O lecție despre oamenii care dau voce brandului

 Îmi amintesc când am început să-mi construiesc casa, parcă ar fi ieri! Nu știam ce implică să construiești o casă, cu ce provocări te poți confrunta, eu doar visam să am un loc al meu, în care fiecare detaliu să mă reprezinte. Nu voiam o casă mare, ci una mică, dar primitoare, un loc cald în care toți care îi călcă pragul să se simtă ca acasă.

Când aparențele înșală

Am visat un timp cum va arăta căsuța mea, în detaliu, apoi am început să o desenez — ăsta a fost primul pas, cel mai ușor. Apoi, am început să caut un arhitect, deoarece pe lângă multe alte documente care sunt necesare pentru a construi o casă, este nevoie și de un proiect de construcție.

Image by congerdesign from Pixabay

Primul loc în care am căutat a fost, desigur, internetul. Am ales un arhitect din zona mea care avea recenzii bune. L-am contactat, i-am explicat despre ce era vorba și am stabilit o întâlnire. La finalul conversației, am întrebat cam cât m-ar costa, doar orientativ, ca să-mi pot face un calcul. Răspunsul a fost dezarmant: „Dragă, crezi că suntem în gară aici? Că vând bilete la tren?”

I-am mulțumit foarte frumos și am anulat întâlnirea. Acest arhitect era ca un măr de aur — frumos la exterior, dar plin de viermi pe dinăuntru. Am fost șocată de tonul zeflemitor; nu-mi venea să cred! Am fost foarte dezamăgită, mi-a lăsat un gust amar. Însă asta nu m-a oprit să-mi realizez visul.

Umanizare brand: respect înainte de vânzare

E foarte important să fii OM înainte de toate. Poți să fii cel mai inteligent om de pe pământ, dacă îți lipsește umanitatea, celelalte calități nu înseamnă mare lucru.

După ce mi-am mai revenit din șoc, am început din nou să caut arhitect. De data aceasta am întrebat printre cunoștințele mele. Așa am găsit un om extraordinar — un om cu suflet bun, care a știut că în spatele proiectului este o familie la început de drum, un vis de împlinit sau o nouă etapă din viață.

Image by Malachi Witt from Pixabay

O prietenă mi l-a recomandat. Nu era din zona mea, dar asta nu a fost o problemă, pentru că înainte de întâlnire, după ce i-am spus ce îmi doresc și i-am dat toate detaliile de care avea nevoie, în timp ce mă asculta răbdător, mi-a dat recomandări potrivite nevoilor mele. Când i-am spus că mi-am desenat casa și ce materiale aș dori să folosesc, mi-a cerut să-i trimit desenul pe e-mail. A fost o conversație sinceră și respectuoasă. 

Această întâmplare mi-a demonstrat că proverbul „La mărul lăudat nu te duce cu sacul” este foarte adevărat.

Pentru mine, este foarte important ca un consultant (vânzător) să vorbească respectuos, să dea detalii și să recomande serviciul (produsul) potrivit nevoilor mele și nu ceea ce ar dori el să vândă. Să fie empatic, pentru că o interacțiune din obligație se observă imediat deoarece empatia lipsește.

Mi-am dat seama că nu e vorba doar despre produse, ci despre oameni. Despre tonul vocii, atenția sinceră și răbdarea de a asculta. O simplă conversație poate face diferența dintre o zi obișnuită și una care îți redă încrederea în oameni.

Depozit Virtual – rebranding făcut din inimă

Tocmai de aceea am rezonat atât de mult când am descoperit povestea brandului Depozit Virtual. Într-o lume în care toate brandurile par să se reinventeze vizual, ei au ales o cale deloc ușoară, dar infinit mai frumoasă: să umanizeze brandul. Au înțeles că o siglă nouă nu schimbă o relație, dar o echipă sinceră, da. După unsprezece ani de muncă, au făcut un rebranding „din inimă”, alegând să vorbească despre oameni, despre colegi, despre clienți și despre încrederea construită pas cu pas.

Își spun povestea prin echipă, prin consilieri care nu doar vând, ci ascultă; prin specialiști care nu trimit oferte automatizate, ci te ascultă să înțeleagă ce îți trebuie cu adevărat. Asta înseamnă, pentru mine, adevărata umanizare a unui brand: atunci când un nume de companie devine sinonim cu empatia, respectul și transparența.

 Povestea brandului mi-a amintit de arhitectu care m-a ascultat, m-a înțeles și m-a făcut să simt că visul meu contează. În felul lui, el a fost „rebrandingul” meu personal — dovada că poți construi ceva frumos doar dacă pui suflet.

Așa sunt și oamenii de la Depozit Virtual: cei care știu că, în spatele fiecărei comenzi, e o poveste, o speranță, un început. Ei aleg să facă lucrurile corect, chiar și atunci când nimeni nu-i vede, deoarece știu că încrederea nu se cere, ci se câștigă.

Așa că eu aleg să cumpăr de la oameni. De la cei care ne privesc în ochi, care ne ascultă și care ne inspiră. Tu când ai simțit ultima dată că cineva te-a ascultat cu adevărat, nu doar ți-a vândut ceva?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

Somn sănătos, corp și minte în echilibru

Liniștea serii pare că ne invită să ne relaxăm, dar ce ne facem cu gândurile care nu ne dau pace?

Corpul este foarte obosit, dar mintea derulează conversații și-și face griji din te miri ce, nu are nici cea mai mică intenție să încetinească ritmul și astfel somnul nostru este alungat sau vine mai târziu, însă nu este odihnitor. Te întorci de pe o parte pe alta, numeri orele rămase până dimineață când trebuie să te trezești și simți cum oboseala te copleșește, fără să poți adormi.

Gândurile despre ziua de mâine nu te lasă în pace, știi că ai nevoie de somn, dar corpul și mintea nu mai colaborează. De multe ori m-am confruntat cu insomnii provocate de gânduri toxice. Nu-i așa că și tu ai trecut prin asta?

După multe nopți cu insomnii, am realizat că un somn odihnitor nu vine din oboseala acumulată, din contră. Am găsit răspunsuri despre asta pe o platformă interesantă, despre care îți voi povesti imediat, creată de niște oameni faini care au tradus știința somnului pe înțelesul tuturor. Acolo, între explicații clare și recomandări validate de specialiști, am înțeles ceva esențial: somnul nu e doar un moment de pauză, ci o parte activă a sănătății noastre emoționale și fizice. În plus, somnul sănătos depinde adesea de lucruri simple, dar importante: temperatura și microclimatul din pat, lenjeriile și pijamalele care permit pielii să respire.

Microclimatul și somnul de calitate

Platforma despre care vorbeam se numește EuDormBine.ro și am aflat că microclimatul de somn – acel echilibru fin între temperatură și umiditate, face diferența dintre o noapte în care corpul se relaxează complet și una în care dimineața te trezești tot obosit.

Un mediu prea cald sau prea rece poate perturba somnul, iar materialele sintetice tind să împiedice pielea să respire.

Materialele naturale joacă un rol important: lâna merinos organică care contribuie la termoreglare, oferind confort, iar bumbacul organic susține un somn echilibrat în mod natural.

Lâna merinos absoarbe umiditatea și o eliberează treptat, fără a păstra senzația de umezeală, iar în combinație cu bumbacul organic, creează un spațiu curat, respirabil și plăcut, în care corpul se relaxează firesc. Senzația este delicată și reconfortantă, aproape ca o îmbrățișare caldă, care încurajează relaxarea absolută. Pilotele Confort Merino sunt un exemplu concret de cum fibrele naturale pot regla temperatura corpului și umiditatea fără intervenții artificiale, contribuind astfel la un somn odihnitor și reconfortant.

Când stresul îți sabotează somnul

Zilele încărcate și grijile mențin stresul activ, ținând mintea trează și corpul în alertă chiar și când luminile s-au stins. Asta nu înseamnă că somnul nu e posibil, ci că are nevoie de un context care să susțină relaxarea. Aici intervine rutina de seară. Nu e nevoie de tehnici complicate, ci de gesturi simple, repetate seară de seară, care transmit creierului semnalul: „E timpul să te odihnești”.

 În timp, acest obicei simplu te face să adormi mai repede, deoarece rutina de seară îi semnalează corpului că ziua s-a încheiat.

Personal, când aleg lenjerii din fibre naturale, aerisesc camera și respect „ora fără tehnologie”, somnul meu se îmbunătățește. În acea oră citesc sau scriu în jurnalul recunoștinței. Uneori, o lectură ușoară sau un ceai cald pot face diferența.

Ritualuri simple care își îmbunătășesc somnul

Studiile evidențiază RMMR – cei patru piloni ai somnului de calitate:

1. Rutina - Stabilește o oră când să mergi la culcare. Corpul tău apreciază predictibilitatea; ritmul constant îl ajută să se relaxeze natural.
2. Mișcarea - Plimbările scurte sau exercițiile ușoare relaxează corpul după o zi activă.
3. Mediul - Aerisește camera și menține o temperatură optimă. Despre temperatura optimă pentru somn și factorii care o influențează găsești mai multe detalii în articolul meu despre Un somn odihnitor la 19°C. Alege pijamale și lenjerii de pat din fibre naturale.
4. Relaxarea - Stabilește-ți ora fără tehnologie, practică respirația sau citește o carte.
   

Un somn bun nu se improvizează; se construiește pas cu pas, seară de seară.

De aceea, cred că un somn sănătos e un act de grijă - pentru tine și pentru cei din jur. Când dormi bine, ești mai prezent, mai blând, ești tu.

Confort Merino - pentru nopți odihnitoare

Ce m-a impresionat la Confort Merino este atenția la detalii și responsabilitatea față de om și natură.

Folosesc doar materiale certificate, fără substanțe dăunătoare. Produsele lor arată că atunci când materialele naturale sunt folosite cu atenție și respect pentru corp, rezultatul este un somn profund și confortabil. Pentru a dormi cu adevărat bine, este esențial să creezi un mediu în care corpul și mintea se pot destinde, iar lenjeriile și pilote din fibre naturale contribuie la această stare de confort.

Și, da, Dormi bine, Ești bine nu e doar un slogan. E o stare care se construiește conștient, noapte după noapte.

Podcastul Eu Dorm Bine

Vrei exemple practice? Urmărește Podcastul Eu Dorm Bine (episodul 1), în care doamna Dr. Oana Stan, medic neurolog cu specializare în somnologie, oferă explicații clare, într-un limbaj simplu, cum rutina, mediul și relaxarea ne influențează somnul. Vei înțelege mai bine ce influențează calitatea somnului - de la lumină și temperatură până la stres și ritm circadian.

Știai că? Somnul este o nevoie comună tuturor viețuitoarelor, dar se manifestă în moduri foarte diferite.

Musculița de oțet doarme între 6 și 12 ore pe zi, la fel ca omul, fiind unul dintre cele mai mici organisme care are nevoie de odihnă pentru a funcționa normal. Girafa, în schimb, doarme doar 2 ore pe zi în cicluri scurte de 5–15 minute , mai ales ziua, pentru a se feri de prădători. Ursul koala este campionul somnului, cu până la 22 de ore pe zi, în timp ce delfinii dorm doar cu jumătate de creier activ, pentru a putea respira și a se orienta în apă. Chiar și elefanții, deși sunt uriași, dorm foarte puțin — aproximativ două ore pe noapte, în picioare.

Toate aceste exemple arată cât de diferit, dar și cât de vital este somnul în natură. La oameni, însă, somnul nu ține doar de instinct - ci de echilibru, grijă și conștientizare.

