare istorice. Cu această ocazie, artiștii au creat picturi inspirate de celebrele peșteri Lascaux (Franța) și Altamira (Spania), folosind materiale și tehnici asemănătoare celor din epoca pietrei. Modelele recreate sugerează atmosfera lumii de acum zeci de mii de ani.

Picturile de pe pereții Peșterii Bolii NU sunt autentice. Ele au fost realizate pentru a recrea simbolic un fragment din universul preistoric. Trebuie privite ca pe o călătorie imaginară în timp – o punte între realitate și legendă.

Știai că...

Cele mai vechi picturi rupestre autentice descoperite în România se află în Peștera Coliboaia, în Munții Apuseni? Ele au peste 30.000 de ani și sunt unele dintre cele mai timpurii forme de artă cunoscute în Europa.

Dincolo de picturi, în peșteră există și forme stâncoase cărora oamenii le-au atribuit semnificații aparte. În jurul lor s-au născut credințe și legende transmise de-a lungul timpului.

Stânca Fecioara Maria cu pruncul în brațe este o apariție miraculoasă în peretele peșterii, din vremuri imemoriale. Icoana Maicii Domnului apare în multe dintre legendele locului.

Peștera Bolii, în special sala din fața Icoanei din perete, se caracterizează printr-o puternică încărcătură energetică, turiștii simțind o stare de bine, de liniște și echilibru. Întreaga zonă a peșterii face parte din centrul energetic Petroșani - Țarașana, înscris în harta zonelor energetice ale României.

Legendele Peșterii Bolii

Peștera Bolii nu este doar un loc al apei și al pietrei, ci și un loc al poveștilor. De-a lungul timpului, oamenii din aceste locuri au transmis din generație în generație legende despre iubire, dor și speranță – toate legate de acest spațiu magic.

Jupâneasa și izvorul dorului

Demult, o frumoasă și neînfricată jupâneasă stăpânea pământurile și pădurile din jurul Peșterii Bolii. Iubitul ei, chemat la luptă de Marele Lup Alb, era plecat în războaie îndepărtate. Cu dor și neliniște, fata cobora adesea la icoana Sfintei Fecioare Maria din adâncurile Peșterii, rugându-se fierbinte pentru întoarcerea lui grabnică.

Rugăciunea i-a fost ascultată, iar dorința nestinsă a jupânesei s-a împlinit: ea s-a prefăcut într-un pârâu cu ape limpezi, ce curge și astăzi prin peșteră la vale, căutându-și iubitul.

Cele două surori și inima din stâncă

Pe aceste meleaguri, într-un conac vechi, trăiau odinioară două surori. Cea mare era mândră și pretențioasă, refuzând toți petitorii. Cea mică era blândă, dar tăcută și nemângâiată, visând în taină la iubire.

Într-o zi geroasă de iarnă, au zărit amândouă în stâncă forma unei inimi răsturnate. În noaptea care a urmat, fata cea mică a visat un glas care le spunea:

„Dacă vă veți urma inima și vă veți ruga la icoana din peșteră, iubirea vă va fi dăruită. Dar dacă alegeți doar averea, veți rămâne singure.”

Se spune că fetele au ales să-și urmeze inima. Și, chiar înainte de Crăciun, iubirea le-a fost trimisă ca binecuvântare.

Legendele dau glas pietrei. Poate că, în liniștea peșterii, vei simți și tu șoapta lor...

Dincolo de povești și de formele care stârnesc imaginația, peștera este și adăpost pentru numeroase viețuitoare. Unele dintre ele sunt greu de observat, dar au un rol important în ecosistemul subteran.

Liliecii și viața ascunsă din peșteri

Peșterile din Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina sunt adevărate refugii pentru multe vietăți, dintre care liliecii ocupă un loc special. Aici trăiesc 14 dintre cele 32 de specii de lilieci cunoscute în România.

În Peștera Bolii pot fi observați, în funcție de sezon, lilieci precum:

• liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum)
• liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii)
• liliacul comun (Myotis myotis)

Aceștia folosesc peștera pentru odihnă, mai ales în perioadele mai reci sau pentru repaus zilnic.

Peștera Bolii nu este singurul adăpost important pentru lilieci. În alte cavități din regiune se găsesc colonii spectaculoase:

• în Complexul Carstic Ponorici-Cioclovina cu Apă trăiesc aproape 1000 de exemplare de liliac mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
• în Peștera Șura Mare se află una dintre cele mai mari colonii de liliac pitic (Pipistrellus pipistrellus) din Europa – peste 43.000 de exemplare!

Dar liliecii nu sunt singurii locuitori ai întunericului.

