Zâna cea bună - DIY

 Ce poți face dintr-o carte veche sau catalog? Data trecută, ți-am arătat cum am realizat o vază de flori dintr-un catalog de produse cosmetice și am zis că următorul proiect va fi o vrăjitoare. Între timp m-am răzgândit și-am făcut o zână bună!

De data aceasta, mi-am călcat pe suflet, și-am folosit o carte, mai exact un dicționar de calculatoare, din 1999. Pe lângă acesta am mai folosit:

- bila de la roll-on (capul);

- un con dintr-un carton de ouă (pălăria);

- o formă de hârtie pentru brioșă cu inimioare (bluză);

- o bucată de voal dintr-o rochie veche de mireasă (mânecile și trena);

- 3 trandafiri:

- două mărgele, cam vechi - pentru mâini;

- o bucățică de dantelă albă rămasă de la proiecte mai vechi;

- un ciucure auriu (nu mai știu de la ce este);

- un mărțișor auriu;

- bandă decorativă argintie;

- un marker negru (am desenat ochii și gura);

- o coală de hârtie veche (brațele);

- sfoară;

- silicon la cald pentru lipit.

Prima dată am început cu trupul zânei, deoarece dicționarul avea în jur de 240 de pagini, a durat puțin până am împăturit paginile. Pagina am împăturit-o în trei: împăturește colțul din dreapta sus în jos, astfel încât să formezi un triunghi mare, cu latura oblică pe diagonală (colțul din dreapta sus trebuie să atingă marginea stângă a foii.); după ce ai obținut triunghiul, partea de jos a foii (cea care rămâne dreptunghiulară) se pliază în sus, peste marginea triunghiului (aduci partea de jos în sus, la baza triunghiului.); iei colțul din dreapta jos al triunghiului și îl pliezi înspre linia de mijloc (să atingă marginea stângă a foii). Și așa procedezi cu toate paginile cărții/catalogului. Las și un colaj cu modul de împăturire, în cazul în care nu am fost prea explicită:

După ce am terminat cu trupul zânei, m-am ocupat de cap. Am tăiat un con dintr-un carton de ouă, pe care l-am înfășurat în sfoară. În vârf i-am pus ciucurele auriu, apoi în interior am lipit bila de la roll on. Cu un marker negru am desenat ochii și gura. Pe marginea pălării am lipit banda decorativă argintie, iar pe partea din față am lipit un mărțișor auriu.

În continuare, m-am ocupat de îmbrăcăminte. Am decupat interiorul unei forme de brioșe, în acest stadiu arată ca o fustă creață. Am ajustat forma în așa fel încât să se potrivească cu partea de sus a zânei. În interiorul formei de brioșă am lipit voal dintr-o rochie veche de mireasă, să pară ca o trenă. I-am pus la gât o bucată de dantelă albă, ca un guler, deoarece se vedea urât partea de la gât până la bluză.

Brațele le-am făcut dintr-o coală de hârtie - am rulat pur și simplu hârtia, apoi la capete am lipit mărgele albe care reprezintă mâinile. Tot din voalul de mireasă am făcut niște mâneci bufante pe care le-am lipit de brațe. Brațele le-am lipit în interiorul dantelei de la gât. 

După ce am terminat, mi se părea că lipsește ceva. Așa că mă tot gândeam ce să adaug: o baghetă magică? Nu prea aveam idee din ce să o fac. Am mai făcut o floare din frunze uscate, pe care voiam să i-o pun în brațe, să fie Zâna Toamnă. Dar parcă îi lipsea pata de culoare!

Așa că am renunțat și la această idee. Apoi m-am gândit să fac niște flori din hârtie, dar mi se părea că nu se potrivesc. Chiar nu știam ce aș putea să fac și rămăsesem fără idei. Și, dintr-o dată, mi-am adus aminte că am cumpărat cu mult timp în urmă, de pe Temu, niște trandafirași roșii. Am lipit trei ca un fel de buchet și ...mi s-a părut că asta era pata de culoare care lipsea.

Ce am greșit în tot acest proces a fost că am folosit și coperta care era cumva plastifiată și la spate nu mai sunt uniforme paginile, cum sunt în față. Am încercat să repar, însă rămân la concluzia, chiar dacă nu e chiar așa de vizibil, că trebuia să îndepărtez coperțile.