Dă play la episodul 1 și încearcă una dintre sugestiile din podcast chiar din această seară. Un podcast care te învață să-ți asculți corpul și să-i oferi contextul potrivit pentru a se regenera.

Somnul tău merită atenția ta

Somnul nu e un moft este o rutină biologică - e fundația unui echilibru interior.

Atunci când ai obiceiuri bune îți oferi mai mult decât odihnă: îți oferi grija și iubirea de care ai nevoie.

Creează-ți un colț de relaxare simplu și curat. Lasă natura să te susțină prin produse create responsabil, ca produsele Confort Merino, și învăță, pas cu pas, să dormi bine, ca să fii bine.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

***sursa fotografiilor: Confort Merino

Durata relației cu telefonul depinde de protecția ecranului

Telefoanele – elegante, dar rebele

 E incredibil cum telefoanele au un singur talent ascuns: să-ți scape exact atunci când ți-e lumea mai dragă. Nu contează cât de atent ești – într-o clipă de neatenție, parcă își iau singure zborul. Finuțe și elegante, iubesc să fie libere, să sară, să alunece și să facă tumbe, chiar acrobații de circ. Cine ar fi crezut? Eu, din păcate, am trecut prin asta de prea multe ori. Oricât de atent ai fi, fără o protecție ecran bună, micile accidente devin adevărate drame.

Image by Duragon

De când a apărut pe piață telefonul inteligent - smartphone - relația mea cu el, indiferent de nume: Nokia, Sony Ericsson, Samsung, Huawei, Xiaomi, ș.a., a fost foarte complicată. Fiecare telefon era rebel în felul său și voia să se simtă liber, făcându-și de cap. Dacă ar fi să descriu fiecare relație ar fi cam așa:

Sony motociclistul fără cască

Sony Ericsson, motociclistul căruia îi plăcea adrenalina și pornea, de fiecare dată, în aventură cu motorul fără casca de protecție. Într-o secundă de neatenție inevitabilul se producea, într-o zi a decis să facă o cascadorie. Telefonul meu m-a părăsit, însă umorul meu neagru nu: e în comă, dar viu, cam așa și era situația lui Sony meu, care mi-a zburat din mână, ca un motociclist pe o trambulină și se izbește violent de asfalt. Ecranul s-a spart, destul de rău, dar funcționa, însă nu mai putea fi folosit.😂

Image by David from Pixabay

Nokia petrecărețul

Nokia, mare petrecăreț, îi plăceau petrecerile…uneori prea mult! Îmi amintesc ziua când ne-am întâlnit - dragoste la prima vedere - parcă ar fi fost ieri. Nici nu am cum să uit! Cea mai scurtă relație pe care am avut-o. Văzusem o ofertă foarte bună la Nokia, carcasa roșie, exact ca părul meu, elegant, lucios, ce să mai! Perfect pentru mine.

Era vară, când curierul mi l-a adus frumos împachetat acasă. Am deschis cutia cu entuziasm, parcă venise Crăciunul, eram foarte fericită și super încântată de achiziție. Așa că i-am făcut repede setările, aveam mai puțin de două ore la dispoziție și trebuia să merg la serviciu. Eram ca un îndrăgostit pentru care timpul se oprește în loc și nimic din jurul său nu mai contează. Abia așteptam să ajung la serviciu să-l prezint colegilor mei.

Nici nu intru bine în curtea firmei unde lucram că, al meu Nokia, mahmur după beția pe care o trăsese cu o seară în urmă, se desprinde brusc de mâna mea și vrea să ajungă primul la birou. Dar ce să vezi!? Se împiedică și dă cu capul de asfalt.

Șoc și groază! Am rămas stană de piatră, nu-mi venea să cred. Când mi-am revenit puțin, cu pași mărunți m-am îndreptat spre el. În gând deja spuneam toate rugăciunile pe care le știam implorând divinitatea să nu aibă nimic. Însă scumpul meu telefon s-a ales cu o crăpătură zdravănă și am fost nevoită să-l schimb, deoarece mă tăiam la deget în ecranul spart de fiecare dată când scriam mesaj. Dragostea la prima vedere s-a spart la fel de repede ca ecranul telefonului.

Image by Pete Linforth from Pixabay

Știi momentul acela… când le ridici de jos cu inima cât un purice? Când vezi ecranul crăpat și te trec toate apele – șoc, nervi, calcule rapide: cât costă să-l repar? merită să-l mai repar?Am trecut prin asta de prea multe ori: Sony Ericssonul meu era un motociclist nebun, Nokia – un petrecăreț fără limită, fiecare telefon a găsit o cale să mă lase cu inimă frântă, iar ele cu ecranul făcut praf.

Colegii și prietenii deja mă luau peste picior și-mi recomandau telefoane antișoc sau să rămân la cele cu butoane.

Foliile clasice – de sticlă sau silicon și problemele lor

Cu timpul și din experiență, am înțeles că nu pot să schimb obiceiul telefoanelor, dar pot să le schimb soarta. Am încercat huse, iar pentru protecția ecranului folii de sticlă , folii de silicon, dar toate aveau câte o problemă. Foliile de sticlă săreau la impactul cu solul sau se spărgeau în același timp cu ecranul telefonului, iar cele groase făceau ca touch-ul telefonului să funcționeze greu, trebuia să apăs cu putere când scriam un mesaj, de parcă îl resuscitam. Iar foliile de protecție din silicon făceau bule inestetice și deranjante. În realitate, protecția pe care o folosim de obicei nu e suficientă, foliile clasice creează o falsă senzație de siguranță, dar în fața unui impact mai serios nu fac mare lucru. 

Descoperirea surprinzătoare: folie de protecție regenerabilă

Image by Duragon

Nu puteam să mă resemnez, deoarece știam că există soluții mai bune decât ”merge și așa”. Așa am descoperit folia de protecție regenerabilă (self-healing) – o soluție românească, care face diferența. Subțire, sensibilă la atingere și… surprinzător de rezistentă. Exact ce aveam nevoie după atâtea eșecuri. 

