Pădurea de Molizi

 Pe 24 septembrie, de la ora 19:00, te invit să trăiești o experiență cinematografică aparte la Inspire Cinema Electroputere. Este vorba despre Pădurea de Molizi, cel mai nou film semnat de regizorul Tudor Giurgiu, o producție din 2025 care te poartă în mijlocul unei povești ce depășește simpla proiecție pe ecran.

Inspirat din tragedia reală de la Fântâna Albă din 1941, filmul vorbește despre un secret ascuns sub o pădure, despre un masacru șters din cărțile de istorie și despre curajul a 2000 de oameni care au vrut să fie liberi. Vei descoperi o dramă istorică intensă, despre iubire, pierdere și lupta unei generații condamnate la tăcere. În distribuție îi vei regăsi pe Mircea Andreescu, Coca Bloos și Ionuț Caras – actori care transmit emoție prin fiecare gest și replică.

Dar seara nu se termină cu proiecția. După film, vei avea ocazia să îi cunoști pe cei care au construit acest univers. Vei putea asculta poveștile din culise, detalii despre cum s-au filmat scenele, curiozități care nu se văd pe ecran și, mai ales, să pui întrebări într-o sesiune Q&A direct cu echipa de producție. E genul acela de întâlnire care transformă vizionarea într-o experiență completă – pentru că descoperi nu doar filmul, ci și povestea din spatele ecranului.

Și da, vei putea face fotografii împreună cu echipa filmului și să pleci cu o amintire frumoasă dintr-o seară care, cel mai probabil, îți va rămâne mult timp în minte.

Biletele sunt deja disponibile pe site-ul oficial Inspire Cinema. Dacă vrei să ieși din rutină și să descoperi o pagină de istorie ascunsă, îți recomand să îți rezervi locul cât mai repede.

Eu voi fi acolo. Tu vii?

Semn de carte - Îngeraș

 Ieri am avut o zi frumoasă, iar întâmplările din acea zi m-au inspirat să creez acest îngeraș – semn de carte.

De dimineață, o bătrânică se grăbea să prindă tramvaiul și s-a împiedicat, căzând aproape în mijlocul drumului. M-am dus să o ajut, iar singurul care ne-a sărit în ajutor a fost un tânăr care trecea pe acolo. Mașinile ne ocoleau fără să oprească, iar din tramvai nimeni nu a coborât. Împreună cu acel tânăr și cu soțul bătrânei, am reușit să o urcăm în siguranță în tramvai. A fost un gest simplu pe care toți ar trebui să-l facem.

Mai târziu, în centrul orașului, l-am întâlnit pe ”poetul visător”. Mulți îl ignorau absorbiți de agitația orașului, însă eu m-am oprit cinci minute să-l ascult. Fericirea lui a fost contagioasă, iar el a fost recunoscător că i-am acordat atenție. Un gest simplu care poate lumina ziua cuiva.

Să faci bine nu costă nimic, dar dacă vine din inimă, aduce bucurie atât celui ajutat, cât și ție. Aceste întâmplări m-au inspirat să creez îngerașul-semn de carte. Un mic simbol al bunătății și al grijii față de ceilalți - gesturile simple, chiar și cele mici, pot face ziua cuiva mai luminoasă.

Pentru a realiza acest îngeraș am folosit:

- un tub de carton de la hârtia igienică;

- o agrafă de birou mare;

- mărgele;

- culori acrilice;

- silicon la cald.

Am desenat trei cercuri, de aceeași dimensiune, pe carton, apoi le-am decupat cu o foarfecă.

Le-am îndoit pe jumătate și le-am lipit, formând corpul îngerașului. Din mărgele i-am făcut capul.

L-am colorat cu acrilice. Când am făcut pozele încă nu era uscat, de aceea se vede acrilul pe agrafă, se curăță mai bine după ce se usucă.

Și asta a fost tot, nu a durat mai mult de 10 minute.

Inspirația poate veni de unde nu te aștepți! Din momente și întâmplări care ne inspiră mai mult decât ne-am fi așteptat.

Sper să îți placă îngerașul meu!

