Jaful secolului

 Toamna aceasta a început în forță, bogată în evenimente culturale. Joi, 25 septembrie, am văzut proiecția specială Jaful secolului la Inspire Cinema Craiova, unde am avut plăcerea să întâlnesc o parte din echipa filmului, și anume: pe scenaristul Cristian Mungiu, actorii Ionuț Niculae, Robert Iovan, Janir Izdrailă și producătorii Tudor Reu și Antonia Marin.

Filmul este inspirat din fapte reale - jaful comis de un grup de români la muzeul Kunsthal în 2012, de unde au sustras tablouri extrem de valoroase, care nu au mai fost găsite niciodată. Scopul filmului nu este de a glorifica o infracțiune, ci te face să reflectezi asupra condițiilor sociale care pot împinge oameni obișnuiți spre gesturi extreme.

Regizat de Teodora Ana Mihai, filmul aduce în prim plan povestea unor emigranți români a căror dorință de a o duce mai bine într-o țară europeană dezvoltată, sunt tratați cu superioritate, ceea ce îi determină să recurgă la acțiuni ilegale.

Anamaria Vartolomei oferă o interpretare de o intensitate rară. Personajul ei, Natalia, prins între fragilitate și revoltă, devine centrul emoțional al filmului. Nu este o simplă figură colaterală a unei infracțiuni spectaculoase, ci punctul central emoțional al filmului, prin care spectatorul simte și înțelege tensiunile și dilemele morale ale poveștii. Natalia a ajuns la muncă într-o seră din străinătate împreună cu soțul ei, Ginel (Ionuț Niculae), cu scopul de a economisi bani pentru fiica lor, rămasă în grija bunicii. Tânăra româncă încearcă să-și rotunjească veniturile fiind chelneriță la o petrecere sau menajeră. Însă, după un incident tulburător pe care îl povestește unor prieteni, devine parte dintr-un plan de răzbunare ce implică un jaf în toată regula.

Capul răutăților este Iță (Rareș Andrici), care, ajutat de Adrian (Robert Iovan), pune la cale un furt de tablouri extrem de valoroase dintr-un muzeu. Băieții reușesc să dea spargerea în mai puțin de două minute și să scape de poliție. Mai departe, lucrurile se complică. Distribuția secundară completează convingător acest portret colectiv al unei lumi marginale, dar extrem de recognoscibile.

Mungiu construiește un scenariu în care motivațiile personajelor sunt profund ancorate în realitatea socială. Nu avem de-a face cu jefuitori profesioniști, ci cu oameni obișnuiți, prinși în dificultățile vieții și forțați să ia decizii disperate. Această alegere transformă povestea într-o oglindă a frustrărilor și aspirațiilor unei generații de migranți est-europeni.

Regia completează scenariul printr-un stil sobru și atent la detalii. Ritmul este cumpătat, iar privirile și gesturile personajelor transmit mai mult decât dialogul. Dincolo de firul narativ polițist, se conturează un comentariu social puternic: despre iluzia Occidentului, despre visul unei vieți mai bune și despre limitele morale la care indivizii sunt împinși atunci când societatea nu le oferă alternative reale.

Filmul este accesibil publicului larg, dar nu prea liniștitor sau superficial: nu te lasă să te relaxezi, pentru că dincolo de umorul fin sau a situaţiilor „din viaţa reală” observi tensiuni sociale — migraţia nu e numai o alegere, ci o necesitate, iar solidaritatea și norocul sunt puse la zid de convenții și prejudecăţi.

Jaful secolului este un titlu marcant al cinematografiei românești din 2025: nu numai prin premiile internaţionale pe care le-a primit, dar și prin modul în care filmul provoacă emoție, dar și reflecție asupra alegerilor și constrângerilor cu care se confruntă personajele.

