Ce-am găsit al meu să fie – obsesia unui cititor

• Autor: Stephen King
• Gen: thriller / crime / mystery
• Pagini: 448, ediția apărută la Nemira în 2017
• Seria: Bill Hodges #2
• Titlul original: FINDERS KEEPERS
• Rating personal: 3,5/5
  

Povestea începe cu John Rothstein, un scriitor de mare succes care s-a retras din viața publică și nu a mai publicat nimic de zeci de ani. Morris Bellamy este obsedat de Jimmy Gold, personajul creat de Rothstein, un tânăr revoltat, incapabil să-și găsească locul în lume. Acesta este convins că autorul și-a distrus personajul în ultimul volum al trilogiei, transformându-l într-un banal locuitor al suburbiei, cu o slujbă în publicitate.

Cum acțiunea se petrece în anii '70, Morris nu poate să-și verse frustrările pe internet, așa că pătrunde prin efracție în casa lui Rothstein și îi trage un glonț în cap. Pleacă de acolo cu toate manuscrisele scrise de autor după retragerea din viața publică, dar și cu peste 20.000 de dolari. Înainte să apuce să citească manuscrisele, care continuă povestea personajului său preferat, Morris este arestat, nu pentru crimă, ci pentru viol și ajunge la închisoare. Timp de 35 de ani, visează la ziua în care va fi eliberat și va putea recupera manuscrisele pe care le ascunsese înainte de arestare.

Peter Saubers locuiește împreună cu familia în fosta casă a lui Morris. Tatăl lui Peter este una dintre victimele masacrului de la târgul de joburi, iar familia trece printr-o perioadă foarte dificilă. Peter descoperă întâmplător ascunzătoarea lui Morris și o parte din bani îi folosește pentru a-și ajuta familia să depășească problemele financiare, iar manuscrisele le citește pe nerăsuflate. Manuscrisele îi trezesc pasiunea pentru literatură și îl transformă într-un admirator al lui Jimmy Gold. Trec câțiva ani, iar Morris este eliberat condiționat din închisoare, ceea ce îl pune inevitabil pe urmele lui Peter. Abia atunci intră în scenă fostul detectiv Bill Hodges, ajutat de colaboratorii săi de încredere, Holly și Jerome. 

Imagine generată cu AI – ChatGPT (OpenAI)

Morris Bellamy este coșmarul oricărui scriitor: fanul convins că știe mai bine decât autorul ce ar trebui să se întâmple cu un personaj și reacționează violent atunci când autorul îl dezamăgește. Morris amintește de Annie Wilkes din Misery, un alt exemplu de fan dus la extrem, dar, spre deosebire de ea, nu vede în Jimmy Gold un personaj fictiv, ci o persoană reală pe care autorul a abandonat-o. Dincolo de intriga polițistă, aceasta mi se pare tema cea mai interesantă a romanului: relația dintre autor, opera sa și cititorii care ajung să creadă că au un drept de proprietate asupra ei. 

Tocmai această obsesie îl face pe Morris să-și construiască o logică proprie, în care orice gest devine justificabil dacă servește unei cauze pe care o consideră dreaptă. După cum spune chiar el: 

„Uneori alegerile proaste devin o necesitate.”

Romanul urmărește în paralel destinele lui Morris și Pete, iar cititorul știe încă de la început încotro se îndreaptă povestea. Suspansul nu crește din aflarea vinovatului, ci din felul în care cele două destine ajung să se intersecteze.

Hodges aș putea spune că are un rol secundar în acest roman, adică contribuția lui la rezolvarea intrigii este minimă și ar fi putut fi înlocuit fără dificultate de un personaj nou. Nu apare decât spre jumătatea cărții, iar odată cu intrarea lui în scenă, povestea își pierde ritmul pentru că autorul explică cine sunt el, Holly și Jerome și reia evenimentele din Mr. Mercedes. După părerea mea, această recapitulare ar fi putut fi redusă la un paragraf, nu întinsă pe un întreg capitol. Impresia este că Hodges apare în roman în special pentru a pregăti terenul pentru următorul volum din serie. Dacă celelalte două romane le-am citit pe nerăsuflate, acesta mi-a luat câteva săptămâni să-l termin. Deși primele capitole sunt importante pentru a înțelege motivațiile personajelor, am avut impresia că se insistă prea mult asupra lor. 

În ciuda problemelor de ritm, Ce-am găsit al meu să fie este un roman interesant prin tema pe care o propune. Stephen King arată încă o dată că pasiunea pentru cărți poate lua forme neașteptate, iar atunci când admirația se transformă în obsesie, consecințele pot fi devastatoare

Pe curând!

***Înscriu acest articol în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana

Câinele din Baskerville

 Câinele din Baskerville este un caz enigmatic rezolvat de celebrul Sherlock Holmes, cu ajutorul doctorului Watson. Cele două personaje sunt celebre în literatura engleză, care au devenit repere universale ale deducției logice, în căutarea adevărului. Lumea e plină de lucruri evidente pe care nimeni nu le observă niciodată, însă Sherlock le observă. Dacă aș fi un detectiv, aș vrea să fiu ca el.

În acest roman, misterul este construit în jurul unei anchete complexe, care testează exact acest tip de observație atentă. Este o poveste polițistă bună, cu multe mistere, distractivă cu un ritm moderat, imprevizibilă, plină de întorsături, care îți mențin curiozitatea până la final. 

Să fie el suspectul principal din spatele fărădelegilor petrecute la castel?

Prestigioasa familie Baskerville, timp de două secole, se află sub un blestem întunecat, majoritatea membrilor găsindu-și sfârșitul din cauza unui câine infernal. Ultima victima a blestemului este Sir Charles Baskerville.

După tragica și neașteptata dispariție, succesorul său, Sir Henry Baskerville, ultimul moștenitor se hotărăște să se mute la castel, în ciuda blestemului străvechi și a avertismentului primit prin intermediul unui bilet anonim de a sta departe de castel.

Dr. Mortimer, un vechi prieten al familiei Baskerville, merge în Londra pentru a-i cere ajutorul detectivului celebru, înainte ca blestemul să mai facă o victimă.

Va reuşi Sherlock Holmes să îl scape pe Sir Henry, noul proprietar al castelului Baskerville, de vechiul blestem abătut asupra familiei? Ori înspăimântătorul câine va face o nouă victimă?

Vei afla doar dacă vei citi chiar tu cartea! Dacă deja ai citit-o, aștept să-mi spui părerea ta în sectiunea de comentarii. Mie mi-a plăcut foarte mult.

Despre Arthur Conan Doyle

Se naște, pe 22 mai 1859, Arthur Ignatius Conan Doyle, al treilea dintre cei zece copii ai lui Charles Altamont Doyle și Mary Foley. Este botezat în religia romano-catolică a părinților săi.

Între anii 1868–1875 își începe educația, studiind doi ani la școala preparatorie iezuită Hodder, apoi cinci ani la colegiul Stonyhurst din Ribble Valley, Lancashire. În această perioadă devine povestitor popular printre colegi, scrie versuri și editează un ziar școlar neoficial. Își ia bacalaureatul la Stonyhurst și urmează apoi un an la colegiul iezuit din Feldkirch, Austria. Ulterior devine student la medicină la Universitatea din Edinburgh.

Își continuă studiile medicale și absolvă în 1881. Publică prima povestire, „The Mystery of Sasassa Valley“, în Chambers’s Journal la 6 septembrie 1879. În 1882 publică în revistele London Society, All the Year Round, The Lancet și The British Journal of Photography. În următorii opt ani devine un medic de succes.

Scrie romanul Un studiu în roșu (A Study in Scarlet), publicat în Beeton’s Christmas Annual în 1887, iar în volum în 1888. În februarie 1890 este publicat în Lippincott’s Monthly Magazine romanul Semnul celor patru (The Sign of the Four). În aprilie apare romanul Firma Girdlestone (The Firm of Girdlestone), iar în octombrie Semnul celor patru este publicat în volum.

În 1891 publică primele șase povestiri din ciclul Aventurile lui Sherlock Holmes în The Strand Magazine. Între ianuarie și iunie 1892 sunt publicate încă șase povestiri, iar o alta în decembrie, după care volumul Aventurile lui Sherlock Holmes este publicat în formă de carte.

În 1893 continuă seria în The Strand, iar povestirile sunt reunite în volum sub titlul Memoriile lui Sherlock Holmes (The Memoirs of Sherlock Holmes). În 1895 apar în The Strand Aventurile brigadierului Gerard (The Exploits of Brigadier Gerard), publicate în volum în 1896.

În 1901 apare în The Strand Câinele din Baskerville (The Hound of the Baskervilles), publicat în volum în martie 1902. În aceeași perioadă apar povestirile din Întoarcerea lui Sherlock Holmes (The Return of Sherlock Holmes), publicate în volum în 1905.

În The Strand apare O lume dispărută (The Lost World), cu profesorul Challenger, iar în octombrie 1912 este publicată în volum. Arthur Conan Doyle vizitează America de Nord în 1914, iar la 4 august Marea Britanie declară război Germaniei, moment în care formează echipe de voluntari.

Apare în The Strand Valea groazei (The Valley of Fear), publicată în volum în 1915. Este publicată în The Strand Ultima reverență (His Last Bow), iar în octombrie 1917 apare în volum.

În 1926 apare în The Strand Coama leului (The Lion’s Mane), iar în 1927 Arhiva lui Sherlock Holmes (The Case-Book of Sherlock Holmes). În 1928 este publicată colecția The Complete Sherlock Holmes Short Stories.

