luni, 12 ianuarie 2026

Cățeluși croșetați

 Ce am mai făcut din cheițele de la conservele de mâncare ale lui Uzzi? Niște cățeluși drăguți, vreo patru, căci am experimentat, ca de obicei. I-am început diferit, nu am croșetat toate rândurile la fel ca în tutorial sau în loc de ochișori cusuți am folosit mărgele și ochișori cumpărați. 

Cățelușii i-am lucrat după acest tutorial - click aici pentru detalii. Rezultatul îl poți vedea în imaginile de mai jos, la cel verde am exagerat cu silicon când am lipit ochișorii și la cel bej i-am cusut boticul strâmb. L-am lăsat așa, pare mai interesant.

Pot fi folosiți ca mărțișoare pentru copii dacă le atașez câte un ac de broșă și un șnur alb-roșu, ca brelocuri, ca semn de carte sau ornamente pentru flori dacă le lipesc câte un bețișor pentru frigărui.
Cățelușul din ultima poză de jos este preferatul meu. Al tău care este?

Acum după ce am reciclat și creat acești cățeluși este timpul să-ți zic și câteva curiozități despre aceste animăluțe drăguțe:

  • au „amprente” unice – Nu, nu doar oamenii au amprente! Nasul fiecărui câine are un model unic, la fel ca amprentele digitale ale oamenilor.
  • văd lumea în mod diferit față de oameni, vederea alb-negru e doar un mit – Ei percep culorile, dar în spectrul albastru și galben, fiind incapabili să distingă roșu și verde. Dacă vrei să testezi cum văd câinii intră pe Dog Vision Simulator.
  • pot simți emoțiile prin miros – Mirosul lor nu e doar pentru hrană. Câinii pot detecta schimbări în hormonii umani și pot simți stresul, frica sau chiar starea de boală a stăpânilor.
  • mișcarea cozii nu este un simplu gest de fericire, ei „vorbesc” cu coada –  Modul în care câinele își mișcă coada poate arăta emoții complexe: coada ridicată și rigidă arată ca e în alertă sau atitudine dominantă, coada între picioare – teamă sau supunere.
  • și ei visează – poate ai observat cum un câine tresare sau „aleargă” în somn, nu e întâmplător. Studiile arată că aceștia au faze REM și pot visa.
  • au „al doilea nas” – În partea de sus a cavității nazale se află organul vomeronasal, care detectează feromoni. Acesta le permite să recunoască stări sociale, estru la alte animale și multe informații chimice subtile.
  •  simt timpul – Ei pot simți ritmul zilnic și pot anticipa evenimente (plimbarea, masa, sosirea stăpânului acasă).
  •  au super-auz – Pot auzi sunete de 4 ori mai depărtate decât oamenii și frecvențe între 40 Hz și 60 kHz, adică mult peste limita auzului uman.
Uzzi și rața lui jegoasă😂

Lupii cenușii și câini s-au desprins dintr-o specie de lup dispărută acum aprox. 15000-40000 de ani. Câinii au fost domesticiți cu cel puțin 14000 de ani în urmă.

Cam atât pentru astăzi! Pe curând!

duminică, 11 ianuarie 2026

Concert extraordinar de Anul Nou

 Pe 10 ianuarie am fost la Concertul extraordinar de Anul Nou la Filarmonica „Oltenia”, unul dintre acele evenimente care confirmă nevoia publicului de muzică live și de continuitate culturală. Sala plină a arătat clar că acest tip de concert nu este doar o tradiție, ci și o formă de întâlnire a publicului cu lucrări îndrăgite, care și-au confirmat valoarea în timp.

Orchestra simfonică a Filarmonicii „Oltenia”, dirijată de Theo Wolters, a susținut un program echilibrat, specific concertelor de început de an. De la pagini de operă la valsuri și polci celebre, seara a propus o alternanță firească între momente lirice și pasaje pline de energie, fără excese sau rupturi de stil. 