Pe curând!👼

Parcul Sempione - Reflexii în oglindă

 La câțiva pași de Castello Sforzesco se întinde Parcul Sempione, unul dintre cele mai frumoase și îndrăgite spații verzi din Milano. Este locul ideal unde poți să iei o pauză de la agitația orașului, să te plimbi pe alei umbrite sau să te bucuri de liniștea lacului.

Locul pe care se află astăzi parcul era, în Evul Mediu, grădina ducală a familiei Visconti-Sforza, folosită atât pentru agrement, cât și pentru vânătoare. În secolul al XIX-lea, zona a fost transformată într-o piață de arme, iar abia spre sfârșitul secolului a fost regândită ca parc public, după planurile arhitectului Emilio Alemagna. Inspirat de grădinile engleze, el a creat un spațiu romantic, cu alei sinuoase, zone verzi, un lac și puncte panoramice.

Ce am descoperit în parc? 

Arco della Pace - impresionantul arc al păcii. Este unul dintre monumentele emblematice ale orașului Milano, ridicat inițial în epoca napoleoniană și finalizat sub dominația austriacă, ca simbol al păcii de după Congresul de la Viena. Proiectat de arhitectul Luigi Cagnola, arcul impresionează prin stilul său neoclasic, coloanele corintice și decorațiunile bogate, iar deasupra se ridică grupul statuar „Sestiga della Pace”, o caleașcă triumfală trasă de șase cai. Amplasat la intrarea în Parcul Sempione, Arcul oferă o perspectivă spectaculoasă spre Castello Sforzesco și este un loc preferat de turiști și localnici pentru fotografii și momente de relaxare.

Palazzo dell’Arte, unde se află Triennale, spațiu dedicat artei și designului. Proiectat de arhitectul Giovanni Muzio în anii ’30, este o clădire impunătoare de arhitectură raționalistă, cu linii simple și un design modern pentru acea perioadă. Construit special pentru a găzdui Triennale di Milano, palatul a devenit un important centru cultural dedicat artei, designului și arhitecturii. Aici se află și Muzeul de Design, dar și teatrul „Teatro dell’Arte”, expoziții temporare, un café și zone creative deschise publicului. Vizita la Palazzo dell’Arte oferă o incursiune interesantă în trecutul și prezentul creativității italiene, completând atmosfera plină de viață a Parcului Sempione.

Nu am reușit să văd:

• Arena Civica, un amfiteatru istoric încă folosit pentru evenimente sportive și culturale;
• Podul Sirenelor, un mic pod pitoresc peste lac, decorat cu statui grațioase.

În plus, parcul are zone de joacă pentru copii, spații dedicate animalelor de companie, terenuri de sport și chiar o mică bibliotecă. Diversitatea arborilor și traseele botanice îl transformă într-un loc plăcut și educativ pentru cei pasionați de natură.

Plimbarea prin Parcul Sempione s-a încheiat cu o amintire amuzantă. Ajunsă la Arco della Pace, am rugat două turiste din Anglia să-mi facă o fotografie să se vadă castelul și parcul în spate. Ce nu am prevăzut a fost un „invitat surpriză” – un turist (sau un localnic) care s-a strecurat în cadru fix la momentul potrivit. Rezultatul? O poză spontană și plină de haz, care mi-a rămas ca o amintire simpatică din Milano.

**Dacă și tu ai o fotografie sau mai multe cu reflexii, o imagine sau un clip în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit să participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Pe curând!🌴

Floare de bananier - Miercurea fără cuvinte!

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! 😄 Vei cunoaște o mulțime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu există teme pentru fotografii, nu există obstacole. Singura regulă este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fără cuvinte" să nu conțină text scris. În rest, orice este permis. Alătură-te nouă în clubul MFC😄 Happy Wordless Wednesday!😄

Miercurea fără cuvinte 2025:

• Viața ne este programată?
• Statui din Budapesta
• Felicitări
• Gala Operei Mărțișor
• Colecție figurine
• Colecție de cristale
• Origami
• RO-Alert - Vreme instabilă
• Când timpul aleargă ca un cal
• Mini-picturi din seria #100TinyTreasures
• Palma de Mallorca în pahare și farfurii
• Experiență gastronomică la Bononia
• Miercurea fără cuvinte în stil milanez
  

5 minute pe zi de cultură generală

Am terminat recent de citit 5 minute pe zi de cultură generală de Delphine Gaston-Sloan, în traducerea Ștefaniei Iordan. Această carte am cumpărat-o de pe site-ul Editurii NICULESCU. Cartea promite să ofere informații rapide, curiozități și fapte interesante, toate structurate astfel încât să le poți citi în doar câteva minute pe zi. Și chiar așa este!

