Duminică, 13 decembrie, am văzut proiecția filmului românesc „Crăciun cu Ramon”, în prezența echipei, la Inspire Cinema Craiova.
Experiența a fost exact genul acela care îți reamintește de ce sunt apreciate filmele de sezon: pentru că oferă, timp de o oră și patruzeci de minute, o stare de bine, zâmbete pe buze și un sentiment de confort. Este un film potrivit pentru această perioadă a anului, când orașele sunt luminate festiv, oamenii devin, poate, mai atenți unii cu alții, iar ideea de familie capătă o semnificație mai puternică. La finalul filmului am făcut fotografii împreună cu actorii Pavel Bartoș și Anastasia Haiducu și cu regizorul Jesus del Cerro, de la care am primit și autografe.
Sincer, am fost foarte sceptică după dezamăgirea trăită cu „Planurile Iubiri” și, de aceea, am refuzat invitația la filmul „Catane”, alegând să-i dau o șansă filmului „Crăciun cu Ramon”. Nu regret acest lucru! Cred că este cel mai frumos film românesc pe care l-am văzut.
Pavel Bartoș, în rolul lui Ramon, interpretează un personaj simpatic și credibil: un soț devotat și viitor tată care, chiar înainte de Crăciun, ajunge implicat într-o aventură atât comică, cât și emoționantă. Acțiunea este următoarea: găsirea nepoatei dispărute a partenerei sale, care generează o serie de situații amuzante, întâlniri neașteptate și decizii luate rapid, fără ca filmul să își piardă coerența sau ritmul. Povestea are un parcurs alert, iar momentele de comedie sunt bine dozate, astfel încât să nu umbrească emoțiile reale ale personajelor.
Un alt punct forte este atmosfera. Filmările realizate iarna, în Oradea, creează, prin decoruri, lumini și cadrele exterioare, un fundal cald, cu specific de sărbătoare, care face povestea credibilă. Spiritul Crăciunului se simte nu doar prin replici sau muzică, ci prin întreaga construcție vizuală. În plus, peripețiile alături de Lungu, Ceapă și Litră aduc energie și dinamism, iar chimia dintre personaje este extraordinar construită, susținând evoluția narativă. Comedia și momentele sensibile se îmbină natural, fără dramatizări forțate și fără mesaje moralizatoare excesive. Mi-a plăcut și coloana sonoră, care a amplificat impactul vizual al filmului și a întărit emoțiile transmise de decoruri și interpretarea actorilor. Când a apărut Anisia Gafton într-o scenă am crezut că filmul va deveni o prosteală. De ce am crezut asta? Pentru că, întâmplător, în timp ce schimbam canalele pe TV, nu am văzut nici măcar un minut din emisiunea la care participă regulat și tot ce-am auzit au fost urlete, răgete sau cum vrei să le numești, în fine, o tâmpenie, însă nu a fost așa și mă bucur, pentru că ar fi stricat filmul.
„Crăciun cu Ramon” este, în opinia mea, un film potrivit pentru întreaga familie. Nu își propune să reinventeze genul, dar oferă exact ceea ce publicul caută în această perioadă: o poveste accesibilă, amuzantă și emoționantă, care amintește că generozitatea, bunătatea și spiritul sărbătorilor țin de alegerile pe care le facem. Dacă îți dorești un film care să te binedispună merită văzut în cinematograf. Pentru mine, a fost un mic cadou de Crăciun și îl recomand.
P.S.: mi-au dat și câteva lacrimi, dar nu mai spune la nimeni, bine?
Opera Română Craiova îi invită pe iubitorii muzicii, marți, 9 decembrie 2025, la o reprezentație specială a îndrăgitei operete „Logodnicul din lună”.
Săptămâna aceasta, melomanii vor avea ocazia să se bucure din nou de fermecătoarea creație a lui Eduard Künneke, pe un libret de Herman Haller și Fritz Oliven, inspirat de comedia lui Max Kempner-Hochstädt.