Astfel, relația mea cu Xiaomi a devenit de durată, dar adevărul este că am învățat din greșelile din trecut (cam multe) și l-am protejat bine.

Dacă și telefonul tău are ”spirit de acrobat”, merită să-i oferi o șansă la protecție reală. Eu am găsit soluția la Duragon.

Cine e Duragon?

Image by Duragon

Este o marcă românească născută dintr-o viziune simplă și puternică: o lume fără zgârieturi. Trăim înconjurați de ecrane și suprafețe lucioase, pe care le atingem zilnic – telefoane, laptopuri, tablete sau borduri digitale de mașină. Toate ne fac viața mai ușoară, dar sunt fragile și se zgârie ușor, pierzând din frumusețe și funcționalitate. De aceea, Duragon, un brand românesc, din dorința de a oferi protecție reală, a dezvoltat o tehnologie unică: folia regenerabilă (self-healing), capabilă să „vindece” zgârieturile fine și să păstreze suprafețele impecabile, ca în prima zi. Cu debitare digitală de precizie și mii de modele disponibile, Duragon protejează ecranele și suprafețele delicate ale gadgeturilor noastre, oferind un scut invizibil și sigur pentru ceea ce contează cel mai mult în viața noastră digitală.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

Toamna se numără ...bloggerii

 ”Toamna se numără bobocii”, însă în blogosferă, toamna se numără bloggerii - cei care își aprind lampa creativității și se avântă în aventura SuperBlog.

Nu este prima dată când pornesc în aventura SuperBlog - dacă îmi citești blogul, deja știi că am mai trecut prin asta, cu emoții, cu povești și cu provocări care m-au scos din zona de confort. Din fiecare ediție am învățat ceva nou, cum ar fi: să scriu mai structurat, să am răbdare, să găsesc idei noi în colțurile nebănuite ale imaginației și, nu în ultimul rând, să mă conectez cu oameni care iubesc la fel de mult scrisul.

foto din arhiva personală

Chiar dacă am ceva ”vechime” în competiție, mă înscriu la SuperBlog 2025, ediția cu numărul 31, cu aceeași curiozitate ca la început. De ce? Pentru că fiecare ediție e diferită, fiecare probă e o provocare, iar toamna vine de fiecare dată cu povești noi de scris. 

Așa că, și în această toamnă pornesc în aventura SuperBlog, care începe pe 1 octombrie, unde voi escalada vârfurile creativității și voi înnota prin apele tulburi ale inspirației.

Tine-mi pumnii, și dacă vrei, însoțește-mă în această aventură - o să fie întensă, creativă și plină de povești!

Hai să ne numărăm, bloggeri!

SuperBlog: Retrospectiva unei aventuri creative

 ”Lansată în 2008, SuperBlog este cea mai longevivă și antrenantă competiție din blogosfera românească.”

Când am decis să mă înscriu în această ediție a competiției SuperBlog, mi-am propus ca obiectiv să fiu finalistă. Știam exact la ce mă înham, deși timpul nu era deloc de partea mea. Simțeam însă că am nevoie de o provocare. Una care să mă scoată din rutină și să mă forțeze să scriu cu scop, sub presiune, dar mai ales cu suflet.

Așteptările mele? Să scriu frumos, să respect deadline-urile și, poate, să prind și un premiu.
Realitatea? A fost mai intensă, mai solicitantă și, sincer, mai frumoasă decât mă așteptam. Am râs, am scris, m-am enervat pe deadline-uri – deși au fost generoase – și m-am bucurat ca un copil când mi-au ieșit articole de care sunt mândră.

Au fost 9 probe – fiecare cu tema ei, unele mai apropiate de stilul meu, altele complet în afara zonei de confort. Preferata mea? Proba 4 – Când vinul vorbește: inspirație într-un pahar de Beciul Domnesc, unde am dat frâu liber poetei din mine și, pentru prima dată, am scris un articol în versuri.
Cea mai dificilă? Categoric probele de la Vasco, unde, oricât m-am străduit, nu am reușit să obțin o notă mare. De fapt, nu știu dacă am reușit vreodată să impresionez jurații acestui sponsor.

Organizarea a fost o provocare în sine. Scriam între job, familie și alte responsabilități, dar cumva am reușit să fac față. Pentru că îmi doream. Pentru că simțeam că merită.

Unul dintre cele mai mari câștiguri ale SuperBlog nu a fost un premiu material, ci… oamenii. Cei din comunitate – bloggeri talentați, diverși, dar cu un numitor comun: pasiunea pentru scris. Schimbul de idei, susținerea, glumele din grup – toate au contribuit la senzația că nu suntem concurenți, ci colegi de aventură.

Am învățat că pot mai mult decât credeam. Că ideile vin în cele mai neașteptate momente – în tramvai, la duș, între două meetinguri. Că disciplina face diferența și că feedbackul, chiar și atunci când doare, te face mai bun. Am învățat să am încredere în vocea mea și să nu mă mai tem de expunere.

Am încheiat competiția pe locul 10. Însă, dincolo de clasament, cel mai mult m-a bucurat reacția cititorilor. Fiecare comentariu, fiecare mesaj în care cineva îmi spunea cât de mult i-a plăcut un articol a fost, pentru mine, un premiu.

Au fost și momente grele. Probe care nu mi-au ieșit, frustrări. Dar toate fac parte din proces.
Dacă aș lua-o de la capăt? Aș încerca să fiu mai organizată, poate să scriu cu un pic mai multă detașare. Dar nu aș schimba nimic din intensitatea acestei experiențe.

