Cremă de gălbenele - rețetă

Despre gălbenele

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante de cultură anuală, rar bianuală, înalte de 40–80 cm, bogat ramificate, cu miros balsamic puternic. Acestea pot fi cultivate pretutindeni în România, fără probleme, și fac parte din familia Asteraceae. Compoziția chimică a gălbenelelor cuprinde saponozide triterpenice, carotinoide, flavonoizi, ulei volatil, mucilagii, vitamina C, acid malic și substanțe proteice.

 Aceste flori minunate, cu nuanțe solare, au utilizări diverse în medicina tradițională. Sub formă de infuzie sunt folosite pentru afecțiuni digestive, precum gastritele și ulcerul, dar și în tulburările de ciclu menstrual și afecțiunile hepatice și biliare. Pe lângă aceste utilizări, preparatele din gălbenele sunt folosite și pentru uz extern, în special pentru îngrijirea pielii, în cazul rănilor superficiale, al inflamațiilor minore și al iritațiilor cutanate. În medicina populară, acestea sunt folosite și pentru arsuri, înțepături de insecte și unele afecțiuni ale pielii, precum acneea.

Crema de gălbenele, considerată un leac băbesc, nu ar trebui să lipsească din nicio casă, eficacitatea ei este susținută de studii științifice moderne.

Cum se prepară crema de gălbenele

Folosesc frecvent ceaiul de gălbenele și infuzia pentru uz extern, însă am vrut să încerc și crema preparată în casă. Cum am foarte multe gălbenele în grădină, am zis că este timpul să încerc rețeta. 

Ingrediente folosite: flori de gălbenele proaspete, ulei de măsline, ceară naturală de albine, vitamina E și 2-3 picături de ulei esențial de lavandă, 100% pur.

Într-un borcănel de aproximativ 200 ml am îndesat flori de gălbenele până la jumătate, apoi am pus ulei de măsline peste ele, cât să le acopere. Am folosit ulei extravirgin Monini Classico. Apoi, am pus apă într-un ibric, pe fundul căruia am pus o batistă și am așezat borcănelul în care am pus florile și uleiul. Apa trebuie să fie la același nivel cu uleiul din borcan. Le-am fiert la bain-marie, la foc foarte mic, timp de aproximativ 3 ore. Trebuie avută grijă ca apă să nu clocotească, pentru că există riscul ca apa să patrundă în ulei.

ceară naturală de albine

După ce au trecut cele 3 ore, am strecurat uleiul în care s-au infuzat florile, cu ajutorul unei strecurătoare peste care am pus tifon. Am stors bine tot uleiul îmbibat în flori, apoi am adăugat o fiolă de vitamina E, 2-3 picături de ulei de lavandă și aproximativ 5 grame de ceară naturală de albine. Ceara am luat-o de la prietena mea, care are stupi. Am amestecat foarte bine, până s-a topit ceara, apoi am turnat compoziția într-un borcănel special pentru creme. Nu am pus capacul borcănelului, până ce crema nu s-a răcit, pentru a evita formarea condesului. Borcanelul și vitamina E le-am achiziționat de pe site-ul Vegis, pentru că mereu au promoții sau coduri de reducere.

Experiența mea cu cremele

Îmi place foarte mult cum a ieșit și o folosesc mereu. Hidratează pielea foarte bine, se absoarbe ușor în piele, lăsând pielea catifelată. Miroase foarte fain, însă mirosul este discret, dar persistent.

Așa arată crema pe piele înainte de a fi întinsă

Pentru că am fost foarte mulțumită de rezultat, am preparat încă un borcănel de cremă, dar de data aceasta am folosit flori uscate de sunătoare și  ulei esențial de cuișoare, în locul uleiului esențial de lavandă. 

Crema de sunătoare am testat-o pe tăieturi și arsuri și a funcționat de minune. Într-o zi am luat ibricul încins de pe foc și m-am ales cu o bășică enormă pe degetul arătător . Am aplicat zilnic crema și bășica s-a retras fără să se spargă. A doua zi se vedea doar o pată roșie pe deget, iar după câteva zile pielea uscată s-a desprins și nu mi-a rămas niciun semn. Păcat că nu am fost inspirată să fac fotografii.

