Dintr-o doză de bere, o idee de pus în ramă

 Nu toate amintirile se păstrează sub formă de fotografii sau magneți de frigider. Unele ajung, mai surprinzător, să fie transformate în tablouri. Așa s-a întâmplat cu o bere fără alcool cumpărată la Zilele Craiovei, într-o zi cu soare, muzică și poftă de mâncare bună. Mi-am comandat un pui cu mozzarella, iar pentru că îmi place să asociez mâncarea cu o băutură pe măsură, aș fi asociat-o cu un vin bun. Vin nu aveam cum să servesc, deoarece eram șofer. Așa că am ales o bere fără alcool: Birra Moretti Zero. Eu sunt băutoare de vin, dar uneori trebuie să faci compromisuri.

Mi-a plăcut foarte mult imaginea de pe doza de bere și am ales să o păstrez. Domnul acela mustăcios care ține halba de parcă-i trofeul vieții are așa un aer vintage. Oare mă înșel? Am luat-o acasă, convinsă că o pot transforma în ceva sau, dacă nu, pur și simplu decupam imaginea și o păstram ca atare. Și am făcut exact asta: un mic tablou reciclat, 100% handmade, cu drag și ceva silicon la cald.

Nu am avut niciun plan, nicio schiță. Am folosit pentru ramă cutia de la niște praline, pe care am decorat-o cu cheițe de aluminiu de la doze, am adăugat câteva detalii aurii (pioneze😂) și o etichetă care spune exact ce simt: „Handmade with love”. Tabloul a prins viață ușor, fără schiță, fără planuri mari. A fost o joacă intuitivă, o bucățică de timp petrecută doar cu mine, cu mâinile ocupate și mintea eliberată de gândurile negative.

Încă nu i-am găsit un loc, acum stă la mine pe birou și îmi aduce aminte de o zi frumoasă, de un compromis simpatic și de faptul că putem găsi frumusețe chiar și în cele mai banale lucruri. Nu știu dacă se încadrează în vreo definiție a artei, dar pentru mine înseamnă creativitate și joc. Și, sincer, îmi place la nebunie.

Ce părere ai de tabloul meu? Îți place?

DIY de weekend: un spiriduș simpatic din materiale naturale

Zilele Craiovei au avut loc în weekendul care tocmai a trecut. Centrul orașului, dar nu numai s-a umplut de oameni, concerte și evenimente. A fost multă agitație, așa că am ales să mă retrag din forfotă și să petrec sfârșitul de săptămână acasă, în familie. Totuși, nu am ratat spectacolul aviatic. Am văzut spectacolul, dar nu am mers pe aeroport unde a avut loc, deoarece a fost foarte, foarte multă lume. Am fost într-o zona de agrement la granița dintre Pielești și Craiova, chiar pe lângă trece pista de aterizare și am admirat spectacolul în liniște. A mai fost în zonă doar un fotograf împreună cu prietena lui.

Acasă am făcut carne și mici pe grătar și am scos ”de la naftalină” o sticlă de vin bun. Globo Rojo GSM, este un cupaj din Garnacha, Monastrell și Syrah, ce oferă note bogate de fructe roșii coapte și note delicate de condimente. O seară cu un pahar din acest roșu intens a fost sursa de inspirație: aroma caldă m-a făcut să dau viață în joacă unui mic spiriduș din con de brad și piatră pictatăă. Vinul a transformat momentul cotidian într-un exercițiu de creativitate și voie bună.

Am tăiat un con pe jumătate și l-am pictat mov. Când am făcut curat în grădină am găsit o piatră ovală, pe care am pictat-o în verde. Și a ieșit un.... spiriduș - să zicem. 

I-am pus pe cap ambalajul dopului de la sticla de vin. Pentru lipit am folosit silicon la cald. Am mai lipit un șnur, recuperat de la o etichetă, pe fundul conului pentru a-i da stabilitate.

Am avut un weekend foarte relaxant în care am redescoperit bucuria lucrurilor simple: un grătar în familie, un vin bun și puțină joacă creativă. Departe de agitația din oraș, m-am bucurat de liniște, de zborurile avioanelor privite în tihnă și de momentele care, deși modeste, au avut farmecul lor aparte. Uneori, cele mai frumoase amintiri vin din liniștea în care reușim să ne reconectăm cu noi înșine.