Oricum, îmi place foarte mult cum a ieșit și sper să te inspire și pe tine să dai viață unei cărți vechi/catalog.

Ce mai poți face din cărți vechi? Cum le poți recicla? Tu ce idei ai pus în practică?

Alte idei creative:

- Bufniță;🦉

- Vază de flori; 🎕

Idei creative: Vază de flori din materiale reciclate

 Toamna aceasta a venit cu multă inspirație, o toamnă bogată, cum îi stă bine!

Acum ceva timp am văzut un video, pe Facebook, cred, în care erau prezentate idei de reciclare a cărților vechi și, în weekend, am adaptat una dintre ele în stil propriu. Cum pe mine nu mă lasă inima să transform o carte în altceva decât e ea destinată, am ales să reciclez un catalog de produse cosmetice.

Pentru a crea această vază de flori am avut nevoie de:

- un catalog (sau o carte);
- sfoară;

- frunze uscate;

- culori acrilice;

- silicon la cald pentru lipit.

Este foarte ușor de ralizat, însă trebuie să ai multă răbdare, pentru că durează puțin până împăturești toate paginile catalogului/cărții. Catalogul meu a avut în jur de 200 pagini, însă cu cât are mai multe pagini, cu atât iese mai bine vaza. Mie îmi place rezultatul foarte mult, i-am găsit deja și locul.

După ce am terminat de împăturit paginile, m-am ocupat de coperți. Fiind un catalog, acesta nu are coperțile tari, așa că le-am întărit cu un carton, pe care l-am lipit cu silicon la cald.

Am croșetat un lanț simplu din sfoară pe care l-am lipit la ”gâtul” vazei. Mi s-a părut prea simplă, așa că am mers repede în curte și am cules câteva frunze galbene de vișin și nuc, care se scuturaseră din pomi, și am făcut o floare printr-o metodă care, sincer, nu știu cum se numește, dar am explicat-o în această postare, doar că am folosit frunze în loc de hârtie. Am lipit pe spatele florii un carton ca să-mi fie ușor să o lipesc de șnurul făcut din sfoară. Și asta a fost tot! Simplu, nu?

Am pictat coperțile cu acril de culoare galben ocru, care se potrivește perfect cu floarea mea din frunze uscate. Inițial, aveam de gând să mai dau un strat de culoare pentru uniformizare, dar arată mult mai bine așa, deoarece se potrivește cu vaza: paginile catalogului sunt colorate, dacă era o carte alb-negru, atunci trebuia o culoare uniformă.

După ce am terminat vaza, am constatat că nu aveam flori potrivite pentru ea. Aveam flori prea mici, iar frunze să fac flori mai mari nu mai aveam, deoarece făcusem curat în curte. Atunci mi-am amintit că am niște trandafiri de săpun, pe care i-am primit cadou cu ani în urmă, și niște trandafiri artificiali pe care și-i prindea fiica mea în păr când mergea la spectacolele de dans popular.

M-am dus repede în curte și am luat câteva crenguțe uscate de salcie din care am făcut tulpinile trandafirilor de săpun. Ceilalți doi trandafiri i-am pus la bază, făcându-le codițe mici dintr-o agrafă de birou.

Și așa, din paginile unui catalog și câteva frunze găsite prin curte, am creat o vază care îmi aduce bucurie de fiecare dată când o privesc. Cine ar fi crezut că un simplu catalog poate prinde viață în felul acesta?

Tot dintr-un catalog am realizat în trecut o bufniță, iar în curând voi crea o mică vrăjitoare.

Pe curând!🥀

Păianjen pe pânză - Decorațiune pentru Halloween

 Știu, nu este Halloween - mai este mult până atunci - dar această postare este preluată de pe fostul meu blog (activ între 2012-2019), mai exact este o postare din 28 octombrie 2013. 

În timpul deplasării prin județul Gorj, am scanat un cod QR care ducea către un site căruia îi expirase domeniul (sau era altă problemă). Pe scurt, nu mai putea fi accesat. L-am întrebat pe ChatGPT dacă se pot recupera datele de pe un site șters, sau care nu mai funcționează din diverse motive și mi-a recomandat această platformă: https://web.archive.org. Așa am descoperit vechile mele postări și am decis să le republic aici, pe blogul actual.