Le mulțumesc organizatorilor pentru perseverență și dedicare – nu e deloc ușor să pui în mișcare o competiție de o asemenea amploare. Le mulțumesc sponsorilor care cred în puterea cuvântului scris. Și celorlalți bloggeri, pentru inspirație și colegialitate.

Da, voi reveni. Pentru că SuperBlog nu e doar un concurs. E o stare de spirit. E un antrenament pentru creativitate și o sărbătoare a scrisului.

📖 Articolele mele:

1. Cum să depășești barierele lingvistice în călătorii - 90 puncte
2. Eșec și succes - pareteneri pe drumul prosperității  - 91 puncte
3. Când ”interzis” înseamnă provocare: amintire din copilărie - 97 puncte
4. Vin de soi, povestea-n toi! - 95 puncte
5. Povești vechi și traduceri moderne printre ruinele Inca  - 91 puncte
6. Între ieri și azi: vinul care unește generații - 96 puncte
7. Perfect Simplu. Ca-n Oltenia! - 98 puncte
8. Antreprenoriatul ca limbaj al viitorului - 96 puncte
9. Monini - Invitat de onoare în bucătărie - 96 puncte

Am observat că în edițiile de toamnă, am terminat tot în top 10, dar mai aproape de locurile de pe podium și am câștigat și premii; articolele mele au fost distribuite de sponsori, însă primăvara se pare că inspirația mea zburdă pe câmpiile verzi.

Ediția din această primăvară a fost una provocatoare și interesantă, în care am avut ocazia să testăm diverse produse.

Aștept următoarea ediție! Pe curând!🖉

Monini - Invitat de onoare în bucătărie

 A fost odată ca niciodată, într-o bucătărie dintr-un ținut pitoresc, zarvă mare, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Într-o dimineață, când soarele abia se trezise și își întindea leneș razele peste livezile cu măslini, dar și peste căsuța de pe dealul pitoresc, unde zarva în bucătărie abia începea - ingredientele prindeau viață, pregătindu-se pentru o zi specială.

- Aluatule, trezește-te, azi e ziua cea mare! Hai! ziseră cu entuziasm roșiile cherry!

- Mmm ...Mai lăsați-mă 5 minute, vă rog! zise aluatul care se răsfăța și creștea la căldura bolului în care se odihnea.

- Azi avem un musafir important, care din clipă în clipă va sosi. Ne va ajuta să facem cea mai delicioasă focaccia. Se numește Monini, vine din inima Italiei și este rafinamentul în persoană.

- Hai, trezește-te! Te-ai odihnit destul și nu vrei ca musafirul nostru să te găsească odihnindu-te! spuse ceapa roșie emoționată până la lacrimi. Trebuie să fim pregătiți!

Toate ingredientele se adunară și se pregătiră: ceapă roșie rondele, roșiile cherry mici, rotunde și suculente, busuioc proaspăt cules din grădină, sare și piper. Aluatul încă se  odihnea la căldurică, i se părea mult prea de dimineată pentru a se întinde pe masă.

Ușa cămării se deschise ușor! Își făcu apariția ca un nobil de rang înalt, uleiul de măsline extra-virgin, obținut prin presare la rece, din cele mai bune recolte. Cu gust echilibrat și aromă autentică - uleiul de măsline - este ingredientul care face diferența și transformă cele mai simple rețete în momente de răsfăț.

- Bună dimineața, dragi ingrediente! Astăzi, vom lucra în echipă și vom realiza cea mai delicioasă focaccia, simplă, dar sublimă, care te teleportează direct în Italia.

Cu un gest grațios, preferatul bucătăriei italiene a picurat cu grijă aroma sa echilibrată și parfumul delicat peste aluatul care se trezise și se întinsese în tavă, ca Marea Adriatică. Acesta s-a întins cu mândrie în tavă, strălucind ca o câmpie la apus. Roșiile cherry s-au așezat comod deasupra, zâmbind larg ca niște copii în vacanță. Feliile de ceapă roșie s-au întins elegant, iar frunzele de busuioc ca niște fulgi s-au așezat ușor deasupra.

În cuptor, focaccia a prins viață. Mirosul? O simfonie. Crusta a devenit crocantă, mijlocul rămânea pufos, iar aromele... o îmbrățișare dintre tradiție și bucurie. Totul s-a transformat într-o experiență autentică!

Când a ieșit din cuptor, focaccia părea pictată de un pictor mediteranean. Pe masa rustică, lângă mojarul de piper, o crenguță de roșii admiră opera de artă contemporană. Busuiocul își răspândea parfumul în toată bucătăria.

- Vezi, dragă Aluatule? spuse Monini cu un zâmbet de smarald. Nu e nevoie de opulență. Doar de echilibru, naturalețe și suflet. Asta înseamnă să gătești cu inimă.

Focaccia a fost apoi împărțită între prieteni, pe o terasă, alături de un pahar de vin, iar conversațiile animate și râsetele se împleteau cu briza după-amiezii. Și de fiecare dată când cineva lua o mușcătură, spunea:

- Ah… e ca un strop de soare italian în farfurie!

Iar Monini, discret și elegant, rămânea acolo, la marginea mesei, o prezență tăcută, dar esențială. Ca orice ulei de măsline extra-virgin care se respectă.

Eu, uleiul de măsline, sunt poveste, sunt tradiție, sunt amintirea măslinelor presate la rece și transformate în lichidul verzui care unește gusturile într-o simfonie.
Știu că drumul meu nu se termină în sticlă – ci începe într-o farfurie. Într-o bucătărie. Într-o inimă.

Pentru că fiecare strop de ulei de măsline extra-virgin Monini e mai mult decât un ingredient.
E o invitație la a trăi  sănătos, autentic și echilibrat.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025!