Pe curând!

Veverița din conuri – Proiect DIY pentru toți

 Veveriţa de Grigore Vieru

Veveriţa a visat

Hop, hop, hop!

Că pe stele a zburat,

Hop, hop, hop!

 

Că zbura din stea în stea,

Hop, hop, hop!

Şi alune nu găsea

Hop, hop, hop!

 

Tot sărind aşa c-un coş,

Vai, vai, vai!

A căzut din cetini jos,

Vai, vai, vai!

Tema #23 a Provocărilor verzi se numește Chip și Dale și respectând cei 3R și 1O (Redu-Refolosește-Reciclează și Original) trebuia să creăm unul sau ambele personaje. Eu am creat doar una dintre veverițele vesele. Ca o paranteză, acum, în timp ce scriu am realizat că am uitat de dințișorii veveriței, dar mi-am strâns uneltele deja, data viitoare îi voi lipi doi dințișori din carton alb.

Ce am folosit? Două conuri, unul întreg și unul tăiat pe jumătate, două ghinde, două coji de fistic (urechile), doi ochișori, o crenguță de gutui (pentru mâini și picioare), o mărgea neagră pentru năsuc. Pentru gât am folosit o agrafă de birou (o bucată din ea), pentru că am vrut să fie mobil. Iar la gât i-am pus mărgele și cam atât. Pentru lipit am folosit silicon la cald.

Nu am reușit să finalizez tema la timp. Totuși, când a fost publicată, aveam deja o idee despre cum urma să arate veverița mea. De aceea, am cules mai multe ghinde când am fost în vizită în Valea Merilor. Astăzi, după ce l-am plimbat puțin pe Uzzi (afară este așa de cald parcă vine primăvara), m-am pus pe treabă imediat ce am ajuns acasă.

Reciclarea este un pas esențial în lupta pentru un mediu mai curat. Fiecare obiect pe care îl reutilizăm înseamnă mai puține resurse consumate și mai puține deșeuri în natură. Creativitatea noastră poate avea un impact pozitiv asupra planetei, arătând că reducerea consumului și reutilizarea resurselor pot fi distractive. Cu pași mici și proiecte simple, putem face lumea mai frumoasă și mai curată!
Sper că îți place veverița mea!

Pe curând!💝

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

 Tema numărul 1 de la AEC se numește Tricolorul. În plicul dedicat acestei zile am găsit un card cu un brăduț și trei fâșii de hârtie în culorile tricolorului.

Am colorat brăduțul iar în colțul din stânga-sus am lipit, din fâșiile de hârtie, tricolorul. Apoi din ce mi-a mai rămas am realizat o floare tricolor.

Și cum floarea avea nevoie de cineva care să o dăruiască, am improvizat rapid un omuleț dintr-un dop de plută și câteva ghinde. Am ales să încerc ceva diferit de clasicul steag și să creez această mică ”scenă”: un omuleț care oferă o floare tricolor. Mi s-a părut un mod original de a exprima tema zilei.

Un omuleț cu o floare tricolor poate părea un gest simplu, dar simbolizează respectul pentru valorile care ne definesc ca popor. În vremuri în care alegerile noastre modelează viitorul țării, să ne amintim de imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, și de mesajul său puternic – un îndemn la unitate, demnitate și curaj.Să-l recitim și să ne lăsăm inspirați de mesajul său.

„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
     
      Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
      În care te-adânciră barbarii de tirani!
      Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
      La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

      Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
      Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
      Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
      Triumfător în lupte, un nume de Traian! 

      Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
      Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

      Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
      Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
      Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
      „Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

      Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
      Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
      Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
      Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

      O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
      Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
      În astfel de pericul s-ar face vânzători!

      De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Când patria sau mama, cu inima duioasă,
      Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
      Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
      Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
      Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
      Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

      Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
      Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
      Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
      Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

      Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
      Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

**Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863).

La Mulți Ani!⚐

Set de suporturi pentru servirea mesei croșetat

 Inspirată de setul croșetat de Daniela m-am hotărât să-mi croșetez propriul set de suporturi pentru servirea mesei. Eu am ales un model mai simplu care sper să fie practic.

Vreau sa fac un set format din șase suporturi pentru farfurii, pahare și tacâmuri. Am reușit să finalizat sâmbătă doar un suport pentru farfurie, iar suportul pentru pahar este aproape gata, deoarece a trebuit să plec la Wine Tonic Festival. Încă nu am o idee clară despre cum va arăta suportul pentru tacâmuri, dar până termin cele cinci piese pentru farfurii și cele cinci pentru pahar îmi va veni inspirația.