Premii internaționale câștigate :

• Warsaw International Film Festival 2024 (Polonia) – Marele Premiu / Grand Prix pentru cel mai bun film. Premiera mondială a avut loc în competiția oficială la Varșovia, unde Jaful secolului a fost distins cu trofeul principal al festivalului.
• Tokyo International Film Festival 2024 (Japonia) – Premiul pentru Cea mai bună actriță (Anamaria Vartolomei). Juriul a recompensat interpretarea intensă și autentică a actriței, dovedindu-i talentul în cinematografia românească contemporană.
• Sofia International Film Festival 2025 (Bulgaria) – Balkan Film Award pentru cel mai bun film din competiția balcanică. Premiul a arătat că filmul a avut un impact semnificativ în rândul publicului și criticilor din Balcani.
• Shanghai International Film Festival 2025 (China) – Premiul Publicului. Succesul de la Shanghai marchează aprecierea filmului de către un public larg și divers, dincolo de jurii și critici.
• Filmul a fost desemnat propunerea României pentru Premiile Oscar 2026 la categoria Best International Feature Film. Mențiune importantă: aceasta este o propunere națională, nu o nominalizare oficială a Academiei Americane de Film. Lista pentru nominalizările la Oscar 2026 va fi anunțată pe 16 decembrie 2025.

Pentru cinefili și nu numai, Jaful secolului este un film care merită văzut pe marele ecran. Proiecțiile continuă în cinematografele din întreaga țară, oferind ocazia de a simți tensiunea, emoția și subtilitățile interpretative ale actorilor. Recomand cu căldură acest titlu, care combină realismul social cu o poveste captivantă și plină de suspans.

Pe curând!📽

Pădurea de Molizi

 Pe 24 septembrie, de la ora 19:00, te invit să trăiești o experiență cinematografică aparte la Inspire Cinema Electroputere. Este vorba despre Pădurea de Molizi, cel mai nou film semnat de regizorul Tudor Giurgiu, o producție din 2025 care te poartă în mijlocul unei povești ce depășește simpla proiecție pe ecran.

Inspirat din tragedia reală de la Fântâna Albă din 1941, filmul vorbește despre un secret ascuns sub o pădure, despre un masacru șters din cărțile de istorie și despre curajul a 2000 de oameni care au vrut să fie liberi. Vei descoperi o dramă istorică intensă, despre iubire, pierdere și lupta unei generații condamnate la tăcere. În distribuție îi vei regăsi pe Mircea Andreescu, Coca Bloos și Ionuț Caras – actori care transmit emoție prin fiecare gest și replică.

Dar seara nu se termină cu proiecția. După film, vei avea ocazia să îi cunoști pe cei care au construit acest univers. Vei putea asculta poveștile din culise, detalii despre cum s-au filmat scenele, curiozități care nu se văd pe ecran și, mai ales, să pui întrebări într-o sesiune Q&A direct cu echipa de producție. E genul acela de întâlnire care transformă vizionarea într-o experiență completă – pentru că descoperi nu doar filmul, ci și povestea din spatele ecranului.

Și da, vei putea face fotografii împreună cu echipa filmului și să pleci cu o amintire frumoasă dintr-o seară care, cel mai probabil, îți va rămâne mult timp în minte.

Biletele sunt deja disponibile pe site-ul oficial Inspire Cinema. Dacă vrei să ieși din rutină și să descoperi o pagină de istorie ascunsă, îți recomand să îți rezervi locul cât mai repede.

Eu voi fi acolo. Tu vii?

„Cavalleria Rusticana” și „Pagliacci” – la Opera Craiova

 În această săptămână, iubitorii muzicii sunt invitați la un spectacol liric de referință al Operei Române Craiova care reunește două dintre cele mai îndrăgite titluri ale verismului italian: „Cavalleria Rusticana” de Pietro Mascagni și „Pagliacci” de Ruggiero Leoncavallo. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 12 aprilie 2025, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar. De la dramatismul rural sicilian din „Cavalleria Rusticana” până la lumea teatrului ambulant din „Pagliacci”, publicul este invitat să trăiască o seară plină de pasiuni intense și să se bucure de forța emoțională a muzicii.

