Cremă de gălbenele - rețetă

Despre gălbenele

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante de cultură anuală, rar bianuală, înalte de 40–80 cm, bogat ramificate, cu miros balsamic puternic. Acestea pot fi cultivate pretutindeni în România, fără probleme, și fac parte din familia Asteraceae. Compoziția chimică a gălbenelelor cuprinde saponozide triterpenice, carotinoide, flavonoizi, ulei volatil, mucilagii, vitamina C, acid malic și substanțe proteice.

 Aceste flori minunate, cu nuanțe solare, au utilizări diverse în medicina tradițională. Sub formă de infuzie sunt folosite pentru afecțiuni digestive, precum gastritele și ulcerul, dar și în tulburările de ciclu menstrual și afecțiunile hepatice și biliare. Pe lângă aceste utilizări, preparatele din gălbenele sunt folosite și pentru uz extern, în special pentru îngrijirea pielii, în cazul rănilor superficiale, al inflamațiilor minore și al iritațiilor cutanate. În medicina populară, acestea sunt folosite și pentru arsuri, înțepături de insecte și unele afecțiuni ale pielii, precum acneea.

Crema de gălbenele, considerată un leac băbesc, nu ar trebui să lipsească din nicio casă, eficacitatea ei este susținută de studii științifice moderne.

Cum se prepară crema de gălbenele

Folosesc frecvent ceaiul de gălbenele și infuzia pentru uz extern, însă am vrut să încerc și crema preparată în casă. Cum am foarte multe gălbenele în grădină, am zis că este timpul să încerc rețeta. 

Ingrediente folosite: flori de gălbenele proaspete, ulei de măsline, ceară naturală de albine, vitamina E și 2-3 picături de ulei esențial de lavandă, 100% pur.

Într-un borcănel de aproximativ 200 ml am îndesat flori de gălbenele până la jumătate, apoi am pus ulei de măsline peste ele, cât să le acopere. Am folosit ulei extravirgin Monini Classico. Apoi, am pus apă într-un ibric, pe fundul căruia am pus o batistă și am așezat borcănelul în care am pus florile și uleiul. Apa trebuie să fie la același nivel cu uleiul din borcan. Le-am fiert la bain-marie, la foc foarte mic, timp de aproximativ 3 ore. Trebuie avută grijă ca apă să nu clocotească, pentru că există riscul ca apa să patrundă în ulei.

ceară naturală de albine

După ce au trecut cele 3 ore, am strecurat uleiul în care s-au infuzat florile, cu ajutorul unei strecurătoare peste care am pus tifon. Am stors bine tot uleiul îmbibat în flori, apoi am adăugat o fiolă de vitamina E, 2-3 picături de ulei de lavandă și aproximativ 5 grame de ceară naturală de albine. Ceara am luat-o de la prietena mea, care are stupi. Am amestecat foarte bine, până s-a topit ceara, apoi am turnat compoziția într-un borcănel special pentru creme. Nu am pus capacul borcănelului, până ce crema nu s-a răcit, pentru a evita formarea condesului. Borcanelul și vitamina E le-am achiziționat de pe site-ul Vegis, pentru că mereu au promoții sau coduri de reducere.

Experiența mea cu cremele

Îmi place foarte mult cum a ieșit și o folosesc mereu. Hidratează pielea foarte bine, se absoarbe ușor în piele, lăsând pielea catifelată. Miroase foarte fain, însă mirosul este discret, dar persistent.

Așa arată crema pe piele înainte de a fi întinsă

Pentru că am fost foarte mulțumită de rezultat, am preparat încă un borcănel de cremă, dar de data aceasta am folosit flori uscate de sunătoare și  ulei esențial de cuișoare, în locul uleiului esențial de lavandă. 

Crema de sunătoare am testat-o pe tăieturi și arsuri și a funcționat de minune. Într-o zi am luat ibricul încins de pe foc și m-am ales cu o bășică enormă pe degetul arătător . Am aplicat zilnic crema și bășica s-a retras fără să se spargă. A doua zi se vedea doar o pată roșie pe deget, iar după câteva zile pielea uscată s-a desprins și nu mi-a rămas niciun semn. Păcat că nu am fost inspirată să fac fotografii.

Mi-am propus să profit de toate plantele medicinale care-mi cresc în curte. Următoarea cremă va fi de pătlagină, dar vreau să încerc și o tinctură.

Tu ai încercat să prepari creme sau tincturi din plante medicinale?