Acum vreau să-ți arăt cum a ieșit suportul pentru farfurie. Am folosit ață bej, cred că este lână, de la un fost pulover și ață lila luată din second hand.

Am început cu inelul magic și 12 piciorușe duble și am continuat să cresc până am ajuns la diametrul dorit, apoi am început să croșetez buclele de pe margini cu ața lila.

Apoi am început și suportul pentru pahar în același mod cum am croșetat suportul pentru farfurie.

Cam atât pentru azi! Dacă ai vreo idee pentru suportul meu de tacâmuri, o aștept cu interes.

Sper că-ți plac suporturile mele! 

Pe curând!💝

În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Reciclare creativă: Profesor Vulpe!

Astăzi, am decis să iau o pauză și să mă relaxez puțin. În cadrul proiectului Provocări verzi, l-am creat pe profesorul Vulpe, o creație mult mai rapidă și simplă decât ce aveam inițial în minte. Voi povesti în curând și despre vizita la o altă fabrică din Craiova, parte din proiectul Fabricat la Craiova, pe care am vizitat-o duminică. Dar, până atunci, hai să facem cunoștință cu ProfesorVulpe!

Planul meu era să fac niște decorațiuni pentru art journal, inspirată de tutoriale văzute pe Facebook. Dar, surpriză! Din câteva frunze adunate din curte, a prins viață... profesorul Vulpe!

Profesorul Vulpe a fost rezultatul unui proiect spontan, dar distractiv. Am folosit materiale accesibile oricui, lucruri pe care le ai deja acasă:

Două frunze (le-am cules din curte);

O bucată de carton (eu am reciclat ambalajul unei perechi de dresuri);

Lipici;

Creion și marker;

Foarfecă;

Hârtie albă și roșie pentru detalii.

Poți să îți personalizezi personajul după bunul plac și să experimentezi culori și forme. Creativitatea nu are limite!

Am fost atât de mulțumită de prima vulpiță, încât am creat alta. De data aceasta, am adăugat câteva detalii noi și am ales să o laminez. Laminarea a scos în evidență nervurile frunzei, creând un efect vizual impresionant. Chiar dacă gelul roșu s-a întins puțin, am fost încântată de rezultat – micile imperfecțiuni fac vulpița mai interesantă și unică.

Pentru a crea cea de-a doua Vulpe am folosit: două frunze, un pix cu gel roșu, un marker gri și stikere.

Am încercat să surprind în poze detaliile frunzelor scoase în evidență prin laminare, însă nu sunt sigură cât de bine am reușit. În schimb, am reușit să evidențiez imperfecțiunile desenului – se pare că am stofă de Picasso.😂

Am descoperit că, pentru a doua vulpiță, aracetul a funcționat mult mai bine pentru lipirea frunzelor decât siliconul la cald, pe care l-am folosit la prima. Siliconul a creat mici cute când am încercat să laminez prima vulpiță, dar chiar și așa, acel mic defect i-a dat o notă aparte, făcând-o specială.

Creația personajelor din frunze a fost o experiență relaxantă. Dacă și tu vrei să îți încerci îndemânarea, nu ezita să te joci cu forme, texturi și culori. Natura îți oferă o mulțime de materiale gratuite și eco-friendly pentru a-ți pune creativitatea la încercare!

 Am ales să laminez creațiile mele din frunze pentru un aspect mai durabil și detalii accentuate.

Pe curând!🦊

Două țestoase, o prietenie

Într-o pădure plină de mistere, unde razele soarelui pătrundeau jucăuș printre frunzele verzi, trăiau doi prieteni buni: Tilly și Timo, care într-o zi se certau pe o temă importantă: cine este mai înțelept, ele sau restul animalelor din pădure?

„Noi, țestoasele, suntem cele mai înțelepte ființe din această pădure!”, spuse Tilly cu un aer de superioritate. „Ne mișcăm încet, ne protejăm cu carapacea noastră și trăim ani mulți, pentru că avem răbdare și știm când să ne retragem.”

Timo dădu din cap aprobator, dar adăugă: „Așa este, dar asta nu înseamnă că suntem mai înțelepte decât celelalte animale. Înțelepciunea vine din adaptabilitate și capacitatea de a învăța din greșeli.”