Antreprenoriatul ca limbaj al viitorului

„Sistemul nostru de învățământ îi pregătește pe oameni să devină angajați, nu oameni de afaceri, și de aceea cei mai mulți dintre ei nu sunt pregătiți să-și conducă propriile afaceri.”— Robert T. Kiyosaki, Tânăr și Bogat

Mii de elevi români care termină liceul știu ce este o ecuație de gradul doi, dar nu știu cum se face un buget personal deoarece educația  financiară lipsește cu desăvârșire din școli. Nu știu cum să-și prezinte ideile în fața investitorilor, dar nu numai, sau cum să-și asume un risc calculat. Această ruptură dintre educația formală și realitatea vieții formează o generație de tineri care, deși inteligenți, sunt nepregătiți pentru lumea în care trăiesc. Avem nevoie de o revoluție a educației, iar cheia este educația antreprenorială, introdusă în școli.

Sistemul educațional actual, moștenit dintr-o vreme în care obediența era mai importantă decât inițiativa, rămâne încremenit în formule și memorarea pe de rost. Nu există cursuri despre asumarea riscurilor, despre eșec ca formă de învățare sau despre creativitate aplicată — deși acestea sunt esențiale într-o lume care se află într-o continuă schimbare.

„Trebuie să începem să predăm limbajul financiar în școli. E necesar să ne învățăm copiii că trebuie să-și asume responsabilitatea financiară și că nu mai trebuie să arunce această responsabilitate pe umerii guvernului sau ai companiei pentru care lucrează”— Robert T. Kiyosaki 

Lipsa acestor noțiuni formează tineri care nu știu cum să înceapă un proiect, cum să îl susțină sau să îl adapteze. Mai grav, nu li se oferă nici mediul propice să învețe și să greșească, de ce nu!? - sau să învețe din greșelile făcute deja de alții.

sursa: Tribul Antreprenorilor

Educația antreprenorială înseamnă mai mult decât afaceri. Nu înseamnă doar învățarea unor termeni de business, ci formarea unei mentalități orientate spre acțiune - mentalitatea unui învingător. Este despre a învăța să gândești liber, să iei decizii în mod autonom, să îți asumi responsabilitatea pentru alegerile tale, să înțelegi nevoile celor din jur prin empatie și, mai ales, despre a avea curajul și perseverența de a transforma o simplă idee într-un proiect real, concret și valoros pentru comunitate.

 Tony Robbins, în Banii. Stăpânește jocul, vorbește despre controlul propriei vieți financiare, dar și despre puterea de a decide și a acționa cu încredere:

„Deciziile noastre sunt cele care ne controlează în cele din urmă calitatea vieții.[...] Dar dacă iei deciziile acestea în mod conștient, îți poți schimba viața într-o clipă, la propriu!”

Adolescenții care învață de timpuriu despre leadership, gândirea critică, asumarea riscurilor și creativitatea aplicată devin mai conștienți de propriul potențial. Ei încep să înțeleagă cine sunt, ce abilități au și cum pot contribui activ în societate. Astfel, se formează ca lideri capabili să vină cu idei inovatoare, să găsească soluții pentru probleme reale și să-și asume riscuri într-un mod calculat și responsabil.

Tinerii învață mai repede și rețin mai bine atunci când fac parte din comunități de antreprenori. Mediile unde ideile circulă liber, unde mentorii ghidează pașii celor la început și unde eșecul nu e blamat, ci analizat, pentru a nu repeta greșelile din trecut. Aici intervine Tribul Antreprenorilor — o platformă românească unde adolescenții și tinerii pot interacționa cu oameni care construiesc, greșesc, reușesc și împărtășesc din experiență.

În cadrul comunității digitale, networkingul nu este doar un cuvânt la modă, ci o resursă reală. Se leagă colaborări, se nasc idei, se schimbă perspective. Acest networking trib, construit pe încredere și susținere, oferă tinerilor un spațiu unde pot învăța prin practică.

Mentorii oferă nu doar informație, ei oferă un cadru de siguranță, încredere și provocare benefică. Când un tânăr are un mentor cu experiență antreprenorială, învață să-și pună întrebările corecte, să gestioneze mai bine eșecurile și să-și clarifice viziunea. Mentorul devine acel ghid care nu oferă răspunsuri, ci deschide drumuri. Iar într-o comunitate de antreprenori, mentoratul este una dintre cele mai valoroase resurse, pentru că lecțiile pe care le predă sunt din experiență proprie, - cu vulnerabilități, lecții dure și reușite reale. Iar impactul este semnificativ: un adolescent care are acces la un mentor antreprenor are de zece ori mai multe șanse să lanseze un proiect personal înainte de 25 de ani.

sursa: Tribul Antreprenorilor

Ștefan Mandachi este un exemplu remarcabil de antreprenor român care a început să construiască încă din adolescență și care, prin perseverență și viziune, a reușit să aibă un impact semnificativ în mediul de afaceri și în societate.

Cunoscut pentru inițiativele sale curajoase și pentru implicarea activă în problemele sociale, Mandachi a demonstrat că antreprenoriatul poate fi un instrument puternic de schimbare. Prin campanii precum #șîeu, care a atras atenția asupra infrastructurii deficitare din România, el a arătat că un antreprenor poate și trebuie să fie un lider implicat în comunitate.

„Pasiunea începe o afacere, dar doar educația o face să crească și să reziste. ”

Mandachi a vorbit adesea despre importanța educației practice și a învățării continue. El încurajează tinerii să își urmeze pasiunile și să nu se teamă de eșec.

Prin exemplul său, Ștefan Mandachi inspiră o nouă generație de antreprenori să fie curajoși, să gândească independent și să acționeze cu integritate. El demonstrează că leadershipul autentic se formează devreme, atunci când tinerii sunt încurajați să își urmeze visurile și să contribuie activ la schimbarea în bine a societății.

sursa: arhiva proprie

Educația antreprenorială nu înseamnă doar „să faci bani”. Înseamnă să înțelegi lumea, să îți înțelegi potențialul și să contribui activ. Înseamnă să îți transformi ideile în acțiuni și să ai curajul să greșești pentru a învăța.