Dirijorul Theo Wolters, muzician cu o carieră solidă în spatele pupitrului și cu o experiență îndelungată ca instrumentist în orchestre de prim rang, a condus orchestra cu precizie și siguranță. Gestica sa a fost precisă, lipsită de ostentație, iar relația cu orchestra a fost una funcțională și coerentă. S-a simțit atenția acordată detaliului, dar și dorința de a păstra cursivitatea și unitatea discursului muzical.

Un moment deosebit al serii a fost oferit de soprana Silvia Micu, invitată să interpreteze fragmente din repertoriul de operă și operetă. Vocea sa s-a remarcat prin claritate și expresivitate, iar interpretările au fost construite cu atenție la frază și stil. Experiența sa scenică și profesionalismul au fost evidente, iar reacția publicului a confirmat aprecierea pentru un recital echilibrat, lipsit de artificii inutile.

Programul a debutat cu uvertura operei „Nevestele vesele din Windsor” de Otto Nicolai, o lucrare inspirată de Shakespeare, care îmbină umorul fin cu o orchestrație plină de vitalitate. Nicolai, compozitor adesea eclipsat de alte nume ale secolului al XIX-lea, își revendică aici locul meritat printr-o muzică plină de culoare și spirit teatral. 

Momentul liric al serii a fost marcat de „Cântecul Lunii” din opera Rusalka de Antonín Dvořák, una dintre cele mai emoționante arii ale repertoriului romantic. Inspirată din mitologia slavă, opera surprinde prin melancolie și profunzime, iar interpretarea a pus în valoare atât sensibilitatea sopranei, cât și transparența sonoră a orchestrei. În contrast, Dansurile slave au adus ritm, energie și un suflu folcloric autentic, demonstrând geniul melodic al compozitorului ceh.

Publicul a regăsit apoi emoția verismului italian prin Valsul Musettei din La Bohème de Giacomo Puccini, o lucrare ce surprinde viața boemă pariziană cu o sinceritate dezarmantă. Muzica lui Puccini, inițial contestată, rămâne una dintre cele mai iubite tocmai datorită capacității sale de a vorbi direct inimii.

Partea a doua a serii a fost dominată de farmecul vienez, cu pagini semnate de Johann Strauss II, regele valsului, ale cărui lucrări continuă să încânte prin eleganță și exuberanță. Uvertura din Voievodul țiganilor, polcile rapide și celebrul Tunete și fulgere au stârnit entuziasm și aplauze spontane. În același registru, Emmerich Kálmán a adus culoare și exotism prin arii pline de viață, confirmând locul său important în istoria operetei.

Nu în ultimul rând, uvertura „Orfeu în Infern” de Jacques Offenbach a încheiat seara într-o notă de umor și ironie, amintind publicului că muzica clasică știe să fie și jucăușă, nu doar solemnă.

Concertul extraordinar de Anul Nou a fost mai mult decât o succesiune de lucrări celebre: a fost o celebrare a bucuriei de a fi împreună, a tradiției și a emoției pe care muzica o aduce, an de an, în viețile noastre. O seară care a confirmat încă o dată forța și frumusețea muzicii live.

Publicul a răspuns constant, cu aplauze generoase, iar finalul concertului a fost întâmpinat cu entuziasm. Concertul a oferit exact ceea ce și-a propus: un început de an în care muzica a fost bine interpretată, bine primită și împărtășită într-o atmosferă caldă și firească.

În pauză, am profitat de ocazie pentru a vizita Expoziția de artă vizuală, despre care voi scrie într-un articol separat și pentru a face poze împreună cu colegii mei din ASBO la bradul împodobit din holul Filarmonicii. A fost primul eveniment cultural din acest an la care am participat — un bun prilej de a începe anul cu o notă optimistă.

Pe curând!

joi, 8 ianuarie 2026

Și dacă-i adevărat că nu există nu se poate?

 Pe Carmen am întâlnit-o pentru prima dată la Semimaratonul Craiovei, ediția din 2023, era una dintre participante, iar eu i-am înmânat premiile, deoarece făceam parte din echipa de voluntari. Ulterior ne-am mai întâlnit la diverse evenimente - teatru sau festivaluri - dar nu am avut ocazia să vorbim, doar ne-am salutat. Curiozitatea m-a împins să-i cumpăr cartea și să o cunosc mai bine.