În peșteri trăiesc și specii numite troglobionte – animale care nu ies niciodată la lumină. Aceste viețuitoare sunt adaptate complet la viața în subteran : nu au vedere, sunt palide sau transparente și se mișcă încet. Multe dintre ele se găsesc doar în această regiune.

Printre cele mai cunoscute se numără:

• Drimeotus bolii – un mic gândac cavernicol
• Neobisium sturanyi – un pseudoscorpion minuscul

Aceste viețuitoare fragile depind de liniștea, curățenia și echilibrul mediului subteran. Vizitarea responsabilă a peșterii, fără zgomot, fără a atinge formațiunile și fără a deranja liliecii, este esențială pentru a le proteja.

Bogăția subterană nu se oprește la viețuitoare. Parcul adăpostește peste 400 de peșteri, unele remarcabile prin dimensiuni, altele prin descoperirile făcute în interiorul lor:

• Șura Mare – cu peste 10 km de galerii
• Cioclovina Uscată – celebră pentru descoperirea celui mai vechi craniu de Homo sapiens fossil­is din România și pentru al doilea cel mai mare zăcământ de guano-fosfat din Europa

Carstul din Munții Șureanu este un sistem viu, aflat în continuă transformare. Peșterile sunt adevărate arhive naturale care păstrează informații esențiale despre geologie, apă, viețuitoare și chiar despre trecutul îndepărtat al oamenilor.

Mi-a plăcut foarte mult Peștera Bolii. Ceea ce o face interesantă este faptul că, într-un spațiu de câteva sute de metri, natura, istoria și legendele locale se împletesc, dând locului un farmec aparte. Alt aspect interesant este acustica peșterii. A fost folosită pentru concerte și manifestări muzicale. Asociația Petro-Aqua menționează că încă din perioada interbelică în cea mai mare sală erau organizate concerte, iar tradiția a fost reluată în perioada contemporană. Mi-ar plăcea să merg la un concert susținut în peșteră!

Dacă ai drum în zonă, îți recomand să vizitezi peștera. Prețul biletului este 10 lei/persoană.

Pe curând!

*** Înscriu acest articol în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana

**** fotografiile sunt din arhiva personală, iar informațiile din articol sunt de pe panourile informative din peșteră

 

Ultimul bărbat de pe pământ – râsul de după apocalipsă

Am văzut la Craiova spectacolul „Ultimul bărbat de pe Pământ”, o comedie de Octavian Strunilă care m-a făcut să râd cu poftă de la început până la sfârșit.

Acțiunea se petrece în viitor, după o pandemie care a decimat omenirea. Puținii supraviețuitori de pe Pământ încearcă să construiască o lume nouă. Și ce ar putea fi mai important pentru început decât organizarea unor alegeri prezidențiale?

De aici începe nebunia! Un candidat nu vrea să fie președinte, dar soția lui visează să devină prima doamnă. Un geniu bețiv complică lucrurile în plină campanie electorală, iar doi tineri îndrăgostiți descoperă cum să pună în funcțiune o mașină a timpului. În loc să găsească liniștea unei lumi noi, personajele ajung prinse într-un carusel de situații absurde și încurcături, alimentate de ambiții și presărate cu momente savuroase.

Dincolo de comicul situațiilor, piesa ironizează lupta pentru putere și slăbiciunile omenești. Chiar și atunci când omenirea este pe cale să dispară, ambițiile politice, interesele personale și dorința de a ocupa un loc privilegiat nu dispar.

Actorii au jucat impecabil, cu energie, naturalețe și un simț al comicului care a dat savoare situațiilor. Replicile, personajele și ritmul spectacolului au transformat povestea postapocaliptică într-o experiență teatrală de care m-am bucurat din plin.

„Ultimul bărbat de pe Pământ” este mai mult decât o comedie despre supraviețuitorii unei lumi devastate. Este și o oglindă a societății noastre.

Recomand spectacolul celor care iubesc umorul inteligent și comediile care, printre hohote de râs, spun și adevărul despre noi. Pentru mine, seara a avut și o bucurie în plus: am văzut-o pe Ana Odagiu, pe care îmi doream să o întâlnesc, și am făcut o fotografie împreună. Nu a ieșit chiar cum mi-aș fi dorit, dar întâlnirea rămâne o amintire frumoasă.

 Pe curând!

„L’Arlesiana”, evenimentul muzical al săptămânii

 Festivalul Internațional Elena Teodorini, organizat de Opera Română Craiova, continuă în această săptămână cu un eveniment internațional: Cilea Opera Festival prezintă varianta în concert a operei „L’Arlesiana” de Francesco Cilea.