„Nimeni nu-ți stă în cale decât tu însuți și îndoielile tale. Este ușor să rămâi cum ești. Este ușor să nu te schimbi. Dar dacă începi să-ți modelezi îndoielile și indolența, vei găsi ușa spre libertate.” — Robert T. Kiyosaki

Viitorul aparține celor care pot colabora, care pot construi și care își asumă responsabilitatea de a învăța continuu. Iar aceste abilități se dezvoltă într-o comunitate de antreprenori, nu pe băncile unei școli dintr-o vreme demult apusă.

Într-o lume care are nevoie tot mai mult de oameni care să gândească liber, să acționeze cu scop și să construiască viitorul, antreprenoriatul devine mai mult decât o opțiune profesională – devine un limbaj. Un mod de a gândi, de a relaționa, de a construi viitorul, nu doar economic, ci uman. Iar dacă limbajul acesta prinde contur încă din liceu, înseamnă că tinerii nu doar că se pregătesc pentru piața muncii, ci și pentru o viață cu inițiativă și asumare.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025!

Perfect Simplu. Ca-n Oltenia!

 Mi-s olteancă. Născută și crescută în Calafat, orașul de pe malul drept al Dunării. Acolo unde soarele răsare și apune direct în ape și se oglindește în vorbele noastre iuți și pline de înțeles. Acolo unde timpul curge altfel și viața se trăiește – așa cum îi stă bine omului simplu – la perfectul simplu: venii, văzui, biruii.

sursă foto: pixabay

Perfectul simplu nu e doar timp gramatical, e mod de viață. La noi, și cuvintele au gust – parcă-s fierte bine în oale de lut, pe cărbunii încinși din plită, (pre)sărate cu-un dram de umor. Așa că nu m-am mirat când vinarsul Miorița V.S. a venit și el cu vorba-i scurtă, dar adevărată: „Simplu e perfect”. Ca și cum mi-ar fi vorbit în graiul meu.

Primii o sticlă cu un lichid chihlimbariu, cu aer elegant, dar fără fițe. O deschisei într-o seară liniștită, nici prea caldă, nici prea rece. Curtea era scăldată în liniște – doar eu, gândurile mele și pofta de ceva bun. Îl mirosii. Îl gustai. Și-mi plăcu.

sursă foto: arhiva personală

Nu știu dacă ți s-a întâmplat vreodată să bei ceva care să-ți lase impresia că a fost făcut cu răbdare și cu înțelepciune. Așa e vinarsul ăsta! Că e tânăr? Da, e cel mai tânăr din colecția Miorița, dar parcă are în el înțelepciunea unei balade vechi.

Așa cum „Miorița” – balada – începe blând, cu pajiști, oi și un cioban contemplativ, tot așa și acest vinars are un gust fin și echilibrat, nu agresiv. E tânăr, dar nu neîmplinit. Are strălucirea unei idei bune care abia a prins contur. În gustul lui se adună caramelul și fructele confiate, vanilia discretă și un postgust echilibrat, care rămâne cu tine ca o replică bună spusă la momentul potrivit.

Și da, îl băui simplu, la 20 și ceva de grade, cum scrie la carte. Așa simți toate aromele din el. Nu-i trebuie gheață, sirop, scorțișoară sau alte condimente. Își spune singur povestea.

Mezinul din familia Miorița are demnitate – nu se face de rușine nici la masa boierilor. E, dacă vrei, flăcăul din horă, care iese-n față cu stil. Sau prima strofă dintr-o poezie care te face să vrei s-o citești până la capăt.

Și de parcă nu era destulă poezie în pahar, vinarsul Miorița vine dintr-un loc de poveste – Beciul Domnesc. Acolo unde tradiția și răbdarea se întâlnesc și nasc licori cu suflet, în adâncurile răcoroase, printre butoaie de stejar și legende învechite. Acolo nu-i grabă, doar grijă. Nu-i zgomot, doar ecou. Și fiecare sticlă păstrează câte un fragment de istorie.

Sursă foto: Beciul Domnesc

Mi-am amintit de bunicul, oltean și el, care spunea mereu: „Nu trebuie să fie mult, trebuie să fie bun.” Zicea vorbele astea când își turna vinul de casă sau când își gătea o omletă cu ceapă verde – simplu, dar perfect. Îl văd și acum, în odaia lui cu pereți văruiți, așezându-se pe marginea patului și zicând: „Îl făcui cum îmi plăcu. Nu-mi mai trebuie nimic.”

Tot așa e și cu vinarsul Miorița V.S. – nu-ți mai trebuie nimic. Îl poți bea curat, la 20–22 de grade, cum zic cunoscătorii. Sau poți turna puțin peste o salată de fructe și să transformi desertul într-o amintire de vară. În ambele cazuri, te face să spui simplu: „Îl gustai și-mi plăcu.”

Într-o lume în care totul devine complicat, scump, exagerat – vinarsul Miorița V.S. vine ca o gură de aer curat. Dar noi, oltenii, știm că uneori, cele mai bune lucruri sunt simple. Glume spontane. Și da, un pahar de vinars bun.

Vinarsul Miorița V.S. nu se laudă cu artificii – se lasă descoperit. E autentic. E curat. E românesc. Și e bun.

Ca vorba oltenească: sinceră.
Ca horele noastre: simple, dar pline de viață.
Ca seara aia liniștită, în care n-ai nevoie de nimic altceva decât de ceva bun și-un dram de tihnă.
Și parcă-i oltean și el. Nu se dă mare, dar știe să te cucerească cu gustul său.

Așa că, dacă e să zic ceva despre el, zic atât: Îl gustai și-mi plăcu.

Și nu de complezență. Ci pentru că în el am simțit ceva de care îmi era dor: tradiția vie, gustul simplu care nu cere explicații.