Cavalleria Rusticana: Acțiunea se desfășoară într-un sat sicilian, într-o singură zi – duminica Paștelui – și este o dramă intensă despre iubire, trădare, onoare și răzbunare. Turiddu o seduce pe Lola, deși e logodit cu Santuzza. Aceasta, sfâșiată de durere, îi spune totul lui Alfio. Se lasă cu o provocare la duel, iar Turiddu e ucis.Totul se încheie brusc și tragic:

”Hanno ammazzato compare Turiddu!” („L-au omorât pe Turiddu!”)

Mascagni avea doar 26 de ani când a compus-o.
A trimis partitura la un concurs de opere într-un act – a câștigat și a devenit celebru peste noapte.
Este adesea interpretată în tandem cu Pagliacci de Leoncavallo (altă operă veristă de referință), într-un dublu spectacol numit „Cav/Pag”.

Pagliacci: Acțiunea se petrece într-un sat italian, în jurul unei trupe de actori ambulanți.
Canio, șeful trupei, joacă rolul clovnului (Pagliaccio) în piesa lor. Dar în viața reală, e bântuit de bănuiala că soția lui, Nedda, îl înșală.

Pe scenă, el trebuie să fie comic. În viață, inima lui arde de gelozie.
Nedda chiar are un amant – pe Silvio – și plănuiește să fugă cu el. Tonio, bufonul urât și respins de Nedda, îl avertizează pe Canio. Urmează o scenă de gelozie reală, în timpul spectacolului. Canio nu mai poate juca – devine el însuși.

Pe scenă, în fața publicului, în timp ce joacă, își înjunghie soția și pe Silvio.
Și apoi rostește replica finală, celebră și sfâșietoare:

„La commedia è finita!” („Comedia s-a încheiat!”)

Leoncavallo scrie cu dramatism, intensitate melodii ușor de reținut, dar extrem de expresive.

Sub bagheta maestrului Dumitru Cârciumaru, spectatorii îi vor asculta în „Cavalleria Rusticana” pe soliștii Licia Toscano (Santuzza), Rodica Dinișoară (Lola), David Baños (Turiddu), Ioan Cherata (Alfio), Mihaela Popa (Mamma Lucia). În „Pagliacci”, sub conducerea muzicală a maestrului Alessandro Tirotta, vor da viață personajelor David Baños (Canio), Renata Vari (Nedda), Armando Piña (Tonio), Petrișor Efrem (Beppe), Cristian Fofucă (Silvio), Say Ufuk Gengis (Un țăran), alături de Orchestra și Corul Operei Române Craiova.  

Biletele sunt disponibile online:
https://iticket.ro/event/cavalleria-rusticana-pagliacci
și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro
Mai multe informații la www.operacraiova.ro sau www.facebook.com/operacraiova

În luna aprilie, tot pe scena Cercului Militar, Opera Română Craiova va prezenta opereta „Văduva Veselă” de Franz Lehár (sâmbătă, 26 aprilie 2025, de la ora 19.00). La cele două evenimente sunt așteptați atât melomanii experimentați, cât și cei care doresc să descopere frumusețea operei și operetei.

Spectacolele Operei Române Craiova sunt realizate cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova și al Consiliului Local al Municipiului Craiova.

Vioara tatălui meu – Despre familie, muzică și iertare

Recent, la recomandarea Laurei, am vizionat un film turcesc. Cred că este primul film turcesc pe care am reușit să-l vizionez până la final și care mi-a plăcut.

 „Vioara tatălui meu” („Babamın Kemani”), lansat în 2022. Regizat de Andaç Haznedaroglu, spune povestea emoționantă a unei fetițe orfane, Özlem, care, după pierderea tatălui ei, ajunge în grija unchiului său Mehmet, un violonist de succes, dar distant.

Muzica are o magie aparte – o limbă universală care nu are nevoie de cuvinte pentru a comunica. În „Vioara tatălui meu”, muzica devine puntea care unește sufletele rănite, vindecă durerea și creează legături profunde între oameni. Această peliculă m-a făcut să râd, dar și să plâng - a reușit să-mi atingă cele mai sensibile corzi ale sufletului sau am început să îmbătrânesc?😂

„Fiecare om e o melodie. Trebuie doar să știi să asculți.”  Aceste cuvinte m-au dus cu gândul la cât de unici suntem fiecare și cât de important este să privim dincolo de aparențe. Personajul principal, Mehmet, învață această lecție prin relația cu nepoata sa, Özlem.Scenele în care Mehmet cântă la vioară, iar Özlem îl privește cu admirație, sunt o demonstrație clară a modului în care muzica sparge zidurile dintre ei.