Cartea, așa cum promite, este un jurnal, în care autoarea se axează mai mult pe lucrurile frumoase care i s-au întâmplat și foarte puțin pe lucrurile neplăcute.

Este o persoană cu dizabilități care își trăiește viața la intensitate maximă și profită de orice oportunitate pentru a o trăi frumos. Nu vrea să fie privită cu milă, ci așa cum este ea, o persoană ca noi toți. 

Mesajul central al cărții este unul puternic și necesar: limitele sunt adesea mai mult în mintea noastră decât în realitate. Prin experiențele povestite, Carmen demonstrează că „nu se poate” este, de multe ori, doar o formulă comodă de a renunța.

Cartea inspiră, motivează și te face să-ți pui întrebări despre propriile scuze și bariere. Nu este o lecție spusă de sus, ci una trăită și împărtășită cu sinceritate.

Deși mi-a plăcut cartea și apreciez mesajul transmis, există câteva aspecte care, în opinia mea, ar putea fi îmbunătățite pentru a face lectura și mai clară:

- sunt multe persoane aduse în discuție, iar pentru a urmări mai bine firul narativ, ar fi fost utile nume, fie ele și fictive (cu o notă de subsol sau de final prin care să se menționeze acest lucru). Pentru că la un moment dat, când se trecea de la o amintire la alta (prezent-trecut-prezent) nu mai știam dacă acel băiat/prietenă e aceeași cu cea din prezent.

-  tranzițiile temporale, trecerea din prezent în trecut și apoi în prezent, mi s-au părut prea bruște uneori. În anumite momente, acest lucru poate crea confuzie, mai ales când este vorba despre aceleași personaje apărute în perioade diferite ale vieții autoarei.

Aceste observații nu diminuează valoarea cărții, ci sunt mai degrabă sugestii care ar putea contribui la o experiență de lectură mai fluentă.

Și dacă-i adevărat că nu există nu se poate? este o carte sinceră, caldă și inspirațională, care merită citită mai ales de cei care simt că viața le impune limite greu de depășit. Este o lectură care te îndeamnă să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă și să-ți reanalizezi propriile convingeri.

I-am acordat 3 steluțe pe Goodreads, nu pentru că mesajul nu ar fi valoros, ci pentru că, din punct de vedere al structurii, există loc de mai bine.

În încheiere las și două citate care mi-au plăcut:

[...] dorindu-mi ca lumea să înțeleagă un singur lucru, anume că normalitatea nu înseamnă să fii ca ceilalți, ci să fii tu însuți, fără să te lași doborât de ce zic ceilalți despre tine. Dincolo de orice dizabilitate, contează foarte mult sufletul, pe care, din păcate, mulți nu ajung să-l cunoască pentru că se lovesc, inevitabil, de aspectul fizic, care contează cel mai puțin.”

„De-a lungul timpului, am învățat că, pentru a-mi îndeplini o dorință, trebuie neapărat să fac ceva în privința asta, nu să aștept să se întâmple.”

Totodată, înscriu articolul în tabelul cu „Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!📚

marți, 6 ianuarie 2026

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

 Sfântul Ioan este considerat cel mai important prooroc, cel care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament. El este menționat în cărțile sfinte ca fiind cel care a avut rolul de a pregăti oamenii pentru primirea Fiului lui Dumnezeu. Mai este numit și Înaintemergătorul, pentru că este cel care a anunțat venirea lui Hristos.

Părinții lui au fost preotul Zaharia și Elisabeta, rude cu părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana.

Sfântul Ioan Botezătorul a dus din tinerețe o viață ascetică, purta o haină confecționată din păr de cămilă și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. S-a retras în deșertul Bethabara, în rugăciune și meditație. În anul 26 a început să propovăduiască și să boteze, vestind venirea lui Mesia-Iisus (Izbăvitorul).

Momentul cel mai important al activității sale este întâlnirea cu IIsus, pe care l-a botezat în râul Iordan. El a asistat la pogorârea Duhului Sfânt, sub înfățișarea unui porumbel, și a avut revelația împlinirii profeției sale privind venirea adevăratului Mesia.

