Se afișează postările cu eticheta Mircea Cartarescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mircea Cartarescu. Afișați toate postările

marți, 30 mai 2023

Nu striga niciodată ajutor - Mircea Cărtărescu

 

poză din arhiva personală
Nu mi s-a părut a fi un volum de poezie excepțional. Mircea Cărtărescu a declarat că acest volum de poezii l-a scris ca o formă de terapie....mie mi se pare ca își plânge de milă. Poate azi nu am avut eu starea potrivită pentru acest volum de poezii.

L-am notat cu 3,5⭐

Mai jos las una dintre poeziile care mi-au plăcut :

nu striga niciodată ajutor

nu striga niciodată ajutor
n-o să te audă nimeni
pentru că nu există nimeni
în jurul tău

înghite-ți strigătul
rabdă
îndura

trage-ți palme, trage-ți pumni
taie-te pe brațe
dă-te cu capul de pereți

dar nu striga ajutor
îți pierzi vremea

nu aștepta nimic de la nimeni
cel mai puțin de la tine

să nu crezi în minuni
minune e că mai respiri

când te doare prea rău
când te răzbește
fugu afară
agață-te de oameni

ei or să-și șteargă-n părul tău
noroiul de pe bocanci
sperma
sângele
așa îți va trece mai ușor
timpul

dar să nu strigi ajutor
fiindcă nu e nimeni
în jurul tău
să te-audă






marți, 27 decembrie 2022

De ce iubim femeile - Mircea Cărtărescu


 Cartea conține povestiri scurte, unele dintre ele au fost publicate în diferite reviste înainte de a forma această carte.

Povestirile sunt despre experiențele amoroase și nu numai ale autorului. Mi s-au părut reușite și mi-au plăcut două dintre povestiri: ” Cine sunt eu?” și ”Două feluri de fericire”.
Printre motivele enumerate de ce iubim femeile a fost și ”pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie” și instantaneu în minte mi-a venit o prietenă de pe Facebook care poartă un război cu gândacii de bucătărie și am zâmbit.
Este o lectura agreabilă, dar nu extraordinară. Am cumpărat cartea datorită reclamei, evident nu este cea mai bună carte scrisă de domnul Cărtărescu.
Descrierea cărții este următoarea :
E limpede că și adulții au nevoie de povești. Numai că zânele lor și-au scurtat rochiile, și-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie și au învățat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat și mai periculos decât meseria de zână. Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse simplu, captivant, de un povestas a cărui viață seamană ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cărtărescu. În fiecare poveste e un sâmbure de neobișnuit care stă ascuns în carnea obișnuitului, în "ordinar" o sămânță de extraordinar care da rod epic. Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor "pentru ca sunt femei".

Semnul de carte este făcut de mine, am croșetat doi fluturași identici prin tehnica tunisiană pe care i-am cusut și i-am lipit cu silicon (în interior) de un bețișor de lemn de la cafea.