Mi-am propus să profit de toate plantele medicinale care-mi cresc în curte. Următoarea cremă va fi de pătlagină, dar vreau să încerc și o tinctură.

Tu ai încercat să prepari creme sau tincturi din plante medicinale?

Un simbol al Londrei - Wordless Wednesday

Postarea participă la:

Wordless Wednesday

Catsynth

***Fotografiile sunt din arhiva personală.

„Nabucco” și „Silvia”, la Festivalul Internațional Elena Teodorini

 Două evenimente speciale vor avea loc în această săptămână, în cadrul celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Internațional Elena Teodorini, organizat de Opera Română Craiova: opera „Nabucco” de Giuseppe Verdi (joi, 29 octombrie, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar) și opereta „Silvia” de Emmerich Kálmán (duminică, 1 noiembrie, ora 19.00, la Teatrul Național Marin Sorescu).

Operă la superlativ

Unul dintre invitații speciali ai ediției a XIX-a a Festivalului Internațional Elena Teodorini este Opera de Stat din Stara Zagora, instituție lirică prestigioasă a Bulgariei, cu o îndelungată tradiție și un remarcabil parcurs artistic. Cunoscută la nivel internațional pentru producțiile de nivel înalt, Opera din Stara Zagora prezintă în fața publicului craiovean o capodoperă a repertoriului universal, „Nabucco” de Giuseppe Verdi. Prin forța sa dramatică, frumusețea melodică și celebrul său mesaj despre libertate, „Nabucco” rămâne una dintre operele care definesc spiritul creației verdiene.

Publicul este invitat să se bucure de întâlnirea cu marele Verdi și să redescopere opera „Nabucco” în viziunea scenică a regizorului Ognyan Draganov, cu Peter Reichl la pupitrul dirijoral și o distribuție din care fac parte Alexander Krunev în rolul titular, Marena Balinova (Abigaille), Ivaylo Dzhurov (Zaccaria), Mihaela Berova (Fenena), Ivaylo Yovchev (Ismaele), Teodor Petkov (Marele Preot), Stoyan Buyukliev (Abdallo) și Elena Petrova (Anna), alături de Orchestra și Corul Operei de Stat Stara Zagora.

„Silvia”, reprezentație specială

Opera Română Craiova îi invită pe melomani duminică, 1 noiembrie, de la ora 19.00, în sala Amza Pellea a Teatrului Național Marin Sorescu, la opereta „Silvia” de Emmerich Kálmán, una dintre cele mai îndrăgite creații ale repertoriului clasic.

Cu o acțiune în care se succed răsturnările de situație, în centrul unei pleiade de personaje, fiecare cu farmecul său, povestea urmărește destinul unei artiste prinse între iubire și convențiile sociale. Sub luminile cabaretului și în umbra rigorilor aristocrației, se conturează o lume în care fiecare își caută drumul: unii fug de trecut, alții aleargă după statut sau libertate, iar în mijlocul tuturor se află dragostea - imprevizibilă, încăpățânată și, desigur, învingătoare.

Fermecătoarele pagini muzicale vor fi interpretate în această săptămână de artiștii Renata Vari, Bogdan Zahariea (Timișoara), Adrian Grădinaru, Cosmin Vasilescu, Edith Mag, Laurențiu Nicu, Nadia Domnicu, Daniel Cornescu, Gabriel Marciu, Ioan Cherata, Robert Vladu, Alexandru Chera, Alexandra Gogoșanu, Anca Țecu, Laura Dumitrescu, Alisa Bilia, Leonte Stănescu, Ionuț Dumitru, Liviu Stănescu, Adrian George Popescu, Romulus Nicolae Cucu, Răzvan Segărceanu, Sergiu Doroș, Olguța Ilie, Alina Onofrei, Loredana Nicola, Ruxandra Andruță, Amina Almahadin, Alexandra Iordache, Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Hermann Szabolcs (Timișoara).

Biletele pentru cele două evenimente sunt disponibile online: https://iticket.ro/partner/orc și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Festivalul Internațional Elena Teodorini, aflat de la cea de-a XIX-a ediție, este un eveniment organizat de Opera Română Craiova

Houdini, omul care a sfidat moartea

 Se apropie Halloweenul și, căutând ceva în galeria foto, am dat peste o fotografie făcută anul trecut la Madame Tussauds din Budapesta și m-am gândit să scriu despre Houdini. De ce am asiciat povestea cu Halloween vei vedea spre finalul articolului. Înainte de a ajunge la această legătură, să vedem cine a fost Harry Houdini și cum a devenit celebru.

A devenit celebru pentru spectacolele în care se elibera din cătușe, lanțuri, cămăși de forță, închis în cuști, uneori sub apă. Însă povestea lui este interesantă și nu se rezumă doar la magie: s-a născut la 24 martie 1874, în Budapesta, într-o familie evreiască. În 1878, la vârsta de patru ani, a ajuns în Statele Unite împreună cu mama și frații săi, unde tatăl său emigrase cu doi ani înainte. Numele său real era Ehrich Weisz. El și-a ales numele de scenă inspirându-se din numele lui Jean-Eugène Robert-Houdin, un magician francez important al secolului al XIX-lea, la care a mai adăugat un „i” lui Houdin.

Faima lui Houdini s-a datorat nu doar spectacolelor de magie, ci și numerelor sale incredibile de evadare. Mergea la secții de poliție, accepta să fie încătușat și îi provoca pe agenți să găsească o metodă din care să nu poată evada. Aceste demonstrații atrăgeau presa și publicul. Succesul său nu se baza doar pe îndemânare, ci și pe o strategie de promovare neobișnuit de eficientă pentru epoca respectivă. A ajuns cunoscut drept „King of Handcuffs” — Regele cătușelor.

În 1908, Houdini a introdus numărul cunoscut drept Milk Can Escape. Încătușat, el era introdus într-un bidon de metal pentru lapte umplut cu apă, și capacul pus, din care trebuia să se elibereze înainte de a rămâne fără aer. Spectacolul transforma fiecare secundă într-o cursă contra cronometru, iar riscul înecului amplifica tensiunea resimțită de public. 

Un alt număr celebru al său era Chinese Water Torture Cell, prezentat pentru prima dată în 1912. În acest număr, Houdini era coborât cu capul în jos într-un rezervor plin cu apă, având picioarele blocate într-un dispozitiv de fixare. Publicul îl urmărea în timp ce încerca să se elibereze și să iasă din rezervor. Numărul combina pregătirea fizică și tehnica evadării cu o tensiune dramatică puternică. 

Houdini se elibera din cămăși de forță în timp ce atârna cu capul în jos, suspendat la înălțime. În loc să păstreze misterul exclusiv în sala de spectacol, îl ducea în stradă, unde trecătorii puteau urmări întreaga desfășurare. Era un maestru al publicității într-o perioadă în care fotografia de presă și ziarele aveau un rol esențial în formarea celebrităților.

În 1894, Houdini s-a căsătorit cu Wilhelmina Beatrice Rahner, cunoscută drept Bess. Cei doi au susținut spectacole împreună care contineau numere de magie și de evadare. 

Pe lângă magie și spectacole, o altă activitate importantă pentru el a devenit lupta împotriva celor care practicau și credeau în spiritism. Așa l-a cunoscut pe scriitorul Arthur Conan Doyle, care credea în spiritism și în posibilitatea comunicării cu spiritele morților. Houdini, deși era iluzionist, a devenit un critic ferm al mediumurilor care pretindeau că au puteri supranaturale. El demonstra că unele fenomene prezentate drept miraculoase puteau fi reproduse prin tehnici de prestidigitație și înșelătorie. Conflictul dintre cei doi evidențiază diferența dintre iluzia folosită ca divertisment și pretinsele fenomene supranaturale prezentate publicului drept reale.

Moartea sa, survenită chiar de Halloween, a alimentat ulterior speculațiile celor care credeau în spiritism. A murit la Detroit, pe 31 octombrie 1926, în urma unei peritonite asociate cu ruptura apendicelui. Au circulat ulterior speculații potrivit cărora o lovitură primită în abdomen ar fi provocat sau agravat problema medicală. 

Tu ce știai despre Harry Houdini înainte să citești acest articol? Care dintre poveștile despre el ți se pare cea mai interesantă?

Pe curând!

Trei insecte, trei ipostaze - Wordless Wednesday

Mantis Religiosa - Călugărița

Gândacul Blister

Albina 

 Postarea participă la:

Wordless Wednesday

Catsynth

***Fotografiile sunt din arhiva personală.

Cum a fost la IntenCity Festival Craiova 2026

După ce se anunțase, în vară, că festivalul IntenCity nu va mai avea loc, vestea organizării unei ediții speciale a venit pe neașteptate. Festivalul a avut un format diferit de cel cu care ne obișnuiserăm, s-a desfășurat în doar două zile, la Sala Polivalentă din Craiova.

 Sala Polivalentă nu mi se pare tocmai potrivită pentru concerte, mai ales din cauza acusticii, așa că nu am avut așteptări prea mari. Voiam doar să mă întâlnesc cu prietenii și să mă bucur de câteva ore petrecute altfel. A fost o alegere bună. Au fost două seri diferite, care mi-au lăsat o impresie foarte bună. Am avut parte și de câteva surprize pe care nu le anticipasem.

Concertul lui Puya cu VIBE Orchestra

 

  Mi-a plăcut foarte mult concertul lui Puya alături de VIBE Orchestra, în cadrul proiectului Urban Simfonic. Recunosc că eram curioasă să văd cum vor suna piesele lui într-o asemenea formulă, dar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult.

Muzica lui Puya are un vibe inconfundabil, iar alături de orchestră piesele lui au căpătat o dimensiune nouă. Contrastul dintre muzica urbană și sonoritatea simfonică a funcționat foarte bine. Rezultatul a fost unul plăcut.

Dincolo de interpretare, mi-a plăcut energia pe care a transmis-o Puya publicului. A reușit să creeze o atmosferă în care oamenii s-au simțit bine și au intrat în vibe-ul festivalului. Pentru mine, acesta a fost unul dintre momentele în care am uitat de rezervele cu care venisem și m-am bucurat pur și simplu de spectacol. Îmi plac proiectele în care artiștii ies din zona lor de confort, iar Puya a fost la înălțime.

The Sound of Time - spectacolul Operei Române Craiova

Dacă în prima seară m-a surprins concertul lui Puya, în cea de-a doua am avut parte de un spectacol care mi-a plăcut enorm: cel oferit de Opera Română Craiova. 

A fost, fără îndoială, unul dintre momentele mele preferate ale acestei ediții. „The Sound of Time” a fost proiectul care a reunit universul liric și repertoriul Queen într-o abordare simfonică.

 

Mi se pare o idee bună să aduci spectacolele de acest gen la evenimente unde pot fi descoperite și de oameni care nu merg în mod obișnuit la operă. Pentru a aprecia un spectacol bine realizat, publicul nu trebuie să aibă o pregătire muzicală sau să știe repertoriul. Mi-aș dori să existe mai multe ocazii în care artiștii Operei Române Craiova să ajungă în fața unui public atât de divers.

Trucuri de magie cu magicianul Andrei Pintea

În pauza dintre concerte, m-am plimbat printre standurile amenajate atât în exteriorul Sălii Polivalente, cât și în interior. Ca la orice festival, au fost standuri cu mâncare, dar și standuri cu diverse activități recreative.

Așa l-am întâlnit pe magicianul Andrei Pintea, care mi-a făcut câteva trucuri de magie interesante. A fost o experiență neașteptată și un prilej de distracție. Pentru că nu a vrut să-mi dezvăluie trucul de magie (loogic!) și cum sunt foarte curioasă, i-am dus și pe prietenii mei care veniseră la festival să-l vadă pe magician. În acest fel am vrut să descopăr singură trucul urmărindu-l cu foarte mare atenție, poate-poate reușeam să-mi dau seama cum îl face.😂 Cumva mă transformasem în spaima magicienilor!!

A fost o întâmplare simpatică, într-o ediție care, pentru mine, s-a dovedit mult mai reușită decât mă așteptasem.

Cred că asta mi-a plăcut la ediția din acest an: faptul că cele două sei au fost diferite. M-am dus pentru concerte și timpul petrecut cu prietenii, dar m-am distrat de minune. 

Abia aștept ediția de anul viitor! Oare ce surprize pregătesc organizatorii?

Pe curând!

O experiență neașteptată înainte de Ziua Armatei României

 Sâmbătă voiam să merg să spăl mașina, dar nu am mai avut chef, așa că am lăsat-o pe duminică. Azi, am zis să trec prin Primark, să văd ce noutăți mai sunt și să-mi cumpăr niște lumânări parfumate. Am parcat la Primark și... am avut o surpriză. Era un eveniment al armatei, organizat ca preambul al Zilei Armatei României, sărbătorită pe 25 octombrie.

Ziua Armatei României - 25 octombrie

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, situația României a fost deosebit de complexă, integritatea teritorială fiind grav afectată în vara anului 1940. Refacerea ei a devenit principala misiune a forțelor militare româneşti. După 23 august 1944, România a acţionat în cadrul Naţiunilor Unite, obiectivul fiind refacerea graniţei de apus şi anularea Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care circa 43.000 de km pătraţi erau transferaţi Ungariei hortyste de către Germania şi Italia.

Acest obiectiv a fost îndeplinit la 25 octombrie 1944, când trupele române, în colaborare cu cele sovietice, au eliberat oraşele Careii Mari şi Satu Mare, ultimele localităţi din vestul ţării.

Eliberarea teritoriului naţional, în toamna anului 1944, a fost obţinută prin lupta şi jertfa a 525.702 militari români, din care 58.330 au fost ucişi, răniţi sau daţi dispăruţi. Armata română a continuat apoi să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind la victoria consacrată prin actele de capitulare ale Germaniei din 8 şi 9 mai 1945, care au marcat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.

În amintirea eliberării oraşelor Careii Mari şi Satu Mare, autorităţile de la Bucureşti au instituit, prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, data de 25 Octombrie ca zi de omagiere a Armatei.

Ziua de 25 octombrie, Ziua Armatei României, este una dintre cele mai importante sărbători naţionale, în care poporul român îşi omagiază armata şi faptele ei de arme din trecut, precum şi pe toţi cei care astăzi, în haină militară, sunt permanent la datorie.

O experiență neașteptată în lumea militară

Cum arată tehnica militară, ce echipamente folosesc militarii și ce oportunități de studiu există în acest domeniu? La standurile amenajate, militarii le-au prezentat vizitatorilor tehnica și echipamentele din dotare, explicând cum funcționează tancurile, ce stații de comunicații folosesc, cum sunt utilizate dronele și ce particularități au diferitele tipuri de armament.

În plus, Batalionul „Scorpionii negri” a oferit un exercițiu demonstrativ de mânuire a armamentului. Evenimentul a inclus și o prezentare a ofertei educaționale, pentru cei care vor să afle mai multe despre posibilitățile de pregătire în domeniu. Mai multe detalii despre oferta educațională, găsești pe următorul link: https://www.recrutaremapn.ro/

Am văzut echipament militar, pentru prima dată în Israel, când am fost opriți pentru un control de rutină, însă azi am avut ocazia să aflu mai multe despre echipamentul militar, sa-l ating, să văd cum funcționează. Am fost curioasă să iau un pistol să văd cum se simte în mână. Menționez că toate armele expuse nu erau încărcate. Am fost surprinsă cât de greu era pistolul. În filme, am văzut că este mânuit foarte ușor, așa că am făcut o glumă pe seama asta.

Dincolo de curiozitatea de a descoperi echipamentul militar, mi-am dat seama că, pentru cei care îl folosesc, acesta face parte dintr-o realitate mult mai serioasă. Deși poartă veste antiglonț, căști și alte echipamente de protecție, acestea nu le pot garanta că se vor întoarce teferi din misiuni. Militarii trebuie să fie permanent vigilenți și atenți la pericolele din jur. 

Îmi doresc o lume în care nu există războaie, însă realitatea este alta. Acești oameni își riscă viața pentru a ne apăra, iar pentru asta merită tot respectul nostru.

Pe curând!