Păianjenul-lup - locatarul grădinii mele

 Azi, în timp ce îmi puneam la adăpost cactușii, am descoperit două femele de păianjen-lup care își cărau puiuții în spate. Am pus repede mâna pe telefon și le-am făcut câteva poze, dar și un scurt video. Apoi am început să caut informații — cine sunt, de unde au apărut și ce caută în grădina mea?

Păianjenul-lup (Lycosidae) este una dintre cele mai comune specii de păianjeni din România și, da, este uriaș. Unele exemplare ajung chiar la 2,5–3 cm fără picioare, fiind printre cei mai mari păianjeni de la noi. Deși seamănă ușor cu o tarantulă prin dimensiune și culoare, nu face parte din aceeași familie. Tarantulele trăiesc în zone tropicale, în timp ce păianjenul-lup e adaptat la clima noastră și, cel mai important, este inofensiv pentru oameni.

Ce îl face special e felul în care vânează: nu își țese o pânză, ci vânează activ, aleargând după pradă — insecte, muște, gândaci. De aici și numele său: un „lup” al lumii insectelor.

Femela e deosebit de grijulie: își poartă ouăle într-un cocon legat de abdomen, iar după ce puii eclozează, îi duce o vreme pe spate – un gest uimitor pentru o creatură atât de mică.

Adevărul e că păianjenul-lup e un aliat al grădinii, nu un pericol. El menține echilibrul natural. Cât de uimitoare este natura: păianjenul-lup, cu mersul lui hotărât și ochii care par să observe tot, este o ființă mică cu un rol important în ecosistem.

Cu cât aflam mai multe despre el, mi-am seama că teama pe care o inspiră e nejustificată.

Prin simpla lui prezență, menține echilibrul natural și ne amintește cât de complexă și minunată este natura.