Iubitorii muzicii sunt invitați duminică, 11 octombrie 2026, de la ora 19.00, în sala Filarmonicii Oltenia, la opera „L’Arlesiana” de Francesco Cilea, unul dintre evenimentele importante ale ediției a XIX-a a Festivalului Internațional Elena Teodorini.

Cilea Opera Festival prezintă, în concert, fermecătoarea operă compusă de Francesco Cilea pe un libret de Leopoldo Marenco. Eveniment cultural dedicat muzicii clasice, operei și compozitorului Francesco Cilea, aflat sub direcția artistică a lui Alessandro Tirotta, Cilea Opera Festival din Reggio Calabria propune publicului craiovean o întâlnire specială cu ilustrul compozitor italian, ale cărui lucrări sunt mai puțin prezente în repertoriul scenelor românești.

Spectacolul propune publicului craiovean o poveste de dragoste tulburătoare, susținută de forța expresivă și intensitatea aparte a muzicii lui Francesco Cilea.

Distribuția îi reunește pe Davide Benigno (Federico), Chiara Tirotta (Rosa Mamai), Francesco Vultaggio (Baldassarre), Aurora Tirotta (Vivetta), Domenico Cagliuso (Metifio), Francesca Canale (L’Innocente) și Alex Franzò (Marco). Artiștii vor fi acompaniați de Orchestra del Teatro Cilea, sub conducerea muzicală a maestrului Alessandro Tirotta.

Opera Română Craiova, în turneu în Germania

Tot în această săptămână, Opera Română Craiova începe turneul în Germania, unde va susține șapte reprezentații, în perioada 9-18 octombrie. Programul este următorul:

• 9 octombrie 2026, ora 19.30 (ora Germaniei), Festspielhaus am Wall Emden. GALĂ DE OPERĂ ȘI OPERETĂ
• 11 octombrie 2026, ora 18.00, Haus der Kultur-Groβer Saal Waldkraiburg. TOSCA de Giacomo Puccini
• 13 octombrie 2026, ora 19.30, Stadthalle am Schloss Aschaffenburg. TOSCA de Giacomo Puccini       
• 15 octombrie 2026, ora 20.00, Das Wormser Theater Worms. IL TROVATORE de Giuseppe Verdi
• 16 octombrie 2026, ora 19.00, Modeon Marktoberdorf. IL TROVATORE de Giuseppe Verdi
• 17 octombrie 2026, ora 19.30, Stadthalle Germering. TOSCA de Giacomo Puccini
• 18 octombrie 2026, ora 18.00, Congresspark Hanau. GALĂ DE OPERĂ ȘI OPERETĂ

Artiștii craioveni vor ajunge în Emden, Waldkraiburg, Aschaffenburg, Worms, Marktoberdorf, Germering și Hanau, unde vor prezenta publicului german spectacolele „Tosca” de Giacomo Puccini, „Il Trovatore” de Giuseppe Verdi și o specială Gală de Operă și Operetă.

Programul lunii octombrie, în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini

Programul festivalului continuă pe scenele craiovene cu spectacole îndrăgite de cei mai tineri spectatori. Sâmbătă, 17 octombrie, de la ora 17.00, la Teatrul Național Marin Sorescu, cei mici sunt invitați să redescopere baletul „Zâna păpușilor” de Josef Bayer. Programul pentru copii continuă cu fermecătorul musical „Micuța Dorothy” de Marius Țeicu, duminică, 25 octombrie, de la ora 17.00, la Cercul Militar, iar pe 24 octombrie, de la ora 10.30, Teatrul Colibri îi invită pe cei mici să descopere lumea fermecată a lui „Aladin”.

Luna octombrie se încheie cu un important eveniment internațional al festivalului: opera „Nabucco” de Giuseppe Verdi, prezentată de Opera de Stat din Stara Zagora, unul dintre invitații speciali ai acestei ediții. Instituție lirică de prestigiu a Bulgariei, cu o îndelungată tradiție și un parcurs artistic apreciat internațional, Opera din Stara Zagora aduce în fața publicului craiovean una dintre marile opere ale repertoriului universal, joi, 29 octombrie, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar.

Festivalul Internațional Elena Teodorini, eveniment organizat de Opera Română Craiova, cu sprijinul Primăriei Craiova și al Consiliului Local al Municipiului Craiova, continuă până la data de 19 noiembrie cu noi spectacole, concerte și evenimente speciale.

Biletele pentru evenimentele Operei Române Craiova pot fi achiziționate pe: https://iticket.ro/partner/orc

Toți suntem malefici – Amanda Foody și C. L. Herman

 „Toți suntem malefici” este una dintre cărțile despre care încă nu știu exact ce să spun. Nu pentru că ar fi fost o lectură rea, ci pentru că nu știu finalul.