La 7 iulie 1930, Arthur Conan Doyle moare în locuința sa, Little Windlesham, în Crowborough.

Bună seara, Melania! - Rodica Ojog - Brașoveanu

 În această carte Melania pune la cale un jaf pentru a recupera tabloul "Doamna cu evantaiul" de Goya, pe care nu știu cum l-a pierdut deoarece nu am citit în ordinea care trebuie cărțile. Mi-am dat târziu seama că este o serie. Am citit mai întâi "320 de pisici negre", care se pare că era continuarea acestei cărți.

Cartea, așa cum autoarea ne-a obișnuit, conține multe faze pline de umor. Din carte nu lipsește Azimioară și locotenentul Cristescu, căruia Melania îi scoate peri albi:

"Când Melania se află undeva poți să te aștepți la toate surprizele. Te asigur că o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am eu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ei prin minte."

"Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta!"

Melania, în stilul ei caracteristic, angajează trei gangsteri pentru a săpa un tunel până la muzeul unde se afla depozitat tabloul dorit. Și cum nu voia să rateze un "eveniment" așa de important din viața ei, îl ia pe prietenul ei Mirciulică și asistă, în direct, la spargere.

Mi-a plăcut cartea, m-a binedispus și am râs la momentele pline cu umor. I-am acordat 5 steluțe.

Recomand cu drag această carte! Pe curând!🕮

Crima din Orient Expres - Agatha Christie

 Un tren. O crimă. Toată lumea are un alibi. O crimă care pare imposibil de rezolvat.

poză din arhiva personală

Hercule Poirot fiind nevoit să se reîntoarcă urgent la Londra reușește să găsească, în ultimul moment, un loc liber în Orient Express.

Vremea nefavorabilă și viscolul din Iugoslavia înzăpezesc trenul, criminalul este astfel nevoit să încropească repede un plan, deoarece în planul inițial nu era prevăzută înzăpezirea trenului. Dimineața, Poirot află că pasagerul care ocupa compartimentul de lângă el a fost ucis prin înjunghiere.

Având în vedere vremea este clar că nu avea unde fugi criminalul și că acesta se află încă în tren.

Depinde de Poirot dacă va reuși să afle cine e criminal.

Pasagerii formează un grup interesant, deoarece este atât de variat, reprezentând toate clasele sociale și naționalitățile.

Nu mi-am dat seama cine e criminalul și nu mă așteptam la un așa final. Declarațiile mincinoase ale pasagerilor m-au băgat in ceață rău, nu am bănuit finalul nici când am aflat că 9 din cei 12 pasageri aveau legătură cu un vechi caz de răpire și crimă.

Mi-a plăcut cartea, nu am putut să o las din mână până nu am terminat-o, eram foarte curioasă să aflu cine este criminalul...

Amândoi-Liviu Rebreanu - recenzie

 Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 în comuna Tîrlișua, județul Bistrița-Năsăud și a murit pe 1 septembrie 1944 în localitatea Valea Mare, județul Argeș a fost un romancier, dramaturg și academician român, unul dintre marii scriitori ai secolului al XIX-lea.

Cele mai cunoscute opere sunt ”Ion” și ”Pădurea spânzuraților” care sunt incluse în programa pentru Bacalaureat. Am citit romanul ”Adam și Eva” (încadrat la romane psihologice) care nu mi-a plăcut deloc.După ”Adam și Eva” am zis că nu mai citesc nimic de Rebreanu, dar această carte m-a surprins și mi-a plăcut. 

După titlu nu mi-am dat seama că este vorba de un roman polițist, fiind singurul roman polițist al autorului, scris în anul 1940, ci mă așteptam să fie o poveste de iubire idealizată până la absurd.
În romanul ”Amândoi” judecătorul Dolga se confruntă cu o dublă crimă cum nu a mai văzut Piteștiul. Ilarie și Mița, doi bătrâni bogați și foarte zgârciți, sunt strangulați. Aceștia nu au copii, Ilarie are un frate și o soră cu care nu mai vorbea.

Dolga are o listă de suspecți pe care începe să-i interogheze, dar interogatoriul suspecților îl duce pe o pistă greșită. Deși se bănuia că mobilul crimei este jaful se constată că bătrânii nu au fost jefuiți. În final criminalul se autodenunță, judelui Dolga nevenindu-i să creadă cât de departe de adevăr se îndepărtase.
Criminalul nu am bănuit cine ar fi, dar mi-am dat seama că ascunde ceva când a fost interogat prima dată.
Mobilul crimei ca și crimialul sunt ...nu știu cum să zic.... neașteptate, poate și puțin ieșite din comun. Recomand această carte, este ușor de citit are un singur fir narativ. Am notat-o cu 4 steluțe pe Goodreads.