În timp ce se contraziceau, au observat o bufniță înțeleaptă care stătea pe o crenguță, ascultându-le conversația. Curioase, țestoasele au hotărât să o întrebe ce părere are.

„Bufniță, tu care vezi totul de sus, spune-ne, cine este cel mai înțelept animal din această pădure?” întrebă Tilly.

Bufnița își roti privirea blândă spre ele și le răspunse: „Înțelepciunea nu stă doar în a trăi mult sau în a te mișca încet, ci în a înțelege că fiecare ființă are un loc și un rol în lume. Tu, Tilly, ești înțeleaptă pentru că știi să te retragi atunci când trebuie. Tu, Timo, ești înțelept pentru că înțelegi că a învăța din greșeli te face mai puternic. Dar adevărata înțelepciune vine din respectul față de diferențele dintre noi.”

Țestoasele se priviră una pe cealaltă și zâmbiră. Își dădură seama că, deși sunt diferite, amândouă sunt înțelepte în felul lor.

„Cred că ai dreptate, bufnițo”, spuse Timo. „Fiecare animal are ceva de învățat de la celelalte.”

De atunci, țestoasele nu s-au mai certat pe tema înțelepciunii, ci au învățat să-și respecte calitățile unice, înțelegând că adevărata înțelepciune este să te cunoști pe tine însuți și să apreciezi darurile fiecăruia.

Sper că ți-a plăcut povestea mea ! Acum să-ți prezint personajele:

Timo este o țestoasă primită cadou de la Rux, o prietenă dragă, iar Tilly este croșetată de mine.

Am cumpărat de pe Temu un kit croșetat-Turtle, are tot ce trebuie pentru a croșeta o broscuță țestoasă: ochișori, umplutură, ață, croșetă (nr. 3 și nr. 4), marcatori de rând, ac de cusut de plastic. Are tutorial tipărit, dar există și tutorial video pe youtube, il voi lăsa mai jos, în cazul în care vrei să încerci și tu să faci o broscuță.

Kitul a costat 13,82 lei. Am mai comandat un kit de croșetat, tot o țestoasă, dar verde de data aceasta. 

Închei cu un gând: fiecare dintre noi are propriile trăsături și talente unice, care ne fac speciali. Așa cum Tilly și Timo au învățat să aprecieze diferențele dintre ele, te încurajez și pe tine să îți recunoști și să îți valorizezi calitățile personale. Fiecare dintre noi contribuie la frumusețea lumii în felul nostru!

Pe curând!🐢

***pozele sunt din arhiva personală

Melci, scoici, roze, crengi

 Dacă nu ți-ai dat seama deja de unde m-am inspirat pentru titlul acestui articol, îți dau un indiciu:

”Luai acul, pusei ața,

Melci, scoici, raci, craci,

Luai acul, pusei ața,

Melci, scoici, raci, craci,”

Bun! Acum că ai idee (sau nu!?) de unde vine titlul, până la finalul articolul vei afla. Dar să trecem mai departe: Te întrebi despre ce este vorba? Ei bine, este vorba despre un ornament handmade realizat din melci, scoici, trandafiri, crengi și sfoară.

Am adunat foarte multe scoici în mini-vacanța oferită de sponsorii SuperBlog pe Litoralul Românesc, iar acum a venit momentul să le folosesc într-un proiect creativ.

Inițial am vrut să fac un ornament din scoici pentru vânt, văzusem  în Jumbo și mi-a rămas gândul la acel ornament, poate dacă era mai ieftin cumpăram, dar așa mi-am creat chiar eu unul. O să vezi de ce zic inițial, pentru că i-am găsit un alt loc.

Am folosit pentru realizarea lui: melci, scoici, roze (trandafiri), crenguță de nuc, sfoară, perle și un mic clopoțel. Provocarea cea mai mare a fost să îngăuresc scoicile și crenguța. 

Când am făcut găuri crenguței, soțul nu era acasă, și nu știam unde își ține capetele de la bormașină, așa că am improvizat și am folosit vârful montat în bormașină și un surub foarte ascuțit. Am stricat câteva crenguțe până am reușit! E mult mai greu să faci găurile cu un șurub, era mai simplu cu un vârf tip burghiu.

