„Toți suntem malefici” este una dintre cărțile despre care încă nu știu exact ce să spun. Nu pentru că ar fi fost o lectură rea, ci pentru că nu știu finalul.
La început, nu m-a prins cine știe ce. Am încercat să intru în poveste, dar nu m-a dat pe spate. Spre final, însă, lucrurile au devenit interesante și am vrut să aflu ce se întâmplă mai departe.
Și aici vine partea care m-a enervat.
Cartea este primul volum dintr-o serie, dar pe copertă nu am văzut nicio mențiune care să indice acest lucru. Când am început să caut volumul următor, am descoperit că nu este tradus în română.
Serios, de ce nu este specificat clar că volumul face parte dintr-o serie? Nu mă deranjează să citesc serii, dar aș prefera să știu de la început la ce mă aștept. Tocmai când povestea a început să-mi stârnească interesul, am descoperit că nu pot continua lectura în limba română.
Dincolo de această nemulțumire, povestea are o premisă interesantă, construită în jurul rivalităților dintre familii și al luptei pentru putere.
Acțiunea se desfășoară în Ilvernath, un oraș în care șapte familii participă, din generație în generație, la un turnir mortal. Fiecare familie își desemnează un campion, iar câștigătorul obține controlul asupra unei surse de magie extrem de puternice. Miza este uriașă: pentru ca unul să câștige, ceilalți campioni trebuie să moară.
De data aceasta, însă, lucrurile se complică. Existența turnirului este dezvăluită public prin intermediul unei cărți care scoate la iveală secretele familiilor și oferă informații despre adversari. Astfel, competiția capătă o nouă dimensiune, iar campionii trebuie să decidă dacă urmează regulile moștenite sau încearcă să schimbe cursul evenimentelor.
Povestea este construită din perspectiva a patru personaje: Alistair Lowe, Isobel Macaslan, Gavin Grieve și Briony Thorburn. Fiecare are propriul trecut, secrete de familie și motive pentru care participă la competiție. Nu sunt doar niște adolescenți puși să se lupte între ei, ci tineri crescuți într-un sistem care le-a hotărât, practic, soarta înainte ca ei să poată alege ce vor să facă în viață.
Per total, „Toți suntem malefici” a fost o lectură plăcută. Cartea mi-a amintit de Jocurile foamei, doar că aici arma folosită în luptă este magia. Mi-au plăcut suspansul și conflictele dintre personaje, care au făcut povestea să devină interesantă. Tocmai de aceea, mi-ar fi plăcut să pot continua lectura fără să fiu nevoită să aștept o traducere care, momentan, nu este disponibilă.
Tu ai citit cartea? Ai citit ambele volume? Cum este finalul?
Pe curând!