Formatul scurt, pe capitole de 1–2 pagini, este ideal pentru cineva care nu are mult timp la dispoziție. Cartea aduce o mulțime de informații din diverse domenii: istorie, literatură, știință, mitologie sau filozofie. Există câteva curiozități care mi-au atras atenția și m-au făcut să zâmbesc sau să mă minunez, ca de exemplu:

• Războiul troian a pornit de la un măr;
• Victor Hugo scria dezbrăcat, deoarece îi poruncise servitorului său să îi ascundă hainele să nu fie tentat să iasă din casă; Și-a lăsat barba să crească pentru a preveni durerile de gât.
• Vincent Van Gogh (1853-1890) după o dispută violentă cu prietenul său, Paul Gauguin, și-a tăiat urechea stângă pe care a dăruit-o unei tinere prostituate;
• JFK a fost al 4-lea și ultimul președinte american asasinat în timpul mandatului său.”Garfield (1881) merge cu Lincoln (1865) pe Aeroportul Kennedy și apoi zboară peste Muntele McKinley (1901).”
• George Orwell (Eric Arthur Blair) este tatăl lui Big Brother.

 Deși volumul este plin de informații interesante, acestea sunt foarte sintetizate. Pentru un cititor care caută să înțeleagă contextul sau să verifice sursele, cartea poate părea insuficient documentată. Practic, oferă faptele, dar nu explică întotdeauna „cum” sau „de ce” se întâmplă lucrurile.

Am ales să-i acord 3 stele. Cartea este utilă pentru pauze scurte și pentru a descoperi curiozități, dar nu poate înlocui un studiu mai aprofundat. Este potrivită pentru cei care vor să-și îmbogățească cultura generală rapid, dar nu pentru cei care caută informații verificate și explicate în detaliu.

Tu ai citit cartea? Cum ți se pare?🕮

Monday Murals - Craiova

 Este luni, o nouă săptămână începe! O zi răcoroasă de toamnă, pe care am început-o cu multă energie. Și ce poate fi mai plăcut decât să-ți colorezi începutul de săptămână cu puțină artă stradală?

În weekend a fost Lavanda Fest, care a avut loc în Piața Mihai Viteazul din Craiova, unde au participat peste 40 de branduri românești. Eu am mers în ultima zi a festivalului, de unde mi-am cumpărat o bombă cu sare, un săpun și o sticlă de sirop, toate handmade și din lavandă. Atmosfera a fost relaxată, parfumată de lavandă și plină de micile bucurii ale meșteșugarilor din diferite colțuri ale țării. La festival au amenajat zone foto, și, bineînțeles, că am făcut și eu câteva poze. După ce am plecat de la festival, m-am plimbat prin oraș și am fotografiat picturile stradale.

Zona centrală nu a fost foarte aglomerată, cum este de obicei, ceea ce a făcut plimbarea chiar plăcută. În acest timp, am fotografiat alte picturi murale din Craiova. Aceasta este continuarea seriei de postări dedicate picturilor murale din Craiova, pe care am început-o data trecută pe blog.

Dacă ai văzut un mural frumos în orașul tău sau în alte orașe, alătură-te și tu inițiativei Monday Murals! Înscriu această postare în tabelul găzduit de Sami pe blogul ei, Colourful World!

Pe curând!

Plimbare la Castello Sforzesco

 Așa cum am promis data trecută, când am început să povestesc despre city break-ul de la Milano, am revenit cu un articol despre Castello Sforzesco.

Nu am reușit să vizitez muzeele din interiorul castelului, pentru că în plin sezon turistic biletele se epuizau foarte repede, trebuia făcută rezervare online. Totuși, am intrat în curtea interioară, am admirat fațadele exteriore și m-am plimbat prin parcul Sempione.

Mai jos las câteva informații despre castel culese de pe plăcuțele informative din interiorul curții Castelului, împreună cu câteva fotografii.

Castello Sforzesco din Milano, unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice ale orașului, este un simbol al puterii familiei Sforza și un veritabil muzeu în aer liber al Renașterii lombarde. Originile sale datează din secolul al XIV-lea, când Galeazzo al II-lea Visconti a ordonat construirea unei fortificații lângă zidurile orașului, cunoscută inițial sub numele de Castelul Porta Giovia (Poarta lui Jupiter). Ulterior, Castelul a fost consolidat și extins de succesorii săi, Gian Galeazzo și Filippo Maria Visconti, care l-au transformat într-o reședință ducală.

În 1450, Francesco Sforza, lider militar și Duce de Milano, a decis reconstrucția castelului la o scară grandioasă. Arhitecți și ingineri renumiți, precum Giovanni da Milano, Jacopo da Cortona, Bartolomeo Gadio și Antonio di Pietro Averulino (il Filarete), au transformat fortificația medievală într-un palat renascentist somptuos, potrivit pentru curtea ducală din Milano.

Printre urmașii săi celebri s-au numărat Galeazzo Maria Sforza și Ludovico il Moro, patroni ai artelor și protectori ai artiștilor. În această perioadă, Castelul a fost decorat de nume celebre precum Leonardo da Vinci și Donato Bramante, iar Ludovico il Moro a comandat și construirea Ponticella, sau "Podul Mic", o mică structură peste șanțul de apărare, care conecta reședința ducală cu parcul privat și terenurile de vânătoare. Ponticella, posibil inspirată de Bramante și construită în jurul anului 1495, include trei camere numite camerini, iar prima, cunoscută sub numele de Saletta Nera, ar fi fost decorată de Leonardo da Vinci.

După secolul al XVI-lea, Castelul a trecut printr-o perioadă dificilă: sub dominație spaniolă și apoi austriacă, a fost transformat într-o cazarmă și fortăreață, pierzând mare parte din fastul renascentist. În 1796, trupele napoleoniene au început demolarea unor părți ale zidurilor exterioare pentru proiectul Forumului Bonaparte, iar în secolul al XIX-lea, odată cu unificarea Italiei, a existat o dezbatere aprinsă asupra soartei Castelului.

Restaurarea completă a fost realizată de Luca Beltrami între 1893 și 1911, inclusiv reconstrucția celebrului Turn Filarete, prăbușit în urma unei explozii din 1521. Beltrami a transformat Castelul într-un adevărat sanctuar al memoriei istorice milaneze, păstrând urmele trecutului și decorurile renascentiste.

Astăzi, Castello Sforzesco găzduiește numeroase muzee și colecții:

• Muzeul de Arte Decorative: expune mobilier renascentist și baroc, obiecte din ceramică, sticlă, porțelan, aur și fildeș, precum și tapiserii celebre, cum ar fi tapiseriile Trivulzio, realizate între 1504 și 1509, fiecare tapiserie reprezentând câte o lună a anului.

• Armurariile: situate în Camera Verde, prezintă arme albe și de foc, folosite între secolele XVI și XVII, ilustrând atât tehnica militară, cât și comerțul european de armament.

• Muzeul Instrumentelor Muzicale: situat în Sala Jocurilor cu Mingea, găzduiește instrumente din secolele XVI–XIX.

• Muzeul de Mobilier și Sculptură în Lemn: expune mobilier lombard renascentist, inclusiv faimosul cassone al celor trei duci, și piese baroce și contemporane.

  

Restaurările recente (2012) au scos la lumină bogata decorare renascentistă a porticurilor curții Rocchetta, cu sgraffito și motive Sol Invictus, simbol al familiilor Visconti-Sforza, precum și decorațiuni florale, geometrice și grecești. Fragmentele restaurate păstrează straturile originale de decor, dar și tencuiala aplicată în perioada postbelică, conservând astfel istoria vizibilă a Castelului.

Castello Sforzesco nu este doar un monument istoric, ci și un spațiu activ cultural. Curtea interioară și Parcul Sempione, situat în spatele castelului, oferă o oază verde în centrul orașului, iar muzeele permit vizitatorilor să descopere arta și istoria orașului Milano de la Renaștere până în secolul XX.

Chiar dacă nu am reușit să vizitez și muzeele, am simțit din plin istoria orașului și am rămas cu dorința de a reveni pentru a descoperi comorile pe care muzeele castelului le păstrează.

Pe data viitoare!🏰