Citatul zilei:

„Nimic nu-i mai dulce ca rugăciunea.” - Sf. Ioan Hrisostom

În Biserica Ortodoxă există șase sărbători închinate Sfântului Ioan Botezătorul: 

  • 29 septembrie - zămislirea lui;
  • 24 iunie - nașterea;
  • 7 ianuarie - soborul;
  • 29 august - tăierea capului;
  • 24 februarie - întâia și a doua aflare a capului;
  • 25 mai - a treia aflare a capului său.

Tradiții și obiceiuri locale

Udatul Ionilor - Toți cei care poartă numele Ion, Ionică, Ioana, Ionela sunt stropiți cu apă sau botezați. Apa simbolizează curățirea, sănătatea și norocul pentru noul an.

Cinstirea finilor și nașilor

 Finii merg în vizită la nași, mai ales dacă aceștia poartă numele Ion. Se duc daruri simbolice (colaci, vin, țuică).

Superstiții locale

Nu e bine să fii supărat de Sfântul Ion – se spune că vei fi supărat tot anul. Cine nu cinstește această zi riscă să aibă un an „sec”, fără spor.

Mese tradiționale oltenești

Sarmale, piftie, carne de porc, cozonac și vin roșu. Masa trebuie să fie bogată, „ca să fie anul îmbelșugat”.

Sfântul Ion – „încheierea sărbătorilor de iarnă”

 Această zi marchează sfârșitul oficial al sărbătorilor începute de Crăciun. De a doua zi, oamenii revin la muncile câmpului și la treburile gospodărești.

La mulți ani, Ion și Ioana!


**imagine și video generate cu AI

duminică, 4 ianuarie 2026

Garoafe roșii - mărțișoare croșetate

Știu că mai este mult până vine sezonul mărțișoarelor, dar dacă tot am avut timp liber, am zis să profit la maximum de el, așa că am încercat un model nou de mărțișor.


 Acest model de mărțișor este foarte ușor de croșetat, îți voi explica imediat pașii. Am folosit ață rămasă de la alte proiecte, croșetă, foarfecă, ace de broșă și ac. Pentru lipit am folosit silicon la cald.

Cum croșetezi un mărțișor cu garoafă

Am început cu floarea:

Ața verde: 

R1: am făcut un cerc magic;
R2: în interiorul cercului am croșetat 6 piciorușe scurte, am închis cu picioruș alunecat. 
R3: ochi de lanț, un picioruș scurt, două piciorușe scurte (o creștere), un picioruș scurt și așa mai departe până am terminat rândul, trebuie să am un total de 9 piciorușe scurte la final, închid cu picioruș alunecat.
Acum este momentul să schimb ața, pun ața roșie și continui să croșetez:
R4: fac câte 2 piciorușe scurte în fiecare ochi din rândul anterior, închid cu ochi alunecat;
R5: 2 ochiuri de lanț, un picioruș dublu neterminat în același loc, trei ochiuri de lanț pe care îl prind cu ochi alunecat în următorul ochi, și se repetă secvența până la sfârșit, apoi închid cu ochi alunecat. Tai ață și întăresc lucrul să nu se desfacă.

Apoi am făcut medalionul, am folosit ață macrame bej, pe care o am de la mama mea:
R1: cerc magic;
R2: 12 piciorușe duble neterminate;
R3: câte 2 piciorușe duble în fiecare ochi de pe rândul anterior;
R4: un picioruș dublu, două piciorușe duble în același loc, un picioruș dublu... se repetă secvența până la final;
R5: câte un picioruș dublu în fiecare ochi de pe rândul anterior;
Continuă până la dimensiunea dorită, dacă vrei să iasă medalionul puțin ondulat sari peste rândul 5 și repeți rândul 4; Atenție! Doar R2 se lucrează cu piciorușe duble neterminate.
R final: două ochiuri de lanț prinse cu ochi alunecat în ochiul următor, se repetă secvența până la final.
Codița garoafei am cusut pe bază, am folosit modelul de cusătură lanț. Floarea am lipit-o cu silicon, iar pe spate, am ascuns cusătura sub acul de broșă, pe care l-am lipit tot cu silicon.