Noi, oltenii, am știut mereu că simplu e perfect, fie că vorbim, fie că bem.

Iar cuvintele... au gust. Ca vinarsul.

Iar când vinarsul e de la Beciul Domnesc, vorba se cere spusă pe scurt: bun.

Așa că, dacă te întrebi cum ar fi să bei o poveste la perfectul simplu, răspunsul e clar: vinars Miorița.

Sursă foto: Beciul Domnesc

Vechime

Intensitate

Nobil

Autentic

Răbdare

Simplitate

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!

Între Ieri și Azi: Vinul care unește generații

 În crama tăcută, unde lemnul suspină și mirosul pământului e mai puternic decât orice cuvânt, timpul pare că stă pe loc. Acolo, Ieri și Azi stau la povești, la un pahar de vin roșu, catifelat, cu arome de vegetație sălbatică și ecouri de păduri bătrâne: Grand Reserve Cabernet Sauvignon.

Un vin crescut cu răbdare pe dealurile binecuvântate ale Vrancei.
O conversație plină de emoție, între tradiție și contemporaneitate.

Ieri oftează, ca un om în vârstă care a văzut multe la viața lui: - Pe vremea mea, oamenii aveau răbdare.  Știau că lucrurile cu adevărat importante necesită timp. Așa cum un copil trebuie lăsat să parcurgă fiecare etapă a vieții pentru o dezvoltare armonioasă, și vinul are nevoie de timp ca să-și atingă desăvârșirea.

- Vinul acesta nu a fost făcut peste noapte.
Grand Reserve este rodul timpului, al răbdării și al respectului pentru tradiția locului și pentru istoria ce-i dă glas.
În fiecăre sticlă se află povestea dealurilor moldovenești, unde vița de vie este răsfățată de razele soarelui și de briza adierilor de vânt.
Acolo, în patria viței-de-vie, unde cultivarea strugurilor este o artă transmisă din generație în generație, o sărbătoare a continuității.

Azi zâmbește, cu o sinceritate dezarmantă: - Noi trăim în grabă. Dar poate tocmai de aceea tânjim după experiențe sincere și vinuri care spun povești adevărate.
Lucruri care ne învață că frumusețea adevărată cere răbdare.
Așa cum Grand Reserve a avut nevoie de atenție la fiecare detaliu: savoarea condimentată, notele fine de maturare în butoaie de stejar, și echilibrului perfect între natură și artă, sunt rezultatul pasiunii, dar și al timpului.

În aer plutește un parfum subtil: dulceața viței-de-vie, mirosul pământului abia atins de ploaie și promisiunea unei povești fără sfârșit.
Vinul, asemenea unui copil crescut cu grijă, își atinge plenitudinea doar atunci când se formează un echilibru îmtre forță și delicatețe.

Grand Reserve Cabernet Sauvignon - vinul care a cucerit somelierii, cât și iubitorii de rafinament - este mai mult decât o băutură, devine astfel o declarație de dragoste pentru tradiție.
De la notele puternice de vegetație sălbatică, la delicatețea fructelor de pădure și până la eleganța condimentelor fine, fiecare înghițitură vorbește despre experiență, nu despre aparență. Și așa, între tradiție și pasiune, vinul și via sunt sărbătorite în cuvintele unui vechi cântec despre viață și vin:

”Trăiacă via și viticultorii.
Trăiască sticla și toți beutorii
Și via din Vrancea* să ne trăiască,
Că nobilă-i și-n toate-mpărătească…
Trăiacă Bachus, bun fie culesul,
Zeul cel mare, între zei alesul.
Trăiască butea și, mai larg, butoiul.
Trăiacă bobul ce-l iubește pițigoiul…
Butucul ce dă rod să ne trăiască
Și vinul ce din must are să nască.
Trăiască solu-n care s-a sădit
Vinul ce suflet a întărit,[…]
Teascul în care strugurele-a pătimit
Și beciu-n care Dumnezeu s-a odihnit
Trăiască vrana
Și umbrarul
Și să trăiască și dogarul
Trăiască …
Și ulciorul și paharul.”
[de Robert Du Faux]

Ieri înclină paharul, mirosind vinul pentru a-i simți aroma: - Grand Reserve nu este un simplu vin, este o moștenire!
Un copil crescut cu migală pe dealurile Vrancei, într-un ținut unde tradiția nu este uitată, ci respectată.
Aromele de fructe de pădure, delicate și sălbatice, se dezvoltă în ritmul lor, fără grabă.

Ne oprim din agitația cotidiană și ne bucurăm de fiecare clipă. Un pahar de vin, un platou de aperitive și iată: începem să împărtășim povești spumoase, să râdem, să plângem, să ne reamintim că suntem oameni.
Vinul unește. Leagă generațiile. Scrie istoria.

Azi ridică paharul cu mândrie: - Deschizând un Grand Reserve, nu deschidem doar o sticlă de vin, ci un univers plin de sensuri.
Deschidem o poartă către clipe de relaxare și eleganță.
Sărbătorim nu doar prezentul, ci și dragostea pentru un trecut care continuă să trăiască prin noi.

În fiecare sticlă de Beciul Domnesc Grand Reserve se ascunde o poveste care așteaptă să fie descoperită, o poveste șlefuită de timp. Lucrurile bune necesită timp, pasiune și înțelepciune.
Savoarea nu poate fi grăbită. Rafinamentul nu poate fi forțat.
Vinul care scrie istorie nu trăiește la întâmplare - el se păstrează în mo(nu)mente, în simțuri și în memorie.

Într-o lume în care timpul zboară, Grand Reserve nu se grăbește, căci arta cere răbdare, și ne așteaptă să ne amintim cine suntem cu adevărat.

 Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025!

 *Anjou - am înlocuit cu Vrancea pentru a se potrivi poveștii;
**sursa fotografiilor: Beciul Domnesc.