Apoi au urmat scoicile la îngăurit, între timp a venit soțul acasă și mi-a dat un cap vidia care a fost de mare ajutor, am îngăurit scoicile după acest tutorial găsit pe Facebook. 

Crenguta am lăcuit-o, până am făcut găuri scoicilor, ea era aproape uscată, apoi am înșirat scoicile pe sfoară. Am ornat crenguța cu câțiva trandafiri roșii pe care i-am cumpărat de pe Temu și perle roz și albe.

Am făcut trei șiraguri de scoici, am pus și un mic clopoțel în vârful celui din mijloc, iar locul ornamentului va fi în bucătărie (după ce vom finaliza renovările) alături de un tablou realizat de copilași cu autism, susținuți de Asociația Visuri și Speranțe. Îl poți admira în videoclipul de mai jos:

Nu-i așa că se potrivește cu acest tablou minunat, pictat pe lemn? 

Melodia lui Mărgineanu a fost inspirația mea pentru titlul articolului - Melci, scoici, raci, craci. Sper că ți-a plăcut ornamentul meu! 

O zi frumoasă să ai! Pe curând!🐌🌹

*pozele sunt din arhiva personală, primul video este realizat cu canva

De la birou în grădină !

 .... povestea organizatorului din dopuri de plastic!

Mi-am luat câteva zile ”fără internet” după programul de serviciu, deoarece vederea mea a avut de suferit. Nu mai vedeam nici de aproape, nici de departe, era cam totul în ceață, iar pauza aceasta a ridicat ceața. Prea multe ore la calculator/ telefon dăunează organismului, nu doar ochilor! În aceată pauză, am citit, m-am plimbat, am alergat.

Așa că ziua de azi mi-am dedicat-o, în mare parte, aranjând grădina cu flori din jurul balansoarului, unde obișnuiesc să mă relaxez.  M-am trezit la ora 6:00 a.m., mi-am făcut o cafea cu lapte, sau mai bine zis lapte cu cafea😂, am citit 70 de pagini din volumul al doilea din seria Jocurile foamei, apoi m-am apucat de curățenie. Am strâns frunzele căzute, se pare că a venit sezonul lor, apoi am dat peste un ghiveci de pământ care s-a spart, dar pe care nu l-am putut arunca, deoarece era de la mamaia mea.

Am luat ghiveciul, care nu mai avea nici fund, și l-am fixat bine în pământ, l-am pictat (mai degrabă mâzgălit) cu vopsea acril magenta, am pus Petunii, care miros minunat. Erau deja înflorite și cam mari, dar sper să-și revină deoarece s-au cam ofilit. Apoi am găsit un coșuleț împletit, pe care l-am primit de un 8 Martie, în care am pus un mini-ghiveci de plastic în care am plantat Iarbă de piatră.

Am improvizat un mini gărduț din niște pavele rămase, pentru a-mi protejeze câteva floricele de Uzzi. Nu le rupe, dar să nu facă pipilică pe ele. Așa mi-a mai uscat lavanda! Acest gărduț este provizoriu, pentru că mi-am comandat de pe Temu un gărduț super-drăguț. După ce am terminat de aranjat ornamentele mele de grădină, parcă lipsea ceva și... mi-am amintit de un proiect vechi, de aproape 5-6 ani, realizat din dopuri de plastic.

Îmi amintesc că tocmai îmi cumpărasem un pistol de lipit cu silicon și voiam neapărat să lipesc ceva, așa că am luat dopurile de plastic pe care le stângeam (pe atunci eram mare băutoare de cola) și m-am apucat de treabă. Am creat un suport pentru creioane și pixuri, dar,  după un timp, am renunțat la el pentru că-mi ocupa cam mult loc pe birou. L-am mutat în baie, unde l-am folosit ca organizator pentru periile de păr, deoarece aveam multe și diverse, dar după o perioadă...a ajuns în dulapul de sub chiuveta, unde soțul meu a început să-l folosească pentru a-și ține surubelnițe și alte unelte. Astăzi, însă, a devenit ornament de grădină!

Cum l-am confecționat? Foarte simplu! Am luat trei tuburi de carton, de la hârtia igienică, și am lipit dopurile în jurul lor, apoi le-am lipit între ele formând un fel de triunghi. Fundul l-am făcut din carton, un ambalaj de la coletele primite! Le-am ornat cu mărgele, care au mai picat de-a lungul timpului. Azi, i-am dezlipit fundul de carton, am pus trei mini-ghivece (rămase de la cactuși) în fiecare tub și am plantat tot iarbă de piatră.

