Palma de Mallorca în pahare și farfurii- Miercurea fără cuvinte!

BQ Burger

Mojito - cocktail clasic cubanez

Piña Colada - cocktail clasic, tropical, originar din Puerto Rico

Albuquerque Soul - cocktail modern, cu influențe mexicane și sud-vest americane

Burritos de pollo y salsa de yogur

 Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! 😄 Vei cunoaște o mulțime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu există teme pentru fotografii, nu există obstacole. Singura regulă este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fără cuvinte" să nu conțină text scris. În rest, orice este permis. Alătură-te nouă în clubul MFC😄 Happy Wordless Wednesday!😄

Miercurea fără cuvinte 2025:

• Viața ne este programată?
• Statui din Budapesta
• Felicitări
• Gala Operei Mărțișor
• Colecție figurine
• Colecție de cristale
• Origami
• RO-Alert - Vreme instabilă
• Când timpul aleargă ca un cal
• Mini-picturi din seria #100TinyTreasures

Mini-picturi de vacanță din seria #100TinyTreasures

 Am rămas în urmă cu această provocare, dar, să fiu optimistă, mai e până la sfârșitul anului. Cred că cele două pe care le prezint astăzi, dacă am numărat bine, reprezintă numerele 14 și 15.

De data aceasta am folosit creioane cerate. Data viitoare voi încerca acuarele. Mi-am cumpărat o paletă cu culori foarte drăguțe și interesante de pe Temu. Vom vedea dacă îmi va ieși și pictura la fel de interesantă...hihi.

Pe curând!🎨

100 Tiny Paintings in a Year:

#1 - Lăbuța de cățel

#2 - Vulturul Turul

#3 - Cavalerul luminii în văile întunecate

#4 - Câmp cu maci roșii sălbatici

#5 - Lăcaș sfânt

#6 - Fluturele copilăriei

#7 - Stand-up comedy

#8 - O floare multicoloră

#9, #10, #11, #12, #13 - Mini-picturi #100TinyTreasures

La Almudaina, o alegere spontană

 Palatul Regal La Almudaina, situat în centrul vechi al orașului Palma de Mallorca, își are originile în vremuri îndepărtate, fiind construit pe locul unei fortificații romane. În secolele XII-XIII, aici a existat o cetate arabă, ale cărei urme pot fi încă observate în zidurile palatului actual.

Edificiul în forma sa gotică a fost ridicat între anii 1305 și 1314 pentru Jaime al II-lea și a servit drept reședință regilor Mallorcăi în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Mai târziu, a devenit sediu al Înaltei Curți, reședință a Viceregelui și centru administrativ al patrimoniului regal.

Astăzi, La Almudaina este reședința oficială a Regelui Spaniei în timpul vizitelor sale pe insulă, dar poate fi vizitat de public, oferind o experiență fascinantă prin istoria și arhitectura sa.

Vizita la Palatul Almudaina înseamnă o adevărată incursiune în istorie, iar fiecare încăpere are propria sa poveste. Fără ghid, am vizitat palatul cameră cu cameră, lăsându-mă ghidată doar de panourile informative din fiecare sală. Am fotografiat detaliile care mi s-au părut mie foarte interesante și le împărtășesc mai jos, doar o parte dintre ele. Inițial, am vrut să scriu despre fiecare cameră, dar articolul devenea mult prea lung, așa că am ales să scriu doar despre cele mai reprezentative camere.

Palatul este situat chiar lângă Catedrala din Palma. Când am ajuns în centrul vechi, primul nostru gând a fost să vizităm Catedrala, dar biletele se vindeau doar online și nu am reușit deloc să cumpărăm, așa că ne-am reorientat din mers.

Sala Șemineelor

Vizita începe în Sala Șemineelor (Salón de Chimeneas), parte a fostei Săli Mari, unde se desfășurau ceremoniile regale. Numele sălii provine de la marele șemineu cu trei vetre, folosit pentru încălzire. În 1578, acoperișul Sălii Mari s-a prăbușit, iar spațiul a fost împărțit în patru încăperi, dintre care aceasta este una.

Sala Regilor și Sala Consiliului

Sala Regilor impresionează prin cele nouă portrete ale regilor și reginelor din Mallorca, pictate în secolul XX de José Sancho de la Jordana. Sala Consiliului, cea mai mare dintre încăperile fostei Săli Mari, poartă acest nume după ce, în 1983, aici a avut loc un Consiliu de Miniștri prezidat de regele Juan Carlos I. Tavanul boltit, cu bosaje sculptate, păstrează stema lui Filip al II-lea.

Camerele de la parter

Parterul Palatului Regelui cuprinde mai multe camere funcționale din perioada medievală. Sala de Mese a Ofițerilor se află în colțul de nord-est, având legătură cu curtea interioară și cu Torre del Angel. Sala lui Carol al V-lea și Camera Gărzii erau folosite de slujitori și gărzile regale, având ieșire directă spre terasă.

Băile Arabe

Un punct de atracție aparte îl reprezintă băile arabe, situate între Palatul Regelui și cel al Reginei. De dimensiuni modeste, aceste băi private erau compuse din trei încăperi tradiționale: frigidarium (camera rece), tepidarium (camera călduță) și caldarium (camera fierbinte). Încălzirea se făcea printr-un sistem ingenios de hipocaust, cu un cuptor și canale pentru distribuția căldurii.

Capela Santa Ana

Capela Santa Ana este un exemplu splendid de arhitectură gotică levantină. Poarta de acces prezintă elemente romanice catalane, deși interiorul a fost restaurat în 1904, s-au păstrat elementele originale. Capela a fost fondată în 1432 de Alfonso al V-lea pentru a adăposti moaștele Sfintei Praxedes, aduse din Roma de regele Iacob al III-lea. Acestea sunt păstrate într-o urnă de sticlă și bronz.

Scara și Sala Regală

O scară impunătoare, construită în secolul al XVI-lea, duce la etajul superior al Palatului Regal, acolo unde se aflau odinioară camerele private ale regelui. În trecut, accesul se făcea printr-o scară spiralată în turnul Camerei Regelui, dar pentru mai multă comoditate și fast s-a ridicat această scară impunătoare. Nobilii care urcau aici simțeau solemnitatea locului și importanța statutului regal, fiind întâmpinați de un decor elegant, specific curților regale medievale.

La Almudaina îi poartă pe vizitatori prin secole de istorie, de la epoca romană și perioada maură, până la regii medievali ai Mallorcăi. Fiecare încăpere își păstrează farmecul și povestea, oferind vizitatorilor o imagine vie a istoriei insulei.

Plimbându-te prin săli, galerii și curți, îți poți imagina cum era viața la curtea regală, un loc care păstrează amprenta unor vremuri diferite, de la dominația maură la regatul creștin. De la sălile în care se desfășurau ceremoniile oficiale, până la liniștea băilor arabe sau solemnitatea capelei, fiecare colț al palatului păstrează urmele trecutului.

Biletul costă 7 euro de persoană și se poate cumpăra atât online, cât și de la intrare, iar vizita durează între o oră-două, depinde de tine cât timp alegi să petreci  în fiecare sală. Palatul rămâne o destinație importantă pentru oricine vrea să înțeleagă mai bine istoria Mallorcăi.

Pe curând!🏰

Scoici, melci și puțină imaginație - mini fântână

Întoarsă recent din vacanță, bineînțeles că nu am venit cu mâna goală. Mi-am adunat materiale pentru diverse proiecte handmade. De pe plajă am strâns melci, scoici, pietricele, iar din parcuri – ghinde și tot felul de floricele uscate.

Cum m-am întors cu forțe proaspete, astăzi mi-am creat o mini-fântână din scoici, melci și pietricele. În imaginea de mai jos sunt toate materialele folosite în acest proiect handmade:

Pentru început, am realizat baza din bețișoarele de lemn de la cafea, lipindu-le între ele cu silicon la cald. Apoi am construit fântânița, lipind scoicile una peste alta. Pentru mai multă stabilitate, am fixat între scoici bucățele mici de bețișoare de lemn.

După ce am terminat fântânița, am început să ornez baza cu pietre, scoici și melci.

La final, am realizat și „apa” care curge – a fost cel mai dificil pas, pentru că nu mai încercasem până acum și nu știam exact cum să procedez. Dar, până la urmă, mi-a ieșit.

Nu e perfect, dar îmi place foarte mult rezultatul, mai ales pentru că îmi amintește de vacanță.

Cam atât pentru astăzi. Dacă ai și tu scoici sau melci rătăciți prin sertare, poate te inspiră creația mea. Eu zic că nu e nevoie de cine știe ce materiale sofisticate ca să-ți păstrezi o bucățică de vacanță aproape.

Pe curând!🏊

Călătorie cu trenul istoric din Mallorca

 Mallorca nu înseamnă doar plaje spectaculoase și stațiuni elegante. Dacă vrei să cunoști adevărata față a insulei, trebuie să te aventurezi în inima ei, printre munți și sate tradiționale. Asta am încercat să fac și eu într-una dintre zilele petrecute în Palma de Mallorca, o zi care s-a transformat într-o călătorie în timp – la propriu.

Am plecat de dimineață, la ora 9, din apropierea hotelului BQ Apolo, locul în care am fost cazați. Ne-am urcat într-un autobuz turistic care avea să ne ducă, prin munți. Am mers spre Inca ca să vizităm fabrica și magazinul Buades de articole din piele, apoi am traversat munții până în Sa Calobra.

Buades - Inca

Buades - Inca

Pe măsură ce ne-am îndepărtat de Inca, au început să apară în zare munții Tramuntana – oficial numiți Serra de Tramuntana, un lanț montan inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Drumul a început să urce printre stânci, pini și serpentine, apoi să coboare spre Marea Mediterană amintindu-mi imediat de Transfăgărășanul din România.

Curbele din Serra de Tramuntana

Una dintre cele mai spectaculoase porțiuni este cunoscută sub numele de „Nodul Cravatei” (Nudo de la Corbata) – o buclă de drum incredibilă, în care șoseaua trece peste ea însăși. A urmat apoi un punct de belvedere, de unde se văd celebrele „Tres Marías” – trei curbe mari, cu o panoramă de poveste. Se numesc așa deoarece cele trei curbe formează litera M.

Sa Calobra

Sa Calobra

Sa Calobra

Sa Calobra

Din Sa Calobra am ajuns în Port de Sóller cu vaporul, un golf pitoresc cu iahturi, terase și atmosferă calmă, mediteraneană. Cel mai scump hotel din Port de Sóller, unde o noapte poate ajunge și la 6 000 €, este Jumeirah Port Sóller Hotel & Spa. Acolo, ne aștepta un tramvai de epocă, construit în 1913, care leagă portul de centrul orașului Sóller.

Jumeirah Port Sóller Hotel & Spa

 Port de Sóller

Tramvaiul este o bijuterie pe șine: vagoane din lemn, ferestre mari, un clopoțel nostalgic și un ritm molcom, care te face să încetinești la propriu și la figurat. Trecem pe lângă lămâi, livezi și grădini, chiar printre mesele unor terase – un drum scurt, dar de neuitat.

Ajunși în orașul Sóller, ne-am îndreptat către gara istorică. Acolo ne aștepta piesa de rezistență a zilei: trenul de Sóller. Ghidul nostru l-a numit mocăniță, dar cred că mocănița noastră e mult mai frumoasă.

Trenul a fost inaugurat pe 16 aprilie 1912, ca o soluție pentru a stabili o legătură între orașul Sóller – izolat de restul insulei de munții Tramuntana – și capitala Palma. Până atunci, transportul între cele două localități era anevoios și lent, iar trenul a revoluționat comerțul și turismul.

Trenul de Sóller

Linia are aproximativ 27 km și a fost construită integral cu bani din producția de portocale (da, citricele locale au finanțat trenul!). Vagoanele sunt originale, din lemn lăcuit și cu detalii din alamă. Sunetul roților pe șine, scrâșnetul ușor din podea și mirosul discret de lemn vechi creează o atmosferă unică. Trenul pleacă ușor, iar în scurt timp începe urcușul prin munți.

Trecem prin 13 tuneluri, unele scurte, altele lungi și misterioase, apoi peste viaducte și prin peisaje care-ți taie respirația. La un moment dat, trenul oprește într-un punct panoramic de unde poți vedea întreaga vale a Sóller – un peisaj cu livezi, sate și vârfuri muntoase, perfect pentru fotografii.

Estació de Bunyola

Regina Sofia a călătorit cu acest tren. În timpul vacanțelor regale petrecute în Mallorca, aceasta a ales trenul de lemn pentru a promova patrimoniul local și turismul cultural. Vizita ei a fost mediatizată intens și a consolidat statutul trenului ca simbol național. Unele vagoane i-au fost rezervate special, dar fără a fi modificate – trenul a rămas autentic, așa cum era în 1912.

Călătoria durează aproximativ o oră. Totul e viu, real, necosmetizat. Vagoanele scârțâie ușor, munții îți trec prin fața ochilor, iar liniștea e completată de sunetul roților de fier.

Ajunși în Palma, parcă nu ne venea să coborâm. Încă eram cu gândul în munți, printre lămâi și tuneluri, într-o altă epocă. 

Turul a costat 105 euro de persoană, dar pentru noi a fost mult mai mult decât o simplă excursie. Am aflat o mulțime de lucruri interesante despre Mallorca, despre oameni, locuri și legende care nu apar în broșurile turistice.

Cum a fost la IntenCity 2025: un festival care se transformă într-un fenomen

 S-a încheiat cea de-a patra ediție a festivalului IntenCity și, sincer, parcă nici acum nu-mi vine să cred cât de bine a ieșit totul. De la an la an, organizarea devine tot mai bună și se simte că oamenii chiar învață din experiență. Anul acesta au fost trei scene – o alegere excelentă, mai ales în contextul caniculei. Festivalierii au avut libertatea să aleagă unde să meargă, fără să se simtă sufocați sau limitați de spațiu.

Foto credit: Costinel Mitrache

Am început cu un vibe pozitiv, lume faină și mult entuziasm. Întreaga zonă a festivalului a fost aerisită, bine gândită, cu food court, zone de relaxare și o atmosferă relaxantă. S-a simțit că urmează un weekend intens.

Ziua de vineri a fost o provocare. Spre seară, o furtună cu ploaie torențială a dat puțin planurile peste cap. Din păcate, concertul celor de la B.U.G. Mafia a fost amânat până s-a mai liniștit ploaia. M-am ”speriat” puțin, ploaia părea că nu are de gând să se oprească, mai ales că am crescut cu muzica lor și chiar voiam să-i aud live. Cu toate acestea, publicul a rămas unit și optimist, iar vibe-ul de festival nu s-a pierdut.

Un moment cu adevărat special a fost cel susținut de Henrique Camacho, alături de Opera Română Craiova. Fuziunea dintre muzica electronică și orchestra operei a fost neașteptat de reușită. Artiștii au fost la înălțime, iar interviul cu Henrique mi-a lăsat o impresie foarte plăcută – un om cald, pasionat, care te molipsește cu energia lui.

Trebuie să recunosc: Cabron, Iris și Voltaj, care au cântat pe scena Europa FM, mi-au mers direct la suflet. Publicul a rezonat cu fiecare vers, iar atmosfera a fost una pur românească – plină de energie, nostalgie și voie bună.

La camera de conferințe am avut parte de o întâlnire neașteptată, dar foarte emoționantă pentru mine: am întâlnit-o pe doamna Carmen Tănase, care se îndrepta spre scenă, fiind invitată în show-ul Loredanei. Nu am apucat să rămân la concertul Loredanei, fiindcă a început foarte târziu și au fost momente muzicale care nu corespund gusturilor mele, însă m-am bucurat sincer de ocazia de a o întâlni pe doamna Tănase și am reușit chiar să fac o poză cu ea. O admir enorm și acest moment mi-a făcut seara mult mai frumoasă.

Sâmbătă seara, am avut parte de două apariții feminine care au atras toate privirile. Bebe Rexha – absolut superbă, cu o voce minunată – a oferit un show emoționant și plin de energie. A fost, fără îndoială, una dintre cele mai reușite prestații ale festivalului.

Paris Hilton a fost exact așa cum ne așteptam: super drăguță, cu stilul ei inconfundabil de prințesă. Am primit un breloc drăguț și am făcut o poză cu staff-ul ei, în timp ce colegii mei se fotografiau cu Paris. Un moment emoționant care a rămas ca o amintire frumoasă, chiar dacă a fost un breloc m-a impresionat gestul. Recunosc că am fost sceptică la început, dar setul ei a fost surprinzător de dinamic și a reușit să țină lumea în priză. A mixat piese cunoscute, a interacționat cu publicul și a demonstrat că nu e acolo doar pentru poze.

Pe lângă muzică, mi-a plăcut tare mult și vibe-ul dintre noi, cei din presă, și echipa de organizare. Ne-am susținut, ne-am filmat și pozat, ne-am distrat și am legat prietenii noi. A fost un echilibru frumos între profesional și personal, lucru care se întâmplă rar la un asemenea nivel.

Duminică nu am mai ajuns la festival, pentru că a fost ziua de nume a soțului meu și am ales să sărbătorim în familie. Totuși, am urmărit online și am auzit numai lucruri bune: cel mai așteptat moment al serii a fost, fără îndoială, concertul lui J Balvin. A fost o explozie de culoare, dans și energie. Publicul a cântat cu el de la primul până la ultimul vers, iar vizualurile au fost spectaculoase – exact genul de show pe care nu-l uiți prea curând.

La fel de bine a fost primit și G-Eazy, care a reușit să creeze o conexiune surprinzător de sinceră cu publicul.

În concluzie, un festival complet: muzică bună, organizare impecabilă, oameni frumoși și multă emoție. Am plecat de acolo obosită, dar cu amintiri și povești pentru o viață. IntenCity devine, încet, unul dintre acele evenimente pe care le aștepți tot anul și care merită fiecare minut petrecut acolo.

Ne vedem la anul, la IntenCity Craiova!