Această carte se numără printre volumele cumpărate de la Editura NICULESCU cu voucherul câștigat la SuperBlog de toamnă. Este primul thriller religios pe care l-am citit și mi-a plăcut. Deși este o carte ușoară și previzibilă, reușește să mențină interesul prin dorința cititorului de a-și confirma anticipările.
Romanul lui Glenn Cooper este o ficțiune bazată pe descoperirea unui papirus antic care propune o perspectivă neconvențională despre Maria Magdalena. Acțiunea din prezent se focusează pe modul în care personajele contemporane încearcă să înțeleagă și să ascundă această descoperire, plasând evenimentele la granița dintre intrigă literară și referințe istorice.
Romanul este construit pe două planuri temporale – prezentul, dominat de investigații, presiuni din partea reprezentanților religioși și confruntări, și trecutul, unde se propune o reconstrucție ficțională a evenimentelor. Alternanța funcționează din punct de vedere tehnic: capitole scurte, finaluri care mențin suspansul, ritm constant. Cartea se citește rapid, iar intriga este clar articulată. Utilizează elemente din texte apocrife, precum Evanghelia după Maria Magdalena, un document gnostic scris mult mai târziu (secolul I d.Hr.). Aceste scrieri nu fac parte din cononul biblic.
Cooper evită reluarea mitului „desfrânatei pocăite”, o asociere apărută târziu în tradiția apuseană și fără bază explicită în textele canonice. În Noul Testament, Maria Magdalena este prezentată ca o femeie din Magdala care l-a urmat pe Iisus, l-a sprijinit material și a fost primul martor al Învierii, primind misiunea de a vesti evenimentul ucenicilor. Această poziționare oferă un punct de plecare pentru interpretarea literară sugerată de titlul romanului.
„ - Este una dintre Evangheliile biblice care nu a fost inclusă în Noul Testament. Marcu, Luca, Ioan și Matei sunt principalele Evanghelii creștine. Cu toate acerstea, există mai multe așa-numite Evanghelii gnostice, descoperite în Egipt în 1945, care povestesc istoria lui Isus și a creștinismului timpuriu din perspectiva altor autori. Una dintre acestea este Evanghelia după Maria Magdalena. Mai multe pagini de papirus lipsesc din ea, dar din ceea ce a rămas rezultă că Maria era o figură importantă printre discipolii lui Isus, la fel ca Sfântul Petru.”
Ipoteza centrală este interesantă, dar dezvoltarea ei rămâne mai degrabă eficientă la nivel de intrigă. Personajele sunt construite funcțional, în logica acțiunii, rareori capătă consistență psihologică. Motivațiile sunt previzibile, iar conflictele morale nu sunt explorate în mod real. Firul istoric are momente interesante, dar nu atinge complexitatea pe care tema ar permite-o.
„Maria Magdalena: Pontiful uitat” este o carte reușită ca ficțiune, din categoria thrillerelor istorico-religioase, dar care nu lasă o impresie durabilă. Pentru cititorii care caută suspans și teme provocatoare, cartea poate fi o alegere potrivită. Pentru cei interesați de analiză teologică riguroasă sau de construcție literară complexă, nivelul va părea insuficient.
Eu i-am acordat trei steluțe. Tu ai citit această carte? Sunt curioasă să aflu și părerea ta.
Pe curând!
