Refugiul este continuarea cărții Sanatoriul, care pentru un debut mi s-a părut foarte bună ideea acțiunii. Cartea se termina cu cineva care o urmărește pe Elin, însă în Refugiul nu am aflat cine o urmărea, ori din cauză că mi-am pierdut interesul nu am realizat că a deslușit misterul(?!), ori autoarea a uitat de mister, cine știe!
Descrierea cărții este următoarea:
Continuarea bestsellerului internațional Sanatoriul
Abia așteptau să stea aici!
Un wellness retreat idilic s-a deschis pe o insulă de pe coasta engleză, promițând odihnă și relaxare. Insula, cunoscută localnicilor drept Reaper’s Rock, are un trecut întunecat: a fost cândva terenul unui criminal în serie și se zvonește că ar fi blestemată.
Acum nu mai pot pleca!
Un cadavru este găsit sub pavilionul de yoga, aparent victima unei căzături tragice. Dar detectiva Elin Warner află curând că femeia nu se număra printre oaspeți.
Și ar face orice să scape.
Elin descoperă tot mai multe secrete, iar, când o altă persoană se îneacă în timpul unei scufundări, Elin începe să suspecteze că aceste morți nu au, de fapt, nimic accidental. Dar de ce oaspeții acestei stațiuni de lux au devenit țintele unui ucigaș? Elin trebuie să descopere criminalul înainte ca refugiul să se transforme în iad.
„O poveste la fel de înfiorătoare ca insula ce îi slujește drept cadru. Să nu aveți încredere în niciunul dintre protagoniștii Refugiului!“ - Stacy Willingham, autoarea bestsellerului internațional Scânteie în beznă
„Vocea lui Pearse e incredibil de puternică în Refugiul. Suspansul crește și tot crește, atingând un punct culminant incredibil.“ - David Baldacci
„Undeva, unde să te retragi să îți vindeci rănile. Un refugiu. Pare un spațiu în care poți să te simți în siguranță, nu-i așa? Doar că, uneori, răul stă la pândă tocmai în astfel de locuri. Izolare, tensiune, mister – cele trei cuvinte care definesc cel mai bine noul roman al lui Sarah Pearse.“ - Marian Coman, redactor-șef Armada
Continuarea ”bestsellerului” Sanatoriu a fost dezamăgitoare !!! Refugiul este aceeași Mărie, dar cu altă pălărie, însă în Sanatoriu a fost mult mai verosimil motivul pentru care ajutoarele (trupele speciale) întărziau să apară, aici a fost ceva de genul: ”lasă frate că în stațiune avem decât un mort, dar la accidentul ăsta avem 20, aici e de noi, se descurcă ea, Elin!”
Acțiunea se petrece pe o insulă cu o istorie întunecată, ajutoarele întărzie să apară, pe motiv că sunt ocupate cu alt accident, deși pe insulă este liber un criminal și numărul victimelor începe să crească. Elin acționează singură!
Mi-a plăcut ideea cu Stânca Diavolului (Doamna cu coasa) și istoria insulei, dar nu a fost suficient, pentru că acțiunea a fost lentă cu suspans la minim, personaje slab dezvoltate, intrigi inutile.
Cartea are și greșeli, numele detectivului Steed este încurcat cu numele unui decedat, Seth, etc.
Cartea am cumpărat-o de pe Nemira:, iar pe Goodreads am punctat-o cu 2 steluțe:
