Monica Lovinescu - Vocea Speranței din regimul comunist

La Radio Cultural, a fost o emisiunea dedicată Monicăi Lovinescu. Azi se împlinesc 100 de ani de la nașterea jurnalistei și criticului literar, simbol al libertății și al curajului pentru românii aflați în exil, dar și pentru cei rămași ”acasă” sub regimul comunist, care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva regimului comunist și m-am gândit că ar fi bine să scriu despre acest eveniment, pentru că mulți nu au auzit de Monica Lovinescu (nici eu nu auzisem) și ”cât de bine” era înainte.

sursă foto: Humanitas

Scurtă biografie:

- Monica Lovinescu s-a născut pe 19 noiembrie 1923 în Bucureștiul interbelic;

- copilăria și-a petrecut-o înconjurată de artă în toate felurile ei, astfel la vărsta de 8 ani  publică un basm în revista ”Dimineața copiilor” (1931), iar la 15 ani publică proze scurte în ”Vremea” și ”Kalende”;

- în 1946 și-a luat licența în litere la Universitatea din București;

- după moartea tatălui său, la vârsta de 20 de ani, publică romanul ”În contratimp”. După cel de-al doilea Război Mondial s-a apucat să scrie critică teatrală, iar în cadrul seminarului de teatru a fost asistenta lui Camil Petrescu.

- Când trupele sovietice au ocupat România și nu exista nicio îndoială că în țara noastră se va instala regimul comunist, reușește să primească o bursă a statului francez, în septembrie 1947;

- În anul 1948 când regele Mihai este forțat să abdice, Monica cere azil politic;

-în perioada 1951-1975 a realizat emisiuni literale și muzicale la Radiofuziunea Franceză;

- în 1962 a început colaborarea cu radio Europa Liberă, unde avea două emisiuni săptămânale cu puternică influență în Romănia;

- în 1977 Monica Lovinescu ajunge în comă la spital pentru că Nicolae Ceaușescu aprobă ”lichidarea incomodei crainice” deoarece își dorea să o vadă pe Monica o legumă, este bătută crunt în curtea casei sale, de doi agenți palestinieni trimiși de Securitate în Franța;

Cinci zile mai târziu, ignoră sfaturile medicilor de a rămâne în spital, și părăsește spitalul pentru a articipa la conferința de presă a lui Paul Goma, la televiziunea franceză și entru a denunța agresiunea, la microfonul Europei Libere;

- din 1990 Editura Humanitas i-a publicat cărțile, jurnalul, volumele de studii și articolele citite la Radio Europa Liberă;

- în 1999 a primit Ordinul ”Steaua României în rang de Mare Cavaler”:

- 20 aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani se stinge din viață, la Villiers-le-Bel, lângă Paris. Președinția României a decorat-o postmortem cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer.

Mama Monicăi, rămasă în România, a fost persecutată și arestată de autoritățile comuniste pentru că nu a vrut să-și trădeze fiica aflată în exil. A murit la vârsta de 71 de ani după ce a îndurat doi ani de temniță grea și apoi aruncată într-o groapă comună. 

Dosare personale, rapoarte, ziare și reviste despre Monica Lovinescu găsești în arhiva online a exilului românesc. Iar dacă locuiești în București sau ai drum, de azi și până pe 30 decembrie, La Mița Biciclista (clădire monument istoric), a fost creată o expoziție manifest, o mică parte din ceea ce a fost Monica Lovinescu care cuprinde documente din viața personală, fotografii emoționante, fragmente audio, operele sale și dragostea pentru Virgil Ierunca. Expoziția poartă numele de ”Vocea care ni s-a dat” și este un omagiu pentru Monica.

Pe curând!