Filmul ne învață că, exact ca într-o melodie, armonia dintre oameni se creează prin răbdare și înțelegere. De câte ori uităm să ascultăm cu adevărat pe cei dragi? Acest gând m-a făcut să privesc mai atent relațiile mele și să-mi doresc să fiu mai deschisă.

„Familia e cea mai frumoasă compoziție, conține multe note diferite.” Această idee este tema centrală a poveștii. Mehmet și Özlem, două note aparent discordante, reușesc să creeze împreună o simfonie minunată a iubirii și iertării - o familie.

Această frază mi-a amintit că familia nu este perfectă – este o combinație de momente dulci și amare, de bucurii și provocări. Dar tocmai aceste contraste îi conferă o frumusețe unică.

Dacă ești în căutarea unui film care să te inspire și să te facă să reflectezi asupra relațiilor umane, ”Vioara tatălui meu” este alegerea perfectă. Este un film care îți reamintește că, indiferent de dificultăți, muzica poate vindeca sufletele rănite.

La finalul vizionării, m-am simțit recunoscătoare pentru familia mea și pentru acele momente mărunte care compun melodia vieții mele.

Recomand acest film oricui are nevoie de o poveste care să-i atingă inimă. Mai jos las momentul meu preferat din film:

Pe curând!🎥

*** sursă foto: Netflix

Adio, New Orleans!

 Cartea aceasta a apărut de ceva timp, dar eu am achizitionat-o recent, atragandu-ma titlul ei.

Am mai scris că-mi place Jazz-ul și după cum bine știi în New Orleans a apărut, dar nu numai pentru asta, am devenit curioasă să descopăr New Orleans de când am vizionat celebrul serial cu vampiri "The Originals".😅 Ai auzit de el, nu-i așa?

poză din arhiva personală

Bun! M-a prins povestea lui Josie, dar finalul poveștii a fost... prea brusc? forțat? Oricum lipsește ceva! Aș fi vrut să aflu ce s-a întâmplat cu mama ei, dar poate autoarea a lasat lucrurile așa, ca mai târziu, să facă o continuare a cărții. În fine!

”Adio, New Orleans” de Ruta Sepetys este despre povestea lui Josie Moraine, o tânără de 17 ani care trăiește în New Orleans, în cartierul rău famat, dar și renumit, French Quarter, în anii 1950 și visează la o viață mai bună. Fiica unei prostituate egoiste și lipsite de scrupule, Josie este hotărâtă să scape de lumea întunecată în care a crescut. Mama ei, Louise, este o prezență instabilă și distructivă, adesea prinsă în relații periculoase care o împing să-și neglijeze și să-și trădeze propria fiică, iar această relație complicată alimentează dorința lui Josie de a se elibera de trecut. Nu am înțeles niciodată cum o mamă poate să-i facă rău propriului copil! Am auzit de multe cazuri în realitate, nu se întâmplă doar în cărți!

Josie își găsește susținători în Willie Woodley, proprietara dură și directă a bordelului unde lucra mama ei și unde ea făcea curățenie pe fiecare dimineață, și în Cokie, șoferul lui Willie cu o inimă de aur. Willie devine o figură maternă pentru Josie, oferindu-i sprijinul necesar și sfaturi directe, chiar dacă sunt uneori neconvenționale, în timp ce Cokie este un prieten sincer și loial, gata să o ajute ori de câte ori are nevoie. Cei doi devin adevărata ei familie, oferindu-i încrederea și suportul de care are nevoie pentru a visa la o viață diferită. Josie este inteligentă și ambițioasă, lucrează într-o librărie, încercând astfel să strângă banii necesari pentru a părăsi New Orleans.

poză creată de AI

Cineva este ucis în oraș și Josie se trezește implicată într-un mister periculos, care îi amenință speranțele și visele. Povestea abordează teme precum depășirea condiției, curaj și determinare, arătând că, deși trecutul poate apăsa greu, dorința de libertate și de a-ți depăși condiția pot învinge orice obstacol.

