Pe 10 ianuarie am fost la Concertul extraordinar de Anul Nou la Filarmonica „Oltenia”, unul dintre acele evenimente care confirmă nevoia publicului de muzică live și de continuitate culturală. Sala plină a arătat clar că acest tip de concert nu este doar o tradiție, ci și o formă de întâlnire a publicului cu lucrări îndrăgite, care și-au confirmat valoarea în timp.
Orchestra simfonică a Filarmonicii „Oltenia”, dirijată de Theo Wolters, a susținut un program echilibrat, specific concertelor de început de an. De la pagini de operă la valsuri și polci celebre, seara a propus o alternanță firească între momente lirice și pasaje pline de energie, fără excese sau rupturi de stil.
Dirijorul Theo Wolters, muzician cu o carieră solidă în spatele pupitrului și cu o experiență îndelungată ca instrumentist în orchestre de prim rang, a condus orchestra cu precizie și siguranță. Gestica sa a fost precisă, lipsită de ostentație, iar relația cu orchestra a fost una funcțională și coerentă. S-a simțit atenția acordată detaliului, dar și dorința de a păstra cursivitatea și unitatea discursului muzical.
Un moment deosebit al serii a fost oferit de soprana Silvia Micu, invitată să interpreteze fragmente din repertoriul de operă și operetă. Vocea sa s-a remarcat prin claritate și expresivitate, iar interpretările au fost construite cu atenție la frază și stil. Experiența sa scenică și profesionalismul au fost evidente, iar reacția publicului a confirmat aprecierea pentru un recital echilibrat, lipsit de artificii inutile.
Programul a debutat cu uvertura operei „Nevestele vesele din Windsor” de Otto Nicolai, o lucrare inspirată de Shakespeare, care îmbină umorul fin cu o orchestrație plină de vitalitate. Nicolai, compozitor adesea eclipsat de alte nume ale secolului al XIX-lea, își revendică aici locul meritat printr-o muzică plină de culoare și spirit teatral.
Momentul liric al serii a fost marcat de „Cântecul Lunii” din opera Rusalka de Antonín Dvořák, una dintre cele mai emoționante arii ale repertoriului romantic. Inspirată din mitologia slavă, opera surprinde prin melancolie și profunzime, iar interpretarea a pus în valoare atât sensibilitatea sopranei, cât și transparența sonoră a orchestrei. În contrast, Dansurile slave au adus ritm, energie și un suflu folcloric autentic, demonstrând geniul melodic al compozitorului ceh.
Publicul a regăsit apoi emoția verismului italian prin Valsul Musettei din La Bohème de Giacomo Puccini, o lucrare ce surprinde viața boemă pariziană cu o sinceritate dezarmantă. Muzica lui Puccini, inițial contestată, rămâne una dintre cele mai iubite tocmai datorită capacității sale de a vorbi direct inimii.
Partea a doua a serii a fost dominată de farmecul vienez, cu pagini semnate de Johann Strauss II, regele valsului, ale cărui lucrări continuă să încânte prin eleganță și exuberanță. Uvertura din Voievodul țiganilor, polcile rapide și celebrul Tunete și fulgere au stârnit entuziasm și aplauze spontane. În același registru, Emmerich Kálmán a adus culoare și exotism prin arii pline de viață, confirmând locul său important în istoria operetei.
Nu în ultimul rând, uvertura „Orfeu în Infern” de Jacques Offenbach a încheiat seara într-o notă de umor și ironie, amintind publicului că muzica clasică știe să fie și jucăușă, nu doar solemnă.
Concertul extraordinar de Anul Nou a fost mai mult decât o succesiune de lucrări celebre: a fost o celebrare a bucuriei de a fi împreună, a tradiției și a emoției pe care muzica o aduce, an de an, în viețile noastre. O seară care a confirmat încă o dată forța și frumusețea muzicii live.
Publicul a răspuns constant, cu aplauze generoase, iar finalul concertului a fost întâmpinat cu entuziasm. Concertul a oferit exact ceea ce și-a propus: un început de an în care muzica a fost bine interpretată, bine primită și împărtășită într-o atmosferă caldă și firească.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
În pauză, am profitat de ocazie pentru a vizita Expoziția de artă vizuală, despre care voi scrie într-un articol separat și pentru a face poze împreună cu colegii mei din ASBO la bradul împodobit din holul Filarmonicii. A fost primul eveniment cultural din acest an la care am participat — un bun prilej de a începe anul cu o notă optimistă.
Pe curând!