Eu am experimentat ca de obicei, am făcut codița croșetând lanț simplu, care se folosește la macrame, medalionul l-am făcut puțin ondulat, dar și perfect rotund. La garofița din stânga, la rândul final am croșetat două ochiuri de lanț în loc de trei. Se făcuse deja târziu, însă mai aveam experimente de făcut, dar le voi face data viitoare. 

Simbolistica și semnificația garoafelor

În încheiere îți las câteva curiozități despre garofițe:

  • Garoafa face parte din genul Dianthus, iar numele provine din greaca veche: dios („divin”) și anthos („floare”), tradus înseamnă „floarea zeilor”.
  • Numele „carnation” ar putea avea legătură fie cu latinescul carnis („carne”), datorită nuanțelor naturale ale florii, fie cu folosirea garoafelor în ghirlande ceremoniale încă din Antichitate
  • Florile de garoafă pot fi de multe culori: roșu, roz, alb, galben, verde și chiar nuanțe rezultate prin colorare (de exemplu albastru sau violet).

În general, garoafele simbolizează dragostea, fascinația și distincția.
În China, garoafele sunt flori frecvent folosite la nunți.
În Franța, ele sunt uneori folosite la înmormântări și transmit condoleanțe.
Garoafele sunt tradițional asociate cu Ziua Mamei – în special garoafa albă, simbol al purității dragostei materne. 

Culorile au semnificații specifice:

  • Roșu deschis – admirație,
  • Roșu închis – dragoste profundă,
  • Alb – puritate și noroc,
  • Mov – capriciu sau originalitate,
  • Pestrițe – regret că dragostea nu poate fi împărtășită.

Garoafele în evenimente istorice

În Portugalia, garoafele roșii au devenit simbolul Revoluției din 1974. Despre această revoluție  am citit prima dată la rubrica Monday Murals. Revolução dos Cravos (Carnation Revolution) a fost o lovitură de stat militară care a răsturnat regimul autoritar Estado Novo și a deschis calea spre democrație în Portugalia. Până în 1974, Portugalia era condusă de o dictatură autoritară începută în anii 1920 (regimul Estado Novo), care suprimase libertățile politice și civile.

În noaptea de 24–25 aprilie 1974, ofițeri ai Movimento das Forças Armadas (MFA) au început o acțiune militară împotriva regimului.

În timpul revoluției, civilii au ieșit în stradă și au oferit garoafe roșii soldaților, punându-le în țevile armelor și pe uniforme ca simbol al non-violenței și al dorinței de libertate. Imaginea soldaților cu garoafe în arme a făcut ca evenimentul să primească acest nume.

Ianuarie Negru (Black January) – Azerbaidjan, 20 ianuarie 1990

În noaptea de 19–20 ianuarie 1990, trupele sovietice au intrat în Baku și alte orașe din Azerbaidjan pentru a suprima protestele și mișcările naționaliste în contextul dizolvării Uniunii Sovietice.

Intervenția a dus la moartea a 130–147 de civili și la sute de răniți. Evenimentul a fost o represiune brutală asupra populației civile, multe persoane fiind împușcate pe străzi în timp ce protestau pentru libertăte și vot democratic. Termenul Black January (Qara Yanvar) reflectă caracterul tragic al evenimentului.

În memoria victimelor, garoafele roșii au devenit un simbol al tristeții și al comemorării. Mii de oameni depun anual aceste flori pe mormintele din Baku, mai ales la Alley of Martyrs (Grădina Martirilor), unde sunt îngropați cei uciși.

Acest gest simbolizează respectul pentru martiri și dorința de libertate. În fiecare an, pe 20 ianuarie, azerii țin un moment de reculegere, depun garoafe roșii la morminte, iar sirenele navale și trenurile sună în memoria celor uciși.

Cum ți se pare modelul meu de mărțișor? Tu ce curiozități știi despre garoafă?

Pe curând!💮

  • Fotografii: arhiva personală
  • Video: creat cu Grok AI

sâmbătă, 3 ianuarie 2026

Idei creative: Caracatiță croșetată

 Nu știu dacă am mai spus, dar sărbătorile de iarnă le petrec mereu acasă, am la dispoziție peste 300 de zile în care mă pot plimba sau călători, însă Crăciunul și Revelionul le petrec acasă.

În aceste zile îmi încarc bateriile și mă încarc cu energie pozitivă. Citesc, privesc la televizor, dorm, mănânc și petrec timp cu familia. La TV îmi place să urmăresc documentare sau diverse emisiuni despre animale, dar nu numai, astfel că într-una din zile am văzut o emisiune interesantă despre viețuitoarele subacvatice, printre care și caracatița comună (Octopus Vulgaris) și m-am gândit că ar fi interesant să croșetez și eu una.

Așa că astăzi vreau să-ți prezint caracatițele mele croșetate. Cred că știi cum arată această creatură subacvatică? Capul mare în formă de bulb, ochi mari și opt brațe pline cu ventuze. Sunt foarte simplu de realizat. Am folosit urmatoarele materiale:

- o cheiță de la conserva de mâncare a lui Uzzi;
- ață rămasă de la broscuța țestoasă croșetată;
- doi ochișori de plastic;
- pentru lipit am folosit silicon la cald.
Nu trebuie să fii expert în croșetat, trebuie să știi sa faci un ochi de lanț (ch) și picioruș scurt (sc). 

Capul:

  • Începem croșetând piciorușe scurte (sc) de jur împrejurul cheiței de conservă, începând de la partea mai bombată (partea de sus a cheiței).
  • Facem un al doilea rând de piciorușe scurte pe partea bombată pentru a consolida capul.

 Brațele:

  • Când ajungem la partea mai îngustă a cheiței, începem croșetarea brațelor caracatiței.
  • Pentru fiecare braț: facem un lanț de 15 ochiuri (15 ch).
  • În fiecare ochi de lanț, croșetăm două piciorușe scurte (sc) până ajungem la capăt.
  • Apoi facem un picioruș scurt în piciorușul rândului anterior și croșetăm un lanț de 15 ochiuri pentru a continua următorul braț.
  • Repetăm acest procedeu pentru toate brațele până terminăm partea îngustă.

 Caracatița din imaginea de mai sus are 8 brațe, însă celelalte două caracatițe au mai multe, deoarece ața a fost mai subțire, însă dacă vrei să aibă același număr de brațe ca o caracatiță adevărată poți face doar 8, dar ai grijă să păstrezi spatiul proporțional între brațe. 
După ce am terminat de croșetat, am lipit ochișorii cu silicon la cald. Iar rezultatul il poți vedea in imaginile de mai sus. Care este preferata ta?
În continuare îți voi spune câteva lucruri interesante despre caracatița comună, pe care le-am aflat și eu din emisiunea TV:
  •  Caracatița este extrem de inteligentă, are circa 500 de milioane de neuroni în corp, majoritatea in brațe, acest lucru permite brațelor să „gândească” singure, în timp ce ea își caută prada;
  • Are trei inimi, o inimă pompează sânge către tot corpul, iar celelalte două spre branhii. Sângele are culoarea albastră, deoarece conține hemocianină, nu cum avem noi, oamenii, hemoglobină;
  • Are opt brațe de unde și numele de octopus, nu tentacule. Tentacule au calamarii;
  • Nu are oase, acest lucru permițându-i să treacă prin spații foarte înguste;
  • Este veninoasă;
  • Poate crește până la 1,2 metri și 10 kg greutate, trăiește relativ puțin între 1 - 3 ani;
  • Este un maestru al camuflajului. Se camuflează instant datorită celulelor speciale din piele, numite cromatofori, astfel că se ascunde la vedere. Pentru a scăpa de prădătorii care o urmăresc, aruncă un jet de cerneală neagră, compusă din melanină, iar dacă este prinsă de braț, are același mecanism de apărarea ca al șopârlei - se leapădă de el, acesta se regenerează cu timpul.
Este un animal uimitor, nu-i așa?

  • Fotografii: arhiva personală
  • Video: creat cu Grok AI, editat cu Clipchamp
  • Muzică: Playful Background Music de MFCC, disponibilă pe Pixabay
Pe curând!🐙