”Nu mai eram sigură de nimic, cu excepția faptului că New Orleans era un prieten infidel pe care voiam să-l părăsesc.”

Acum am realizat că am uitat să povestesc despre Jesse, un prieten de-al lui Josie, dar vei descoperi povestea lor, dacă vei citi cartea.🙈

Pe curând!💝

Medicină și Mistere: Povestea Fascinantă a Dr. House

 De când avem coduri roșii sau portocalii de caniculă nu am mai putut citi, din cauza căldurii, dar și a oboselii, nu m-am mai putut concentra și nu am reușit să mai citesc nimic interesant, așa că m-am apucat să urmăresc serialul Doctor House. Acest serial îmi place foarte mult, dar mai ales personajul principal - Dr. House. Recomand acest serial!

Titlu: House, M.D.
Gen: Dramă medicală
Număr de sezoane: 8
Număr de episoade: 177
Difuzare: 2004 - 2012
Creație: David Shore

"House, M.D." este un serial de dramă medicală centrat pe Dr. Gregory House, un medic genial, dar nonconformist, care lucrează la Princeton-Plainsboro Teaching Hospital. Dr. House este specializat în diagnosticarea cazurilor medicale rare și complexe. Echipa sa de diagnostic este chemată să rezolve misterele medicale pe care nimeni altcineva nu le poate descifra.

Fiecare episod tipic începe cu prezentarea unui pacient care suferă de simptome inexplicabile. Dr. House și echipa sa investighează istoricul pacientului, fac multiple teste și inițial diagnosticuri greșite, până când House reușește să găsească soluția corectă. Serialul abordează frecvent dileme etice și morale în medicină, adăugând profunzime și complexitate poveștii.

Teme Principale:

1. Mistere Medicale: Serialul se concentrează pe diagnosticarea bolilor rare, adesea prezentând simptome obscure și cazuri medicale rare și dificil de diagnosticat.
2. Etica Medicală: Sunt explorate numeroase dileme morale, inclusiv cele legate de viață și moarte, confidențialitatea pacientului și deciziile medicale controversate.
3. Personajele: Relațiile dintre membrii echipei și cu Dr. House sunt adesea tensionate și pline de conflicte, dar și de momente de solidaritate și prietenie.

"House, M.D." este cunoscut pentru dialogurile sale inteligente și rapide, umorul sarcastic al lui House și pentru scenele intense și dramatice. De asemenea, serialul se folosește frecvent de efecte vizuale pentru a arăta ce se întâmplă în interiorul corpului pacientului, ajutând astfel spectatorii să înțeleagă mai bine complexitatea cazurilor medicale prezentate.

Personajul Dr. Gregory House

Interpretare: Hugh Laurie

Dr. Gregory House este un personaj complex, caracterizat de o inteligență strălucită, dar și de o personalitate dificilă și adesea antipatică. El este cinic, sarcastic și deseori lipsit de empatie față de pacienți și colegi. House preferă să lucreze singur, având o neîncredere profundă în alții și fiind cunoscut pentru comportamentul său autoritar și neconvențional.

House este un diagnostician excepțional, capabil să rezolve cazuri medicale pe care nimeni altcineva nu le poate înțelege. Cunoștințele sale medicale sunt vaste, iar capacitatea sa de a face legături intuitive rapide între simptome aparent fără legătură îl face un medic de neegalat.

 House suferă de dureri cronice la piciorul drept, ca urmare a unui infarct muscular, și este dependent de analgezicul Vicodin. Această dependență afectează adesea judecata și comportamentul său.

Deși extrem de inteligent, House este emoțional izolat. El evită relațiile personale strânse și respinge deseori ajutorul și suportul oferit de prieteni și colegi.