Cu umor și farmec, opereta „Logodnicul din lună” urmărește ce se întâmplă atunci când visurile romantice se lovesc de realitate, iar o glumă nevinovată se transformă într-o aventură sentimentală. Nu întâmplător, la peste 100 de ani de la premiera absolută, spectacolul - presărat cu încurcături amuzante și apariții surprinzătoare - rămâne la fel de gustat de public.
Punerea în scenă regizată de Laurențiu Nicu, care este și realizatorul coregrafiei, cu o scenografie semnată de Răsvan Drăgănescu, va fi prezentată din nou publicului marți, 9 decembrie, începând cu ora 19.00, în sala Cercului Militar Craiova.
Cele două reprezentații care îl vor avea la conducerea muzicală pe maestrul Florian George Zamfir, îi vor reuni, alături de Orchestra Operei Române Craiova, pe artiștii Corina Vlada (Julia de Weert), Petrișor Efrem (August Kuhbrot, Străinul I), Anca Țecu (Hannchen), Cristian Fofucă (Roderich de Weert, Străinul II), Daniel Cornescu (Josef Kuhbrot), Ada Apan (Wilhelmine Kuhbrot), Laurențiu Nicu (Egon von Wildenhagen), Adrian Grădinaru (Karl), Serghei Doroș (Hans) și Loredana Nicola, Alina Onofrei, Alexandra Iordache, Amina Almahadin (cameriste).
Biletele pot fi achiziționate online: https://iticket.ro/event/logodnicul-din-lunași la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro sau la Cercul Militar cu o oră înainte de începerea evenimentului, în limita locurilor disponibile.
Spectacolul face parte din programul Stagiunii 2025-2026 dedicate Centenarului Elena Teodorini.
Cenușăreasa, adică eu, se îmbracă de la case de modă franceze. Cu ajutorul zânei bune, adică Gemini, am probat câteva ținute foarte frumoase.
Inspirația mi-a venit de la Claudia, prietena mea de la ClauAcademy, care are o rubrică nouă pe YouTube — ”Cafeaua de digitalizare”, unde explică foarte bine cum să folosești noile instrumente AI. Acolo am văzut cum s-a ”îmbrăcat” de la toate casele de modă și am fost curioasă să încerc și eu.
Sunt cam sceptică în privința acestor instrumente, dar pentru un program gratuit, Gemini s-a comportat binișor — uneori nu respectă instrucțiunile date.
Stilul Balenciaga
Stilul Hermès
Stilul Saint Laurent (YSL)
Stilul Chanel
Stilul Dior
Stilul Dior
Stilul Dior
Cred că rezultatele sunt acceptabile, având în vedere că poza pe care i-am dat-o nu a fost prea clară. A fost o experiență interesantă, chiar dacă uneori Gemini a dat greș. Data viitoare voi încerca stilul caselor de modă italiene.
Povestea Sfântului Ierarh Nicolae nu este doar o înșiruire de date și fapte bisericești. Este o călătorie fascinantă de la strictețea Asiei Mici din secolul al IV-lea până la frumoasa tradiție a ghetuțelor lustruite, pregătite de copii în așteptarea darurilor, din zilele noastre. Este arhitectul milosteniei discrete—un maestru al dărniciei care a preferat anonimatul în locul laudei.
Istoricii Bisericii îl plasează printre Părinții care au participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), acolo unde s-a stabilit Crezul (simbolul de credință). Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice pe 6 decembrie, în jurul anului 345 d.Hr., în Myra. Trupul său, izvorâtor de Mir, a fost ulterior strămutat la Bari, Italia (în 1087), unde este venerat și astăzi. O parte din moaștele sale (mâna dreaptă) a ajuns, printr-o istorie sinuoasă, în inima României, la Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" din București.
Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara din provincia Lichia, în Asia Mică, Nicolae a venit pe lume într-o familie înstărită. A deprins tainele duhovnicești de la unchiul său, episcopul Patarelo, și a impresionat prin inteligență, blândețe și noblețe sufletească. Pentru dreapta sa credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini.
Apreciat pentru vasta sa cultură teologică, Sfântul Ierarh Nicolae este pus, deseori, alături de apostoli. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, fiind considerat sfânt de popor chiar în timpul vieții.
Se spune că atunci când cetatea Mira a fost lovită de foamete, Sfântul Nicolae a reușit, prin mijlocirea sa, să aducă nave încărcate cu grâne, salvând mii de oameni de la moarte.
Tot el a salvat sufletele a două fete care ar fi urmat să-și scoată familie din sărăcie dând cinstea pe desfrânare.Tatăl lor era disperat pentru că nu putea să le ofere zestrea, care era singură șansă la o viață onestă. În acele vremuri crude, lipsa ei însemna, adesea, drumul spre rușine și pierzare. Nicolae, aflând de primejdia familiei, nu a oferit ajutorul la lumina zilei, ci sub mantia nopții. De trei ori la rând, el a strecurat prin fereastră (sau, după altă versiune, prin horn, în ciorapii puși la uscat) câte o pungă plină cu monede de aur.
Mai târziu, ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceștia îl cinstesc și îl consideră ocrotitorul lor. După ce și-a dăruit întreaga avere, Nicolae a fost chemat să păstorească cetatea Mira, devenind episcop. Sub haina smerită a unui ierarh, el a continuat să lupte împotriva nedreptății.
O faptă grăitoare este din vremea împăratului Constantin, când niște comandanți militari au fost condamnați la moarte pe nedrept și el a intervenit personal, apărând nevinovații cu o îndrăzneală care i-a impresionat pe judecători.
Datorită minunilor pe care le-a înfăptuit, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor.
Toate aceste minuni, dar și marea lui bunătate stau la baza convingerii că Moș Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie, mai ales că sfântul și-a împărțit toată averea moștenită, fără să păstreze nimic. Această poveste este temelia pe care s-a clădit mitul Moșului Nicolae, cel care răsplătește pe ascuns faptele bune și aduce speranță celor care au nevoie.
Sper că a trecut și pe la tine Moș Nicolae! La mine a ajuns deja, însă Uzzi cam încurcă moșii, așa că și-a pus costumul de ren și i-a dat o mână de ajutor moșului.
Este vremea perfectă să ne bucurăm împreună de această zi, așa că:
De Sfântul Nicolae, lasă grijile deoparte și primește în suflet lumină, pace și bucurie. Să fii mereu înconjurat de oameni dragi! La mulți ani!
Duminica trecută am fost invitată la premiera filmului Planurile iubirii, dar nu am prea multe de spus despre această producție. Am acceptat invitația deoarece îmi doream să o întâlnesc pe Maia Morgenstern, însă am fost informată în ultimul moment că actorii nu vor mai fi prezenți la proiecție. Poate e mai bine că s-au răzgândit — nu aș fi putut ascunde dezamăgirea care mi se citea pe față.
Filmul se vrea a fi o comedie romantică: un arhitect american conservator, cu o carieră promițătoare, se reîntâlnește după 20 de ani cu o tânără româncă. Cei doi se căsătoresc, iar el primește un proiect de reamenajare a unei zone istorice din jurul Castelului Bran — motiv pentru care se mută temporar în România. În această nouă realitate, ei intră în contact cu oameni și obiceiuri complet diferite față de ce cunoștea arhitectul. Pe fondul diferențelor culturale, filmul mizează pe situații comice și pe contrastul dintre „Vest” și „românesc”.
Însă ceea ce vezi pe ecran nu reușește să redea nimic convingător. Dialogurile par forțate, personajele sunt construite simplist și par mai degrabă create pentru a genera umor decât pentru a exprima ceva real. Umorul și romance-ul nu sunt autentice — totul pare artificial, iar tensiunea sau empatia care ar putea face povestea credibilă lipsesc.
Mi-am pierdut interesul în primele 10–15 minute; filmul durează aproximativ 100 de minute, timp în care eu am vorbit cu o prietenă prin mesaje, în loc să urmăresc acțiunea.
Mi-aș fi dorit ca filmul să privească diferențele culturale cu mai multă profunzime, nu doar ca pe un pretext pentru gaguri și situații ușor de anticipat. Mi-aș fi dorit personaje bine conturate, conflicte sincere, umor care nu dă în ridicol și — de ce nu — o poveste de iubire care să pară reală, nu doar „de film”.
La prima vedere, Planurile iubirii poate fi perceput ca o comedie romantică plăcută, dar, în realitate, este un film superficial care nu convinge. Îl recomand doar dacă ești în căutarea unui film care să te destindă și să-ți ocupe timpul, fără a avea mari așteptări.
De ce resursa umană rămâne cea mai importantă resursă pentru firmă
În ultimul deceniu, studiile confirmă un adevăr pe care majoritatea antreprenorilor aleg să-l ignore: angajații sunt cel mai valoros activ al unei firme. Era Informatică a schimbat contextul lumii în care trăim astăzi. Într-un mediu economic puternic influențat de tehnologie și digitalizare, angajații nu mai reprezintă doar forță de muncă, ci un capital intelectual, foarte important pentru dezvoltarea firmei. În literatura de management modern, capitalul uman este considerat cea mai importantă resursă strategică — nu poate fi replicat, copiat, automatizat complet sau substituit fără pierderi majore pentru firmă. În plus, dacă această resursă este gestionată bine și corect poate fi fundația pe care se contruiește succesul de durată.
Oamenii rămân cea mai importantă resursă a unei firme, pentru că ei sunt cei care creează, coordonează, utilizează și dau valoare tuturor celorlalte resurse.
Image by GraphicMama-team from Pixabay
În era informatică, importanța lor nu scade, dimpotrivă crește: tehnologia amplifică potențialul oamenilor, ea nu poate înlocui gândirea, creativitatea, capacitatea lor de a se adapta la schimbări și de a comunica eficient cu ceilalți. Însă, valoarea angajaților pentru firmă, atunci când aceștia sunt înțeleși și prețuiți, este de neasemuit.
Când angajații buni pleacă firma pierde mai mult decât un om
SUN TZU spune, în arta războiului, că: ”Nu există mai mult de cinci culori primare, și totuși, combinate, acestea produc mai multe nuanțe decât pot fi ăzute vreodată.” și cred că acest citat se potrivește foarte bine și angajaților unei firme. Pentru că fiecare angajat contribuie cu competențe și cunoștințe specifice rolului său, iar aprecierea și valorificarea acestora permite obținerea unor rezultate mai bune decât ar putea fi realizate individual.
În ziua de astăzi, tot mai multe firme se confruntă cu o realitate destul de dureroasă: plecarea angajaților valoroși din posturi cheie, a specialiștilor care cunosc procese interne, a oamenilor care mențin echilibrul echipei sau care sunt foarte importanții în relația cu clienții.
Deși pierderile nu sunt de neglijat, adesea ele sunt subestimate:
timp și bani investiți în recrutare, integrare și formare;
demotivarea echipee;
scăderea productivității;
proiecte întrerupte sau întârziate;
pierdere de know-how acumulat în ani de muncă.
Statisticile ne arată că un nou angajat are nevoie de aproximativ doi ani să ajungă la nivelul unuia experimentat care a părăsit firma.
Image by Mohamed Hassan from Pixabay
Cu toate acestea, mulți manageri tind să trateze plecările ca pe un lucru obișnuit, fără a analiza impactul real asupra firmei. În lipsa unei strategii clare de retenție și a unei culturi care să pună preț pe oameni, firmele ajung să piardă tocmai resursa care le poate asigura stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung.
De ce pleacă oamenii buni?
Angajații valoroși pot pleca chiar și atunci când sunt bine remunerați, dacă firma nu le oferă oportunități de dezvoltare, un climat de lucru plăcut, beneficii suplimentare și programe de recunoaștere.
În firme cu programe de recunoaștere a angajaților, ratele de retenție sunt mult mai mari: companiile cu astfel de programe au, în medie, cu aproximativ 31% mai puține plecări voluntare.
Într-o lume în care ritmul rapid și multitaskingul au devenit normalitate, recunoștința capătă o valoare din ce în ce mai mare.
Un angajat motivat adoptă viziunea, valorile și misiunea firmei din care face parte și este dispus să depună efort suplimentar pentru realizarea obiectivelor.
Recunoașterea constantă, nu doar ocazională, crește angajamentul: cei care sunt apreciați lunar sau mai des sunt semnificativ mai implicați și mai productivi.
În plus, recunoașterea creează o cultură organizațională sănătoasă: un mediu în care oamenii se simt văzuți, respectați, parte din echipă — îmbunătățește colaborarea, satisfacția și loialitatea. Aici apare rolul cadourilor corporate și al obiectelor promoționale, dar nu ca obligație de final de an, ci ca mijloc de a crea experiențe — nu complezență. Un cadou corporate pentru angajatul lunii sau la finalizarea unui proiect important devine astfel un semn concret de apreciere, aduce fericire pe chipurile celor care le primesc, le îmbunătățește starea de spirit și scoate la iveală tot ce e mai bun din ei. Mai mult, aceste gesturi întăresc legăturile dintre colegi, stimulează implicarea și contribuie la construirea unei culturi organizaționale bazate pe recunoaștere și respect reciproc.
De multe ori, un obiect ales cu grijă, personalizat, util, inspirat, devine simbolul mesajului: „Suntem recunoscători pentru eforturile și rezultatele tale din cadrul firmei.”
Iar atunci când colaborezi cu un partener cu experiență în domeniu, capabil să ofere produse creative, variate și adaptate fiecărei situații, tot procesul devine mult mai simplu și mult mai eficient.
Experiențe memorabile cu Today Advertising — când recunoștința devine strategie
Today Advertising nu oferă doar obiecte promoționale. Oferă posibilitatea ca fiecare „mulțumesc” să ajungă direct în inimile angajaților.
sursă foto: Today Advertising
De peste un deceniu, compania creează și personalizează o gamă foarte variată de produse, de la articole „wow” — premium, surprinzătoare, cu design modern — până la obiecte utile, elegante, potrivite pentru birou sau pentru activitățile de zi cu zi.
Ce poți oferi pentru ca oamenii să se simtă într-adevăr văzuți?
Cadouri corporate premium pentru momente cu adevărat speciale: aniversarea vechimii în companie, finalizarea unui proiect important, o performanță remarcabilă.
Obiecte promoționale utile, personalizate discret, care îi însoțesc în viața de zi cu zi: termosuri, agende, kituri de birou, accesorii tech.
Articole creative, neobișnuite, cu factor „wow”: seturi wellness, gadgeturi ingenioase, obiecte decorative cu mesaj personalizat.
Merch personalizat care întărește identitatea echipei: tricouri, hanorace, sacoșe, genți, produse textile de calitate.
Nu sunt cadouri „de sezon”, ci simboluri ale recunoștinței — oferite exact atunci când contează.
Ele trebuie oferite astfel încât să fie apreciate cu adevărat:
trebuie evitate mesajele standard;
obiect să fie atent ales,să se potrivească omului, nu doar brandului;
gestul să nu fie transformat într-o obligație formală.
Today Advertising este acel partener care pune în practică ideile, oferind cadouri pentru angajați care pot fi personalizate și adaptate fiecăruia, astfel încât să transmită că firma își cunoaște oamenii și îi apreciază.
Când recunoștința devine strategie, oamenii rămân. Și nu doar rămân — se implică, evoluează, creează, sunt loiali.
Concluzie
O companie care își tratează angajații cu respect și recunoștință nu doar păstrează oamenii buni — ci construiește o cultură organizațională sănătoasă.
Un „mulțumesc” spus la timp poate schimba relații, poate restabili încrederea, poate crește motivația. Iar atunci când este însoțit de un cadou, atent ales, își amplifică puterea.
Resursa umană este motorul oricărei afaceri.
Gesturile prin care arătăm că știm asta — fac diferența.
.png)
.png)
.png)