Apropos, am pictat doi pitici de grădină, pe care îi aveam de ceva timp și se decoloraseră, și o lampă de grădină în formă de floare. Această floare am spart-o și am lipit-o cu silicon, iar acum îi venise timpul să o pictez.

Mă uit acum la organizatorul meu din dopuri și mă gândesc la cât de multe roluri a avut în toți acești ani. De la birou, la baie și acum în grădină, a trecut prin multe transformări, dar și-a găsit în final locul perfect. E o amintire frumoasă a faptului că uneori, cele mai simple lucruri pot aduce un strop de culoare și bucurie acolo unde te aștepți mai puțin. Acum, când mă așez pe balansoar, mă simt înconjurată nu doar de flori, ci și de povești – poveștile obiectelor pe care le-am creat.

Pe curând!💝

Restaurarea unei cărți vechi: Copertă handmade!

 Zilele trecute spuneam, în postarea despre cățelul pictat pe piatră, că am o carte veche cu poezii și fabule cu morală, dar care nu mai are coperți. Așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am apucat să-i fac hăinuță nouă - pardon, coperți!!

Am cotrobăit prin cuiuțele mele de depozitare cu diverse materii prime, adunate de-a lungul timpului și pentru confecționarea coperții am folosit următoarle materiale:

- hârtie de împachetat cadouri;
- ”diamante rămase de la picturile cu diamante;
- bandă dublu adezivă, de care sunt foarte mulțumită, pe care am achiziționat-o de pe Temu;
- sclipici roșu, achizionat dintr-un magazin din Craiova, Magic Hobby;
- lipici pentru puzzle, cumpărat din Jumbo;
- carton, ambalajul unui colet;
- pensete, achizionate tot de pe Temu;
- foarfecă și cuter;
- ochișori, tot din magazinul Magic Hobby:
- silicon de lipit la cald.

Apoi m-am apucat de treabă ( am folosit pentru măsurat ruleta soțului, deoarece rigla mea are cifrele șterse): Am măsurat cartea de mai multe ori, conform unei zicale din popor: ”măsori de zece ori și tai o singură dată!”, dar nu știu cum am reușit că am făcut coperta mai mică.😂  Un lucru e sigur: dacă vreau să mă reprofilez, croitoria nu e de mine!

Bun! Mai departe am măsurat, decupat și lipit hârtia de împachetat cadouri. Am folosit două modele, deoarece nu am avut suficientă hârtie pentru crearea acestei coperți. Cartea are dimensiunea 13x17 cm, am uitat să specific!

Apoi, până s-a uscat lipiciul, eu am realizat minunata creatură, care reprezintă un iepure, dacă nu ți-ai dat seama!😂😂 Cum l-am realizat? Am folosit un model de iepuraș de pe Beccy’s place, peste care am pus bandă dublu adezivă și-am început să lipesc diamante:

Am presărat sclipiciul roșu peste diamante să umplu spațiile rămase între ele, deoarece  se puteau lipi cu timpul, diverse impurități, care deteriorau aspectul MINUNAT al iepurașului meu.😂Pentru a lipi minunatul iepuraș, dar și coperta de cotorul cărții, am folosit silicon, deoarece eate mult mai rezistent.

Am restaurat puțin și cotorul cărții deoarece acesta era rupt la jumătate. Am folosit lipiciul pentru puzzle să lipesc peste el un material ( de la o mărturie de botez în care se aflau bomboane), peste care am lipit hârtie. Banda subțire de saten, tot de la mărturia de botez, am folosit-o ca semn de carte.

Rezultatul îl poți vedea mai jos:

Povestea coperții, cu sau fără morală, este următoarea: Iepurașul din diamante, cu inimă mare mov, mănâncă kiwi și avocado pentru a avea energia necesară să găsească cheia spre ușa înțelepciunii.

Înscriu această postare, care sper să respecte toate condițiile, deoarece cartea mea nu are ilustrații și nu e de colorat, singurele ilustrații sunt cele de pe copertă, la provocarea verde Al doilea popas. Magia cartilor ilustrate / de colorat.

Pe curând!💝