Povestea Sfântului Ierarh Nicolae nu este doar o înșiruire de date și fapte bisericești. Este o călătorie fascinantă de la strictețea Asiei Mici din secolul al IV-lea până la frumoasa tradiție a ghetuțelor lustruite, pregătite de copii în așteptarea darurilor, din zilele noastre. Este arhitectul milosteniei discrete—un maestru al dărniciei care a preferat anonimatul în locul laudei.
Istoricii Bisericii îl plasează printre Părinții care au participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), acolo unde s-a stabilit Crezul (simbolul de credință). Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice pe 6 decembrie, în jurul anului 345 d.Hr., în Myra. Trupul său, izvorâtor de Mir, a fost ulterior strămutat la Bari, Italia (în 1087), unde este venerat și astăzi. O parte din moaștele sale (mâna dreaptă) a ajuns, printr-o istorie sinuoasă, în inima României, la Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" din București.
Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara din provincia Lichia, în Asia Mică, Nicolae a venit pe lume într-o familie înstărită. A deprins tainele duhovnicești de la unchiul său, episcopul Patarelo, și a impresionat prin inteligență, blândețe și noblețe sufletească. Pentru dreapta sa credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini.
Apreciat pentru vasta sa cultură teologică, Sfântul Ierarh Nicolae este pus, deseori, alături de apostoli. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, fiind considerat sfânt de popor chiar în timpul vieții.
Se spune că atunci când cetatea Mira a fost lovită de foamete, Sfântul Nicolae a reușit, prin mijlocirea sa, să aducă nave încărcate cu grâne, salvând mii de oameni de la moarte.
Tot el a salvat sufletele a două fete care ar fi urmat să-și scoată familie din sărăcie dând cinstea pe desfrânare.Tatăl lor era disperat pentru că nu putea să le ofere zestrea, care era singură șansă la o viață onestă. În acele vremuri crude, lipsa ei însemna, adesea, drumul spre rușine și pierzare. Nicolae, aflând de primejdia familiei, nu a oferit ajutorul la lumina zilei, ci sub mantia nopții. De trei ori la rând, el a strecurat prin fereastră (sau, după altă versiune, prin horn, în ciorapii puși la uscat) câte o pungă plină cu monede de aur.
Mai târziu, ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceștia îl cinstesc și îl consideră ocrotitorul lor. După ce și-a dăruit întreaga avere, Nicolae a fost chemat să păstorească cetatea Mira, devenind episcop. Sub haina smerită a unui ierarh, el a continuat să lupte împotriva nedreptății.
O faptă grăitoare este din vremea împăratului Constantin, când niște comandanți militari au fost condamnați la moarte pe nedrept și el a intervenit personal, apărând nevinovații cu o îndrăzneală care i-a impresionat pe judecători.
Datorită minunilor pe care le-a înfăptuit, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor. Toate aceste minuni, dar și marea lui bunătate stau la baza convingerii că Moș Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie, mai ales că sfântul și-a împărțit toată averea moștenită, fără să păstreze nimic. Această poveste este temelia pe care s-a clădit mitul Moșului Nicolae, cel care răsplătește pe ascuns faptele bune și aduce speranță celor care au nevoie.
Sper că a trecut și pe la tine Moș Nicolae! La mine a ajuns deja, însă Uzzi cam încurcă moșii, așa că și-a pus costumul de ren și i-a dat o mână de ajutor moșului.
Este vremea perfectă să ne bucurăm împreună de această zi, așa că:
De Sfântul Nicolae, lasă grijile deoparte și primește în suflet lumină, pace și bucurie. Să fii mereu înconjurat de oameni dragi! La mulți ani!
***imagini generate cu Gemini
.jpg)
.jpg)