House are tendințe autodistructive, manifestate prin consum excesiv de droguri, comportament riscant și o atitudine nihilistă față de viață.

Relații cu Alte Personaje:

1. Dr. Lisa Cuddy: Șefa lui House și interese amoros ocazional. Relația lor este complicată, marcată de tensiune sexuală și conflicte profesionale.
2. Dr. James Wilson: Cel mai bun prieten al lui House și șeful departamentului de oncologie. Wilson este unul dintre puținii oameni care îi înțelege și tolerează comportamentul dificil.
3. Echipa de Diagnostic: Relațiile cu membrii echipei sunt adesea tensionate, House fiind cunoscut pentru stilul său brutal și lipsa de răbdare cu greșelile altora.

Concluzie

"House, M.D." este un serial captivant, care combină drama medicală cu misterul și suspansul. Personajul Dr. Gregory House este unul dintre cele mai memorabile din televiziune, fiind atât admirat pentru inteligența sa, cât și criticat pentru comportamentul său neplăcut. Serialul oferă o privire profundă asupra complexității naturii umane și a dilemelor etice din medicină, făcându-l un spectacol remarcabil și de neuitat.

În curând voi povesti despre un alt serial care mi-a plăcut foarte mult!

Pe curând!💝

True Spirit 2023 - Film

True Spirit (Spirit Liber) este un film dramă biografic, apărut în 2023, difuzat de Netflix, un film care ar trebui vizionat de copii, dar mai ales de părinți.

Filmul este regizat și adaptat de Sarah Spillane, produs de Debra Martin Chase și de Sunstar Entertainement, este povestea devărată a Jessicăi Watson, bazat pe cartea sa autobiografică. Un film despre curaj, încredere, susținere, despre ambiție, determinare, tineri și visele lor, despre iubire, efort și inteligență.

Sursă foto: IMDB

Jessica Watson este o navigatoare australiană născută pe 18 mai 1993 în Gold Coast, Queensland, Australia. Ceea ce a făcut-o faimoasă în lumea nautică a fost că, la vârsta de 16 ani, a devenit cea mai tânără persoană care a navigat singură în jurul lumii, fără oprire sau asistență.

Călătoria ei extraordinară a început pe 18 octombrie 2009, când a plecat într-o călătorie non-stop în jurul lumii cu iahtul său mic, numit "Ella's Pink Lady". A traversat Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic și Oceanul Indian, trecând prin Capul Bunei Speranțe și Capul Horn. Călătoria sa a durat 210 zile, iar ea a revenit în portul Sydney pe 15 mai 2010.

Realizarea lui Jessica Watson a fost remarcabilă, atrăgând atenția la nivel global și aducându-i numeroase premii și recunoașteri. A fost numită "Australian of the Year" în 2011, iar călătoria ei a fost considerată un exemplu de curaj și determinare.

De-a lungul călătoriei sale, Jessica a trebuit să înfrunte condiții meteorologice dificile, să se descurce singură în mijlocul oceanului și să gestioneze toate aspectele legate de navigare și întreținerea iahtului. Realizarea ei a fost o dovadă a forței sale interioare și a dedicării față de visul ei de a naviga în jurul lumii.

După întoarcerea sa acasă, Jessica Watson a continuat să inspire și să încurajeze tinerii să-și urmeze pasiunile și să-și depășească limitele.

Jessica Watson a publicat două cărți, deși suferă de dislexia, care relatează experiența sa de a naviga și călătoria ei în jurul lumii. Prima carte este intitulată "True Spirit". Aceasta oferă cititorilor o perspectivă detaliată asupra călătoriei sale solo și a provocărilor pe care le-a întâmpinat

A doua carte se numește "Indigo Blue" și este o carte pentru copii, care împărtășește povestea aventurilor sale și încurajează tinerii să-și urmeze visele.

Ambele cărți reflectă nu doar realizările sale în domeniul navigației, ci și abilitățile sale de povestitor și modul în care a depășit obstacolele, inclusiv dificultățile inițiale cu dislexia.