Așadar să vedem ce ziceam pe atunci:

Bunăăă!!! Ne înscriem și azi la Ați pierdut o provocare?! - Să conservăm natura!

Păi dacă am tras chiulul cam mult la provocarile de pe site, am zis sâ îngrășăm porcul în ajun hihi.

De data aceasta am făcut un păianjen din jumătate de coajă de nucă, sâmburele de la o prună, betișoarele igienice (pe care le folosisem la retușul machiajului hehe), acuarele. 

Am mai folosit pentru pânza păianjenului frunze uscate, ața, crenguțe de viță-de-vie, puțin lipici și o bucâțicâ mică de carton! 

Și a ieșit o decorațiune drăguță pentru halloween, vă las împreună cu câteva imagini:

Imaginile nu sunt prea clare, probabil nu aveam un telefon foarte performant. Decorațiunile le realizam împreună cu fiica mea. M-am bucurat foarte tare să revăd aceste articole, chiar dacă fotografiile nu se pot recupera toate.

Pe curând!🕷

Dintr-o doză de bere, o idee de pus în ramă

 Nu toate amintirile se păstrează sub formă de fotografii sau magneți de frigider. Unele ajung, mai surprinzător, să fie transformate în tablouri. Așa s-a întâmplat cu o bere fără alcool cumpărată la Zilele Craiovei, într-o zi cu soare, muzică și poftă de mâncare bună. Mi-am comandat un pui cu mozzarella, iar pentru că îmi place să asociez mâncarea cu o băutură pe măsură, aș fi asociat-o cu un vin bun. Vin nu aveam cum să servesc, deoarece eram șofer. Așa că am ales o bere fără alcool: Birra Moretti Zero. Eu sunt băutoare de vin, dar uneori trebuie să faci compromisuri.

Mi-a plăcut foarte mult imaginea de pe doza de bere și am ales să o păstrez. Domnul acela mustăcios care ține halba de parcă-i trofeul vieții are așa un aer vintage. Oare mă înșel? Am luat-o acasă, convinsă că o pot transforma în ceva sau, dacă nu, pur și simplu decupam imaginea și o păstram ca atare. Și am făcut exact asta: un mic tablou reciclat, 100% handmade, cu drag și ceva silicon la cald.

Nu am avut niciun plan, nicio schiță. Am folosit pentru ramă cutia de la niște praline, pe care am decorat-o cu cheițe de aluminiu de la doze, am adăugat câteva detalii aurii (pioneze😂) și o etichetă care spune exact ce simt: „Handmade with love”. Tabloul a prins viață ușor, fără schiță, fără planuri mari. A fost o joacă intuitivă, o bucățică de timp petrecută doar cu mine, cu mâinile ocupate și mintea eliberată de gândurile negative.

Încă nu i-am găsit un loc, acum stă la mine pe birou și îmi aduce aminte de o zi frumoasă, de un compromis simpatic și de faptul că putem găsi frumusețe chiar și în cele mai banale lucruri. Nu știu dacă se încadrează în vreo definiție a artei, dar pentru mine înseamnă creativitate și joc. Și, sincer, îmi place la nebunie.

Ce părere ai de tabloul meu? Îți place?

Veverița din conuri – Proiect DIY pentru toți

 Veveriţa de Grigore Vieru

Veveriţa a visat

Hop, hop, hop!

Că pe stele a zburat,

Hop, hop, hop!

 

Că zbura din stea în stea,

Hop, hop, hop!

Şi alune nu găsea

Hop, hop, hop!

 

Tot sărind aşa c-un coş,

Vai, vai, vai!

A căzut din cetini jos,

Vai, vai, vai!

Tema #23 a Provocărilor verzi se numește Chip și Dale și respectând cei 3R și 1O (Redu-Refolosește-Reciclează și Original) trebuia să creăm unul sau ambele personaje. Eu am creat doar una dintre veverițele vesele. Ca o paranteză, acum, în timp ce scriu am realizat că am uitat de dințișorii veveriței, dar mi-am strâns uneltele deja, data viitoare îi voi lipi doi dințișori din carton alb.

Ce am folosit? Două conuri, unul întreg și unul tăiat pe jumătate, două ghinde, două coji de fistic (urechile), doi ochișori, o crenguță de gutui (pentru mâini și picioare), o mărgea neagră pentru năsuc. Pentru gât am folosit o agrafă de birou (o bucată din ea), pentru că am vrut să fie mobil. Iar la gât i-am pus mărgele și cam atât. Pentru lipit am folosit silicon la cald.

Nu am reușit să finalizez tema la timp. Totuși, când a fost publicată, aveam deja o idee despre cum urma să arate veverița mea. De aceea, am cules mai multe ghinde când am fost în vizită în Valea Merilor. Astăzi, după ce l-am plimbat puțin pe Uzzi (afară este așa de cald parcă vine primăvara), m-am pus pe treabă imediat ce am ajuns acasă.

Reciclarea este un pas esențial în lupta pentru un mediu mai curat. Fiecare obiect pe care îl reutilizăm înseamnă mai puține resurse consumate și mai puține deșeuri în natură. Creativitatea noastră poate avea un impact pozitiv asupra planetei, arătând că reducerea consumului și reutilizarea resurselor pot fi distractive. Cu pași mici și proiecte simple, putem face lumea mai frumoasă și mai curată!
Sper că îți place veverița mea!

Pe curând!💝

Povestea Anului 2024: Călătorii, Provocări și Mici Realizări

 Timpul, parcă din ce în ce mai neprietenos, mi-a oferit un moment să îți arăt ce am creat din materialele pe care le-am descoperit în pliculețele Adventului Exploratorului Creativ. Mi-au rămas ultimele trei plicuri nedeschise, iar din cele deschise nu am reușit să folosesc cei doi ochișori și clopoțelul (pe care l-am și pierdut, sper să-l găsesc).

Inițial, am zis să continui cu decorul pe care deja îl începusem, însă părea prea îngrămădit, așa că am regândit totul și imediat vei vedea rezultatul.

Din pufuleți am făcut o ființă dintr-o altă galaxie, am fost inspirată de candidații la președinția România. Tot din pufuleți am făcut și cadoul de sub brăduț, care am vrut să fie o ciocolățică. Din cutiuța de medicamente și hârtia maronie  am făcut o căsuță.

Din bucățica de fetru și o dischetă demachiantă lipite pe un bețișor de lemn am făcut o acadea, apoi am făcut un copilaș care să cânte colinde lângă brad, din dischetă demachiantă, o bucățică de bețișor de lemn și banda decorativă bej (tot din această bandă am făcut și funda pusă în brăduț). Dintr-o altă dischetă demachiantă am făcut o brioșă pe care am pus-o sub brad. Așa e în Țara Dulciurilor!😊

Din CD am făcut potecuțe. Toate materialele folosite sunt materiale reciclate sau rămase de la ediția trecută a AEC. Brăduțul până la urmă l-am colorat cu acrilice! Nu am reușit să colorez toate cartoanele cu brăduți din plicuri, dar sper să recuperez.

Aproape uitasem, din hârtia creponată i-am făcut ființei superioare venită din altă Galaxie o sorcovă. Ochelarii (ochii) sunt din pioneze, pălăria și fustița din ambalaj de bomboane.

Și pentru că mai e puțin până la finalul anului am zis să fac un mic bilanț.

Privind în urmă, 2024 a fost un an plin de momente frumoase, descoperiri și realizări care mi-au adus bucurie și satisfacție. A fost anul în care am pășit pe străzile Romei și ale Bruxelles-ului, două capitale europene care mi-au rămas în suflet prin farmecul lor aparte. Fiecare cu farmecul său distinct, cu străzi încărcate de istorie și cafenele primitoare. Călătoriile acestea mi-au oferit un respiro binemeritat și ocazia de a descoperi istoria și cultura unor orașe europene.

Două orașe, două povești, o singură călătorie prin timp și cultură. Roma și Bruxelles – locuri care m-au inspirat și mi-au lăsat amintiri de neuitat.

Am redescoperit farmecul orașelor  Târgu Jiu și București și am avut parte de experiențe inedite în cadrul vizitelor organizate cu ASBO. Am vizitat Arhi Design, Aroma Land și hubul terapeutic din Valea Merilor, unde am găsit o oază de liniște și creativitate, iar baia terapeutică de sunete oferită de Irina Gruia a fost un moment de reconectare.

Deși timpul pentru lectură a fost mai limitat anul acesta, cele nouă cărți pe care le-am citit au fost o sursă de inspirație și reflecție. În plan cultural, am participat la evenimente care m-au inspirat și m-au încărcat cu energie pozitivă: lansarea de carte ”Frumoasă era Sena pe sub florile mele'”de Adrian Cioroianu, seri de operă emoționante precum Madama Butterfly, Don Giovanni, Suflet de Romanță, Văduva Veselă și Magia Crăciunului la Operă. 

Premierele de filme românești m-au adus mai aproape de cinematografia autohtonă, iar la degustările de vin am învățat mereu câte ceva nou despre această licoare, iar vizita la Crama Vânju Mare mi-a oferit o experiență autentică și savuroasă.

Am spus prezent la cea de-a treia ediție a festivalului IntenCity, o explozie de energie și muzică, dar și la festivalul de jazz care mi-a amintit cât de mult îmi place să mă las purtată de ritmuri live ale acestui gen. Am fost la evenimentele ”Craiova capitală gastronomică Est-Europeană” și Festivalul Wine Tonic care mi-au adus acea bucurie simplă de a savura băuturi fine și preparate culinare autentice, specifice țărilor participante la eveniment.

Am făcut un curs de prim ajutor, și am acceptat provocarea de a învăța o limba străină nouă, adică limba poloneză. Alături de colegii mei de curs, am sărbătorit Crăciunul Polonez, o experiență caldă, plină de tradiții noi.

Printre picături, între serviciu, evenimente și alte task-uri,  am continuat să creez obiecte handmade, să răspund provocărilor lansate de prietenele mele bloggerițe și să adaug un strop de creativitate fiecărui moment.

Un aspect important al acestui an a fost implicarea mea în competiția SuperBlog. În primăvară am obținut locul 13, iar în această toamnă am urcat pe locul 5, reușind să câștig și un premiu - locul 2 la proba Editurii NICULESCU: AI în viitorul literaturii: creator sau colaborator? – o realizare care mi-a adus o mare bucurie și încredere în mine.

Această călătorie a fost mai frumoasă datorită oamenilor pe care i-am cunoscut – minunați, pasionați de ceea ce fac și plini de energie pozitivă. Sunt recunoscătoare pentru momentele și lecțiile valoroase pe care le-am învățat de la ei și care au contribuit la dezvoltarea mea!

Îți doresc un Crăciun de poveste, plin de lumină, căldură și zâmbete. Să te găsească în mijlocul celor dragi, ferit de relele acestei lumi, iar vestea minunată a nașterii Mîntuitorului să îți încălzească sufletul și să îți aducă lumină în privire. Iar anul ce vine să-ți aducă liniște, sănătate și împliniri! 🎄✨

Reciclează și creează: Brăduțul de Crăciun!

 Printre picături, cu toate că deschid zilnic plicurile advent primite de la Niko, am reușit să mai creez și eu câte ceva. Chiar dacă timpul nu-mi ajunge pentru tot ce mi-am propus, am găsit mereu un moment pentru a mă bucura de micile surprize din fiecare plic. Nu mai știu cărei zile îi aparțin materialele, dar am realizat un brăduț simpatic din fâșiile decupate din tuburile de carton, iar din bețișoarele de urechi am făcut o stea - vârful bradului. În mijlocul steluței (de-o parte și de alta) am lipit două stickere cu două steluțe roșii, tot dintr-un plic advent. Acestea aduc un strop de culoare și completează perfect steaua din vârf.

 Probabil ai observat că vârful bradului e puțin strâmb! În timp ce-l pregăteam pentru sedința foto, mi-a căzut din mână fix în vârf. Nu am avut la îndemână pistolul de lipit pentru a-l repara, așa că am încercat să-l aranjez cât să stea drept pentru poză. Chiar dacă nu e perfect, are un farmec aparte, nu crezi?

Tulpina este dintr-o bucățică de tub de carton (de la betișoarele parfumate). Inițial, am vrut să colorez brăduțul cu verde, pentru un aspect mai tradițional, dar am zis să aștept să văd ce urmează să găsesc în plicuri. Însă, am realizat că aspectul natural al cartonului are un farmec minimalist și modern.

Într-un alt plic am găsit vatelină pufoasă, pe care am folosit-o pentru a crea un strat de omăt în scena mea de sărbătoare. Parcă oferă întregului decor un aer de poveste.

Cam atât am reușit să fac! Deși am creat ceva simplu, sunt mulțumită de rezultat și sper că și ție îți place ceea ce am realizat.

Înscriu postarea în tabelul Adventul Exploratorului Creativ!

Pe curânnd!

Scenă de Crăciun - Magia AEC!

 Adventul Exploratorului Creativ (AEC) începe în fiecare an pe 1 Decembrie, un nou sezon în care trebuie să aplez la creativitate.  Anul acesta, din lipsă de timp, nu am mai reușit să creez zilnic ornamente folosind materialele primite în plicuri. Totuși, am deschis cu nerăbdare fiecare plic, curiosă să văd ce surprize ascund.

Astăzi îți prezint ce am realizat folosind materialele primite, din păcate nu mai știu cărei zile corespund.

Din formele de brioșă am făcut o floare, am mai folosit o pălăriuță de ghindă, o floare exotică uscată (primite de la Aroma Land) și o bucățică de sârmă cu care era prins cablul instalației pe care am cumpărat-o recent, iar pentru lipit am folosit silicon la cald.

În plicuri am mai găsit următoarele materiale, corespunzătoare zilelor 2 - 8 decembrie: un clopoțel, stickere (pe care încă nu  le-am folosit), spumă sclipicioasă, doi ochișori, sârmă plușată, un șirag cu mărgele roșii. Fiind în criză de timp, am decis să fac o scenă de sărbătoare - de Crăciun - și să o completez pe parcurs cu ce voi descoperi în următoarele plicuri.

Pe lângă materialele oferite de MNiko în plicuri, am mai folosit ghinde, pe care le-am adunat din Valea Merilor, un carton - ambalajul de la dresuri, dopuri de plută de la sticlele de vin, am avut două la îndemână pe care le-am luat de la Vînju Mare.

Din sârma plușată am făcut o căciulă de Moș Crăciun, un fular și un baston în formă de acadea pentru omulețul meu realizat din ghinde și un dop, iar spuma aurie cu sclipici am folosit-o pentru a face o haină omulețului. Cartonul tine loc de suport, iar de jur împrejur am lipit șiragul de mărgele roșii. 

Ochișorii i-am folosit pentru a crea ceva, nu știu sigur ce reprezintă creatura micuță, să fie un arici cu căciulă roșie? L-am realizat dintr-o căciuliță de ghindă, pe care am lipit o floare exotică uscată și ochișorii. 

Omul cu floarea tricolor l-am prezentat deja într-o postare anterioară ... Cam asta a fost tot, pentru azi! 

Sper să-ți placă ornamentele mele! Pe curând!🎅

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

 Tema numărul 1 de la AEC se numește Tricolorul. În plicul dedicat acestei zile am găsit un card cu un brăduț și trei fâșii de hârtie în culorile tricolorului.

Am colorat brăduțul iar în colțul din stânga-sus am lipit, din fâșiile de hârtie, tricolorul. Apoi din ce mi-a mai rămas am realizat o floare tricolor.

Și cum floarea avea nevoie de cineva care să o dăruiască, am improvizat rapid un omuleț dintr-un dop de plută și câteva ghinde. Am ales să încerc ceva diferit de clasicul steag și să creez această mică ”scenă”: un omuleț care oferă o floare tricolor. Mi s-a părut un mod original de a exprima tema zilei.

Un omuleț cu o floare tricolor poate părea un gest simplu, dar simbolizează respectul pentru valorile care ne definesc ca popor. În vremuri în care alegerile noastre modelează viitorul țării, să ne amintim de imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, și de mesajul său puternic – un îndemn la unitate, demnitate și curaj.Să-l recitim și să ne lăsăm inspirați de mesajul său.

„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
     
      Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
      În care te-adânciră barbarii de tirani!
      Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
      La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

      Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
      Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
      Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
      Triumfător în lupte, un nume de Traian! 

      Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
      Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

      Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
      Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
      Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
      „Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

      Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
      Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
      Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
      Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

      O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
      Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
      În astfel de pericul s-ar face vânzători!

      De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Când patria sau mama, cu inima duioasă,
      Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
      Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
      Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
      Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
      Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

      Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
      Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
      Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
      Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

      Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
      Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

**Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863).

La Mulți Ani!⚐

În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