La început, nu m-a prins cine știe ce. Am încercat să intru în poveste, dar nu m-a dat pe spate. Spre final, însă, lucrurile au devenit interesante și am vrut să aflu ce se întâmplă mai departe.

Și aici vine partea care m-a enervat.

Cartea este primul volum dintr-o serie, dar pe copertă nu am văzut nicio mențiune care să indice acest lucru. Când am început să caut volumul următor, am descoperit că nu este tradus în română.

Serios, de ce nu este specificat clar că volumul face parte dintr-o serie? Nu mă deranjează să citesc serii, dar aș prefera să știu de la început la ce mă aștept. Tocmai când povestea a început să-mi stârnească interesul, am descoperit că nu pot continua lectura în limba română.

Dincolo de această nemulțumire, povestea are o premisă interesantă, construită în jurul rivalităților dintre familii și al luptei pentru putere.

Acțiunea se desfășoară în Ilvernath, un oraș în care șapte familii participă, din generație în generație, la un turnir mortal. Fiecare familie își desemnează un campion, iar câștigătorul obține controlul asupra unei surse de magie extrem de puternice. Miza este uriașă: pentru ca unul să câștige, ceilalți campioni trebuie să moară.

De data aceasta, însă, lucrurile se complică. Existența turnirului este dezvăluită public prin intermediul unei cărți care scoate la iveală secretele familiilor și oferă informații despre adversari. Astfel, competiția capătă o nouă dimensiune, iar campionii trebuie să decidă dacă urmează regulile moștenite sau încearcă să schimbe cursul evenimentelor.

Povestea este construită din perspectiva a patru personaje: Alistair Lowe, Isobel Macaslan, Gavin Grieve și Briony Thorburn. Fiecare are propriul trecut, secrete de familie și motive pentru care participă la competiție. Nu sunt doar niște adolescenți puși să se lupte între ei, ci tineri crescuți într-un sistem care le-a hotărât, practic, soarta înainte ca ei să poată alege ce vor să facă în viață. 

Per total, „Toți suntem malefici” a fost o lectură plăcută. Cartea mi-a amintit de Jocurile foamei, doar că aici arma folosită în luptă este magia. Mi-au plăcut suspansul și conflictele dintre personaje, care au făcut povestea să devină interesantă. Tocmai de aceea, mi-ar fi plăcut să pot continua lectura fără să fiu nevoită să aștept o traducere care, momentan, nu este disponibilă.

Tu ai citit cartea? Ai citit ambele volume? Cum este finalul?

Pe curând!

„Cei trei asasini” – o comedie în care planurile criminale stârnesc hohote de râs

 Am văzut spectacolul „Cei trei asasini”, o comedie în care iubirea, gelozia și dorința de a scăpa de propriile probleme duc la o succesiune de situații absurde și extrem de amuzante.

În centrul poveștii se află Barbara, soțul ei, Tom, și Jerry, amantul ei. Barbara este prinsă între cei doi bărbați și nu se poate hotărî pe cine își dorește cu adevărat. În loc să găsească o soluție simplă, cei trei ajung să pună la cale planuri de crimă, fiecare încercând să scape de celălalt. Totul se petrece într-o cameră de hotel, unde lucrurile scapă rapid de sub control, iar tentativele lor eșuează într-un mod hilar.

Ceea ce face spectacolul atât de amuzant este contrastul dintre intențiile serioase ale personajelor și incapacitatea lor de a duce ceva la bun sfârșit. Fiecare încearcă să dețină controlul, dar ajunge să complice și mai mult lucrurile.

Spectacolul este o adaptare realizată de Mihai Bendeac după piesa „Crimă la Howard Johnson”, de Ron Clark și Sam Bobrick. În distribuție îi regăsim pe Mihai Bendeac, Anca Dinicu și Vlad Drăgulin, iar regia este semnată tot de Mihai Bendeac.

Mi-am dorit foarte mult să-l văd pe Bendeac jucând într-o piesă de teatru, deoarece îl mai văzusem în alte spectacole, dar numai pe YouTube. Cel mai mult m-a surprins Vlad Drăgulin. Probabil că îi știi pe cei trei din serialul „Băieți de oraș”, însă pe scenă sunt diferiți. În timp ce Mihai și Anca păstrau, pe alocuri, „vocea” personajelor din serial, Vlad a rămas în personaj pe tot parcursul spectacolului.

Pentru mine, a fost interesant să-i văd pe cei trei actori într-un context. Tu ai văzut „Cei trei asasini”? Dacă da, care dintre actori te-a surprins cel mai mult? 

Pe curând!