Sursă foto: Netflix

Mi-a plăcut foarte mult finalul, când oficialitățile au numit-o eroină, ea le-a răspuns:

”Nu sunt erou, sunt o persoană simplă. Nu trebuie să fii cineva special pentru a realiza ceva uimitor. Trebuie doar să ai un vis, să crezi în el și să muncești din greu pentru a-l realiza.”

Mi-a plăcut foarte mult filmul și ți-l recomand cu drag!

Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă!

 Năpasta de I.L.Caragiale - Teatru

Joi, am fost la teatru la piesa Năpasta, dramă în două acte, de I.L.Caragiale, sala a fost plină, ca de obicei. Biletele le-am cumpărat cu o lună înainte, altfel riscam să nu mai găsesc.

foto din arhiva personală

Premierea absolută a Năpastei a avut loc pe 3 februarie 1890, La Teatrul Național din București (puteți descărca piesa cu autograful lui Caragiale, vechi din 1890, din Biblioteca digitală a Bucureștilor). La Craiova, această piesă, în regia lui Kincses Elemer, este cea mai longevivă din repertoriul Teatrului Național ”Marin Sorescu”.

Distribuția:

Dragomir: Dragoș Măceșanu

Gheorghe: Cătălin Miculeasa

Ion: Adrian Andone

Anca: Costinela Ungureanu

Scenografia: Lia Dogaru

Năpasta sau neîmplinitele iubiri este ultima piesă de teatru a lui Caragiale și singura dramă scrisă de acesta, este despre răzbunarea unei femei, care declanșează emoție și suspans. Personajele din această piesă trăiesc într-o noapte, cât într-o viață, frica punând gaj pe viețile lor. Anca trăiește cu teama că nu-l va putea demasca pe ucigașul soțului ei, Dumitru. Dragomir trăiește cu teama zi de zi să nu-i fie descoperită fapta. Gheorghe își mărturisește dragostea pe care i-o poartă Ancăi și îi este teamă că va fi o dragoste neîmpărtășită.

Ion se teme de dracu, să nu-i ia sufletul!

Este o piesă despre forța iubirii și a dorinței de răzbunare, despre nebunie și moarte.

Îți recomand să mergi să vezi această piesă! Dacă nu ai cum să ajungi în sala de teatru îți las piesa jucată de studenții promoției 2011 ai UOC Facultatea de arte, click aici.

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

foto din arhiva personală

Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat Adrian Andone rolul nebunului ocnaș, dar nici ceilalți actori nu au fost mai prejos!

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

Am reușit să fac două fotografii, nu prea reușite, au fost făcute ”pe fugă”. În timpul spectacolului nu este permis folosirea telefoanelor/aparatelor foto pentru a fotografia/filma. Nu știu care va fi următoarea piesă la care voi merge, dar te voi ține la curent.

Tu ai văzut piesa? Cum ți s-a părut?

Băiatul cu pijamale în dungi - John Boyne

 Este povestea băiețelului Bruno care nu înțelege de ce trebuie să se mute din casa lui frumoasă cu 5 etaje din Berlin în casa cu doar 3 etaje de la Out With, fără prieteni, fără niciun copil cu care să se poată juca,fără bunici.

De la fereastra camerei sale vede ceva foarte ciudat pentru el, foarte mulți oameni si copii care sunt îmbrăcați cu pijamale în dungi se află de partea cealaltă a unui gard de sârmă ghimpată care îi despărțea de casa lor. Cum el își dorea să se facă explorator pleacă să cerceteze zona de-a lungul gardului în speranța de a-și găsi un prieten sau pe cineva cu care să se joace.

Își găsește un prieten pe care îl vizitează regulat și căruia îi aduce mancare, însă ascunde acest lucru familiei sale.

Nu mi-a plăcut această carte foarte mult, dar am apreciat mesajul pe care il transmite și finalul care e tulburator.

”Nu provoca răul gândindu-te că e mai dureros decât e în realitate.”

După ce am citit cartea am urmărit și filmul care respectă cât de cât cartea. Nici filmul nu mi-a plăcut foarte mult: