Ultimul bărbat de pe pământ – râsul de după apocalipsă

Am văzut la Craiova spectacolul „Ultimul bărbat de pe Pământ”, o comedie de Octavian Strunilă care m-a făcut să râd cu poftă de la început până la sfârșit.

Acțiunea se petrece în viitor, după o pandemie care a decimat omenirea. Puținii supraviețuitori de pe Pământ încearcă să construiască o lume nouă. Și ce ar putea fi mai important pentru început decât organizarea unor alegeri prezidențiale?

De aici începe nebunia! Un candidat nu vrea să fie președinte, dar soția lui visează să devină prima doamnă. Un geniu bețiv complică lucrurile în plină campanie electorală, iar doi tineri îndrăgostiți descoperă cum să pună în funcțiune o mașină a timpului. În loc să găsească liniștea unei lumi noi, personajele ajung prinse într-un carusel de situații absurde și încurcături, alimentate de ambiții și presărate cu momente savuroase.

Dincolo de comicul situațiilor, piesa ironizează lupta pentru putere și slăbiciunile omenești. Chiar și atunci când omenirea este pe cale să dispară, ambițiile politice, interesele personale și dorința de a ocupa un loc privilegiat nu dispar.

Actorii au jucat impecabil, cu energie, naturalețe și un simț al comicului care a dat savoare situațiilor. Replicile, personajele și ritmul spectacolului au transformat povestea postapocaliptică într-o experiență teatrală de care m-am bucurat din plin.

„Ultimul bărbat de pe Pământ” este mai mult decât o comedie despre supraviețuitorii unei lumi devastate. Este și o oglindă a societății noastre.

Recomand spectacolul celor care iubesc umorul inteligent și comediile care, printre hohote de râs, spun și adevărul despre noi. Pentru mine, seara a avut și o bucurie în plus: am văzut-o pe Ana Odagiu, pe care îmi doream să o întâlnesc, și am făcut o fotografie împreună. Nu a ieșit chiar cum mi-aș fi dorit, dar întâlnirea rămâne o amintire frumoasă.

 Pe curând!

„Cei trei asasini” – o comedie în care planurile criminale stârnesc hohote de râs

 Am văzut spectacolul „Cei trei asasini”, o comedie în care iubirea, gelozia și dorința de a scăpa de propriile probleme duc la o succesiune de situații absurde și extrem de amuzante.

În centrul poveștii se află Barbara, soțul ei, Tom, și Jerry, amantul ei. Barbara este prinsă între cei doi bărbați și nu se poate hotărî pe cine își dorește cu adevărat. În loc să găsească o soluție simplă, cei trei ajung să pună la cale planuri de crimă, fiecare încercând să scape de celălalt. Totul se petrece într-o cameră de hotel, unde lucrurile scapă rapid de sub control, iar tentativele lor eșuează într-un mod hilar.

Ceea ce face spectacolul atât de amuzant este contrastul dintre intențiile serioase ale personajelor și incapacitatea lor de a duce ceva la bun sfârșit. Fiecare încearcă să dețină controlul, dar ajunge să complice și mai mult lucrurile.

Spectacolul este o adaptare realizată de Mihai Bendeac după piesa „Crimă la Howard Johnson”, de Ron Clark și Sam Bobrick. În distribuție îi regăsim pe Mihai Bendeac, Anca Dinicu și Vlad Drăgulin, iar regia este semnată tot de Mihai Bendeac.

Mi-am dorit foarte mult să-l văd pe Bendeac jucând într-o piesă de teatru, deoarece îl mai văzusem în alte spectacole, dar numai pe YouTube. Cel mai mult m-a surprins Vlad Drăgulin. Probabil că îi știi pe cei trei din serialul „Băieți de oraș”, însă pe scenă sunt diferiți. În timp ce Mihai și Anca păstrau, pe alocuri, „vocea” personajelor din serial, Vlad a rămas în personaj pe tot parcursul spectacolului.

Pentru mine, a fost interesant să-i văd pe cei trei actori într-un context. Tu ai văzut „Cei trei asasini”? Dacă da, care dintre actori te-a surprins cel mai mult? 

Pe curând!

O seară la Festivalul Internațional Shakespeare Craiova

 Sâmbătă am avut una dintre acele zile în care alergi dintr-un loc în altul și nici nu simți oboseala. Festivalul Internațional Shakespeare a reușit  să mă facă să-mi organizez întreaga seară în jurul spectacolelor.

„Comedia erorilor” – piesă de teatru 

Primul pe lista mea a fost „Comedia erorilor”,considerată una dintre cele mai amuzante piese ale lui Shakespeare și înțelegi imediat de ce. Povestea pornește de la două perechi de gemeni despărțiți în copilărie, care ajung fără să știe în același oraș. De aici începe un adevărat carusel de încurcături, întâlniri greșite, acuzații absurde și situații care devin din ce în ce mai complicate. 

Producția Teatrului Nottara, semnată de Sânziana Stoican, exploatează foarte bine acest mecanism al confuziei. Ritmul este alert, schimbările de situație se succed rapid, iar umorul funcționează atât prin replici, cât și prin jocul actorilor. De multe ori râdeam nu doar la ceea ce se întâmpla pe scenă, ci și la reacțiile personajelor care încercau disperat să înțeleagă ce se petrece în jurul lor.

În acest context l-am remarcat pe Adrian Nicolae, care interpretează cele două variante ale lui Antifolus. Interesant este că, deși îl întâlnisem la premiera filmului „Klaus & Barroso” și chiar făcusem o fotografie cu el, aproape că nu l-am recunoscut pe scenă. Pe tot parcursul spectacolului aveam senzația că îl cunosc de undeva. Îmi era familiar, dar nu reușeam să-mi dau seama de unde. Abia spre final, când a venit în public, am făcut legătura. Privind retrospectiv, cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le poți face unui actor: să te facă să uiți cine este și să vezi doar personajul.

 Expoziția de costume – Teatrul Marin Sorescu

După spectacol am pornit în grabă spre Teatrul Marin Sorescu. Voiam să văd expoziția de costume și picturi inclusă în programul festivalului. Din păcate, timpul nu mi-a permis decât o vizită scurtă. A fost mai degrabă o oprire între două destinații decât o vizită în adevăratul sens al cuvântului, dar chiar și așa m-am bucurat că am reușit să o văd. 

„To Bitch or Not to Bitch” – spectacol de dans

Următoarea oprire era la Ramada, unde urma să înceapă „To Bitch or Not to Bitch”, spectacolul companiei poloneze Hertz Haus. Dacă ”Comedia erorilor” m-a cucerit aproape instantaneu, aici experiența a fost complet diferită.

Recunosc că ideea din spatele lui este una puternică. Pornind de la poemul lui Shakespeare „The Rape of Lucrece”, producția nu urmărește să reprezinte violența în sine, ci urmele pe care aceasta le lasă asupra corpului și psihicului feminin. În loc să pună accent pe momentul agresiunii, spectacolul vorbește despre consecințe, despre memorie și despre relația femeii cu propriul corp după traumă.

Mi s-a părut interesant și felul în care spectacolul pune întrebări despre corp și despre felul în care îl privim. Ce înseamnă un corp pur? Ce înseamnă unul murdar? Cine stabilește aceste criterii? Unde se termină fiziologia și unde începe judecata socială? În universul creat de artistele de la Hertz Haus, petele, urmele, imperfecțiunile și vulnerabilitățile corpului devin subiecte de reflecție, nu ceva ce trebuie ascuns.

A fost apreciat și  a câștigat premii pentru abordarea sa originală. Temele sunt puternice, iar abordarea este curajoasă. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că nu a fost un spectacol pe gustul meu. Nu pentru că ar fi fost slab realizat, ci pentru că pur și simplu nu am rezonat cu forma artistică aleasă. Uneori se întâmplă asta la festivaluri și cred că face parte din farmecul lor. Vezi spectacole care te entuziasmează și spectacole care îți provoacă mai degrabă reflecții decât emoții.

Shakespeare’s Chronicles nr. 2, 23 mai 2026

La final nu rămâne mare lucru de spus. Doar senzația unei zile în care am trecut prin mai multe lumi fără să stau prea mult în niciuna.

Pe curând!🎬

*Imagini: arhivă personală (1,3,4)/ Festivalul Internațional Shakespeare Craiova(2,5)
**Mai multe imagini din festival: album Facebook

Toamna poveștilor, muzicii și ideilor creative

 Spuneam într-o postare anterioară că toamna aceasta este foarte bogată în evenimente și așa a fost. Nu am reușit să particip la toate evenimentele, dar cele la care am participat mi-au umplut sufletul de bucurie.

Toamna poveștilor

Premiera piesei de operă „Trubadurul” a fost una dintre cele mai reușite producții ale acestei stagiuni, un spectacol remarcabil prin interpretarea artiștilor, scenografia impresionantă și rafinamentul costumelor. A fost un spectacol complex, care meriă văzut și revăzut.

Baletul Operei Române Craiova a adus pe scenă spectacolul de dans „Albă ca zăpada și cei șapte pitici” care mi-a răsfățat copilul interior. Am trăit povestea alături de dansatori. Sala a fost plină de copii și de zâmbete sincere — timp de o oră am redevenit copilul răsfățat de altădată.

Am mers și la musicalul „Micuța Dorothy”, la fel de minunat. Chiar îmi era dor de copilărie, de poveștile spuse la gura sobei, acum transpuse pe scenă de Opera Română Craiova. Când dansatorii au coborât în sală printre spectatori, m-am bucurat mai  tare decât un copil. Un spectacol pentru toate vârstele, de la pitici la bunici. Din aceste povești ne luăm doza de optimism, amintindu-ne că, în final, binele învinge.

O altă poveste, pe care sunt sigură că o știi, „Frumoasa din pădurea adormită”spusă de actrița  Monica Ardeleanu acompaniată de orchestra Filarmonicii Oltenia, sub bagheta dirijorului Liviu Condriuc pe suita de balet compusă de Piotr Ilici Ceaikovski. 

Dramă psihologică

Am fost și la premiera piesei de teatru Ivanov, de Cehov, o producție cu totul specială, care a adus ceva nou în teatru prin formă, concept și expresie, filmul devenind parte din limbajul teatral. Filmul intensifică ceea ce întâmplă pe scenă și dă detalii pe care teatrul nu le poate da în anumite cadre, jucându-se cu percepția aceea din afara cadrului.

Regizorul adaugă câteva personaje noi, fără a altera esența textului original. În centrul dramei rămâne Nikolai Ivanov, un proprietar de pământ rus aflat într-o criză profundă — atât financiară, cât și morală. Cândva un om energic și idealist, el a devenit apatic, deziluzionat și incapabil să-și mai găsească un sens în viață. Soția lui, Anna Petrovna, o evreică ce s-a convertit pentru a se mărita cu el, este grav bolnavă de tuberculoză, iar Ivanov se simte vinovat și totodată distant față de ea.

Pentru a scăpa de propria nefericire, Ivanov începe să o viziteze pe Sasha, fiica unui vecin bogat, care se îndrăgostește de el sincer. Între timp, societatea din jur îl judecă, îl bârfește și îl acuză că își neglijează soția muribundă pentru o femeie tânără și bogată.

După moartea Annei, Ivanov acceptă să se căsătorească cu Sasha, dar la nuntă, copleșit de rușine și disperare, își pune capăt zilelor. 

Recomand să mergi să vezi această piesă, a fost prima dată când am văzut o piesă în care teatrul este adus laolaltă cu filmul și mi-a plăcut. Ivanov revine pe 28 și 29 octombrie, poți cumpăra bilete de aici: https://tncms.ro/spectacole/ivanov

Handmade

Ți-am arătat la începutul lunii că am reciclat un catalog de produse cosmetice din care am realizat o Zână bună și de atunci am făcut diverse personaje de poveste, să zic așa.

O zână a pădurii sau poate ai tu o altă denumire?

O ursitoare:

Am început să le fac fără un plan anume din materialele pe care le aveam la dispoziție. Nu știam sau mai bine zis, nu am aveam idee de rezultatul final, am lasat imaginația să-și facă de cap.

Apoi, din cartonul de ouă din care am folosit la accesoriile personajelor mele, am făcut doi clopoței — un ornament pentru Crăciun. Poate zici că e devreme, dar ne trezim cu Crăciunul la ușă, pentru că anul acesta a trecut așa de repede.

Vitamine pentru iarnă

Am fost împreună cu soțul meu să culegem măceșe pentru că văzusem o rețetă interesantă de jeleuri și voiam să o încerc. Deși știam că fructele au o enzimă care reacționează cu gelatina și nu-i permite să se închege cum ar trebui, dar văzând că în acel video funcționa, m-am gândit că la măceșe merge. Nu a funcționat, bineînțeles, dar a fost gustoasă chiar și neînchegată.

Restul de măceșe rămase, le-am curățat și le-am pus la uscat pentru ceai, care este o sursă bună de vitamine pentru zilele friguroase de iarnă.

Cursurile de limbă poloneză

Am început  și cursurile de limbă poloneză. Abia aștept să descopăr Polonia prin cuvinte, povești, jocuri și experiențe de neuitat. Să aflu curiozități despre Polonia, dar și despre cultura ei.

Iar această săptămâna am început-o cu un eveniment foarte special. Cățelul meu Uzzi împlinește azi 6 ani — 6 ani de bucurie și de iubire necondiționată.

Am descoperit cât de bogată și surprinzătoare poate fi toamna. Emoțiile și experiențele trăite mă învață să prețuiesc fiecare clipă și să găsesc frumusețea în lucrurile simple.

Pe curând!

***Sursă fotografii: arhiva personală, Opera Română Craiova, Teatrul Național ”Marin Sorescu”, Centrul de limbă și cultură poloneză, Zooplus

Premiera „Ivanov” - drama unui om, dilema unei lumi

Azi, 09 octombrie, la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, a avut loc conferința de presă care a anunțat oficial premiera spectacolului „Ivanov”. Evenimentul a adus în fața publicului echipa artistică, care a împărtășit din culisele procesului de lucru și din temele profunde ce definesc această producție.

Am surprins momentul în întregime și îl puteți urmări aici:

Despre piesă și cât de actuală e

Scrisă de Anton Pavlovici Cehov în 1887, piesa „Ivanov” rămâne surprinzător de actuală. Ea radiografiază criza morală, stagnarea și alienarea unui personaj prins între datorii, deziluzii și o existență care pare să i se scurgă printre degete. 

Nikolai Ivanov, moșierul obosit de viață, se confruntă cu boala soției sale, Anna Petrovna, și cu tentația unei noi iubiri - Sașa. Între neputință, vinovăție și dorința de a găsi un sens, personajul devine un simbol al unei generații pierdute între visuri și realitate.

O piesă de teatru cu amprentă craioveană

Adaptarea pusă în scenă la Craiova promite să valorifice potențialul dramatic al piesei într-o manieră contemporană.

• Regia: Eugen Jebeleanu
• Traducere și adaptare: Raluca Rădulescu
• Scenografie: Velica Panduru
• Muzică: Rémi Billardon
• Design vizual și lumină: Sabina Reus și Alina Mitrache
  

Distribuția reunește actori îndrăgiți ai scenei craiovene: Vlad Udrescu, Monica Ardeleanu, Gabriela Baciu, Alex Calangiu, Ramona Drăgulescu, Iulia Colan, George Albert Costea, Corina Druc, Romanița Ionescu, Geni Macsim, Cătălin-Mihai Miculeasa, Claudiu Mihail, Mircea Mogoșeanu, Raluca Păun, Marian Politic, Costinela Ungureanu și Cătălin Vieru.

Premierele sunt programate pe 15 și 16 octombrie 2025, în Sala „Amza Pellea”. Spectacolul este recomandat publicului peste 16 ani, dat fiind conținutul intens și prezența unor scene de nuditate frontală.

Tema piesei „Ivanov”

La conferința de presă, regizorul și actorii au subliniat câteva teme esențiale ale spectacolului: responsabilitatea morală, alienarea socială și căutarea unui sens într-o lume fără repere clare.

 Această piesă nu încearcă să îndulcească realitatea, ci o prezintă „așa cum este” - crudă, dureroasă, dar autentică. „Ivanov” devine astfel o oglindă a prezentului, o invitație la reflecție asupra propriei fragilități și asupra mecanismelor prin care ne autoiluzionăm.

De ce să vii să vezi această dramă?

Dacă ești pasionat de dramă psihologică, de reflecție interioară și de piese de teatru care nu evită zona incomodului, premiera „Ivanov” în Craiova este un eveniment pe care nu ar trebui să-l ratezi.

Teatrul Național „Marin Sorescu” propune o experiență scenică intensă, cu miză emoțională și estetică, o producție care te va pune față în față cu întrebarea:

Cum poți să te exprimi atunci când toate cuvintele par să fi devenit sterile?

Biletele sunt disponibile la agenția teatrului, dar și online,  verifică programul și prețurile pe site-ul teatrului: detalii aici.

Ne vedem la premieră!

Hamlet: O Seară Memorabilă la Teatru

 Ieri seară, pe 02 aprilie, am fost la Teatrul Național Marin Sorescu, să vizionez piesa de teatru Hamlet, care este mereu sold out. Mi-am dorit să merg să văd piesa, încă de anul trecut, dar nu am reușit să prind bilet decât acum.

Timp de aproximativ două ore am evadat din cotidianul agitat, m-am deconectat complet de la internet, de la grijile zilnice. Cu fiecare scenă interpretată am simțit cum sufletul meu se hrănea cu emoții și trăiri autentice. La această piesă spectatorii au stat pe scenă alături de actori, o senzatie extraordinară, simți că faci parte din piesă. Îmi place foarte mult să merg la teatru, iar această piesă a fost extraordinară. Actorii au jucat impecabil, dar mi-a plăcut în mod special cum a jucat Vlad Udrescu, rolul prințului Hamlet. . A reușit să aducă pe scenă o profunzime și o complexitate care au făcut personajul să prindă viață sub ochii noștri.

"Piesa de teatru Hamlet" este una dintre cele mai celebre și influente opere literare din istoria teatrului occidental. Scrisă de William Shakespeare în jurul anului 1600, este o tragedie care explorează teme precum moartea, trădarea, gelozia și destinul. Acțiunea se desfășoară în Danemarca și urmărește povestea prințului Hamlet, care este chemat să se răzbune pe unchiul său, Claudius, care l-a ucis pe tatăl său, regele Hamlet, și a preluat tronul și soția acestuia, Gertrude.

Una dintre cele mai cunoscute scene este monologul lui Hamlet, "To be or not to be", în care personajul își exprimă contemplările cu privire la sensul vieții și moarte.

"Piesa de teatru Hamlet" a fost adaptată în diverse medii și este frecvent pusă în scenă în întreaga lume. Este considerată una dintre cele mai complexe și profunde lucrări ale lui Shakespeare, iar personajul principal, Hamlet, este adesea considerat una dintre cele mai fascinante figuri literare din toate timpurile.

Spectacolul "Hamlet" nu este doar o piesă de teatru obișnuită; este o incursiune fascinantă în adâncurile sufletului uman, o explorare a complexității și a tragediei care caracterizează condiția umană. Prin intermediul interpretărilor actorilor și a geniului lui Shakespeare, povestea lui Hamlet continuă să fascineze și să inspire publicul din întreaga lume. Așa cum am fost purtați pe aripile emoțiilor și imaginației în acea seară, așa și "Hamlet" continuă să trăiască și să încânte generații întregi, aducând mereu ceva nou și profund în sufletele celor care iau parte la această călătorie extraordinară.

Până data viitoare m-aș bucura dacă mi-ai spune dacă: Ție îți place să mergi la teatru? Ce piesă ai văzut ultima dată?

Pe curând!💝

VISUL - proiecție cu echipa în Craiova pe 12 decembrie!

 În lumea fascinantă a cinematografiei românești, se ridică cortina pentru o comedie unică și plină de surprize. "Visul," regizat de Cătălin Saizescu, aduce în prim-plan o poveste captivantă despre visuri, evadare și umor subtil. Cu o distribuție excepțională și personaje memorabile, filmul promite o experiență cinematografică de neuitat.

VISUL urmărește încercarea lui Alex (Vlad Logigan), un actor de provincie, de a pune în scenă piesa meșterilor din „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare cu un grup de deținuți dintr-un penitenciar, în timp ce munca la teatrul la care lucrează e umbrită de pretențiile unui regizor absurd (George Ivașcu), iar relația cu iubita lui Carmen (Georgiana Saizescu) e în declin. 

Publicul din Craiova este invitat la cinematograful VIP Electroputere Mall - Craiova, pe 12 decembrie 2023, la ora 18:30.

Proiecția va începe la ora 19:00 și va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu o parte din echipa filmului: regizorul Cătălin Saizescu, actorii Georgiana Saizescu, Serghei Mizil, Irina Margareta Nistor (pe care abia aștept să o întâlnesc) și producătoarea Ruxandra Flonta. Biletele pentru această comedie unică, inspirată din întâmplări reale, sunt disponibile din 30 noiembrie pe site-urile cinematografelor din întreaga țară. 

Dacă ești din Craiova, nu uita!! te aștept pe 12 decembrie la Inspire Cinema pentru a viziona împreună filmul VISUL!

Pregătește-te să râzi și să fii martorul unei comedii care va rămâne mult timp în inima ta după ce vei părăsi sala cinematografului.

Mai jos îți las și trailerul oficial:

Pe curând!!

Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă!

 Năpasta de I.L.Caragiale - Teatru

Joi, am fost la teatru la piesa Năpasta, dramă în două acte, de I.L.Caragiale, sala a fost plină, ca de obicei. Biletele le-am cumpărat cu o lună înainte, altfel riscam să nu mai găsesc.

foto din arhiva personală

Premierea absolută a Năpastei a avut loc pe 3 februarie 1890, La Teatrul Național din București (puteți descărca piesa cu autograful lui Caragiale, vechi din 1890, din Biblioteca digitală a Bucureștilor). La Craiova, această piesă, în regia lui Kincses Elemer, este cea mai longevivă din repertoriul Teatrului Național ”Marin Sorescu”.

Distribuția:

Dragomir: Dragoș Măceșanu

Gheorghe: Cătălin Miculeasa

Ion: Adrian Andone

Anca: Costinela Ungureanu

Scenografia: Lia Dogaru

Năpasta sau neîmplinitele iubiri este ultima piesă de teatru a lui Caragiale și singura dramă scrisă de acesta, este despre răzbunarea unei femei, care declanșează emoție și suspans. Personajele din această piesă trăiesc într-o noapte, cât într-o viață, frica punând gaj pe viețile lor. Anca trăiește cu teama că nu-l va putea demasca pe ucigașul soțului ei, Dumitru. Dragomir trăiește cu teama zi de zi să nu-i fie descoperită fapta. Gheorghe își mărturisește dragostea pe care i-o poartă Ancăi și îi este teamă că va fi o dragoste neîmpărtășită.

Ion se teme de dracu, să nu-i ia sufletul!

Este o piesă despre forța iubirii și a dorinței de răzbunare, despre nebunie și moarte.

Îți recomand să mergi să vezi această piesă! Dacă nu ai cum să ajungi în sala de teatru îți las piesa jucată de studenții promoției 2011 ai UOC Facultatea de arte, click aici.

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

foto din arhiva personală

Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat Adrian Andone rolul nebunului ocnaș, dar nici ceilalți actori nu au fost mai prejos!

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

Am reușit să fac două fotografii, nu prea reușite, au fost făcute ”pe fugă”. În timpul spectacolului nu este permis folosirea telefoanelor/aparatelor foto pentru a fotografia/filma. Nu știu care va fi următoarea piesă la care voi merge, dar te voi ține la curent.

Tu ai văzut piesa? Cum ți s-a părut?

Avarul de Molière - TEATRU

„Molière, se spune, e un maestru al caracterelor, un desenator precis și intransigent. Teatrul său le expune ca într-un muzeu și noi, îndelung, am privit aceste figuri reduse la esența lor asemeni unor fluturi prinși cu bolduri pe firmamentul umanității. De aceea poate le și evităm, considerându-le prea uniforme și exemplare."- George Banu

 Vineri seara, 06 octombrie, la Teatru Național Marin Sorescu din Craiova, piesa de teatru Avarul s-a jucat, ca de obicei, în fața unei săli pline. Comedia poartă semnătura regizorului Felix Alexa, scenografia aparține Andradei Chiriac, iar rolul principal a fost interpretat de Claudiu Bleonț, care a jucat excepțional.

Alături de Claudiu Bleonț au jucat actorii teatrului craiovean: Cerasela Iosifescu, Alex Calangiu, CostinelaUngureanu, Nicolae Poghirc, Cătălin-Mihai Miculeasa, Iulia Colan, CătălinVieru, Angel Rababoc, Nicolae Vicol, Gabriela Baciu,iar  muzica live a fost asigurată de Ovidiu Cârstea și Bogdan Oprănescu.  (Am constatat cu tristețe că pe net se găsesc greu și foarte puține informații despre actorii, regizorii și scenografii români.)

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

O piesă foarte bine montată și jucată (toți actorii au jucat foarte bine), semn că Molière este la fel de actual ca acum patru secole. O piesă plină de umor negru, de actualitate, care reprezintă radiografia unei lumi cuprinse de lăcomie. 

Un zgărcit - Harpagon - își ascunde cei 500.000 de euro și este obsedat de pierderea lor. Cei doi copii ai săi, Elise și Cleante, se îndrăgostesc, Elise de intendentul tatălui ei - Valere, iar Cleante de fata unei văduve strâmtorate din aceași localitate. Deși dragostea lor este împărtășită cei doi nu sunt fericiți, pentru că ei știu că zgărcenia tatălui lor nu le va permite să se căsătorească după pofta inimii.

Povestea are un final fericit pentru cei doi copii ai lui Harpagon, se descoperă că Valere este fiul rătăcit al unei familii foarte bogate, și este fratele Marianei - iubita fratelui Elisei, dar si pentru avarul Harpagon care își recuperează comoara furată.

Îți recomand această piesă, care sunt sigură că îți va plăcea! Dacă nu poți ajunge la teatru, deși în sala de teatru actorii transmit emoțiile filtrate prin sinele lor, iar tu vei simți mai mult cu inima și mai puțin cu mintea, la finalul articolului îți las o inregistrare mai veche a acestei piese!

Ovidiu Cârstea și Bogdan Oprănescu, sursa foto: TNC

Sursă foto: Daniel Botea

Despre Molière:

Jean-Baptiste Poquelin (1622-1673) și-a asumat pseudonimul Molière, inspirat de numele unui mic sat din sudul Franței. Prin toată opera sa, Molière a arătat adevărul râzând. În 1665, Molière a înființat compania de teatru „L’Illustre Théâtre”, patronată chiar de Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. „L’Illustre Théâtre” a avut un impact remarcabil asupra istoriei teatrului francez.

Molière a scris peste treizeci de comedii în versuri și în proză, este creatorul farselor-balet și a comediilor-balet, texte dramatice scrise special pentru a fi reprezentate la curtea regelui. Molière a lansat critica de moravuri în teatrul clasic francez, a ridiculizat corupția și pedantismul nobilimii (Prețioasele ridicole; Don Juan; Mizantropul), ipocrizia religioasă (Tartuffe), lăcomia (Avarul) și setea de parvenire (Burghezul gentilom), ideile despre căsătorie, educație și familie (Școala bărbaților; Școala nevestelor; George Dandin; Femeile savante). A denunțat șarlatania medicilor vremii (Doctor fără voie; Bolnavul închipuit) și a ironizat jocul nefiresc al „marilor comedianți” de la Hotel de Bourgogne în comedia Improvizația de la Versailles. (sursă informații: Teatrul Național Marin Sorescu)

Nu am avut voie să filmăm sau să facem poze în timpul piesei, dar pe site-ul teatrului poți vedea în jur de 79 de poze cu instantanee din timpul piesei. 

Până data viitoare te las cu bine! Îți doresc să ai o duminică liniștită și frumoasă!

Înscriu această postare în tabelul cu ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!

Zăpezile de altădată - de Dumitru Solomon - TEATRU

Joia trecută am avut degustare de vinuri, joia aceasta am mers la teatru! Despre această piesă am aflat de la prietenii mei degustători de vinuri, la un pahar de Inspiro, și mi s-a părut interesantă din ce povesteau ei, așa că am urmărit programul teatrului să văd când va fi jucată iar....și acum este rândul meu, să-ți povestesc despre ea.

Sursa: Teatru Național Marin Sorescu, Craiova

Sinopsis:

Spectacolul „Zăpezile de altădată“, regia Mircea Cornișteanu, după piesa cu titlu omonim de Dumitru Solomon (1932-2003), este un succes de casă garantat: experiența regizorului (a mai montat de câteva ori acest text) și scriitura suplă, inteligentă a lui Dumitru Solomon conduc la o rețetă infailibilă. El (Adrian Andone), avansează impetuos și romanțios în teritoriile iubirii carnale încercând să o amețească pe Ea (Cerasela Iosifescu), într-o patetică dezlănțuire a amorului curtenitor, cu inflexiuni băștinașe. El vrea sărutul pasional, Ea presimte fiorul inimii zburdalnice: „oare de ce iubirea doare?” Prea tânăr ca să mai aibă nevoie de alte calități, El înșiră platitudini, truisme, fantezii cosmice („te iubesc nesfârșit, cât Universul, cât Timpul”) în vremea ce Ea, mefientă încă, vrea doar să fie iubită „îngrozitor de mult”. Rică și Zița nu sunt prea departe, doar în secolul XIX…

Până și Dolphis, statuia din piață sub care ei se cunosc, este revoltată de atâta logoree amoroasă și ușurătate a ființei – prinde viaţă pentru a coborî de pe soclu să le tragă un perdaf amorezilor amețiți de iubire și grandilocvență; viața nu e poezie, chiar dacă poate fi vis. Din acest vis se vor trezi în timp, când rutina își instalează dispozitivul ucigător. Iubirea se transformă în căsnicie.

Patul conjugal devenit teren de luptă va dezvălui publicului ceea ce știm (aproape) cu toții: Dragostea nu durează decât 3 ani (după formula lui Beigbeder, pe care Solomon o știa primul), uneori nici atâta.

Poză din arhiva personală

Părerea mea: 

Titlul piesei ”Zăpezile de altădată” reprezintă un vers din ”Balada doamnelor din alte vremuri” a celebrului poet Francois Villon. Piesa plină de umor, spumoasă prezintă monotonia dintr-o căsnicie obișnuită.

Piesa începe într-un decor simplu, cu un El (CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA) și o EA (COSTINELA UNGUREANU) în parc, noaptea. EL debitează banalități și tâmpenii doar ca să îi fure un sărut fetei, o iubește ”cât tot Universul”, iar statuia Dolphis nu mai rezistă și coboară revoltată de pe soclu intervenind în discuția celor doi, încercând să-i trezească la realitate.

Partea a doua a spectacolului arată cum timpul le ruinează visele și le transformă în scrum. Ea vine de la un spectacol de teatru, la care fusese cu mama ei, și vrea să rezolve cu soțul ei o problemă care ”nu suferă amânare” chiar în toiul nopții când soțul ei dormea. Se îmbracă sexy, încercă să-l facă gelos pe soț, pentru a reaprinde dragostea de acum două decenii.

În final apare și statuia care îi întreabă: ”Vedeți că am avut dreptate?”

Chiar dacă a fost o comedie, monotonia se instalează dacă nu ai grijă de căsnicia ta. Trebuie din când în când condimentată!

Am stat în primul rând, am fost atât de aproape de actori și mi-a plăcut foarte mult cum au jucat! Abia aștept să-i revăd (pe unii dintre ei), vinerea viitoare, în piesa Avarul de Moliere.

Vă recomand această piesă! O piesă excelent jucată și pusă în scenă despre iubirea din viața reală!

 

• DISTRIBUȚIA:

• CERASELA IOSIFESCU

• ADRIAN ANDONE

• COSTINELA UNGUREANU

• CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA

• RALUCA PĂUN

• NICOLAE VICOL

• COSMIN RĂDESCU

• Scenografie: Puiu Antemir

  Producător: Marius Pîrlea

• Nu am avut voie să filmăm/fotografiem în timpul spectacolului, dar am făcut și eu două poze, nu prea reușite la final. 

• 
  
  A fost o surpriză să văd că a fost coadă la intrare și m-am bucurat să văd că foarte mulți tineri în sala, iar sala a fost plină de oameni frumoși din toate categoriile de vârstă. 

• 

  Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

  
  Pe curând!