Din nou la Peștera Muierii din Baia de Fier

 Îți faci planuri să vizitezi un obiectiv turistic și pleci cu o experiență complet diferită. Așa s-a întâmplat și în cazul nostru la Peștera Muierii, din Baia de Fier, județul Gorj. Anul trecut, în iunie, am vrut să vizităm peștera, însă nu am reușit, trebuia să așteptăm în jur de 30 minute și deja se făcuse târziu.

Anul acesta am ajuns cu 6 minute peste ora fixă, iar casa de bilete se închisese. Trebuia să așteptăm o oră, deși nu ne grăbeam, am decis să plecăm. Am petrecut ceva timp prin împrejurimi, ne-am plimbat, am făcut fotografii și ne-am bucurat de liniștea locului.

Peștera Muierii este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din România și una dintre cele mai vizitate peșteri din țară. Se află în comuna Baia de Fier, la poalele Munților Parâng. A fost modelată de râul Galben și are galerii care se întind pe o lungime de aproximativ 3,5 kilometri, însă doar etajul superior este amenajat pentru vizitare.

Numele peșterii este dat de o legendă veche. Se spune că, în vremurile în care zona era amenințată de invazii, femeile, copiii și bătrânii se refugiau aici, în timp ce bărbații mergeau la luptă. O altă tradiție locală spune că femeile veneau la gura peșterii pentru a toarce sau pentru a înmuia cânepa și inul în apa rece din interior. Indiferent care variantă este adevărată, numele a rămas până astăzi.

Dincolo de legende, peștera are o valoare științifică importantă. Aici au fost descoperite numeroase fosile de urs de cavernă și dovezi ale prezenței oamenilor preistorici, datând din Paleolitic.

Chiar dacă nu am intrat în peșteră, zona din jur merită timpul petrecut aici. Râul Galbenul, versanții stâncoși, pădurea și aerul răcoros creează un peisaj plăcut pentru o plimbare sau o pauză în timpul unei excursii prin nordul Olteniei. În apropiere se găsesc terase și spații de relaxare, iar dacă ajungeți în zonă puteți combina vizita cu alte obiective, precum Peștera Polovragi sau Transalpina.

Dacă ești curios să vezi cum arată interiorul peșterii, poți face un tur virtual: https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=9LDM4aAioB5. 

Dacă vrei să afli mai multe despre descoperirile arheologice din Peștera Muierii, găsești aici studiul științific publicat în revista PNAS.

Data viitoare, când vom reveni, poate reușim să vizităm și interiorul peșterii. Cum spune o vorbă veche: a treia oară e cu noroc! Până atunci, rămân fotografiile și amintirea unui loc care ne-a convins că nu este nevoie să bifezi toate obiectivele pentru a te bucura de o destinație.

Dacă ai în plan o vizită, verifică programul înainte de plecare și încearcă să ajungi cu cel puțin 15-20 de minute înainte de ora de intrare. Accesul se face în grupuri, la ore fixe, iar casa de bilete se închide înainte de ultimul tur al zilei.

Pe curând!

La doi pași de casă, în câmpul de lavandă

 După ce mi-am băut cafeaua de dimineață, am plecat împreună cu soțul meu să vizităm un câmp de lavandă aflat foarte aproape de noi, la doar 7 km distanță. Acest loc de poveste se numește Lavanda Sudului.

Trebuie să recunosc că nu mă așteptam să găsim un loc atât de frumos atât de aproape de casă. De multe ori avem impresia că pentru experiențe speciale trebuie să mergem undeva departe, dar frumusețea ne înconjoară la orice pas, ea doar așteaptă să fie descoperită.

Nici nu am ajuns bine că privirile ne-au fost atrase de rânduri ordonate de lavandă, separate de mici poteci care te îmbiau la plimbare. Priveliștea era superbă, iar combinația dintre movul intens al florilor și nuanțele de galben din fundal crea un contrast deosebit. Preț de o secundă, mintea mi-a jucat feste și am avut impresia că sunt în Provence, pentru că realitatea era la fel de magică.

A fost o zi toridă de vară, iar când am ajuns, căldura se simțea deja apăsătoare. Cu toate acestea, entuziasmul nostru a făcut ca disconfortul termic să dispară. Am pornit printre rândurile de lavandă și ceea ce mi-a atras atenția a fost forfota din jurul florilor. Printre firele de lavandă zburau fluturi colorați, albine harnice și bondari, într-un du-te-vino continuu. Mi-a plăcut să-i observ în liniște și cu greu i-am putut fotografia. Fiecare zumzet părea să spună o poveste, transformând totul într-un adevărat spectacol al naturii.

La intrare era amplasat un indicator din lemn, cu mai multe mesaje simpatice. Erau mai multe plăcuțe asemenea unor pergamente, ca și cum timpul nu le-ar putea șterge, cu gânduri simple, dar frumoase. Al patrulea mesaj s-a potrivit de minune momentului - fericire!

Aerul mirosea intens a lavandă, dar parfumul nu era deloc obositor, ci plăcut. Totul avea un farmec aparte, într-un astfel de loc timpul parcă încetinește. La un moment dat, privind în jur, mi-a venit un gând cât se poate de simplu: natura știe să transmită mesaje fără cuvinte complicate: „Nu uita să zâmbești!”

Și atunci, inevitabil, mi-am spus: of, de ce uităm atât de des să ne bucurăm de lucrurile simple? De natură? Suntem mereu prinși între responsabilități, sarcini și termene limită, iar momentele de liniște ajung să pară un lux.

Pentru mine vizita aceasta a fost un fel de catharsis, o eliberare, o pauză de la ritmul alert al zilelor obișnuite. Poate acesta este darul pe care natura ni-l oferă fără să ceară nimic în schimb.

Cred că acesta este farmecul Lavandei Sudului. Nu este doar un loc instagramabil, ci și unul care îți oferă o pauză de relaxare. Poate adevăratul secret al acestui loc nu stă doar în frumusețea lavandei, ci în starea pe care ți-o lasă după ce pleci: o stare de calm, de recunoștință și de bucurie simplă.

Am plecat de acolo cu câteva suveniruri: o coroniță de lavandă, un ulei esențial și un spray natural împotriva țânțarilor și căpușelor, toate pe bază de lavandă.

 Acest articol îl înscriu la jocul lansat de Carmen – „Duzina de cuvinte”. Cuvintele date sunt: poteci, zâmbești, galben, ușor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, undeva, secret.

Pe curând!💮

O seară la Festivalul Internațional Shakespeare Craiova

 Sâmbătă am avut una dintre acele zile în care alergi dintr-un loc în altul și nici nu simți oboseala. Festivalul Internațional Shakespeare a reușit  să mă facă să-mi organizez întreaga seară în jurul spectacolelor.

„Comedia erorilor” – piesă de teatru 

Primul pe lista mea a fost „Comedia erorilor”,considerată una dintre cele mai amuzante piese ale lui Shakespeare și înțelegi imediat de ce. Povestea pornește de la două perechi de gemeni despărțiți în copilărie, care ajung fără să știe în același oraș. De aici începe un adevărat carusel de încurcături, întâlniri greșite, acuzații absurde și situații care devin din ce în ce mai complicate. 

Producția Teatrului Nottara, semnată de Sânziana Stoican, exploatează foarte bine acest mecanism al confuziei. Ritmul este alert, schimbările de situație se succed rapid, iar umorul funcționează atât prin replici, cât și prin jocul actorilor. De multe ori râdeam nu doar la ceea ce se întâmpla pe scenă, ci și la reacțiile personajelor care încercau disperat să înțeleagă ce se petrece în jurul lor.

În acest context l-am remarcat pe Adrian Nicolae, care interpretează cele două variante ale lui Antifolus. Interesant este că, deși îl întâlnisem la premiera filmului „Klaus & Barroso” și chiar făcusem o fotografie cu el, aproape că nu l-am recunoscut pe scenă. Pe tot parcursul spectacolului aveam senzația că îl cunosc de undeva. Îmi era familiar, dar nu reușeam să-mi dau seama de unde. Abia spre final, când a venit în public, am făcut legătura. Privind retrospectiv, cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le poți face unui actor: să te facă să uiți cine este și să vezi doar personajul.

 Expoziția de costume – Teatrul Marin Sorescu

După spectacol am pornit în grabă spre Teatrul Marin Sorescu. Voiam să văd expoziția de costume și picturi inclusă în programul festivalului. Din păcate, timpul nu mi-a permis decât o vizită scurtă. A fost mai degrabă o oprire între două destinații decât o vizită în adevăratul sens al cuvântului, dar chiar și așa m-am bucurat că am reușit să o văd. 

„To Bitch or Not to Bitch” – spectacol de dans

Următoarea oprire era la Ramada, unde urma să înceapă „To Bitch or Not to Bitch”, spectacolul companiei poloneze Hertz Haus. Dacă ”Comedia erorilor” m-a cucerit aproape instantaneu, aici experiența a fost complet diferită.

Recunosc că ideea din spatele lui este una puternică. Pornind de la poemul lui Shakespeare „The Rape of Lucrece”, producția nu urmărește să reprezinte violența în sine, ci urmele pe care aceasta le lasă asupra corpului și psihicului feminin. În loc să pună accent pe momentul agresiunii, spectacolul vorbește despre consecințe, despre memorie și despre relația femeii cu propriul corp după traumă.

Mi s-a părut interesant și felul în care spectacolul pune întrebări despre corp și despre felul în care îl privim. Ce înseamnă un corp pur? Ce înseamnă unul murdar? Cine stabilește aceste criterii? Unde se termină fiziologia și unde începe judecata socială? În universul creat de artistele de la Hertz Haus, petele, urmele, imperfecțiunile și vulnerabilitățile corpului devin subiecte de reflecție, nu ceva ce trebuie ascuns.

A fost apreciat și  a câștigat premii pentru abordarea sa originală. Temele sunt puternice, iar abordarea este curajoasă. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că nu a fost un spectacol pe gustul meu. Nu pentru că ar fi fost slab realizat, ci pentru că pur și simplu nu am rezonat cu forma artistică aleasă. Uneori se întâmplă asta la festivaluri și cred că face parte din farmecul lor. Vezi spectacole care te entuziasmează și spectacole care îți provoacă mai degrabă reflecții decât emoții.

Shakespeare’s Chronicles nr. 2, 23 mai 2026

La final nu rămâne mare lucru de spus. Doar senzația unei zile în care am trecut prin mai multe lumi fără să stau prea mult în niciuna.

Pe curând!🎬

*Imagini: arhivă personală (1,3,4)/ Festivalul Internațional Shakespeare Craiova(2,5)
**Mai multe imagini din festival: album Facebook

Craiova culturală: de la Shakespeare la Noaptea Muzeelor

 Craiova ca scenă deschisă în Festivalul Shakespeare 2026

Festivalul Internațional Shakespeare Craiova 2026 continuă să își extindă formula dincolo de spațiul convențional al teatrului și transformă orașul într-o scenă deschisă. Sub tema „WILL matters / Voința naște materie”, ediția din acest an propune nu doar spectacole, ci o experiență urbană și comunitară în care Shakespeare este scos din sălile clasice de teatru și adus în piețe, cartiere, centre comerciale și localitățile din zona metropolitană a Craiovei.

Prin proiectele Shakespeare Squares și Shakespeare Metropolitan, festivalul schimbă raportul dintre public și actul artistic. Teatrul nu mai așteaptă spectatorul într-un spațiu consacrat, ci merge către el, în ritmul orașului. Piețele Craiovei devin scene pentru spectacole, iar cartierele și comunele din zona metropolitană sunt incluse într-un traseu cultural accesibil și gratuit.

Programul reunește forme artistice foarte diferite: teatru clasic reinterpretat, circ contemporan, instalații interactive, performance-uri itinerante, spectacole de marionete, dans, muzică și intervenții participative. De la spectacolele cu foc și acrobație ale companiei Flare Performance din Austria până la instalațiile multimedia și proiectele dedicate copiilor și adolescenților, festivalul propune un dialog constant între patrimoniul shakespearian și limbajele contemporane ale spectacolului. 

„Romeo și Julieta” la Filarmonica „Oltenia”

Unul dintre primele evenimente la care am participat în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare Craiova 2026 a fost concertul simfonic „Romeo și Julieta”, susținut la Filarmonica „Oltenia”, și cred că nu puteam avea o intrare mai bună în atmosfera festivalului.

sursa: Filarmonica Oltenia

Invitația a venit din partea unui coleg de serviciu. Am mers împreună cu soțul meu, cu o prietenă și, bineînțeles, cu colegul care ne-a invitat. Există o diferență între a merge singur la un spectacol și a împărți experiența cu oameni apropiați, mai ales într-un festival care pune atât de mult accent pe ideea de comunitate și participare.

 Programul a reunit trei perspective muzicale diferite asupra aceleiași povești shakespeariene: dramatismul intens al lui Ceaikovski, forța aproape cinematografică a lui Prokofiev și sensibilitatea melancolică a lui Astor Piazzolla. Cum muzica lui Ceaikovski mi-a plăcut întotdeauna foarte mult, Uvertura-fantezie „Romeo și Julieta” a fost pentru mine unul dintre cele mai puternice momente ale serii, prin felul în care orchestra a construit tensiunea și emoția fără exagerări inutile. În același timp, prestația acordeonistului Radu Rățoi a adus concertului o energie aparte. În „Anotimpurile din Buenos Aires”, acordeonul a avut o expresivitate caldă și foarte vie, iar interpretarea lui a adus un plus de emoție și energie întregului concert.

În pauza concertului, am reușit să obțin un autograf de la Radu Rățoi, lucru care a făcut seara și mai specială. 

Shakespeare Teen și Noaptea Muzeelor

După spectacol am mers în Piața „Mihai Viteazul” unde am admirat instalația multimedia Shakespeare Teen, creată cu participarea a peste 1000 de elevi din 52 de școli și licee din Dolj. Aceasta transformă spațiul public într-o scenă a imaginației tinerei generații, având la bază universul piesei „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare. Instalația este realizată cu sprijinul Promenada Mall Craiova și NEPI Rockcastle.

Pentru că spectacolul a coincis cu „Noaptea Muzeelor” trebuia neapărat să vizităm și muzeele, însă după concert, în jur de ora 21:00, muzeele din oraș erau deja aglomerate, cozile erau lungi, semn că interesul publicului era mare. Situația m-a bucurat și întristat în același timp: pe de o parte, era bine că există atâta participare, pe de altă parte, accesul devenea mai dificil. Am decis să facem o pauză și să bem ceva. Apoi am reușit să vizităm doar Muzeul de Științele Naturii „Oltenia”. Experiența a fost limitată de timp, dar ne-am bucurat că am reușit să-l vizităm. Anul trecut am reușit să vizitez trei muzee, deși atunci experiența a fost întreruptă brusc din motive de sănătate și a trebuit să plec mai devreme acasă.

A fost o seară perfectă, petrecută alături de persoane dragi, în care m-am bucurat de fiecare moment. 

Pe curând!🎶🎵

***foto și video din arhiva personală